893 matches
-
sunt biblioteci contra-culturale. În momentul În care, de pildă, mie mi se sugerează că am fost „spălat” (brainwashed) sau „reeducat” până prin ’89 sau că sunt produsul unei anumite „reeducări” programate, atunci, psihologic vorbind, mă simt ofensat și probabil că această ofensă poate fi extinsă asupra foarte multor oameni, care ar fi dispuși să accepte acest termen. Eu spun doar care ar putea fi reacțiile posibile: adică eu nu cred, de pildă, că foarte mulți dintre noi, chiar din această sală, suntem
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
școala unui grammaticus, Felicianus, pe care îl laudă pentru neobosita sa activitate și pentru învățătura sa menite să refacă prestigiul literaturii, care, oricum, trebuia să se limiteze tot mai mult la cercurile latine unde cunoașterea limbii grecești era redusă. În ce privește ofensa adusă regelui Guntamundus, conform celei mai răspândite opinii până acum treizeci de ani, Draconțiu ar fi scris panegericul său, pentru noi, de altfel necunoscut, în cinstea lui Zenon, conducătorul Imperiului Roman de Răsărit; în schimb, potrivit ipotezei lansate recent de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Poemele creștine Ne-am referit deja la motivațiile și la situația istorică ce au dus la scrierea lor. Cântecul de dezvinovățire (Satisfactio) e scris în distihuri elegiace; „dezvinovățirea” de care vorbește poetul este aceea prin care el încearcă să șteargă ofensa adusă regelui; dar, în realitate, în afară de Guntamundus, Draconțiu i se adresează și lui Dumnezeu, iar poemul său e un poem de pocăință creștină: poetul propune regelui să-l imite pe Dumnezeu în privința sa pentru că Dumnezeu este milostiv cu toți oamenii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
spun alți istorici ai Bisericii, pentru că el îi laudă pe toți arienii și, dimpotrivă, aduce acuzații ortodocșilor și îi insulă, astfel încât, conchide Fotie, „istoria lui nu e atât o istorie cât o preamărire a ereticilor și o condamnare și o ofensă clară la adresa ortodocșilor” (Biblioteca, cod. 40), iar judecata lui Fotie este în esență exactă din câte ne putem da seama din fragmentele din opera lui Filostorgios. Așadar, dacă opera lui nu s-a păstrat în întregime nu trebuie să se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
baza drepturilor asumate, a „tiraniei lui trebuie”. Conflictele apar și mai des între cei doi parteneri atunci când regulile și conținutul lui „trebuie” nu sunt explicite. Cel ce practică reguli rigide și „tirania lui trebuie” asimilează încălcarea regulii de către partener cu ofensa la adresa lui: „Nu m-a așteptat cu masa pusă, nu-i pasă de mine”. • Încercarea de a conștientiza ce scheme și mecanisme de gândire stau la baza unor interpretări și stări emoționale și găsirea unor alternative explicative. În loc de „sunt furioasă, soțul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cu reacții adverse. Atare reacții se pot accentua dacă ajutorul nesolicitat se răsfrânge asupra persoanelor dintr-un grup stigmatizat (student negru în SUA, de exemplu) dinspre persoane aparținând unei categorii nestigmatizate (student alb). Astfel de comportamente pot fi privite ca ofense și „doborâre la pământ” (Schneider et al., 1996), adică punere în inferioritate. Dar și tendința inversă este constatabilă. Când ești ajutat de cei apreciați mai slabi ca tine (frații mai mici, bărbații de către femei) sau chiar de egali (colegi de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
fi urmat, la Cartagina, școala unui grammaticus, Felicianus, pe care îl laudă pentru neobosita activitate și pentru învățătura menită să redea prestigiul literaturii, care se limita probabil tot mai mult la cercurile latine, unde cunoașterea limbii grecești era redusă. în ce privește ofensa adusă regelui Guntamundus, conform celei mai răspîndite opinii pînă acum treizeci de ani, Draconțiu ar fi scris panegericul său, pe care noi nu-l cunoaștem, în cinstea lui Zenon, conducătorul Imperiului Roman de Răsărit; potrivit ipotezei lansate recent de Kuijper
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
creștine Ne-am referit deja la situația istorică și la motivațiile ce au dus la scrierea acestor poeme creștine. Cîntecul de reparație (Satisfactio) e scris în distihuri elegiace; „reparația” de care vorbește poetul este aceea prin care încearcă să șteargă ofensa adusă regelui; dar, în realitate, în afară de Guntamundus, Draconțiu i se adresează și lui Dumnezeu, iar poemul său e un poem de pocăință creștină: poetul îi propune regelui să-l imite pe Dumnezeu în privința sa, pentru că Dumnezeu este milostiv cu toți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alți istorici ai Bisericii, pentru că el îi laudă pe toți arienii și îi acuză și îi insultă pe ortodocși, astfel încît, conchide Fotie, „istoria lui nu e atît o istorie, cît o preamărire a ereticilor și o condamnare și o ofensă clară la adresa ortodocșilor” (Biblioteca, cod. 40). Judecata lui Fotie este în esență exactă, din cîte ne putem da seama din fragmentele operei lui Filostorgios. Prin urmare, nu trebuie să ne mire faptul că opera lui nu s-a păstrat în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dar - continuă el, neomițând riscurile existente - „deoarece nu fac aceasta, este mai bine să se ferească de un rău și mai mare. Ele nu necinstesc pe Dumnezeu dacă se căsătoresc a doua oară, și nu se fac vinovate de nici o ofensă. Dintr-o văduvie ca aceasta, nu poate fi nimic bun, dar dintr-o căsătorie ca aceasta poate fi mult bine [...]. De ce le poruncește Apostolul să se recăsătorească? Pentru că nu este interzis și este un adăpost (asphaleia) pentru ele”176. „Când
