285 matches
-
instituții și tradiții, s-au întemeiat și polisurile de referință ale Greciei, Sparta și Atena, în secolele IX — VIII î.Hr., prima în Peloponez, cea de a doua în Attica. Ele au fost rivale redutabile la hegemonia Eladei, Sparta - ca stat oligarhic, militarist, cu bază economică agricolă, dominată de aristocrația funciară tradițională, Atena - ca democrație, mare putere maritimă, cu resurse materiale impresionante, agricole, „industriale”, financiare, condusă de o aristocrație cu putere financiară. Viața publică în ambele orașe-stat se desfășura în cadrul cetății (activități
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
a fost un oraș-stat a cărui istorie se întinde în perioada de timp cuprinsă între 753 î.Hr. și 476 d.Hr. Pe parcursul existenței sale de douăsprezece secole, civilizația romană a trecut de la monarhie la republică oligarhică și, apoi, la imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest și întreaga arie în jurul Mării Mediterane, prin cuceriri și asimilare, însă, în final, a cedat în fața invaziilor barbarilor din secolul cinci, marcând, astfel, declinul Imperiului Roman și începutul Evului Mediu. Civilizația
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
odiosul regat precedent. Deși pretențiile dinastice au apărut încă de la start, aceasta a rămas constituțional de neimaginat. Sub acest Principat "stricto sensu", realitatea politică a domniei autocratice de către împărat era încă mascată cu scrupulozitate de către forme și convenții de domnii oligarhice pe cont propriu moștenite din perioada politică a neîncoronatei Republicii romane (509 î.Hr.-27 î.Hr.) sub motoul SPQR. Acest proces este adesea văzut c-ar fi început cu împăratul Domițian, când tipuri orientale de domnie precum "dominus" (Lord, Stăpân) au
Principat (Imperiul Roman) () [Corola-website/Science/299430_a_300759]
-
-lea să afirme, era de a ghida poporul în interiorul țării spre dreptate, și pe plan extern spre o pace eternă. Cu legitimitatea puterii asigurată de sufragiul universal masculin care îi confirmase dreptul la conducere, și reproșând în mod repetat guvernelor oligarhice anterioare că au neglijat problemele sociale, Împăratul se hotărî să le rezolve punând bazele unui guvern pe principiile unor 'idei napoleoniene', adică cele ale Împăratului - alesul poporului, reprezentant al poporului, al democrației și urmaș al marelui Napoléon I, eroul Revoluției
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
sau Elisa), sora lui Pigmalion. Colonia a ajuns să aibă o mare importanță economică, ce rivaliza cu cea a metropolelor feniciene. Între 650 - 308 î.Hr. forma de guvernament a fost monarhia, iar între 308 și 146 î.Hr. a fost republică oligarhică condusă de un Senat Cartaginez (potrivit surselor romane) sau de Consiliul Bătrânilor (potrivit surselor grecești). În jurul ei s-a format un adevărat imperiu, cea mai mare forță maritimă din Mediterana Occidentală până la Războaiele Punice cu Republica Romană. Orașul era alimentat cu
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
din Grecia centrală care nu au răspuns la apel. Motivele erau diverse. Printre altele, aceste cetăți nu credeau în eficiența unei apărări comune, ceea ce, în parte s-a adeverit, iar tiraniile locale, cea a Aleuazilor, de pildă din Tesalia, sau regimurile oligarhice, ca cel de la Teba, nu disprețuiau ofertele atrăgătoare venite din partea regelui pers. În sânul Congresului n-au lipsit divergențele cu privire la modalitățile de a întâmpina dușmanul și la deținerea conducerii supreme. În cele din urmă, Atena, care avea cea mai puternică
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
Julia, iar O’Brien (după ce închide tele-ecranul - ceea ce le este permis doar membrilor Partidulului Interior) îi asigură că Frăția există, este activă, și-i promite să-i trimită o carte scrisă de Goldstein însuși. (Cartea "Teorie și practică în colectivismul oligarhic", din care este prezentat un fragment de 35-40 de pagini, reprezintă în mod explicit viziunea lui Orwell asupra istoriei sub aspect socio-politic). La scurt timp după, Julia și Winston sunt arestați de Poliția Gândirii (în spatele unui tablou din camera închiriată
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
care este cunoscut în Nouavorbă ca și dublăgândire. Dublagândire este de fapt puterea de a păstra două credințe contrare în mintea cuiva în mod simultan, și amândouă să fie acceptate. (Partea a II-a Cap. IX - „Teoria și Practica Colectivismului Oligarhic” - Emmanuel Goldstein)”"
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
