1,311 matches
-
invincibila armată pospolită, hămesită, vlăguită și înfrigurată a ajuns la o așezare de pe apa Siretelui, pe numele ei Ropce. De aici nici că s-au mai putut mișca înspre țara lor o bună bucată de vreme. Ploile de sus cu omăt reavăn, puhoaiele de pe dealuri, pâraiele Hlibicioc, Soloneț și Vasileu, ieșite din matcă, au transformat Siretele colector într-o adevărată Dunăre spumegândă. Vâltorile înfricoșătoare, fără de sfârșit, au cuprins tabăra leahă din toate părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de neînțeles și, după cum se pare, nu vor renunța la el cu una, cu două... Că mai primesc și niște fonduri de luat în seamă pentru întreaga lor obște. Bunicul Vai, că aspre mai erau iernile odinioară în întreaga Bucovină! Omăturile acopereau din belșug tot ținutul de la început de decembrie și până către finele lui martie. Totul părea zăvorât la păstrare ca într-o nesfârșită cămară: pământul, arbuștii, luncile, casele mai tupilate se ascundeau sub mantia pufoasă pentru îndelungata hibernare. Vânturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în care se cuprinde toată dibăcia, toată frumusețea și ciudățenia vînătorii cucoșului de munte, căci lovitura de pușcă n-are nici o importanță. Paserea-i mare cît un curcan și stă pe-o ramură de brad sau jos, pe pajiștea ori omătul poienii. E o sălbătăciune așa de simțitoare însă, încît cel mai mic zgomot al dușmanilor ei o face să tacă și să dispară. Dar cît cîntă, te poți apropia. Atunci întinde gîtul, închizînd ochii și astupîndu-și urechile. Cît tresare chemarea
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
privesc cu severitate, temîndu-se de catastrofă." (Valea Frumoasei) Biruința vînătorului, care îi răsplătește dibăcia și strădania, nu înseamnă însă încîntare pură, ci adună în ea și un strop de amărăciune: ,Paserea sta la picioarele mele, cu aripile enorme desfășurate pe omăt. Găinile zburaseră în fulgerările zorilor spre alte plaiuri; iar eu nu mă simțeam nici mai bucuros, nici mai fericit decît în clipa cînd îl vedeam făcîndu-și salturile și figurile în domnia lui, așa de rar tulburată de dușmanii din văi
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
șase gloanțe-n Winchester Și stă proptit de-un trunchi de pădureț în tăietura veche, lîng-un ster, Pe unde sînt copite de mistreț. E deasă țihla. Ochii lui veghează Pe scînteierea vie de zăpadă. Bătut acum de soarele de-amiază, Omătul cade năruit din zadă. Trosnesc crenguțe sub un fag înalt Și frunzele uscate de stejar, Da-n loc de așteptatul solitar, Un țap făcu în fața lui un salt. Rămase împietrit ca-ntr-o minune. Doar gura țevii se-aplecă în
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
al XX-lea, opera literară și publicistică a lui Mihail Sebastian s-a bucurat de atenția unor reprezentativi critici și eseiști, dar, concomitent, a fost readusă în circulație datorită unor desăvârșiți exegeți și editori, precum Cornelia Ștefănescu, Dorina Grăsoiu, Gabriela Omăt, Geo Șerban, Iordan Chimet. Continuând contribuțiile fundamentale ale acestora, Constantin Trandafir ne-a oferit o nouă viziune asupra lui Mihail Sebastian. Așa cum autorul însuși precizează, amplul său studiu are o structură aparte, nu urmează schema monografiilor tradiționale, ci constituie un
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
-mi este dat să rămân veșnic singur: multiplu ca Universul FIUL RĂTĂCITOR în sfârșit am nins și eu ceea ce se poate înțelege din neauzita alunecare a schiurilor îngerilor ecoul căreia mi se răsfrânge în suflet dar cum de oare eu, Omătul, în astă iarnă am putut atâta timp să nu-ntreprind ceva? sau poate că eu însumi de mine aș fi uitat glisare fâșâită îngerii aleargă pe schiuri și Dumnezeu acolo sus trezit din somn tușește supărându-se pe mine Omătul
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
Omătul, în astă iarnă am putut atâta timp să nu-ntreprind ceva? sau poate că eu însumi de mine aș fi uitat glisare fâșâită îngerii aleargă pe schiuri și Dumnezeu acolo sus trezit din somn tușește supărându-se pe mine Omătul: fiul rătăcitor al Iernii (ba chiar și fiul Lui anume)
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
Ezra Pound Meșterul mai priceput I. Îngroparea morților April e cea mai crudă lună, prăsind Liliac din țărâna moartă, amestecând Dorință ș-amintire, stârnind Rădăcini amorțite cu ploi de primăvară. Iarna ne-a ținut de cald, acoperind Pământul în uituc omăt, hrănind O mică viață cu tuberculi uscați. Vara ne-a surprins, venind peste Starnbergersee C-un răpăit de ploaie; ne-am oprit în colonadă. Și-am continuat în soare-nspre Hofgarten, Și am băut cafea, si am pălăvrăgit o oră. Bin
