350 matches
-
umană pe fundul căreia zăcea, așa cum se cuvine la inaugurarea unei dinastii mai favorabile a norocului împărat. Trânti femeia pe nisip și se aruncă asupra ei, după tehnica-i deprinsă în hârjonelile cu Marieta. Prin degete i se scurseră fulgere olimpiene. Ondine simți că timpul așteptării s-a sfârșit și, scuturându-se din răsputeri de o reziduală mlaștină de inhibiții transmisă ereditar, primi botezul urgiei lui cu toate pânzele sus. Se prinse energic în joc, antrenându-și agresorul într-o rostogolire
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
respect primitorilor. Iar faptul că situația era mai degrabă tragicomică decât tragică nu făcea decât să complice lucrurile cu opțiunea suplimentară de a eluda responsabilitatea printr-un hohot de râs pretins detașat. În definitiv, de câte ori un râs cu fals pașaport olimpian nu încearcă sa ascundă, stângace, o incapacitate crasă de-a face cât de cât față situației? Ian nu era defel omul care să fugă de greu; și tocmai de aceea, s-ar putea spune, centrul de gravitație al propriei vieți
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
diferit de celelalte. Simțea că totul era efemer, irecuperabil, dar că acele clipe vor rămâne unice. Avea o senzație prea plăcută datorită imprevizibilului, hazardului care îi aruncase unul în brațele celuilalt de la mii de kilometri distanță. În mijlocul acelui peisaj olimpian, pentru Lăură dragostea această ocazionala însemna contactul cu adevărată Grecie. Știa foarte bine că legătura aceea nu va dura, pentru că ea urma să se întoarcă cât de curând în țară, dar hotărâse subit să smulgă vieții clipă cu clipă, să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
sărmane, îngemănate-n roi (Veniți ! Întindeți fruntea spre ziua ce vă cheamă !/ Vă scuturați de noaptea ce umerii v-a frânt,/ Vă dezlipiți privirea de umedul pământ - I, p. 52). Muritorii au fost mereu ignorați și năpăstuiți de Zeus. Suveranul olimpian chibzuia să le stârpească neamul, ca să creeze altul, nou, susține Eschil , urmat de Victor Eftimiu (Am vroit/ Să scutur paraziții pământului, și-o dată/ De omul cel din urmă planeta curățată,/ Aș fi zvârlit în lume un pumn de oameni noi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
văzută ca o permanentă luptă pentru putere. La Victor Eftimiu, Prometeu nu anunță, oricât de vag, apariția lui Ahile, fiul lui Thetis, ca posibil succesor al lui Zeus, așa cum făcuse protagonistul lui Eschil. Titanul se mulțumește să prevestească ruinarea ordinii olimpiene despotice și ivirea unei rânduieli mai bune, fără a preciza numele celui care ar putea obține supremația în cer : Din tronurile lumii tiranii vor cădea/ Rostogoliți de-a pururi în noaptea cea mai grea/ Și beznele s-or sparge în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o lume mult mai bună ! (II, p. 70). Ideea confruntării dintre generațiile de zei capătă amploare în ultimul act unde este imaginată dispariția Olimpului și nașterea, peste veacuri, a altor religii. Hefaistos îi aduce la cunoștință lui Prometeu răsturnarea lumii olimpiene și instalarea divinităților Vechiului și Noului Testament. Zeus a cedat puterea în fața lui Sabaoth-Iehova și a lăsat în seama sfântului Ilie atributul său cel mai însemnat, trăsnetul, Apolon a devenit arhanghelul Mihai, Afrodita s-a transformat în Sfânta Vineri, zeii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
însuși mă dezbracă, el, care a lăsat, pe când purtam acest veșmânt, să fiu mereu batjocorită). Casandra lui Iorga asistă întâmplător la scena în care doica ei se închină la vechii zei ai cetății, abandonați când troienii au trecut la cultul olimpienilor preluat de la greci, și vrea să afle taina viitorului rezervat neamului său. Conflictele între generațiile divine se răsfrâng asupra oamenilor. În Eumenidele lui Eschil, viața matricidului Oreste depinde de rezultatul înfruntării dintre Eriniile susținătoare ale legii talionului și Apolo, adeptul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că puterea de a descifra viitorul echivalează cu renunțarea la bucuriile omenești ( În clipa blăstămată jertfit-ai fericirea/ La care-n scurta viață și tu avut-ai drept), doica îi lămurește viziunea despre soarta Troiei, decisă de opțiunea pentru cultul olimpienilor în dauna zeilor pământeni : cei care vor face fapta de răzbunare/ Vor fi acei la cari Priam s-a-nchinat,/ Căci ei au altă vatră (I 1). La ivirea lui Paris, Casandra este cuprinsă de o animozitate de neînțeles (De ce simt către-acesta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