de un monarh-lauche, înzestrat cu drepturi militare și de coerciție asupra supușilor, drept simbolizat de securea și nuielele purtate de gărzile lui, lictorii. Posedă rol religios, a căror puteri le erau transmise pe linie dinastică. Era asistat de un consiliu oligarhic, care a sfârșit prin a-l înlătura, cu excepția cetății Veii, unde el s-a menținut stăpân până la cucerirea romană. Societatea etruscă era caracterizată de o structura oligarhică, iar nobilii dominau cu o mâna de fier, iar slujitorii lor osteneau pe
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
căror puteri le erau transmise pe linie dinastică. Era asistat de un consiliu oligarhic, care a sfârșit prin a-l înlătura, cu excepția cetății Veii, unde el s-a menținut stăpân până la cucerirea romană. Societatea etruscă era caracterizată de o structura oligarhică, iar nobilii dominau cu o mâna de fier, iar slujitorii lor osteneau pe ogoare, în orașe, în ateliere industriale sau în mine. Nu existau adunări populare, dar femeile dețineau o funcție relevanță în viață politică, dar și în cea privată
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
Imperiul Român de Apus (care a căzut în anul 476) și Imperiul Român de Răsărit, numit și Imperiul Bizantin (care a supraviețuit până în 1453). Cartagina, o colonie feniciana de pe coasta Tunisiei de azi, era în anul 264 î.Hr. o republică oligarhica, un puternic oraș-stat cu un vast imperiu, si, cu excepția Romei, cea mai mare putere din vestul mediteranean. În vestul Atenei, dominantă navală a Cartaginei era incontestabila, insă armata să de uscat era foarte incompletă. Cetățenii săi rareori luptau direct împotriva
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
antică de a pedepsi guvernatorii corupți - problema era una nouă, iar Republică, atât de tradiționalista, nu s-a schimbat pentru a soluționa problemele ivite. Odată ce Republică a devenit un imperiu, doar un împărat îl putea conduce eficient, nu o adunare oligarhica. Însă a fost nevoie de aproximativ un secol înainte că acest concept să fie înțeles. În final, eșecul Senatului de a controla generalii a cauzat un dezastru în Republică. Senatul era adesea prea dispus în a-și proteja prietenii, aliații
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
înfrîngerile suferite în diferite campanii. Tot mai întîlnite erau răfuielile celor săraci cu bogații, cu fetele bisericești și filozofii, ca exemplu clasic servindu-ne soarta marelui filozof Socrate care a fost otrăvit de cetățenii Atenei cu fiertura de cucuta. Cotitură oligarhica din anii 411 î.e.n a marcat începutul perioadei de instabilitate și de lichidare lentă a democrației că forma de guvernămînt. Democrația liberară clasică a Sistemele democratice care șunt întîlnite în zilele noastre își au rădăcinile spre sfîrșitul secolului
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
regele Ladislau al IV-lea Cumanul, Roland Borșa a fost demis temporar din funcția de voievod în 1285, dar a revenit la putere în 1288. Drept răzbunare, împreună cu frații săi, el a organizat asasinarea regelui la Cheresig (1290). Ambițiile sale oligarhice l-au adus însă în conflict și cu ultimul rege din stirpea lui Arpád, Andrei al III-lea al Ungariei. Învins de trupele regale în războiul civil din 1294, Roland Borșa a fost demis din funcția de voievod al Transilvaniei
Roland Borșa () [Corola-website/Science/305526_a_306855]
-
și de atenienii nemulțumiți conduși de Clistene să părăsească Atena și să se refugieze în Tracia, apoi la curtea lui Darius I. În 509 revenit din exil după înlăturarea lui Hippias, Clistene din familia Alcmeonizilor înlătură cu sprijinul demosului republica oligarhică instituită cu ajutor spartan de către Isagoras și transformă democratic constituția ateniană. Populația Atticii este împărțită teritorial, rezultând o reprezentativitate proporțională, în 10 triburi (phylii), alcătuite la rândul lor din tritii și deme (100 circumscripții electorale), realizând și o reformă administrativă
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
fondată Liga de la Delos sau Liga Maritimă Delio-Atica condusă de Atena și prin care se realizează dominația Atenei în Grecia. Prin aceasta Atena încurajează în rândul cetăților membre afirmarea republicilor democrate. În 476, fiul lui Miltiade, Cimon, conducător al partidei oligarhice este ales strateg, iar în 474 - 473 obține ostracizarea lui Temistocle ( retras la Argos) și dă Areopagului dreptul de veto hotărârilor Adunării Poporului. În 462 - 461 partida democrată condusă de Efialte impune limitarea atribuțiilor Areopagului la procese de omicid și
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
și Nicias, conducătorul partidei moderate favorabilă încheierii ostilităților cu Liga Peloponeziacă. În 420 Alcibiade, nepotul lui Pericle, elevul lui Socrate este ales strateg devenind lider al democraților și adversar al lui Nicias. În iunie 411 are loc lovitura de stat oligarhică de la Atena prin care sfatul celor 400 ia locul Adunării Poporului redusă la 5000 de membri ca organ suprem al statului și indemnizația este suprimată. Însă flota ateniană aflată în insula Samos nu recunoaște noul regim și alege ca strategi
