5,006 matches
-
ta unsă cu ou. Dacă asta îți place, îmi place și mie. N-o să ne atingem. S-a ridicat hotărâtă. în mână ținea delicat stringul pe care i-l oferise Karin și pe care și-l scosese abil de sub rochie. Oftând, am luat de pe masă sticla de vin și o cutie cu suc de rodii. în camera ei, așezată mai întâi turcește pe podea, a desfăcut larg picioarele și mi-a arătat. Era ca orice altă femeie, ba chiar începea să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mă să se întărească. — Jamsheed o are probabil tot timpul întărită, mi-a aruncat îmbufnată în întuneric, renunțând și întinzându-se lângă mine. Am împins-o enervat. — Te uiți la prohabul unui schilod? — Ești un idiot obsedat de sex, a oftat. — Eu obsedat de sex? De ce eu? Eu sunt ăla care nu vrea să se fută decât în minaret, sau cu fereastra deschisă, sau la grădina zoologică, lângă cușca leului, în împuțiciunea aia? Eu sunt obsedat de sex? — Da, tu, pentru că
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
târziu, cu o vădană care îi făcuse un copil și pe urmă se grăbise să moară de plămâni. La un an jumate după ce jucaseră la nuntă - venise satul pentru a-l vedea pe pădurar la casa lui, iar unele muieri oftaseră pe ascuns -, moș Zgârci o dusese cu căruța la cimitir, urmat de câțiva săteni și de popă. Nu vrusese să lase groparii să sape. Săpase el groapa aia în care o așezase pe nevastă-sa, înfipsese lopata cu ură în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
era, dar de ce și bine nu prea înțelesese nimeni, însă nici nu întrebaseră. Moș Zgârci stătea în curte, cioplea un lemn și pufăia din lulea. Ținea pușca lângă el, sprijinită de-o buturugă, o privea din când în când și ofta neauzit. Luase hârtia, o citise și o pusese în buzunarul de la pantaloni. Cioplise mai departe în lemnul acela, ca și cum trebuia să respecte un plan numai de el știut, în timp de rotocoalele de fum îl învăluiau și mai abitir. Într-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
era o momeală, însă intuia și finalul fericit al volumului numai bun de lăsat în primul tomberon de pe peronul gării. Gara... Părea foarte îndepărtată în acele momente și își spuse că o noapte petrecută pe munte devenea o nedorită certitudine. Oftă și mai rupse o bucată de ciocolată. O pală de vânt se înșurubă în materialul cortului, iar zgomotul foliei îi reverberă neplăcut în auz... Întoarse încă o pagină. Cartea era scrisă într un ritm alert, noua modă în literatură, autorul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dat, cu o burtă de baron Münchausen. Ei, da, Amalia era înciudată atunci, strângea buzele dezaprobator, țuguindu-le aproape indecent, bătea tactul din piciorul stâng, încălțat în papuc cu puf albastru și ochi de Mickey Mouse (privirea era crucișă), și ofta resemnată, ridicând ochii către lustra din tavan, parcă implorând mila divină sau intervenția bruscă a vecinilor de deasupra, cei care loveau cu un băț în podea de fiecare dată când sonorul televizorului era peste limitele admise impuse chiar de ei
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Tablourile. Te vei îmbogăți de pe urma lor. Sau le vei distruge. Nu-ți voi impune nimic. Să faci așa cum crezi, Jack, promiți? Majordomul se apropie și mai mult de fotoliu și lăsă mâna înmănușată să se așeze pe umărul femeii. Apoi oftă și privi peretele înțesat de tablouri. Fiecare ținea captivă o poveste. În cele mai multe dintre cazuri, o poveste tristă. Expresii chinuite, priviri lugubre, morbide, femei și bărbați surprinși în posturi ciudate, iată și un tren care cădea de pe un pod, aveai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cuibul de sub streașina palatului, pasărea auzi Întâmplător ce i se pregătea. Așa că plecă În lumea largă. Venea toamna, dar nu avea ce face. Auzise ea de la păsări că În țările calde este bine, așa că plecă Într-acolo. Toată iarna Împăratul ofta după pasăre și-i păru rău că pentru o furculiță veche pierduse o prietenă. Privind viscolul pe geam se Întrebă pe unde o umbla pasărea lui, dacă avea ce mânca ori dacă nu a Înghețat pe undeva, Doamne ferește. Spre marea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
