1,335 matches
-
IARNĂ Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Dă-mi iarna ta Dă-mi iarna ta să scriu ceva pe ea Să strălucească-n palma vieții ca o stea. Dă-mi un oftat să-l înfășor în nea... Să îl prefac în zâmbet însorit de peruzea. Dă-mi palma plină de lumină și surâs... Prin vers cu-n susur blând, îmbrățișând-o. Să simți ninsoarea de iubire ca prin vis, Căci lacrimi o
NOSTALGIE DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373684_a_375013]
-
ca altădată. - Alo,cine este ? - Sunt Mihai...băiatul tău .... - Cine ?! Eu n-am niciun băiat. La revedere ! Sunetul ascuțit al tonului îi străpunge sufletul și-i disecă inimă în mii de bucățele. „Probabil ,cândva, o să plătesc pentru toate astea .” Un oftat prelung îi scapă de undeva, de dinăuntru și îi țâșnește afară, aruncâdu-se voit în fața mașinii galbene,pline de hepatită. Îl strivește cu roțile ,chiar dacă îi aude țipătul ca un ecou care-i învăluie ființa ,dar e târziu să mai frâneze
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
poate am să plâng,Este un semn,este o întâmplare...Se zbate pleoapa de la ochiul stâng.... XIII. DE CE PLÂNGI, TOAMNĂ?, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016. Foșnește iar sub tălpi, frunza uscată Ca un oftat prelung, răscolitor, Acceptă soarta care i-a fost dată: Toamna, cad toate frunzele și mor. Privește printre ramuri,rece, tristă, La frunza ruginie și uscată, Din raze-i face soarele batistă: De ce plângi Toamnă? Nu fi supărată! Pe zi ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
și eu sufăr și mă doare? Ea se îndepărtează, nu-i răspunde, Când astrul o privește pe furiș Mai plânge încăToamna, ba surâde Spre vântul ce-o urmează prin frunziș. Citește mai mult Foșnește iar sub tălpi, frunza uscatăCa un oftat prelung, răscolitor,Acceptă soarta care i-a fost dată:Toamna, cad toate frunzele și mor.Privește printre ramuri,rece, tristă,La frunza ruginie și uscată,Din raze-i face soarele batistă:De ce plângi Toamnă?Nu fi supărată!Pe zi ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
soiuri se-ntindeau ca într-o doară, Trebuia să trec prin toate, doar era întâia oară! Un actor își dresa visul, avea unul fantomatic Și-nvățase bine rolul despre lupul singuratic. Doi pescari de vreme bună se-ntreceau într-un oftat: Doamne-am zis, există-n toate un destin îngândurat! Mai departe-am mers prin zodii, le-am găsit lângă un foc, Descântau de zor armura din misterul unui joc. Am ajuns la miezul nopții, am venit dinspre aval; Un străjer
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349234_a_350563]
-
că boala asta, de care suferea și tata, i-a dispărut cam pe la cincizeci de ani; așa că ați scăpat, d-le colonel.(îl pufnește râsul dar, cu o prezență de spirit instantanee, își proptește bărbia în piept și scoate un oftat adînc, în timp ce ochii îi sclipec șireți) Of-of! Nu vă fie teamă... - Ți-e mai bine, Dodoloanță? - Așa și-așa... Vă rog să mă lăsați, mi-am mai revenit. Mergeți la gară, nu vreau să întârziați din cauza mea. Am să stau
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
om pe care simți că, strângându-l cu grijă, l-ai cuprinde în căușul unui pumn! Te întrebi: ude au loc atâtea probleme, atâtea dureri, atâta tristețe? Tresar! Băiatul..., dar băiatul? Nu mi-ați spus... nimic despre el... Cu un oftat din adâncul sufletului, de ziceai că își dă ultima suflare, șoptește: „Este închis. A fost condamnat la zece ani de închisoare cu executare, fiind judecat pentru evaziune fiscală, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și spălare de bani... Avea o firmă
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
ani nu am mai ținut legătura cu țara. Îmi puteți spune care este casa în care stă? Gazda a privit cu atenție musafira din fața ei, privirea caldă și blândă, ochii rugători ai profesoarei a făcut ca femeia să scoată un oftat din tot sufletul, iar în ochii ei căprui să apară câteva lacrimi de durere. -Draga mea, -femeia își reținea cu greu plânsul-în urmă cu opt ani un stupid accident de mașină a curmat viețile celor doi soți Pleșoiu, Manuela și
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384777_a_386106]
-
brațele lui pentru totdeauna, să fie a lui, să-l facă fericit, așa cum spera să fie și ea alături de el. Simțea că este la capătul puterilor, că nu se va mai putea opune dorințelor, încet s-a desprins cu un oftat din brațele lui: -Încă nu a sosit momentul să fiu a ta, să rezolvăm întâi problemele cu Gilă, apoi mă voi dărui ție cu toată dragostea, cu toată ființa mea, voi fi a ta pentru totdeauna. Referință Bibliografică: Doi prieteni