divine și soarta celor care luptă e nesigură câtă vreme zeii sunt de-o parte acum și zei de alta. Temerile mulțimii cu privire la rezultatul conflictului contrastează cu siguranța afișată de preotul actualmente convins de superioritatea austerilor zei autohtoni asupra depravaților olimpieni : Se pot pune alături acești noi zei stricați,/ Mâncați de patimi, lacomi, nebuni după femei/ [...] Cu zeii mari și aspri ce-au fost de la început ? (V 3). După ce s-a rugat în turn flămândă și singură (V 3), Casandra vine
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Eschil îl creează pe omul tragic al suferinței active (p. 290). În ultima parte a trilogiei, Eumenidele, se înfruntă zeii vechi și noi spre a tranșa problema vinovăției lui Oreste. Divinități htonice, eriniile urmăresc sancționarea matricidului potrivit legii talionului ; în timp ce olimpianul Apolo susține, cu argumente biologice, politice și sociale, că fapta Clitemnestrei de a răpune un erou ar fi mai gravă decât cea a fiului ei. Atena oferă acuzatului dreptul la apărare și instituie tribunalul celor mai luminați cetățeni spre a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
p. 250). Cercetătorul identifică diferite forme de credință vechi sau mai evoluate : pandemonia ancestrală implicând asimilarea cu forțele profunde ale naturii a divinităților primordiale, difuze în întreaga fire, ca Afrodita din Hipolit și Dionisos din Bacantele ; antropomorfismul homeric, credința în olimpienii cu toane, simpatii și antipatii inexplicabile ; divinizarea unui element cosmic, identificarea lui Zeus cu Eterul, spațiu intermediar între cer și pământ, dar și cu Rațiunea cosmică ; scepticismul în guvernarea dreaptă a vieții de către zei, negarea existenței divine sau punerea în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în sonorități de finețea rozelor mătăsoase, bucurându-ne cu toții de vrajă și fascinație. Ce frumusețe! Întruchiparea proiecțiilor pictate ale naturii în expansiune, întreaga atmosferă a zidirilor vegetale declanșează în noi euforia de neoprit, cu senzația de umbre mișcătoare ale zeițelor olimpiene. Mâini invizibile ne dezbracă de orice tristețe, însuflețiri necuprinse plutesc cu aripi de înger, pierderea de sine e moleșitoare sub noianul ramurilor de tei. Zile magice de mai și plimbări romantice prin Iași. Dintre oglinzile norilor albaștri ne surâd radios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
expus itinerariul și m-a rugat ca totul să fie făcut cît mai simplu, fără caracter de propagandă politică. Am plecat de la Ion I.C. Brătianu copleșit de puternica lui personalitate, înzestrată de o mare energie interioară unită cu un calm olimpian. Înțelegeam de ce Schopenhauer spunea că sînt trei aristocrații: acea de naștere și de rang, aristocrația banului și aristocrația spiritului. Ion I.C. Brătianu a fost un aristocrat al spiritului. Înțelegeam acum, în plus, de ce a putut să fie ctitorul României Mari
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
efecte poetice doar prin rostirea unor cuvinte precum copac pasăre spumă de mare. O numire ca asta te trimitea, fără niciun fel de pașapoarte vizate, într-o stare poetică. Iar pe poetul de atunci mi-l închipui având o liniște olimpiană, chiar dacă scria Povestea lui Ghilgameș, Rămăyana, Rubayatele sau Cântarea Cântărilor. Vorbeam într-un poem de tinerețe despre acest timp care e "corigent la visare". E o constatare întristătoare nu numai pentru poeți. În lumea asta toate mărețiile s-au întâmplat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
intrigii. Calculam starea vremii. Preziceam evenimente importante. Vroiam răspunsuri. Aveam nevoie de claritate. Trebuia să controlez lumea. Scriitorul tânjea după haos, mister, moarte. Inspirația lui. Impulsul pe care și-l dorea. Scriitorul vroia explozii de bombe. Scriitorul dorea o înfrângere olimpiană. Scriitorul nutrea nostalgia mitului și legendei și coincidenței și flăcărilor. Scriitorul îl vroia pe Patrick Bateman înapoi în viața noastră. Scriitorul spera că toată această oroare mă va inflama. Eram în situația în care tot ceea ce dorea scriitorul mă umplea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Filologie fără a mai fi dat, ca noi, ceilalți, examen de admitere. Aveam câțiva astfel de colegi, toți mai vârstnici decât noi, care se chinuiau să țină pasul cu ceilalți, în general nepreaizbutind. Cine știe ce prăpăstii debitaseră cele două nefericite, încât olimpianul Tudor Vianu, spre groaza Venerei Antonescu, să strige la ele ca scos din minți: „Afară, afară, să vă fie rușine, voi veți nenoroci școala românească!“ Consternați, nu știam ce să facem; profe sorul rămă sese singur înăuntru, asistenta plângea în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Am presupus că apreciau cu toții pe deplin onoarea pe care o făceam orașului, dar nu știam sigur cum stăteau lucrurile. În curînd, Întreaga familie s-a strîns În jurul articolului, și toate celelalte știri din ziar au devenit obiectul unui dispreț olimpian. Astfel, poleiți cu admirația lor, ne-am luat rămas-bun de la acești oameni despre care nu ne mai amintim nimic, nici măcar numele lor. Am cerut voie să ne lăsăm motocicleta În garajul unui om care locuia la periferia orașului și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