murele.N-o ascultă pe fată când aceasta o rugă să nu plece.Și pentru că ea era bătrână, ca să nu Înghețe, Îmbrăcă nouă cojoace. Porni baba Dochia spre munte. Și mergea și mergea și Înainta prin zăpadă și gâfâia și ofta, căci dhe, era doar o babă și grele Îi mai erau cojoacele.Ieșise soarele, se anunța venirea primăverii, pe ici colo zăpada Începu să se topească.Baba mergea din greu și nădușea.Își aruncă un cojoc.Și porni mai departe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
luare aminte, asculta ce i se spunea. Fie că unul Îi spunea că i-a ars casa ori că i-a murit nevasta, fie că altul Îi povestea cum apele i-au luat la vale truda de-o viață, Împaratul ofta cu sufletul cuprins de milă, dar nu plângea niciodată. Toată lumea credea că În ziua ăn care va plânge Împăratul se va Întâmpla o minune. Și se Întreba oare ce Îl va putea face pe Împărat să scape măcar o singura
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
o rugă pe Carmen să aibă grijă de Toni, îi lăsă ceva bani pentru mâncarea câinelui, cheile, mai verifică odată geamurile și ușile, puse lădițele cu fructe în portbagaj, își luă rămas bun de la casă, de la livadă, de la Toni și, oftând, se sui la volan și plecă. Tot drumul îl făcu trist, se gândi la ce lăsase în urmă, la frumusețea și liniștea casei lui de la Bucura, la ce-l aștepta la București Camelia, fetele, marinarul... Ajuns în apropiere de capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de parcă se simțea epuizat, și apoi a început iar să se miște. A traversat piatra, parcă poticnindu-se, și s-a târât, încet, spre iriși. — Dă târcoale prin grădină încă de dimineață, am zis eu cu voce stinsă. Mama a oftat adânc și s-a prăbușit în scaun. — Asta-i! Sunt sigură... își caută ouăle. Biata de ea! Mama era tare mâhnită. Am chicotit nervos. Nu mă simțeam capabilă de altceva. Razele soarelui la asfințit, care se opriseră pe fața mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
S-a aranjat totul, au fost singurele ei vorbe. — Ce anume? — Totul. — Cum? Înainte de a vedea ce fel de casă este? am întrebat, înmărmurită. Mama a pus un cot pe masă, și-a trecut ușor mâna peste frunte și a oftat adânc. — Unchiul Wada spunea că e un loc foarte frumos. Îmi vine să mă mut cu ochii închiși. Și-a ridicat capul și a schițat un zâmbet. Era trasă la față, însă părea foarte frumoasă. — Da, ai dreptate. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pus tot mai mult stăpânire pe mine și m-a cuprins așa o teamă, încât simțeam că n-o să mai pot continua să trăiesc. Puterea mi-a părăsit degetele și am scăpat, în poală, puloverul pe care-l tricotam. Am oftat adânc. Ținând ochii închiși, am ridicat capul și, înainte de a-mi da seama ce fac, m-am trezit strigând: — Mamă! — Da?! răspunse ea, șovăind parcă. Stătea la o măsuță în colțul camerei și citea. M-am zăpăcit. — În sfârșit, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
gândesc. Știam că pot s-o ajut să se vindece de pneumonie sau bronșită, însă era prea târziu dacă se punea problema tuberculozei. Simțeam că-mi fuge pământul de sub picioare. — Cum e zgomotul acela pe care-l auziți? E grav? Oftam neajutorată. — Și dreptul, și stângul. I-a prins pe amândoi. Mama este încă sănătoasă. Și are poftă de mâncare. Nu mai e nimic de făcut. — Nu-i adevărat. Nu poate fi adevărat. Dacă mănâncă mult unt și ouă și bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și nu știau ce e aceea cuvînt de onoare - îi luaseră comada fuhrerului lor. Defectele lor îi ajutaseră, în timp ce calitățile alor săi îi împiedicau să-i ia puterea omului care îi împingea spre înfrîngere. În timp ce Hermann, neamțul orașului, după care oftau cuviincios cîteva văduve, ca după un înger, se apropia cu motocicleta de începutul unui prizonierat care avea să-l ducă în Siberia, comitetul de criză își începea întrunirea de urgență la cîrciuma din gară. Pînă să ajungă la ordinea de
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
apă (dar nu e Caragiale cu "un pahar cu apă, rogu-te!"), nădușeală, chipuri tuflite de caniculă, adulmecând în zadar briza lăsată în urmă, frisonînd doar la așteptata răcoare a serii din ținuturile mai nordice spre care se îndreaptă agale, oftînd și scrîșnind din osii, "trenul soarelui" și al vacanțelor "cool". De prin anii '80, brusc, Țăndărei mi-a devenit simpatic, dacă nu chiar drag (așa, din gară, timp de zece minute, cît se schimbă locomotiva; nu i-am cercetat, încă