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384777_a_386106]
-
cântec dintr-o harpă în suflet se revarsă. E ziua-n care, înțeleg doar cei ce au trăit plecarea tatălui, lăsându-ți inimioara arsă, cuvânt de mângâiere rămas în așteptare, negrăit. Lacrimă cursă în tăcere, pe-un fir de Nu-mă-uita, oftat plecat din suflet, zbor frânt, neterminat, Mai, treisprezece, zi neagră, viața îmi va agita, când steaua ce-ți fusese hărăzită n-a mai luminat. Mă zdruncină din neguri întinsuri sufletești. Mi-ai pus în palme viața-ți, eu I-am
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea. Acasă, când ajung, mămica stă în prag. I-s ochii înecați în lacrimi, bolnavă de oftat. Mă-ntreabă, de parc-ar face-o dintr-o altă lume: - Taică-tu n-a venit? Nu e cu tine? Să mă fi uitat? O poveste O fiică și un tată, atâta tăcere înfrigurată. Se înțeleg doar din priviri, ea
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
fără tine, sunt farul părăsit, Din golful trist al țărmurilor ceții, Sărman sihastru, uitat și umilit, Și răvășit de valurile vieții. Sub negre vânturi sunt gol și devastat, Doar flacăra-mi mai pâlpâie nătângă Și-atunci când briza se schimbă în oftat, Las streșinile ochilor să plângă. De-nfrigurare, îți visez căldura, Suavul zâmbet ‒ cadoul îngeresc, Cu palmele avide-ți prind făptura, Cu giulgiul ei de fum să mă-nvelesc. Cum stau acolo,singur, în pustie ‒ Străjer pe promontoriul fericirii, Mă lupt
EU, FĂRĂ TINE… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384932_a_386261]
-
din 17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Scrijelez cu unghiile pe o vaza uitată în brațele mele de mâinile blânde ale mamei. Rescriu... viața!... Cu litere din lacrimi desenez chipuri; amintiri prefăcute în tăceri sunt puncte ori virgule, câte un oftat prelung ori un hohot de plâns sunt semen de întrebare ori de mirare... Îmi fac batistă dintr-o pânză de paianjen ce dantelează umbrele părinților mei gătiți în surâsuri... Degetele tremurânde și obosite le trec, agale, prin pletele albe ale
DINCOLO… de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384992_a_386321]
-
și au devenit la rândul lor torționari, torturându-i pe colegii lor de celule. Ei, acest țăran simplu nu numai că n-a făcut nimănui rău, dar nici când era bătut până la sânge nu scotea nici măcar un vai sau un oftat. Așa a pătimit el și a rezistat în pușcărie, necedând la presiunile și bătăile gardienilor de a-și lepăda credința ortodoxă. Trebuie să menționăm de la bun început că acești mărturisitori, rugători și trăitori ai lui Iisus Hristos nu și-au
DIN SERIA „PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” MĂRTURISITORII ROMÂNI AI LUI DUMNEZEU DIN PERIOADA COMUNISTĂ. PĂRINȚII DE LA RUGUL APRINS ȘI de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/384837_a_386166]
-
-o pe bătrâna moașă, ca într-o mantie de crăiasă. - Gligor, ficioru' mamii, i se adresă moașa precipitată, vinâ câ Veta ț-a adus pi lumi o ghitamai fata, frumoasâ ca șâ ea! - Fatâ? lăsă bărbatul să-i scape un oftat fără să vrea. Dezamăgirea i se putea citi pe față, chiar dacă lumina din fierărie nu era cea mai bună. Doar jarul din vatra forjei mai arunca din când în când steluțe de aur, peste sculele frumos orânduite pe marginile cuptorului
DE-AS PUTEA VIATA ÎNTOARCE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385159_a_386488]
-
și iar tăcuse... Și tot degeaba! -Nțț! dezaprobă tentativele celorlalte Lili. Nțț! Ăl mai de seamă lucru la o femeie este... a-ve-rea! strigă ea victorioasă interpretând perfect pe vreun pățit masculin imaginar ori imaginat de situație. -Oooo! luă materializare sonoră oftatul celorlalte, acum gata să-l aprobe pe Gigel. -Nu știu de ce l-or fi lăsat repetent pe bietul copil?! Doar îi merge strună judecata. Sigur c-a valorificat învățămintele reieșite din experiența bărbaților din familie, nu? întrebă retoric aceeași povestitoare
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
e negustor cinstit și se despărți de prefăcuții prieteni. Seara, cu inima înnegurată de lipsa flamurii, Povestitorul abia se-atinse de bucatele puse pe masă de bunică. Înainte de culcare, îngenuncheat, supuse o lacrimă icoanei ocrotitoare și pecetlui rugăciunea cu un oftat ce-l tulbură parcă și pe dulăul curții, pornit să dea chemare spre stelele înghețate ale nopții... * Povestitorul ridică pleoapele cutremurat de zgomote. Pământul se rupea în bucăți, bătut de tunete și fulgere fără pic de ploaie. Doar grăunți de