eu mai nutream oarece ambiții premiabile (boală vindecată între timp), ea așezase tabăra la un nivel de unde nu mai avea înspre ce să urce. Dacă eu încă nu-mi domolisem enervările, ea afișa, de o bună bucată de vreme, calmul olimpian al celui care văzuse toate chipurile vieții. Ieșit din câmpul traducerilor, nu știam foarte multe despre Antoaneta Ralian, dar de un lucru eram con vins: că detesta pufoșeniile spuse sau scrise, elu cu bra țiile conjunc turale, lirismul tembelilor suficienți
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
succes l-am avut la Nina Façon, care m-a feli citat pentru o teză despre Giovanni Verga. Dar clipele de adevărată înălțare le trăiam la cursurile lui Tudor Vianu. Îl văd și acum: frumos, cu fața întoarsă spre fereastră, olimpian, detașat, parcă nirvanatic, vorbind cu o voce plăcută, domoală. Eram fascinată. Acum câtva timp, am fost la un concert la Ateneu și, din locul meu, îl vedeam foarte bine pe domnul Ion Vianu, care se afla în sală. O personalitate
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nu-i mai firesc acum decît a recunoaște dragostea ce-o datorăm cîmpiei. Dimineața regăsesc o mare calmă, ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat În cursul nopții. Probabil și grecii antici erau destul de departe În viața practică de atitudinea olimpiană pe care le-o atribuim. CÎmpia nu e totuși eșecul muntelui, ci locul unde sîntem numai oameni și uităm tristețea de a nu fi nemuritori. Ne cad aripile și ne săpăm mormîntul. Dar Înainte de asta semănăm cîmpia și culegem grîul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În Tahiti, cu trupurile vegetale parcă, de liane calde, răsucite În soare și unse cu mirodenii, uitînd că pe buzele zeului se lățește un surîs străin de orice pasiune. Și uitînd că sînt inutile eforturile de a imita un suflet olimpian. Cum inutil am Încerca să amestecăm cele mai curate nuanțe de albastru pentru a obține culoarea cerurilor lui Fra Angelico, frumoase ca un descîntec Împotriva morții. Mi-ar trebui sufletul care a Îndemnat mîna să obțină aceste miracole de liniște
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
atîrnă tolba cu săgeți, iar marea palpită În fața celui care, odinioară, la Delfi, a străpuns cu săgețile sale un șarpe monstruos ce pustia ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii și se Înalță În transparența sufletului său solar. Aceasta e fața olimpiană a Greciei peste care plutește un surîs calm și Încrezător. CÎtă vreme stă cu această față Întoarsa spre soare, grecul antic are liniștea lui Apolo, lumina ce limpezește totul. Abia cînd soarele intră În nori și obrazul său revine asupra
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o asemenea Împrejurare. El nu spune: rîvnesc absolutul, ci: rîvnesc clipa. Și nu numai vița de vie, ci Întreaga vegetație crește vivace pe urmele sale. E cel mai necumpătat dintre zeii grecilor. Și cel mai străin de surîsul inuman al olimpienilor, cum ne-ar fi putut explica oricare dintre credincioșii săi... (...Noi singuri sîntem Înțelepți, pentru ca numai noi cunoaștem suferința. Spre deosebire de Apolo, Dionysos e un zeu care știe să sufere. El a cucerit bucuria și nemurirea cu prețul durerii și al
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu era permis să se pornească război; dar Saturn devorîndu-și fiii nu mai era, după credința lui Cicero, decît Timpul Însuși, devorînd insațiabil anii.) Ce poate dori un zeu decăzut? Să priceapă, firește, cum a fost Învins. Ce-au opus olimpienii cruzimii? I s-a răspuns: — Frumusețea! Au Învins nu prin forță, ci prin frumusețe! - Și ce este frumusețea? - Un zeu ca tine va Înțelege foarte greu așa ceva. Să zicem că lucrurile au căpătat formă și au fost scoase din haos
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un sfîrșit? - Nu, un Început. Fiecare lucru a căpătat un nume și un chip. O lege după care există. Chiar și tu ai recunoscut că e mai bine așa. Dar mîinile blînde care oferă celor din Latium fericirea au ucis. - Olimpienii nu urmăresc și ei fericirea? - Nu uita că numai redus la rolul de simplu muritor te-ai gîndit la fericire. - Atunci? - Atunci Înseamnă că fericirea este o speranță și o cucerire a oamenilor. Zeii au nemurirea, În schimb oamenii pot
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]