293 matches
-
lipsa de principii. Îi acuză de lipsă de eficiență, de incapacitatea de-a lăsa trecutul în urmă. Într-o epocă de frămîntări și demoralizare, decizia e-n mîinile lor. Alegînd o democrație în care ideile iacobine se amestecă cu practicile oligarhice, totul fiind turnat în discursuri vagi și generoase, clasele politice se condamnă singure la neputință. Ele riscă să fie manipulate, depășite, zdrobite de oameni inteligenți, ambițioși, lipsiți de scrupule, sprijiniți de forțele populare pe care le conduc încotro doresc. Pentru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
schele pentru dărîmat, imense eșafodagii pentru năruit bisericile vechi, crăpate de cutremur, cu sfinți mucegăiți și roși de cari, pentru prăbușit palatele nababilor în ale căror subterane zac movile de aur, pentru a preface în pulbere maghernițele putrede ale politicei oligarhice, îmbîcsite de putoare și de păinjeniș... Vom construi majestoase trapeze de lemn în al căror ochi de frînghie hoiturile despoților vor face gimnastică funerară în bătaia vîntului...” (vol. 2, Ed. Cartea Romînească, 1922, p. 86) 3. Al. Macedonski, „La vizită
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care și-au menținut normele tradiționale care predominau altădată în lume și în special în Europa de Vest. Aceste țări sunt "absolutiste", iar șeful lor de stat, de obicei un monarh, conduce națiunea bazându-se pe sprijinul majoritar al populației; unele republici oligarhice au avut sau mai au încă un caracter asemănător. Acest tip de regim este totuși din ce în ce mai rar, în principal pentru că majoritatea monarhilor vest-europeni au simțit nevoia să abandoneze puterea pentru a rămâne la tron, în timp ce alții au fost răsturnați. Astfel
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
au fost răsturnați. Astfel, doar în regiunile relativ închise sau îndepărtate ale lumii (Peninsula Arabică, Himalaya și părți din Africa sudică), regimurile tradiționale inegalitare și-au continuat existența. Normele acestor sisteme sunt "tradiționale" ele păstrează inegalitățile sociale și structurile puternic oligarhice, cum sunt cele caracteristice Europei secolelor XVII-XVIII. Puterea și averea se concentrează în mâinile câtorva indivizi, iar deplasările spre o deschidere politică a societății sunt limitate, deși mulți monarhi încearcă să-și mențină sprijinul cel puțin prin introducerea unor trăsături
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Malawi sub îndelungata conducere a lui Banda. Aceste partide sunt replicile lumii a treia la partidele fasciste europene din perioada interbelică. Ele doresc mai curând să mențină decât să reducă inegalitățile de avuție și statut. Ele sunt și autoritare, și oligarhice, rolul populației în luarea deciziilor fiind aproape neglijabil. Astfel, răspândirea partidelor în lumea contemporană a fost nu numai variată, dar și rapidă. Bazele caracteristice și scopurile acestora diferă mult, atât datorită naturii societății cât și "voinței" conducătorilor (care au beneficiat
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
își îndeplinească rolul de bază. Primele probleme investigate de analiștii partidelor politice au fost cele privind structura, concluziile fiind în general pesimiste. S-a discutat asupra faptului că, în ciuda aparențelor, partidele au fost de obicei conduse în mod autocratic sau oligarhic, indiferent dacă sunt vizibil "democratice" sau nu. Acestea erau perspectivele lui Ostrogorski și Michels, acesta din urmă susținând că exista o "lege de fier a oligarhiei" sub care ar fi operat toate partidele (Ostrogorski, 1902; Michels, 1968). În opinia lor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
partidelor a avut tendința să ocupe un rol secundar într-un joc în care liderii apelează deseori în mod direct la popor sau cel puțin la susținătorii partidului. La limită, devine chiar dificil de hotărât dacă partidele sunt sau nu oligarhice. Cel puțin într-o anumită măsură, părerile populației (nu doar cele ale membrilor obișnuiți ai partidului) sunt luate în considerare, uneori chiar în detrimentul acestora din urmă. Trebuie avute în vedere trei aspecte ale structurii partidelor (Epstein, 1967; Daalder și Mair
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
democratică" prin aprobarea din partea celor care au format partidul, dacă nu direct, cel puțin prin delegați la congrese. Pentru socialiști, un partid care avea doar câțiva membri și un număr mare de adepți în electorat era de obicei o grupare oligarhică de tip tradițional. Liderii comuniști și-au dat imediat seama că această viziune socialistă era utopică. Majoritatea oamenilor erau "lipsiți de conștiință" : nu realizau că ar trebui să se alăture partidului. Așadar comuniștii au preluat perspectiva contrară, pretinzând că membrii
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în Coreea sugerează o evoluție către o funcționare mai normală a sistemului. Se poate trage o concluzie similară în cazul Braziliei în perioada 1964-1984, când conducătorii militari au impus un sistem bipartidist. În sfârșit, acest tip de sistem a fost oligarhic în Africa de Sud în timpul dominației minorității populației albe. Astfel, se poate spune că doar cinci sau cel mult șase țări dinafara regiunii atlantice au avut cu adevărat un sistem de partide pluralist funcțional în perioada 1940-1990. Acest lucru sugerează că, cel
