439 matches
-
fata se vede în lumea pe care și-o tot imaginează. Cu toate acestea, locul își arată fața hâdă. Noaptea, după spectacole, fata aude hohote de plâns. După ce stăpâna ei își dă jos machiajul și costumul, fata vede un chip ofilit. O tânără de douăzeci de ani care arată, însă, ca o femeie de patruzeci. Un chip de lemn, brăzdat adânc de riduri. Cu siguranță e mâna unei fantome, care lucrează pe chipul ăsta, se gândește fata în sinea ei. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
strălucitor. Într-adevăr, femeia era atent observată. Ochiul lui Ledoulx îi examina expresia, pielea foarte albă, părul negru, ochii mari, privirea puternică, dar și mângâietoare, buzele fin conturate. Femeia pe care o vedea nu semăna deloc cu o văduvă îndoliată, ofilită și lăcrimoasă. Arăta bine, chiar prea bine. Dar dincolo de ceea ce vedea și îi plăcea fără rezerve, Ledoulx se trezi strâns în limitele îndoielii de mai multe întrebări. De ce acceptase această femeie demnă de cel mai rafinat salon parizian să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai putea bucura de protecția lor. Era, de acum, la mâna turcilor. Imperiul, care trebuia să-și spele cumva mâinile de rușinosul tratat încheiat, avea ocazia să le spele cu sângele și averea prințului. Uriașa lui avere putea să revigoreze ofilita trezorerie a turcilor cât ai bate din palme. Acum realiza că plecarea prințului era, în fapt, o fugă. Da, da, da! Dar, dacă așa stăteau lucrurile, dacă Manuc se temea într-adevăr pentru viața lui, de ce același Manuc făcuse atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
crescătorie de crapi, anexată unui sat de vacanță cu motel, piscină, terenuri de tenis, oho, o să facă ceva de vis din cloaca asta infectă. Sunt neschimbate locurile de aproape patruzeci de ani de când le știe Rafael. Aceleași, doar că mai ofilite, mai prăfuite, mai ostenite, ca și cum s-ar fi trecut odată cu el, după atâtea ierni și veri. Vara te coci, iarna înțepenești de ger. Te călești și te întărești și pe urmă începi să te părăginești. Te părăginești mai repede decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-ar avea cum să-și spele faima de poponar confecționată de Angela și Doinița, decât culcându-se cu ele, sărmanele, femei serioase altminteri, măritate și cu copii, la treizeci și ceva de ani cât or fi avut, arătând destul de ofilite, mă rog, muncesc în draci, stresate, toată ziulica aleargă încolo și-ncoace pe teren, scriu, corectează, dactilografiază și stilizează și articolele altora. Angela cică ar fi fost asistentă la Spitalul Municipal și ar fi făcut și doi ani de Medicină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe acolo, că fusese cineva Îngropat. Puse o piatră la căpătâi și alta mai mică la picioare, apoi Împrăștie pe deasupra gropii ierburile pe care le tăiase Înainte cu sapa, alte plante, vii, vor lua În câteva zile locul acestora care, ofilite, moarte, retezate, vor intra În ciclul alimentar al aceluiași pământ din care răsăriseră. Bărbatul măsură cu pași mari distanța dintre pom și groapă, au fost doisprezece, apoi puse pe umăr lopata și sapa. Să mergem, zise. Luna dispăruse, cerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
câteva fire jerpelite de trandafiri: pentru domnișoare, arătosule! Jenat, îi cer Sabinei portofelul pe care i-l dădusem în păstrare. Satisfăcută că nu am refuzat din prima, o trimite la plimbare și pe mica șantajistă: hai, dispari, nu vezi ce ofiliți sunt? Maiko se minunează cât serviabili sunt românii. Cerem nota de plată. Chelnerul-șef, cu cele trei ajutoare înșirate în spatele lui, vine cu un platou acoperit: aveți notulița sub capac. Consumația a costat cam cât chiria noastră pe două luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
secunde în placajul ușii. Spre dezamăgirea mea, fetele păreau la fel de plictisite. Atâta doar că își rotiseră scaunele la 180°, să ne poată privi în timp ce își pileau unghiile, își tăiau pielițele, își scoteau punctele negre. C XXIV Oricum, în dimineața aceea ofilită simțea că trebuie să fie emo, să arate cât de deprimant era universul din jurul lui. Pe lângă asta, excitația îi trecu repede și-l aruncă într-o dispoziție softcore. Deschise computerul, tastă increase your johnny. N-avu curajul să-și deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