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
mai dă iarăși treizeci bice și apoi trimețând și plăieși ca să caute miere să-l ungă ca să-l mănânce muștele; Gheorghe Cealpău s-au bătut în două rânduri, cu pielea goală, în vremea ernii, și, nefiind apă, s-au pus omăt peste trup și s-au făcut omătul negru tot bătându-l. Ioan Hagioangă s-au bătut în mai multe rânduri, udându-se cu apă între bătăi. Niță Țurloi, fiind bătut de 7 ori într-o săptămână, nici astăzi nu se
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
trimețând și plăieși ca să caute miere să-l ungă ca să-l mănânce muștele; Gheorghe Cealpău s-au bătut în două rânduri, cu pielea goală, în vremea ernii, și, nefiind apă, s-au pus omăt peste trup și s-au făcut omătul negru tot bătându-l. Ioan Hagioangă s-au bătut în mai multe rânduri, udându-se cu apă între bătăi. Niță Țurloi, fiind bătut de 7 ori într-o săptămână, nici astăzi nu se mai știe unde-i. Petrea Iftime atât
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
stuf 500 Juvenili și/sau adulți vii vii 141. Miliaria calandra (Linnaeus, 1758) Presură sură 500 Juvenili și/sau adulți vii vii 142. Calcarius lapponicus (Linnaeus, 1758) Presură de tundră 10 Juvenili și/sau adulți vii vii 143. Plectrophenax nivalis (Linnaeus, 1758) Pasărea omătului 100 Juvenili și/sau adulți vii vii 144. Fringilla coelebs (Linnaeus, 1758) Cinteză 5000 Juvenili și/sau adulți vii vii 145. Fringilla montifringilla (Linnaeus, 1758) Cinteză de iarnă 2000 Juvenili și/sau adulți vii vii 146. Carpodacus erythrinus (Pallas, 1770) Mugurar roșu 10
ORDIN nr. 120 din 13 ianuarie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/251106]
-
transilvană, „Mane, Tekel, Phares," la dramaturgie, memorialistică, cîteva microromane și nuvele. Dintre acestea din urmă vă propunem o mostră. „Lupi" dă titlul volumului de nuvele apărut în 1942. Era iarnă. Un strat gros de zăpadă acoperea munții și văile Ardealului. Omătul așezase o căciulă zdravănă peste colibele în formă de ciupercă ale valahilor - ciupercile negre deveniseră ciuperci albe -, a așternut un cojoc pufos de-a lungul crestelor, a pudrat pădurea cu sclipiri, a acoperit -ascunzându-l - noroiul, brazdele încremenite și, acolo jos
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
învechite, toate la fel, doar al celui înalt era ceva mai garnisit; ploscă de lemn, desagi pestriți în spinare. Cel înalt, ca pădurar, avea pușcă, ceilalți - securi cu mânere lungi. Așa înaintau spre Humpleu, pe o urmă, în imensitatea de omăt neîntinat care le pudra cu minuscule cristale, până la genunchi, opincile îndesate și nădragii de țundră. Zăpada se surpa scrâșnind sub picioarele bătrânului Maftei. Și, pe unde treceau, rămânea în urma lor un șleau adânc, cu luciri albe de oțel pe suprafața
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
nu-i minciună -răspunse batjocoritor Dumitru Neag, gornicul cu pușcă, - să mergem înainte. Și merseră înainte, tăcuți ca mai înainte, cățărându-se pe coama din față a Humpleului ei, pe cealaltă, acolo departe, lupii, spre inima codrilor tainici, năpădiți de omăt. Pînă au biruit muntele, se înserase de-a binelea. Trei dintre ei rămaseră în urmă înainte de a ajunge sus. Doar bătrânul Maftei și Cocoș ciobanul ieșiseră pe buza hăului în formă de ceaun care se căscase pe culmea ca un
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
avea noroc la bani. Splina porcului este cea care indică durata iernii: dacă splina este groasă în capăt, e semn că va fi o iarnă grea, cu multă zăpadă, iar dacă este subțire, arată că va fi iarna săracă în omăt, iar anul nou nu va fi îmbelșugat. În anumite zone le țării este obiceiul ca stăpânul casei să ia din sângele scurs din porc și să deseneze o cruce pe fruntea copiilor, pentru ca aceștia să crească rumeni și sănătoși. Fetele
Ignatul: Tradiții și obiceiuri. De ce femeile nu trebuie să participe la tăierea porcului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54643_a_55968]
-
vom compara Miradoniz cu poezia Dacă treci râul Selenei... am putea decide în favoarea celei de-a doua soluții. Să socotim însă că poemul nostru are două personaje. Poemul apelează la versul alb și la procedee insolite (procedeul contrastiv este neglijabil: omăt, nea - căldura verii, umbroasă - luminoasă). Presupun că Eminescu își începe poemul puțin după ce bolile îl năpădesc la Viena, iar bolile trebuie că joacă un rol, fiindcă medicul îi administrează medicamente, poate și analgezice, și sub influența acestora este posibil (repet
