708 matches
-
la sfîrșitul secolului) făcea și amenințarea mai difuză (anumite publicații neutralizîndu-se reciproc), și controlarea sursei mai dificilă. Este semnificativ că libertățile acordate tiparului nu au fost însoțite și de ridicarea cenzurii asupra teatrului. Acest lucru se va produce în mod oficios abia în 1906, prin intermediul unei suprimări de credite (a căror prelungire a fost votată de Adunare), și oficial în 1945. Chiar și Revoluția fusese foarte prudentă în această problemă, apreciind că încărcătura emoțională a unei reprezentații teatrale este superioară lecturii
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
astfel exprima. Mediocritatea excepțională a lui Goethe nu e altceva decât echilibrul unor forțe lăuntrice irezistibile și opuse. Poetul de curte, autor de Mashenzug-uri și versuri ocazionale, era și el un „rege al poeziei veșnic tânăr și ferice”, un personaj oficios, cu respectul convențiilor; dar în adâncul ființei lui era vizitat de o manteia păgână care-l făcea să presimtă, ca și Sadoveanu al nostru, misterele universului; din adâncul ființei lui îi veneau impulsurile acelui daimon care face dintr-un simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
masele trăiesc noi valori și noi ideologii (clericalismul, pe de o parte, progresismul, pe de alta). Din nefericire, „momentul” acesta de stagnare și de formalitate al PCI este perfect reprezentat de Maurizio Ferrara în polemica sa cu mine, în coloanele oficiosului Unità. E adevărat că atinge niveluri de intoleranță nedemne de un președinte al celui mai mare partid italian. Nici măcar Borghese nu a ajuns niciodată să se-ndoiască de o anumită calitate a culturii mele, amintind, prin raportare la persoana mea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
util pentru menținerea partidului la putere. Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit la 19 martie 1965, succesorul său În fruntea partidului fiind Nicolae Ceaușescu, ajuns În această poziție printr-un concurs de Împrejurări. O lungă scrisoare a lui Gheorghe Apostol trimisă Scînteii, oficiosul partidului, În aprilie 1968 și nepublicată pînă acum, este Încorporată În „Concluzii” (numerotate ca al 13-lea capitol al lucrării). Este un document foarte interesant, găsit În Arhivele Serviciului Român de Informații de un prieten al lui Dennis Deletant, care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ÎNFRĂȚIREA, publicație apărută la Cluj, zilnic, între 1 august 1920 și 31 ianuarie 1925, apoi între 30 aprilie 1946 și 24 august 1947. Ca oficios al Partidului Liberal pentru Transilvania, Î. joacă rolul pe care îl avea cotidianul „Patria” (Sibiu, Cluj) pentru național-țărăniști. Articolul-program cheamă toate clasele Transilvaniei la „solidaritate socială” și „înfrățire”. În paginile publicației vor semna I.G. Duca, Vintilă I. Brătianu, Al. Lapedatu
INFRAŢIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287552_a_288881]
-
urmă însă de „folclor nou”, promovat de propaganda comunistă și favorizat de funcționari obedienți ai regimului. Acest fapt nu a trecut neobservat și, deși antologia a fost premiată de Academie, ea va fi dur atacată de ideologii partidului, în temutul oficios de partid „Lupta de clasă”, incriminându-se devieri de la linia ideologică oficială, îndeosebi așa-numitele poziții obiectiviste. G. Călinescu a înțeles repede că, de fapt, atacul era dirijat împotriva sa, nu împotriva autorilor masivelor tomuri antologice, I.C. Chițimia, Ovidiu Papadima
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
10 aprilie, nu avea să reziste prea mult. • „Am vrut ca Europa să nu fie surprinsă și să dăm garanții și mai mari că acest act este cu totul național“, în „Românul“, 15 martie 1881, p. 241. • „Montagne Revue“, organ oficios austriac, sublinia simpatia de care se bucura noul Regat din partea Germaniei și a Austro-Ungariei, în „Românul“, 17 martie 1881, p. 247; „Daily Telegraph“ remarca contribuția lui Carol în reorganizarea politică și administrativă a României, dar și capacitatea acesteia de a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
74; 103/1945-1949, f. 124 și urm. 58 „Scânteia“, 19.X.1944. • Vezi A.N.I.C., fond Președinția Consiliului de Miniștri, Stenograme, dosar 3/1945, f. 171; „Monitorul oficial“, nr. 68 bis din 23.III.1945. Național-țărăniștii au atras atenția, prin oficiosul lor de presă, că fondul funciar expropriabil, de cel mult 900.000 ha, nu putea acoperi decât o mică parte din cererile de împroprietărire, astfel că exproprierea rămânea „un paliativ, un provizorat, o soluție de moment, iar nicidecum rezolvarea marii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o soluție de moment, iar nicidecum rezolvarea marii probleme țărănești“60. În plus, ei insistau, ca și liberalii, în propaganda pe tema reformei agrare, asupra implicațiilor pe care exproprierea le-ar fi produs asupra producției agricole. La 10 decembrie 1944, oficiosul lor, ziarul „Dreptatea“, demonstra, în articolul intitulat Reforma agrară și pâinea orașelor, că împărțirea pământului în loturi la țărani ar fi avut ca efect nu numai o diminuare a producției agricole, ci și o modificare în structura culturilor, prin creșterea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