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
picătură de ploaie în pulberea fierbinte a unui drum. Repetentu închise ochii. Auzi vocea veselă a lui Foiște, contrastând cu lacrimile și cu chipul înnobilat de apropierea morții. - Mai ții tu minte când erai mic și făceai întreceri de somn? Oftă din greu, părând că șovăie între veselia prefăcută și împăcare. Hai, Repetentule, cine adoarme ultimul..." Citită ca întrebare, fraza finală contează mai puțin. La fel ca și titlul cronicii mele. Pentru o mai bună înțelegere a prozei lui Bogdan Popescu
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
și alte expresii similare: a se uita ca bou'n țeavă ("a nu înțelege, a fi depășit de situație", 123urban.ro), a se uita ca broasca la bordură ("după aproape o oră de uitat la mașină ca broasca la bordură, oftează", autoforumtv.ro), a se uita ca rața/ broasca/ capra la barieră ("te uiți ca rața la barieră" (daewooclub.ro); "expresia corectă este "precum capra la barieră" (ib.), "se uita la tine ca broasca la barieră" (nwradu.blogspot.com). Cîte un
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
-i cele două broșe și colierul în mâna mare și caldă, vreau să le vând. E ceva urgent, e în joc viața mea. Domnul Hobmeier a aruncat o privire peste lucrurile pe care i le pusesem în mână. Apoi a oftat adânc și a spus: - Bine, atunci vino cu mine în spate. Exista și o doamnă Hobmeier. Era slabă ca un țâr. Nu venea niciodată în magazin ca să servească clienții, căci detesta clienții. Doamna Hobmeier tocmai deschidea corespondența. Cele mai multe plicuri le
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
de perete. Avea aerul unui om descumpănit. - Nu pot să fac una ca asta, a spus el, n-am cum să vând gioarsele astea. Nu mai scap de ele niciodată. - În șase luni vin să le recuperez de la dumneavoastră. A oftat și mai adânc decât prima oară. - Două mii, a șoptit el. Mi s-a părut cam puțin. M-am îndreptat spre domnul Hobmeier și m-am postat cât mai aproape de el. N-am talent la vânzări, cu atât mai puțin când
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
han sau cârciumă din vechime, cu puțină imaginație vom „auzi” zvon de cobză și țambal. Pe lăutarul din fruntea bandei îl vom vedea cum își lasă obrazul oacheș pe trupul viorii, a mângâiere pe când arcușul o face să doinească, să ofteze, să aducă a glas de bucium sau cântec de ciocârlie... Dar ̀înainte de a părăsi locurile vrăjite să luăm o fărâmă din albastrul zării care, ascunsă sub pleoape, ne va picura ̀în suflet liniște și pace. Invitație la drumeție
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
nu ni se pot alătura, întrucât toate interjecțiile și alte cuvinte din limba lor sunt compuse numai din consoane. Ca să nu lase gerul să le intre în gură... Cum să strige ei "UAU"?... Așa că îl lăsăm pe vornicul Ureche să ofteze și pentru ei: "Uau!Uau!Uau! Săracă țară a Moldovei..."
Săracii de noi by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/8034_a_9359]
-
și o modistă, dna Jeni, la care se ducea șefuleasa gării și doamnele cu pretenții. Turcoaica Sabye dăduse faliment, de nu mai avea cine să le facă șălvăruți celor cîtorva femei pioase care nu ieșeau din vorba imamului, dar nu oftau prea tare după ea. Tătăroaicele, nici atît. Umblau în fuste strînse pe corp și cu pantofi cu tocuri, să pară mai înalte. Cele trei croitorese lucrau acasă foi cu moș și babă, fuste și rochii de toată ziua. Știau să
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
căpetenia ștrumfilor a ajuns la fundul sacului. Ici-colo, imagini frumoase și versuri notabile ("un exercițiu împotriva depresiei & ideilor goale,/ ghemuri de carne pârjolite în pat.// Sau proptite de pereți, ca slănina bunicului,// sau direct pe covor, niște gândaci mari/ care oftează"; "Într-o zi o să deschid ușa lui Argentin/ ca un bătrân profesor mucegăit/ cu mâna clănțănind bezmetică pe clanță/ cu lecția înnodată în gât/ cu inima goală"; "Pajura fumegă. Scânteia fumegă./ Dimineața fumegă/ ca o cârpă aprinsă/ azvârlită pe geam
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]