idee prea grozavă, dar mergea pentru început. Bătrânețea era ușor de mimat, ne gândeam noi, dar cum să mimezi vârsta de treizeci sau patruzeci de ani? Oricum, porunca era poruncă, așa că grasa, care tot mai purta zoreaua de ieri, acum ofilită, la piept, calcă peste linia de zece ani, căci avea deja unsprezece, și-o porni cu pași mici și rari de-a lungul aleii. Ca s-o "cronometreze", cum auzisem că se face la concursuri, Ada, de pe tronul ei, privi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
morminte. Deodată a oprit o trăsură, o doamnă elegantă a coborât și s-a apropiat cu un pas grațios : am ajutat-o să puie buchetul de camelii albe ce l avea în mână într-una din ulcele, scoțând niște cârciumărese ofilite. Doamna mi-a mulțumit cu un glas rauque, rămânând la fel cu fața acoperită, și probabil ar mai fi stat nemișcată acolo dacă un domn în vârstă (chipul îmi părea cunoscut, dar n am mai reușit să-mi amintesc de unde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se scarpină, tot mai repede, tot mai apăsat, cu o plăcere tot mai mare, în care s-a topit durerea. Dâre roșii, mustind din loc în loc de sânge, rămân pe carnea moale și albă a brațelor, pe picioarele înalte, lăptoase și ofilite, care încă își mai păstrează linia, în ciuda venelor ce s-au spart, inundând ici și colo albul uscat, de atâta timp nemaivăzut de soare. Picioarele ei impecabile, înalte, de fostă patinatoare, de fostă jucătoare de tenis, de fostă... Inexplicabil, valul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai fi adoptat un ton de profesor sau de mătușă bătrînă și le-ai fi Întrebat: spune-mi cu cine te-nsoțești și-o să-ți spun cine ești, toate florile și-ar fi Îndreptat privirile spre Susan. În schimb, nici o garoafă ofilită mi s-ar fi uitat la Celso, care mergea În spatele ei, așteptînd să-i Întindă foarfeca toledană, fiindcă trandafirul ăsta era tocmai bun pentru vasul de pe pian. De Îndată ce alegea o floare, i-o arăta lui Celso cu degetul, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să le atingă pe rînd pe fiecare și la toate le spunea mamă, mamă și Julius era numai ochi și-și aduse aminte că de fapt Cano era orfan. Și Cano se uita cu luare-aminte la o floare pe jumătate ofilită, sus, În dreapta, și-i spuse bunicuțo, atinse apoi ceilalți trandafiri: mamă, mamă, apoi se apropie și mai mult de copacul unde Julius nu mai putea sa stea ascuns fiindcă mai mult ca sigur avea să vină să-l atingă Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mea era ocupată. Clipele de tandrețe, de apropiere din ziua precedentă mi s-au perindat în minte ca secvențele unui film aminteam involuntar. ieftin de Primisem care-mi o nouă scrisoare în care ea mă înștiința prin vorbe absente și ofilite că totul s-a sfârșit, că nu mai poate continua așa. Era singură și deprimată, prăbușită chiar și revenise la Peter, deși nu simțea pentru el ceea ce simțea pentru mine. Mă sfătuia grijulie să nu fiu gelos, să o înțeleg
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fruntea mea s-adună norii unor tristeți ce mă apasă, atât de mult c-aș vrea degrabă să vii și să mă iei acasă... Nu mai găsesc de mult plăcere în tot ce astăzi mă-nconjoară, sunt ca o floare ofilită rămasă pe-un peron de gară. Aștept în van, dar nu mai vine și plânsul mi se țese-n glas, până ce trenul va ajunge nu știu cât timp a mai rămas. Pe lângă mine trec agale, glumind pe negrele cărări , indiferenți si nestatornici
C?l?toarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83382_a_84707]
-
și căută În buzunarele bărbatului, unde găsi un plic murdar, un portofel și un buletin jerpelit. După ce au cercetat portofelul și-au făcut cîteva Însemnări despre obiectele găsite, polițiștii rămaseră pe loc lîngă mort, În așteptare. Mortul avea o față ofilită; vîrsta nu-i era ușor de stabilit - puțin peste cincizeci de ani, dar nu mai mult de cincizeci și cinci. Și, de-ai fi căutat În lung și-n lat portretul ideal al trecătorului obișnuit, imaginea amalgamată a atomului pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca și cum gura Încremenită s-ar fi mișcat, limba Înțepenită ni s-ar fi adresat cu aceste vorbe. Ședea acolo, purtînd Încă pe față culoarea ștearsă a Întregii sale vieți, care, sub ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ceea ce nici unul nu fusese În stare să