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
rezolvate toate la fel de bine (Blondel, 1982: 21-9). Forme de organizare guvernamentală Evoluția configurațiilor guvernamentale Configurațiile guvernamentale contemporane reflectă diversitatea și complexitatea din ce în ce mai ridicată ale sarcinilor întreprinse de executive. Dar variațiile în structura acestor executive nu sunt un fenomen nou: configurațiile oligarhice ale orașelor republicane italiene din timpul Renașterii erau foarte diferite de cele ale monarhiilor absolute care au început să apară în Europa secolului al XVI-lea și de cele ale guvernărilor teocratice și despotice care au existat din când în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
prezent atenuată: chiar dacă majoritatea grupurilor sunt dominate de mici oligarhii, multiplicarea acestor entități reduce într-adevăr rezistența fiecăreia dintre ele și întărește vocea pe care o pot avea oamenii obișnuiți. De aceea, principala problemă nu este neapărat provocată de tendințele oligarhice de la vârf cât de faptul că masa publicului larg se implică rareori în mod activ în viața grupurilor; în cel mai bun caz, se implică doar intermitent. Participarea în grupuri este scăzută în toate democrațiile liberale, chiar dacă există diferențe de la
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
adăugăm și resursele de comunicare existente la nivelul orașului, departamentului, circumscripției și regiunii, precum și practica cumulului de mandate deși a fost limitată prin legea din 198574 -, comunicarea politică locală ajunge repede o figură potențială a ceea ce poartă numele de "model oligarhic suprapus". La modul general, comunicarea locală controlată de cei aleși prezintă anumite caracteristici care o apropie de comunicarea de pe piața politică centrală. Principiile de coerență globală și de acceptabilitate socială a unei comunicări politice sînt principii generale cu aceeași valoare
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
pare să exagereze. Deși liderii în toate organizațiile au putere disproporționată față de ceilalți membri, această putere nu este nelimitată. Multe organizații critică și chiar înlocuiesc liderii lor. Mai mult, știm că anumite elemente și procese pot face organizațiile mai puțin oligarhice și mai democratice. 6.3. Conducerea în grupuri și organizații Cel mai important și mai temeinic cercetat status în grup este acela al liderului conducătorul grupului. Conducerea se referă la exercitarea influenței asupra unui grup astfel încît comportamentul grupului este
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cetate este idilică. În curând apar diferențe între maiores și minores, între cei care muncesc cu brațele și mercatores, între bogați și săraci. Se duce o aprigă luptă de clasă, iar slujbele municipale sunt acaparate de patricieni. Puterea devine atunci oligarhică. Democrația cu-noaște un reflux, așa cum s-a întâmplat și în secolul XIX, când sufragiul universal este pus în minoritate în favoarea unui regim cenzitar. Să nu uităm că există și alte locuri unde democrația se învață. În cadrul Bisericii, sinoadele și conciliile
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
a cetății, dêmokratia. Reamintim că de la sfîrșitul secolului al VI-lea î.Hr., cetățile grecești se împart în două categorii de regimuri politice: oligarhia (guvernarea de către cei privilegiați, bogații) și dêmokratia (guvernarea de către dêmos, poporul). Războiul peloponesiac (431-404 î.Hr.) opune cetățile oligarhice conduse de Sparta coaliției "democrate" condusă de Atena. Forța Atenei, independența și prosperitatea sa se datorează egalității dintre cetățeni, explică marele Herodot, destul de critic de altfel în ceea ce privește dêmokratia: "Atena își spori atunci puterea. Se vede de altfel pretutindeni că egalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
În general, e de observat că atunci când vine vorba despre ce se întâmplă în România, formulele lui Dorel Dumitru Chirițescu pot fi necruțătoare: "Capitalismul creat de către noi ne seamănă într-totul: este meschin, sărac, lacom, egoist, rău, schimonosit, fără orizont, oligarhic, corupt, împotriva celor harnici, bazat pe cumetrie și respect față de oligarh, care nu are nimic de-a face cu piața, performanța și difuzia prosperității". Cu privire la situația noastră, concluzia sa pare lipsită de speranță: "Putem vedea (...) în cazul României, de la distanță
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
activitatea birocratică, și, în general, prin însuși conținutul politicilor publice: totul se schimbă radical și se reconsideră în termeni diferiți datorită dimensiunii de masă a politicii. Inventarea democrațiilor actuale a fost, înainte de toate, efectul adăugării acelei dimensiuni regimurilor competitive și oligarhice care predominau în secolul XIX7. Deși nu ne ocupăm de această temă în mod direct în cartea de față, ea apare, în mod implicit și clar, pe parcursul analizei schimbărilor de regim. Cel de-al doilea element este ceea ce, în ultimii
