2,453 matches
-
eram trecuți la chiaburi. Uite, vezi, se înflăcărează Săteanu asta înseamnă lipsa de orizont! Că dacă tat-tu dădea niște hectare la stat, vă erau toate porțile deschise; primeați burse de la stat, examenele erau de formă... Da, dar pe poarta ogrăzii noastre ar fi intrat numai vîntul, și cu vînt nu te saturi. Aș! Se putea trăi și din puțin, dar asta-i: setea țăranului! Încăpățînat, catîr, orgolios! Ce, pîn' la urmă nu tot acolo a ajuns pămîntul? Ascultă ce-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
amintește de seara precedentă, de sentimentele confuze născute în sufletul lui pe măsură ce înțelegea intenția lui Săteanu, la care se mai adaugă, obsesiv, revoltător, imaginea lui Săteanu tînăr, vînjos, turbat în furia lui, dînd cu pumnii în bătrîn, lăsîndu-l lat în mijlocul ogrăzii, trîntind poarta de scîndură mai-mai s-o rupă, ieșind din sat cu capul sus, asemeni tuturor bătăușilor învingători, ce părăsesc hora spartă, știindu-se urmăriți de toți, mai ales de fetele frumoase, cum cred ei. În sat s-a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se uite pe furiș spre cărarea de peste deal, dinspre șoseaua națională. Mihai își amintește bine de acele zile și parcă îl vede pe bătrîn venind de la secerat cu cîte un snop de grîu în spate, să-l arunce în ogradă, să aibă găinile ce ciuguli. S-a topit repede bătrînul, ajungînd un moșneag gîrbov, cu mîini greoaie pe lîngă corp, legănîndu-și în permanență capul, cînd înainte, cînd înapoi, cînd într-o parte și-n alta, oprindu-se numai atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pînă să termin de mîncat, adormeam în brațele ei; sîmbăta așteptam ca un cățel în pragul bucătăriei să-mi dea prima plăcintă caldă, probabil de aici și ciuda surorilor, că aveam întîietate...; băile, vara, în albia de rufe pusă în mijlocul ogrăzii..., fugeam în pielea goală pînă în fundul grădinii cînd îmi intra săpun în ochi... De ce m-ai întrebat? Pentru că eu, ca o excepție la regulă, nu fac parte din acel "oricui", și-aici am vrut să ajung. Primele mele amintiri sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai. Tînărul acela... Hm! N-a uitat. Dar cînd o să-l întîlnesc, am să-i reamintesc și altele. Am acasă zgarda cîinelui pe care el, copil fiind, l-a ținut în șură pînă am intrat noi, cei cu colectivizarea, în ogradă, să stăm de vorbă cu taică-su, apoi i-a dat drumul și a fugit în casă pe ușa din dos. Cîinele s-a repezit, a mers pe lanț pînă la capăt iar cînd sîrma pe care luneca veriga s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-a zbătut cîinele lor în lanț, l-a rupt și a sărit în coșul căruței, a tras de ei pînă au sărit amîndoi jos să caute un băț, să-l alunge, dar n-au apucat decît să iasă în mijlocul ogrăzii că imediat a început cutremurul și acoperișul grajdului a căzut peste căruță... Hai afară să vedem spune țăranul și pleacă în fugă, lăsînd în urmă ușa larg deschisă. Doamne! tresare el, oprindu-se o clipă îngrozit, făcînd semn nevestei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în primul rând, continuarea acțiunilor de subordonare a Legislativului față de Executiv și de confiscare a administrației locale prin obligarea «aleșilor» de altă culoare la înregimentarea în PSD. În teritoriu, sute de aleși locali au trecut «cu arme și bagaje» în ograda PSD-ului, terorizați de distribuirea «din pix» (vorba unui cunoscut «baron» PSD-ist) a resurselor bugetare. Politizarea instituțiilor statului s-a accentuat, PSD-ul devenind și mai clar un partid-stat, care modifică legile jocului democratic, când și după cum îi convine
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pericol? Se vor lega de el. Domnul Kauderer a dat din cap, dar n-a privit-o în ochi: - El nu e un Kauderer! Numai noi suntem întotdeauna în pericol! Ușa s-a deschis. Din urina caldă de cal din ogradă se ridicau aburi în aerul înghețat. Argatul și-a băgat capul îmbujorat înăuntru și a anunțat: - Trăsura e la scară! — Gritzvi! Unde ești? Repede! - a strigat bunicul. Eu am făcut un pas înainte, către domnul Kauderer, care-și încheia paltonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