depinde decât de politica pe care o va promova statul pentru încurajarea acestei culturi și de posibilitățile ce le vor avea țăranii de a-și valorifica grâul 62. La 13 decembrie 1944, în preajma constituirii Comisiei pentru studiul reformei agrare, în oficiosul Partidului Comunist din România a apărut un amplu articol, semnat de Vasile Luca, în care erau explicate principalele rațiuni ce determinau pe comuniști să-și mențină o poziție fermă în legătură cu reforma agrară 63. Din numeroasele articole publicate până atunci de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Național Democrat, la 29 ianuarie 1945, cu precizări privitoare la normele exproprierii și împroprietăririi, care contraveneau multora din principiile prevăzute în Constituție, a alertat imediat forțele politice și factorii economici interesați, care au reacționat cu promptitudine. La 31 ianuarie 1945, oficiosul național-țărăniștilor, „Dreptatea“, considera nefirească atât procedura Frontului Național Democrat, cât, mai cu seamă, introducerea de către comuniști a termenului de „confiscare“ a marilor proprietăți funciare rurale, care nu avea nici un fundament legal. Partidul Național-Țărănesc - scria ziarul - are programul său agrar bine
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fond Casa regală Mihai I, dosar 40/1945, f. 52-54. În același timp, comuniștii anunțau, prin presa controlată de ei, că grupările componente ale Frontului Național Democrat erau hotărâte să realizeze cât mai urgent reforma agrară. La 31 ianuarie 1945, oficiosul Partidului Comunist din România, ziarul „Scânteia“, afirma că Frontul dorea să rezolve problema agrară pe cale de lege, dar că pentru aceasta era necesar ca el să formeze guvernul 85. Trei zile mai târziu, același ziar își intitula în mod semnificativ
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Westport, 1971, p. 246; Reuben H. Markham, România sub jugul sovietic, Fundația Academia Civică, 1996, p. 129-131. • Vezi Pavel Chirtoacă, Reforma agrară trebuie realizată imediat, în „Scânteia“, 31.I.1945. impuneau adoptarea unei asemenea poziții 107. „Conducătorii acestui partid - scria oficiosul comunist la câteva zile după lansarea Manifestului-Program al național-țărăniștilor - n-au nimic comun cu țărănimea din România. Unii dintre ei sunt moșieri, alții sunt, prin poziția lor economică, mai aproape de moșieri decât de țărani... Țăranii au fost și sunt pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
întrebare pusă de un ziarist polonez cu privire la o eventuală uniune personală între Ungaria și România. Fără nici un fel de calitate oficială, marele istoric a dat totuși un răspuns ce indica, credem noi, un punct de vedere ce putea fi considerat oficios: „Asuprirea milenară a populației române din Transilvania nu a lăsat în inimile noastre urme de ură contra Ungariei. Admirăm chiar calitățile ungurilor, care ne-au mijlocit în mare parte civilizația occidentală. Avem deci toată bunăvoința de a trăi în pace
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
deoarece „nici o personalitate maghiară cu răspundere nu dorește o împărțire a Transilvaniei, oricât de avantajoasă pentru Ungaria, și nici schimburi de populațiune“. Eckhardt l-a indicat pe István Bethlen ca fiind omul de stat maghiar cel mai potrivit pentru „contacte oficioase“ în vederea realizării unei înțelegeri între cele două țări. Schema prezentată de Eckhardt arăta în felul următor: Carol al II-lea urma să-și asume și titlul de principe al Transilvaniei, „spre a relua vechea tradiție de pe vremea Monarhiei Habsburgilor“; recunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
îndelungată. Pe plan politic, tonul este revendicativ, țelurile urmărite fiind imediate. Se cere înființarea sau mutarea la Iași a unor importante instituții juridice și culturale, în scopul reactivării orașului ca metropolă politică și culturală. Gazeta poate fi socotită și un oficios al aripii tinere a Partidului Conservator, deoarece acceptă prevederile Constituției de la 1866 și militează pentru recunoașterea drepturilor și libertăților publice. Multe din articolele politice sunt scrise de Titu Maiorescu și iscălite cu inițială. Altele, mai ales cele care privesc politica
GAZETA DE IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287189_a_288518]
-
Este vorba de Grămătici și măscărici, în care autorul discută cu luciditate, ironie și subînțeleasă amărăciune condiția socială a gazetarului mercenar, aflat în slujba unor patroni politici. Articolul a provocat un răspuns al lui Anton Bacalbașa, prim-redactor atunci la oficiosul conservator „Epoca”. Dramaturgul își începuse însă colaborarea la G.p. mai înainte, scriind note, știri și anunțuri repartizate la cele mai diverse rubrici. Unele dintre ele au fost identificate, altele rămân pierdute în coloanele gazetei. Caragiale își continuă activitatea de redactor