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
vorbi mai mult Și poate lăcrima-voi cu fruntea la pământ... Din lacrimile mele, Doamne, fă o cruce, Și-ascultă-mi, Sfinte , fiece cuvânt! Pe cruce, Tu să pui al meu păcat, Să-l țintuiești acolo cu răbdare, Să-așezi deasupra lui orice oftat, Ce am scăpat cât am trăit sub soare... În seara asta, Doamne, stăm de vorbă, Vom bea în doi o cană cu răbdare, Tu , Doamne, să mă cerți de vei voi, Eu pentru toate am să-Ți cer iertare... Căci
ÎN SEARA ASTA, DOAMNE, STĂM DE VORBĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384336_a_385665]
-
punți... În valurile mele și tu de-atâtea ori Ți-ai limpezit privirea, cuprinsă de fiori, Atunci când ți-a fost sete, te-ai aplecat să bei Și ai rămas de-a pururi uitată-n ochii mei... Și-acum ți-aud oftatul aprins de-atâta dor Când trupul tău prin unde se strecura ușor, Sunt fericit ca râul și nu pot să-mi ascund Întreaga bucurie pe care-o port pe prund; Sunt fericit ca râul, când se revarsă-n mare, În urma
SUNT FERICIT CA RÂUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384352_a_385681]
-
Poeme > Emoție > DEPARTE DE VOI... Autor: Anișoara Gurău Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt singura în lumea mare tot doru-n mine l-am luat, doar poză voastră mă alină și mă oprește din oftat. Nu vreau să știți ce greu îmi este și câte nopți cu greu adorm, cu colțul pernii îmi șterg ochii îmi este somn, nu pot s-adorm. Am fost acasă de curand dar timpul repede-a zburat, port amintiri frumoase
DEPARTE DE VOI... de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384372_a_385701]
-
rotujeau a mere coapte Iar dorurile se-mpărțeau la doi. Când se curba lumina dupa mine Iar palma ta mai alunga un nor Când adâncea întinder'le feline Ca visele să se ridice-n zbor. * Am scuturat și cerul de oftat Ce-n lipsa ta atât s-a adunat Căci agățat de dulcele cuvânt Nu mi-ai găsit un loc aicea pe pământ Și lângă stele sus m-ai așezat. * Acum mă cauți printre fulgi de nea Cu fruntea-nnegurată, grea De
MUZĂ REA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384440_a_385769]
-
nu reușește să-l mai miște. Este de neclintit ! Își aruncă rapid hainele în geamantan,cu graba omului ce vrea să termine mai repede ce-a început. Întins pe spate,bătrânul cu fața înlăcrimată, nu poate să se oprească din oftat. De el , chiar îi este milă . - Îmi pare rău că trebuie să fac asta ! Îl sărută pe frunte și iese în grabă,fiindcă o lacrimă rebelă a luat-o încet la vale, peste obrazul, aparent subțire. „ Milă mi-e de
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
ochii tăi magici să văd cum dansează soarele și luna!... Să ne întindem peste metereze, să scrutăm cerul până departe să simt aroma sufletului tău curgând prin venele mele. Să devenim arhitecți ai cascadei Niagarei cu lacrimile tale să împrospătăm oftatul meu aprins. Te ating tandru pe buza arsă. Martori să fie porumbeii albi... LUME MICĂ PENTRU SUFLETUL TĂU (Botë e vogël për shpirtin tënd) Am acordat corzile harpei aproape de izvorul Drinului Alb. Cine ești fată care flirtrezi cu zâmbetul tău
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
peste pământul însetat alunecau mugurii ploii ca sudorile pe față, sub Qarr bătrân obosit de vremuri două suflete se jucau cu dorul îndrăgostit. Pe ramura gârbovită a Stejarului bătrân cânta bucuros un canar, melodia sa amestecată ca o flacără gemete, oftaturi, rugăminți, îmbrățișare... Ploaia năpustește peste pământul nefericit împacă Stejarul topit în plâns, stropii alunecă peste fruntea gândită într-o dulce dezmierdare mult așteptată. Dintr-odată pe cer clipește o stea invidiază beția sufletelor sub Qarr, oh, cât de fericiți am
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
răzbătea până la ei lumina lunii. - Mă frământă niște gânduri. Îmi doresc o viață mai bună pentru feciorul sau fiica noastră, să nu trudească asemenea nouă la munca agricolă, ci să ajungă la școlile înalte din țară, zise femeia scăpând un oftat. - Și mie îmi dau târcoale gânduri mărețe. - Acum câteva săptămâni cine se gândea că vom avea parte de o asemenea schimbare în satul nostru? Societatea a evoluat, iar noi suntem obligați să ținem pasul cu ea. - Am auzit de la domnul
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]