rostească În numele său: — E mort, desigur. Omul ăsta e mort. Glasul calm și sigur continuă: — Am fost tot timpul convins că e mort. În același timp, un soldat voinic, cu chipul brăzdat și ofilit al celui care și-a petrecut mai mulți ani În armată, se Întoarse și rosti cu siguranță și o familiaritate calmă, adresîndu-se irlandezului mărunțel, cu fața rotundă, care stătea lîngă el: — Indiferent unde-și dau duhul, lasă totdeauna semnul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Agrippa, în legătură cu o ulcică de lut. Pentru Agrippa, a cărui corespondență de artificier nenorocit (mă refer în special la scrisorile lui către abatele Tritheim) mi-a căzut în mâini mult mai târziu, făcând să-i pălească nimbul și așa destul de ofilit, nutream pe atunci o oarecare simpatie : latina mea rudimentară adăuga latinei sale nu prea strălucite câteva tainice subînțelesuri în stare să-mi declanșeze anumite resorturi imaginative. Un criteriu asemănător mă îndemna, de pildă, să prefer subtextele magistrului Eckhart textelor lui
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se află chiar vizavi de Muzeul Chiusbaian. O distanță de 30-40 de metri cel mult. Maiorul se agăță de brațele fotoliului. Simțea că amețește. "Muzeul Chiusbaian... Acolo au expus Femeia cu evantai!" Revăzu surâsul din spatele dantelelor albe apoi un altul, ofilit, dar încă fermecător: surâsul Melaniei Lupu. * Inginerul își privi ceasul: 4. Se simți dintr-o dată neliniștit, o neliniște de esență specială, fizică. Avea impresia că se sufocă, voia cer deasupra și nu tavanul cu lustră scânteietoare din care picurau stropi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la Istanbul... În odaia goală, femeia visa cu ochii deschiși. Povești exotice cu prinți indieni și apași seducători, îndrăgostiți de bătrânica șubredă, înghesuită în patul de bronz. Vorbele se rostogoleau, susur limpede veghind somnul motanului. Târziu adormi strângând în brațele ofilite cărămida care se răcise. * Doru Matei crăpă ușa aruncând priviri furișe. Din odaia lui Grigore Popa răzbătea un glas cu intonații specifice. Îi veni să rîdă: "De aproape 30 de ani!..." Traversă holul în vârful picioarelor și se strecură ca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o caut dacă vroiam. Gândul că așa ceva nu mai era cu putință, că nimic nu mai putea fi îndreptat, îmi dădea o nesuferită senzație de gol de care nu reușeam să scap. Încercam să mi-o închipui pe Laura bătrână, ofilită, plină de riduri, dar fiecare val care se izbea de țărm îi ștergea ridurile închipuite și fața ei strălucea din nou tânără. Retrăiam noaptea când arseseră bălăriile și când mă culcasem prima oară cu ea. Alt val ștergea și această
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dejun. Pe când trăgea cu dinții din pâine carnea celui de al doilea sandviș, intră domnișoara Trixie, purtând cozorocul verde de celuloid în dreptul cefei. — Iată că a sosit, îi spuse Ignatius șefului de birou, cu o frunză mare de salată verde ofilită atârnându-i din gură. — O, da, spuse slab domnul Gonzalez. Domnișoara Trixie. — Mi-am închipuit eu că sandvișul cu carne îi va activa facultățile. Uite-l aici, mamă a comerțului. Domnișoara Trixie se lovi de statuia Sfântului Anton. — Am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
încrunt puțin la oameni ca să ajung la același rezultat. Poate că ar fi trebuit să fiu negru. Presupun că aș fi fost unul foarte mare și înspăimântător și m-aș fi împins tot timpul cu coapsa mea masivă în coapsele ofilite ale bătrânelor albe din mijloacele de transport, stârnind astfel numeroase țipete de spaimă. Și apoi, dacă aș fi fost negru, nu m-ar mai fi bătut mama la cap să-mi găsesc o slujbă bună, căci nu există slujbe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
va ataca plicul. Paradisul Vânzătorilor părea să fie un loc agreabil. Își va petrece timpul undeva pe râu, acumulând note pentru jurnalul său. Domnul Clyde avea evidente calități paterne, ceea ce lui Ignatius îi plăcea. Bătrânul, cu pielea lui zgâriată și ofilită, va fi un personaj nou, bine venit în jurnalul său. În cele din urmă, Ignatius se simți suficient de relaxat. Ridicându-și trupul masiv din apă, luă plicul. „De ce oare folosește genul ăsta de plicuri?“ se întrebă el furios, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]