GAZETA POPORULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287204_a_288533]
-
La rubricile literare și culturale se întâlnesc semnăturile lui Silvestru Moldovan, Onisifor Ghibu, Aron Cotruș, Emil Isac, Ioan Lupaș, Virgil Onițiu ș.a. În anii primului război mondial autoritățile austro-ungare confiscă gazeta, îi impun redactori străini și îi imprimă caracterul unui oficios al comandamentului militar (octombrie 1916-noiembrie 1918). Pentru un timp, patrimoniul publicației trece în posesia profesorului Arsenie Vlaicu, care o și redactează împreună cu N.N. Sulică, ambii fiind adversari ai unirii cu România. În aceste condiții, din noiembrie 1918, Sfatul Național Român
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
GLOBUL, cotidian politic apărut la București între 1 noiembrie 1891 și 5 aprilie 1892, sub conducerea lui M.E. Papamihalopol. Oficios al Partidului Conservator, ziarul a publicat sporadic literatură, în fiecare număr există însă rubrici dedicate actualității culturale sau artistice, un foileton cu o traducere din literatura franceză și cronici dramatice. I.S. Spartali traduce din Th. de Banville, Villiers de l
GLOBUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287297_a_288626]
-
întemeiat și condus revista „Tranzacțiuni literare și științifice”, care va fuziona peste un an cu „Revista contimporană”, iar în 1877 scoate ziarul „România liberă”, unul dintre cele mai bune periodice ale timpului. Din 1889 „România liberă” (care din 1884 devenise oficios al grupării politice junimiste) se va numi, unindu-se cu „Epoca”, „Constituționalul”, apărut până în 1900. La toate aceste ziare și reviste L. a desfășurat o extrem de bogată activitate jurnalistică, publicând articole politice și susținând polemici de-a lungul a aproape
LAURIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287755_a_289084]
-
, cotidian politic apărut la Iași între 26 noiembrie 1880 și 31 martie 1888. Oficios al Partidului Național Liberal, L. înlocuiește gazeta „Ștafeta” (1878-1880) și e condus, până în 1884 (când va scoate „Lupta”), de G. Panu, cu o întrerupere în 1881, tânărul politician și scriitor devenind atunci șef de cabinet la Ministerul de Interne. Din
LIBERALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287796_a_289125]
-
mișcarea socialistă hotărăște să tipărească un cotidian politic cu acest titlu, Gherea se oprește la denumirea L. și ș. Publicația înlocuia „Contemporanul” și, la rându-i, în 1895 va fi înlocuită de săptămânalul „Lumea nouă literară și științifică”, supliment al oficiosului socialist. Director este Gherea, care are, totodată, și colaborarea cea mai consistentă. Spre deosebire de „Contemporanul”, la care exista un echilibru între rubricile literare, științifice și culturale, L. și ș. este o revistă în care literatura primează sau, mai curând, un almanah
LITERATURA SI STIINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287829_a_289158]
-
București. Discipol al lui G. Ibrăileanu, va deveni director, din 1933, la revista „Viața românească”, la început împreună cu G. Călinescu, apoi cu D.I. Suchianu, și din nou între 1958 și 1965. Intră în politică alături de țărăniști, fiind o vreme directorul oficiosului Partidului Național Țărănesc, „Dreptatea”. Spre deosebire de alți fruntași ai partidului, în 1939 intră în Frontul Renașterii Naționale, partidul unic, efemer întemeiat și patronat de Carol al II-lea, fiind numit ministru al Muncii și Ocrotirilor Sociale. Pentru concepțiile lui de stânga
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
până în decembrie 1931, având ca director pe Ramiro Ortiz, iar ca redactor pe Al. Marcu. În articolul-program, Ce vrem, se arată intenția de a-l familiariza pe cititorul român cu literatura și cultura italiană. Devenită la un moment dat un oficios al Institutului de Cultură Italiană de la București, condus de Ramiro Ortiz, R. își respectă cu consecvență programul, publicând medalioane despre scriitori italieni clasici și moderni, traduceri și comentarii, recenzii ș.a. Astfel, numărul inaugural conține studii despre Dante, aparținând lui Giosuè
ROMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289298_a_290627]
-
primii ani de apariție, ziarul devine din 1881 apropiat junimiștilor, pentru a prelua mai târziu toate răspunderile unui organ politic junimist. După doisprezece ani de apariție neîntreruptă, în 1889 se renunță la editarea gazetei, care este înlocuită, ca și celălalt oficios junimist, „Timpul”, cu ziarul „Constituționalul”. Prieten apropiat cu marii scriitori ai epocii, Laurian știe să le obțină colaborarea pentru R.l., de multe ori în afara oricăror considerente politice. I.L. Caragiale, sub pseudonimul Luca, scrie cronici dramatice. Proză și versuri, cronici literare
ROMANIA LIBERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289317_a_290646]