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a indica care sunt acești actori și dacă există un lider puternic și ("central") în regiune. Această dimensiune duce, deci, la distincția dintre diferite coaliții dominante, compuse de anumiți actori instituționali (birocrația, armata), politici (partide, sindicate) și/sau socio-economici (grupuri oligarhice ale proprietarilor de pământuri, grupuri de antreprenori, burghezia comercială); eventual, liderul se relaționează și cu alți actori. Cu privire la sprijinul ideologic, bazat pe convingerile regimului, nu este suficientă stabilirea gradului de ideologizare. Este indispensabil să fie înțelese valorile care servesc legitimarea
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
liberală: "Dezvoltarea sindicatelor constituie un exemplu în lumea în care drepturile civile au trecut de la reprezentarea indivizilor la cea a comunității" [ibidem, 107]. Sindicatele și negocierea colectivă sunt, de asemenea, modalități de a ajunge la egalitate. În tranziția de la regimuri oligarhice (care prezentau opoziție și competiție limitată a elitelor), la democrație, un punct determinant (altul decât intrarea claselor inferioare în politică) este constituit de ruptura principiului plebiscitar și de organizarea intereselor intermediare, odată cu nașterea, în vremuri și cu modalități specifice, a
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de război și importanța votului (care rămâne unul dintre elementele fundamentale ale democratizării). În plus, întrebarea cea mai importantă care se pune este: "De ce clasele sociale ale proprietarilor, așadar privilegiate, sunt de acord la un moment dat să transforme regimurile oligarhice și liberale în democrații de masă, acceptând pe scena politică clase sociale inferioare și partide politice (sau sindicate) care promovează mobilizarea? Se simt oare "forțate" să accepte sau chiar să determine o astfel de transformare? Răspunsul se rotește în jurul celui
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a se vorbi și de misiunea unei nații. Firește, Eminescu devine rasist, deplânge infiltrația elementelor alogene, a "damblagiilor" bizantini, formând "pătura superpusă", admite războiul (hegelian într-asta) ca o expresie a luptei pentru existență, și în fine statul legitimist și oligarhic, ridicat pe clase permanente, specializate. Iraționalismul acesta pare a fi șira spinală a mentalității noastre specifice, fiindcă toate construcțiile ideologice de la N. Bălcescu până la Nae Ionescu și L. Blaga se nutresc din el. Noțiunea unui Logos explicabil silogistic ne e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cetățenii de rând18, dar și apărători. Argumentele contra sînt: există un conflict de interese între nivelurile locale și naționale pe care sistemul le inventează; scurtcircuitează procesul de luare a deciziilor și diluează responsabilitățile; împovărează politicienii individuali prea mult; fortifică tendințele oligarhice și izolaționiste din rândul clasei politice, astfel blocând intrarea în politică altor secțiuni ale populației cum ar fi femeile; și reprezintă un obstacol pentru modernizarea politicii și a descentralizării 19. Unul dintre criticii cei mai direcți este Yves Mény care
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dânsul, care n-au stors poporul! V. Alecsandri, în articolul despre C. Negruzzi 1, ne vorbește de mizeria țărănimii, de deposedarea cu sila a răzeșilor, de umilirea breslașilor și de robia țiganilor din vremea domniei Regulamentului organic, a acelei constituții oligarhice, făcută de boieri și impusă țării. ă...î Adevăratele clase romînești: țărănimea, breslele și boierinașii sunt date în stăpânirea și exploatarea boierilor înstrăinați și slugarnici față de străini, în stăpânirea acelei clase care, cum am văzut, se rușina să fie românească
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și mai ales pe țărani, dați plată lor de ruși, în schimbul îngenuncherii 1 Opere complete, Proză, p. 575 ăediția Sosec, 1876, p. III, Constantin Negruzii. Introducere la Scrierile luiî. țării. Am spus că încă de la 1802 boierii proiectează o constituție oligarhică. La 1821 boierii fugiți în Bucovina proiectează constituții peste constituții, care de care mai oligarhice și mai apăsătoare pentru țărani. Scopul lor este să reducă puterea domnilor, să-i facă unelte în mâna lor de exploatatori. Ioniță Sandu Sturdza se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Proză, p. 575 ăediția Sosec, 1876, p. III, Constantin Negruzii. Introducere la Scrierile luiî. țării. Am spus că încă de la 1802 boierii proiectează o constituție oligarhică. La 1821 boierii fugiți în Bucovina proiectează constituții peste constituții, care de care mai oligarhice și mai apăsătoare pentru țărani. Scopul lor este să reducă puterea domnilor, să-i facă unelte în mâna lor de exploatatori. Ioniță Sandu Sturdza se opune: apoi, cum am spus, le cedează, silit de ruși, după convenția de la Akkerman. Iar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]