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
cetățile ioniene, era situat în aceeași regiune continentală la poalele muntelui Mykale a fost subiectul unor dispute similare. Regimurile monarhice au dispărut în majoritatea orașelor grecești pe la 700. Un rege samian, Amphicrates este probabil printre ultimii regi înainte de apariția regimului oligarhic al geomorilor. Geomoroi însemnând 'proprietari ce împart pământ', același termen este folosit pentru oligarhie în Syracusa. Acest Amphicrates participă la războiul Lelantin (ca 710-650 îHr) de partea cetății Chalkis, alături de aliații săi Corint, Sparta, Erythrae și Thessalia, împotriva alianței alcătuite
Samos () [Corola-website/Science/297368_a_298697]
-
crescute. Eltin și-a pierdut popularitatea, iar la sfârșitul anului 1999 a demisionat din cauza problemelor de sănătate. Vladimir Puțin, fostul președinte al KGB-ului, se remarcă că un lider popular și puternic. Și-a anunțat intenția de a diminua corupția oligarhica. Au apărut critici în interiorul și în afara Rusiei după ce a cesta a limitat libertatea presei și a impus un stil de conducere autoritar. Puțin a urmărit să restabilească poziția Rusiei pe plan internațional. A acordat sprijin Americii în lupta împotriva terorismului
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
octombrie sunt împărțite. Pentru unii, este vorba de începutul unei dictaturi. Maxim Gorki scria pe 7 decembrie 1917: „bolșevicii au pus Congresul Sovietelor în fața faptului împlinit al preluării puterii de către ei înșiși, nu de către soviete. Este vorba de o republică oligarhică, republica câtorva comisari ai poporului.” A doua zi după 7 noiembrie, șapte ziare din capitală au fost interzise. După Victor Serge, este vorba de șapte ziare care pledau deschis pentru rezistență armată împotriva „loviturii de forță a agenților Kaiserului”. Dar
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
I pentru a înăbuși rapid această revoltă. A trebuit să fugă la Atena, scăpând în ultimul moment de blocada flotei persane (492 î.Hr.). Atenienii l-au acuzat de tiranie, dar în final a fost achitat. Devenind un lider al partidului oligarhic din Atena, având și sprijinul lui Aristide "cel Drept", el a fost ales printre cei zece "strategi" ai Atenei, având o influență determinantă asupra celorlalți nouă colegi. În anul 490 î.Hr. atenienii au înfruntat puternicele forțe persane trimise de Darius
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
spre Focida. Au finalizat construcția marelui zid care lega Atena de portul Pireu, ceea ce le permitea să hărțuiască de pe mare, cetățile din Pelepones și Laconia, Sicyone și centre din Arcadia. După un armistitu de 5 ani, spartanii care susțineau regimurile oligarhice anti-ateniene din Beotia îi înving pe atenieni în bătălia de la Coroneia din 447, dar în anul următor, atenienii obțin o victorie la Pelepones. Cele două cetăți au încheiat în 445 o pace de 30 de ani, urmând o perioada liniștită
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
accesul spre minele de argint de la Laurion, în vreme ce corăbiile spartane, construite pentru prima dată în istoria Spartei, cu bani de la regii persani, ocupă sau atrag contra Atenei cetăți importante din liga. În 411, nemulțumirea duce la o lovitură de stat oligarhică, care înlocuiește sfatul clistenian cu un sfat de 400 de membri, aleși prin cooptare. Au pregătit o lista de 5000 de cetățeni cu drepturi depline. Atenienii din flota care se află la Samos se îndreaptă spre Atena, ajutați de Alcibiades
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
primari sau căpitani ai poporului. Orașul a fost primul care s-a declarat comunitate liberă în secolul al XI-lea, devenind o puternică republică maritimă. Printr-o reformă din secolul al XVI-lea orașul avansează la un sistem de guvernare oligarhică. Perioada de apogeu a republicii a fost marcată de conflictul cu Veneția, care începuse să se impună ca o mare putere navală după cea de-a patra Cruciadă. Prima confruntare a acestui conflict, desfășurată în apele Accrei, a fost decisă
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
Odată cu cucerirea nordului Italiei de către francii carolingieni, a devenit reședința mărcii de Anconă. După anul 1000, Anconă a devenit treptat independența, în cele din urmă transformându-se într-o importantă republică maritimă, adeseori ciocnindu-se cu interesele vecinei Veneția. Republică oligarhica, Anconă a fost guvernată de șase "Bătrâni", aleși de către cele trei "terzieri" în care orașul era divizat : Sân Pietro, Porto și Capodimonte. Ea avea o monedă proprie, numită agontano, si un cod de legi cunoscut sub numele de "Stătuți del
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]