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
alături de celălalt. O simbolică particulară o are Înapoierea darului. El reprezintă un gest simbolic de desprindere, de ruptură, a celui care a primit darul, față de persoana care i l-a oferit. Înapoierea darului este din punct de vedere moral o ofensă, iar din punct de vedere psihologic o frustrare. În mod egal, a cere Înapoi un dar oferit unei persoane este un gest de separare, de respingere a persoanei căreia i-a fost oferit. A cere Înapoi darul reprezintă, din punct
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
greșeală, faptă rea, nelegiuire. Păcatul este definit ca „transgresiunea voluntară a legii religioase” (A. LittréĂ. B. Pascal spune că „păcatele sunt păcate pentru că ele sunt contrarii voinței lui Dumnezeu”. Pentru P. Foulquié și R. Saint-Jean, păcatul este o „greșeală morală, ofensă adusă lui Dumnezeu”. Se poate spune că păcatul este tot ceea ce se opune virtuții. În ceea ce privește forma sa, păcatul poate fi religios sau teologic și filosofic sau moral. Păcatul teologic este „boala care atrage moartea sufletului” (I. Briaă. El este o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lui Dumnezeu, punând Răul În locul Binelui și moartea În locul vieții (Matei, Ev., XII, 32Ă. Păcatul filosofic este acțiunea contrară dreptei judecăți, dar care, la persoanele liber cugetătoare, nu constituie un păcat propriu-zis, ca În sensul păcatului religios care reprezintă o „ofensă adusă lui Dumnezeu”. El este, În primul rând o „abatere de la legile moralei”. 2. Vinovăția După cum am arătat, trebuie să facem diferența Între păcat și vinovăție. Termenul de vinovăție sau culpabilitate vine de la latinescul culpa, -ae = greșeală, deprindere rea, stricăciune
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Închisă. Dar mai ales incapacitatea de a te putea apropia și de a Înțelege pe semenul tău. Furtul este la fel de grav și ofensator atât din punct de vedere psihologic, cât și moral. El are semnificația unui act castrator. Este o ofensă adusă Încrederii pe care ți-a arătat-o cel de la care ai furat. Dovada unei falsității În relațiile interpersonale. Faptul că această relație nu a fost Întemeiată pe Încredere reciprocă, ci motivată de pulsiuni negative, imorale din partea celui care a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la valorile morale individuale sau colective, la simbolurile care constituie reperele morale, spirituale, culturale, sufletești ale unei persoane, familii, națiuni etc. Tot ceea ce aduce atingere acestor simboluri sau valori este resimțit de către individ sau de grupul de indivizi ca o ofensă, o agresiune, ca o violare frustrantă, față de care conștiința mea morală, individuală sau colectivă, Îmi ordonă să protestez; mă Îndeamnă să răspund la actele de violare morală sau de violență fizică În același mod. Acest tip de confruntare sau de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
război etc.Ă este o conduită simbolică complexă, ritualizată, În care violența, desfășurată după anumite regului, devine instrument, nu scop În sine. Ea devine o datorie de onoare care urmărește, dincolo de aspectele formale ale confruntării, obținerea unei reparații morale a ofensei. Confruntarea transformă agresivitatea și violența, prin convertire sublimativă, În acte de eroism. Nu distrugerea adversarului, deși aceasta se va produce, ci eliminarea lui prin scoaterea din luptă, pentru a-l face să accepte, să recunoască faptul că a fost Învins
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Acțiunea psihologică poate fi, prin efectele sale, pozitivă sau negativă. Orice acțiune psihologică pozitivă reprezintă o ofertă adusă unei persoane, unei cauze, unui grup, unei autorități, instituții etc. În mod egal, o acțiune psihologică negativă reprezintă o lezare sau o ofensă. Astfel considerată, prin efectele sale, pozitive sau negative, acțiunea psihologică este dublată de o semnificație morală. Atât oferta, cât și ofensa, sunt acte psihomorale, considerate preocupări În sfera Psihologiei Morale. Oferta am studiat-o mai Înainte. Ne vom ocupa În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cauze, unui grup, unei autorități, instituții etc. În mod egal, o acțiune psihologică negativă reprezintă o lezare sau o ofensă. Astfel considerată, prin efectele sale, pozitive sau negative, acțiunea psihologică este dublată de o semnificație morală. Atât oferta, cât și ofensa, sunt acte psihomorale, considerate preocupări În sfera Psihologiei Morale. Oferta am studiat-o mai Înainte. Ne vom ocupa În continuare de prejudiciu, acesta cuprinzând toate aspectele unei acțiuni psihomorale de factură negativă. Prejudiciul reprezintă tot ceea ce poate aduce o atingere