A făcut vreunul pușcărie? - Ei, Caransebeș... N-au făcut nimica... Da’ așa dă bine: în sufletul lor s-au opus întotdeauna, acolo erau frământările. N-au ieșit o dată la muncă patriotică, la tăiat gardurile verzi și la ridicat gunoaiele, în ograda lor și cu perdelele trase s-au simțit liberi. Întotdeauna. Au bocit când cu Cehoslovacia și tancurile rușilor, au suferit alături de polonezii de la Gdansk, au ascultat în pivniță la radioul Gloria, după ce i-au schimbat o lampă, declarațiile greviștilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la el veneau doar inși în poziții subalterne, la cei aflați în ierarhie mai sus Mihail mergea singur, era mai sănătos, mai folositor și pentru el și pentru Serviciu. Nu era bine ca șefii să-ți cotrobăie cu privirea prin ogradă. "Înțeleg, prințe, că dețineți informații de primă mînă în ceea ce privește, hm, soarta domnului Bîlbîie... Sper să nu fiu greșit interpretat, dar nu văd..." Șerban Pangratty zîmbi cu un aer de îngăduință, făcu im gest evaziv cu mîna, de parcă ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să mănânce din fugă te miri ce. Nepoții ceilalți, pâinea lui Dumnezeu, se jucau cuminți lângă ea, jocuri pașnice și fără grai, cum nu sperase bătrâna să vadă vreodată. Unchii și mătușile trăiau "a doua tinerețe" în sfânta pace a ogrăzii. Doamna Leon se întorcea acasă de la slujbă liniștită, fără să se mai furișeze pe sub geamurile surorilor cu inima strânsă de groaza observațiilor zilnice. Se retrăiau vremurile înfloritoare, "obrăznicătura bătea coclaurii, Dumnezeu știe pe unde" și cu toții se bucurau de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spus dumneata atât de frumos, nu știu câte haine are, dar știu că le face pe toate cu o naturalețe și pricepere care, hai să recunoaștem, ne umplu sufletele de invidie. Dacă am înceta să le comparăm pe cele două fetițe din ograda asta, probabil că ne-am simți și noi ceva mai fericiți. Nu e vina Luanei că poate să alerge de dimineață până în seară, fără să se îmbolnăvească sau măcar să-i curgă nasul. Nici biata noastră copilă nu poate fi trasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
le răsturna, urla un altul că apa s-a răcit prea tare. Bătrâna alerga spre aragazuri. Când, în sfârșit, se declarau mulțumiți, începea săpuneala. Una smintită, o nebunie generală al cărei produs, clăbucul, se înălța amenințător, gata să acopere întreaga ogradă ca o zăpadă prea timpurie. Săpunul țâșnea din mâinile copiilor și ateriza, invariabil, fie în apa agitată de valuri, fie în noroiul moale din jurul căzii. Ieșeau din balie și dădeau fuga după el apoi țuști, înapoi, cu picioarele pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-se unul de celălalt. Mâna lui fermă încerca s-o susțină iar ochii verzi căutau zadarnic să întrevadă capcana următoare. Căldura mâinii care o susținea și apropierea tainică a trupului de băiat îi provocă o senzație necunoscută. La intrarea în ogradă, foșnetul lugubru al frunzelor de păpușoi îl făcu, chiar și pe Renar, să tresară. Fără vreun cuvânt, o luară la fugă amândoi deodată, ca și cum hoarde de tătari i-ar fi gonit din urmă. La lumina becului din camera modestă, întâlnindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
putea dispune de ele după cum dorea. Mătușile nu-i ceruseră părerea când își construiseră bucătării, băi, magazii sau garaje. Ea era, la rândul ei, o femeie singură. Divorțase, nu interesa pe nimeni de ce, se întorsese acasă, acasă la ea, în ograda în care se jucase, în locul în care crescuse. Își dorea, mai mult decât orice, un loc de muncă dar nici unul dintre ei, cu multele relații pe care le aveau, nu se oferise s-o ajute. Acum, în acest moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care făcu schița construcției, angajă doi muncitori și începu lucrul. Oamenii săpară fundația și turnară cimentul. Întorși de la serviciu, conlocuitorii casei se îngălbeniră văzând ce se construise în lipsa lor. Până în seară, o liniște apăsătoare prevestitoare de furtună pluti peste întreaga ogradă. La lăsarea întunericului, unchiul Dali, însoțit de colegul de suferință, unchiul Vali, ieșiră din case înarmați cu răngi și topoare și stricară tot ce se făcuse în timpul dimineții. Plecară, apoi, la culcare, încântați de spectaculosul lor gest. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un asemenea reflex, o asemenea precizie o au și vacile care se întorc de la cireadă și se opresc fără greș la poarta stăpânului lor, așteaptă să li se deschidă sau pur și simplu împing poarta cu cornul și intră în ogradă, traversează curtea și se opresc la iesle, caută cu botul acolo, știind că vor găsi brațul de iarbă. Acum, de câte ori se gândea la perioada aceea, se năștea imediat, prin asociație, imaginea unui tunel străbătut în viteză, cu suflul drămuit, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scuturându-și veșmintele de boabele limpezi de rouă și de ploaie. Aseară a plouat. Pământul însetat și ars de soarele de mai și-a potolit setea. Totul e înviorat. Afară răsuna trâmbițatul unui cocoș. Soarele urcă pe bolta senină. Liniștea ogrăzii e brăzdată de ecoul mai multor glasuri. Natura se trezește mângâiată de adierea unui vântuleț răzleț. Zarva casei crește. Pe coridor și în curte răsună pași. Începe o nouă zi a primăverii depline. Căldura soarelui ne izbește în creștet. Aerul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a primăverii depline. Căldura soarelui ne izbește în creștet. Aerul topit te toropește. Mireasma primăverii plutește, legănată pe aripile unei blânde adieri. Pomii își întind umbrele ostenite pe țărâna caldă. Iarba stă neclintită. Vântul a încetat să mai adie. Glasurile ogrăzii s-au stins aproape. Iată, cum totul e adormit, numai frunzele foșnesc în taină. Ce plăcut e să visezi în mijlocul naturii primăvara! Soarele coboară pe cer mângâind pământul duios cu razele sale. Obosit și îmbujorat, se ascunde după trupul dealurilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mișcătoare, sute de greieri își cântă serenadele. Aerul s-a răcorit. Vântul susură ușor legănând frunzele. Simt cum mă cuprind fiori reci, de gheață. Luna îmi zâmbește palidă și necăjită de pe cer. Ecoul șters al unor lătrături a pătruns în ogradă, apoi s-a stins. Un glas cald mă cheamă... A trecut o zi de primăvară... Mirela Radu, clasa a VII-a C Floare de piatră A venit primăvara. Dar afară plouă. Te legi acum de trecut ca să nu uiți prezentul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
C Eu și Nică (compunere literară) Este vară. Soarele ca un disc de aur strălucește pe cerul ca oglinda. Câțiva nori pufoși și albi plutesc pe cer. Adie o boare caldă însoțită de fermecătorul glas al păsărelelor. Eu stau în ogradă și privesc la frumosul salcâm din medean. Îmi imaginez că este un frumos cireș copt. Deodată, parcă prin vis, adorm. Ajung lângă o casă care seamănă perfect cu cea a lui Ion Creangă, cel mai mare povestitor român. Văd un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și fugim acasă la Nică. Îi zic: A fost frumos! M-am distrat! Ceea ce regret e că tu vei primi de la tatăl tău o chelfăneală și-ți vei pierde lefteria. Fără să-i mai spun la revedere, mă trezesc în ogradă, fug repede în casă și văd cartea Amintiri din copilărie pe care o deschid. Mă uit să văd dacă nu s-a schimbat ceva. Nu era schimbat nimic. Îmi zic: Bine că nu e scris! Nu trebuie să povestesc nimănui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de sub geam, apoi deschise ușa cabanei. Valul de căldură care năvăli afară umplu grădina cu un miros de mentă. 4. Coriolan Moduna Împrăștia cu generozitate sare pe trotuar Între cișmea și grădină. Netezea În felul său calea capitalismului În propria ogradă. Aflase de planurile fiului său cu câteva ore În urmă, la ceaiul de dimineață. N-a avut nici o obiecție, ba dimpotrivă, spre bucuria Martei care făcuse focul În cabană la primul cântat al cocoșilor. La urma urmei, și un pierde-vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Începe sé plîngé și lopată se face tot mai grea și nu mai poate sé o loveascé pentru cé-i vine sé se așeze jos și sé se ținé cu mîinile de piept. Pe fereastră micé de la grajd se vedea afaré ograda și era foarte luminé și niște géini ciupeau iarbé. Șasa a sérit pe fereastré și s-a dus plîngînd În grédiné și s-a așezat sub o tufé de singer, dincolo de gard, lîngé rîpé. Se gîndea cé pe urmé toaté
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
un bilețel de răspuns către Victor, timp În care Va fremăta de plăcere, bucurie și teamă. Zoița nu pleca până nu era servită cu delicatesa casei, o bucățică de mămăliguță galbenă, ori fără să execute În zbor, două volte deasupra ogrăzii, În semn de salut și prețuire a aperitivului. Ajunsă „la birou”, Își anunța sosirea prin două țipete scurte, Victor apărea În fața ferestrei, mândru nevoie-mare, Zoița executa alte două volte În cerc, salutându-și profesorul, apoi se așeza pe pervazul ferestrei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]