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pînă la gradul de dezadaptare socială. După cum se vede din cele menționate mai sus printre personalitățile trimise la expertiza psihiatrică legală predomină cele impulsive. Acestea se dovedesc a fi cele mai sensibile la factorii psihotraumatizanți, manifestînd uneori agresia și fără ofensă. În unele perioade ale vieții, aceștea sunt foarte cilălitori, furioși, excitabili. În acest timp tensiunea afectivă poate apare și la ei crește În intensitate fără vre-o cauză vădită. (autohton). Și Într-un caz și În altul această tensiune atingînd
COMPORTAMENTUL AGRESIV AL PERSONALITĂŢILOR PATOLOGICE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by M.Revenco () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1478]
-
cu retragerea trupelor române de la Dunăre. Domnitorul - surprins neplăcut de „intrarea precipitată” a armatei ruse - considera proclamația Marelui Duce Nicolae către locuitorii României <ref id="43"> 43 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 29/1877, f. 1-3.</ref> drept o ofensă. Este și motivul pentru care Principele solicită explicații consulului rus la București, exprimându-și speranța unor garanții „În scris” din partea Împăratului că Rusia va respecta toate punctele din convenția cu România <ref id="44">44 Memoriile Regelui Carol I, vol
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
curent cu inițiativa Guvernului princiar, cancelarul Gorceakov ținea să-i precizeze limpede generalului Iancu Ghica decizia Rusiei de a respinge cu fermitate orice fel de dezbateri, În cadrul viitorului congres european, privind neutralizarea României, o astfel de propunere fiind socotită „o ofensă directă la adresa ei” <ref id="83">83 Corespondența generalului Iancu Ghica, 2 aprilie 1877-8 aprilie 1878, editată de generalul Radu R. Rosetti, București, 1930, doc. XC, p. 125-126. </ref>. Pe de altă parte, ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, solicita agentului
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
de handicap (determinate de deficiențe fizice, mintale, senzoriale, consecutive unor afecțiuni cronice etc.) și considerând că neglijarea protecției drepturilor cetățenilor cu dizabilități are drept consecință reducerea șanselor lor în viața socială și în comunitățile în care trăiesc (aceasta constituind o ofensă adusă demnității umane), s‑a ajuns la concluzia că readaptarea persoanelor cu dizabilități, prin integrarea lor economică și socială, constituie o datorie a comunităților locale și trebuie să reprezinte un obiectiv prioritar al tuturor politicilor sociale. În acest mod se
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
VR, 1996, 3-4; George Pruteanu, Jurnale: Octavian Paler, „Dilema”, 1996, 182; Gheorghe Grigurcu, Glose la Octavian Paler, RL, 1996, 26; Alex. Ștefănescu, Portretul scriitorului la 70 de ani, RL, 1996, 26; Ioan Mușlea, Strigătele Casandrei, ST, 1996, 7-8; Alex. Ștefănescu, Ofensa adusă mediocrității, RL, 1996, 40; Constantin Coroiu, Corida ca metaforă a existenței scriitorului, ALA, 1996, 324; C. Stănescu, Interviuri din tranziție, București, 1996, 160-177; Daniel Cristea-Enache, Un calofil al Ideii, ALA, 1997, 380; Carmen Varfalvi-Berinde, Interviuri imaginare, APF, 1997, 7-8
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
toate țările foste socialiste populația urbană este aceea cu acces la majoritatea beneficiilor noului sistem (infrastructura, locurile de muncă, educația ș.a.m.d.), acest „egalitarianism diferențiat” e Întărit În societatea chineză și pe plan ideologic, aducându-se În repetate rânduri ofense la adresa imigranților rurali care Încercau să se stabilească În orașele mari. 3 Aici este vorba despre deschideri În ceea ce privește pătrunderea investigațiilor, paradigmelor tip Chicago În sociologia continentală. Scrierile istorice europene despre Chicago sunt mult mai vechi: de exemplu, Manuel Castells publică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să impresioneze pe cei de rând, să confere capital simbolic și să Împartă grupurile sociale Între dominanți și dominați. De aici și iritația, chiar furia mediilor intelectuale, și nu numai, impregnate de discursul egalitar. Evenimentul a fost perceput ca o ofensă, ca o palmă dată omului obișnuit, inocent și cinstit. Încă o problemă, cea a poziției deontologice a cercetătorului: atunci când studiază clasele defavorizate, el are suportul moral al rezolvării unei probleme sociale; el acordă sprijin, intervine, se implică. Când Însă studiază
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]