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
și sfărâmată/ În bulgări mari. Pe mândrele cărări,/ Ce trec prin verzile și mândre plaiuri,/ E pulbere de-argint. Pe drumuri/ Cireși în floare scutură zăpada/ Trandafirie a-nfloririi lor,/ Vântul le mână, văluros le nalță,/ De flori troiene în loc de omăt/ Și sălcii sfinte mișcă a lor frunze/ De-argint deasupra apei și se oglindează/ În fundul ei - astfel încât se pare/ Că din aceeași rădăcină crește/ O insulă în sus și una-n jos./ Și șnu-iț nimica în aceste ramuri:/ Dintr-un
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
-o mândră/ Nemaivăzută feerie. - Iară peste pod/ Trece albă, dulce, mlădioasă, jună,/ Albă, ca neaua noaptea, păru-i de aur/ Lin împletind în crinii mâinilor,/ Ivind prin haina albă membre-angelici,/ Abia călcând podul cel lung cu-a ei/ Picioare de omăt, zâna Miradoniz/ Ea-ajunge în grădina ei de codri/ Și rătăcește, - o umbră argintie/ Și luminoasă-n umbra lor cea neagră;/ Ici se pleacă spre a culege o floare,/ Spre-a arunca în fluviul bătrân,/ Colo aleargă dup-un flutur,/ Îl
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
poezie fiind de găsit și puternicul vers "Mă mișc ca oceanul cu suferinți adânci", care relevă intensitatea formidabilă a sentimentului amoros. În Demonism, "fluvii de lacrimi". În Memento mori, "oceane de popoare", "mare de palate", "unde de popoare", "mării de omăt", "diluviul de flăcări", "un ocean de lumină", "oceanele-i de stele", "râuri de stele", "fluvii cu mase de sori", "oceanul de-ntuneric". Metaforele de acest tip, reunind două substantive separate prin prepoziția "de", au o dualitate funciară. Lumi (cosmos) și
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
în situația de a avea aproximativ o mie de pagini de manuscris, fără să se știe însă exact în ce măsură ele au fost folosite de către Hortensia Papadat-Bengescu. E doar una din dilemele pe care trebuie să le rezolve admirabilul editor Gabriela Omăt: "Manuscrisele cunoscute din lotul Străina sunt clasabile în două categorii care, în operația editării, necesită un tratament diferit; unele pot fi reproduse ca atare, cu minime intervenții de editor, celelalte, adesea în stadiu bruionar și redactate extrem de labirintic, impun o
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
vorba de o eroică încercare de a aduce la lumină, din mâlul textual în care se află, și pagini de certă valoare literară, dar și fragmente despre al căror loc în structura romanului se pot emite doar ipoteze. D-na Omăt, în deplină onestitate filologică, ne informează că tot ce lipsește acestei vaste materii este "asamblarea perfect articulată" - cu alte cuvinte, echivalentul din cartea Virginiei Woolf al trăsăturii de penel finale. Adică exclamația triumfătoare a artistului în clipa în care a
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
scriu, în toiul unei babe năbădăioase, ninge greu, apătos. Nimic, așadar, din aburul colorat, sub care fierb începuturi de tot felul. Mai mult decât o toană a lui martie, pare o iarnă cu prelungire. Și doar pasul tău ușor,/ În omăt strălucitor,/ Lasă urme viorii/ De conduri împărătești/ Peste albele stihii...// Primăvară,unde ești?
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
Constantin Țoiu Pe căldurile năpraz-nice ale Bucurestiului, totdeauna mă gândesc la eschimosi. La igluurile de gheață, la reni scoțând de ger fuioare de aburi pe nările lor catifelate, pline de chiciură. La troienele de omăt pe care vântul puternic al extremului nord le spulberă în văzduhul luminat de soarele palid al zilei polare. Odată, am avut cinstea de a sta de vorbă cu un eschimoș —, pot să spun veritabil. Era. un profesor entomolog - studiase la
La eschimoși by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6469_a_7794]
-
formă nemijlocită, alteori deghizat în romane“ și că „paralel cu acestea din urmă, autorul a ținut mereu și un jurnal propriu-zis, care ar putea fi dat cîndva la iveală ca atare“. Mențiuni înrudite în acest sens au făcut ulterior Gabriela Omăt, Geo Șerban și Leon Volovici. În comunicarea mea, am făcut și eu referințe la un asemenea jurnal originar al scriitorului. Sînt cunoscut, din păcate pentru mine, pentru lentoarea chinuită cu care îmi scriu textele, așa că datorez mult răbdătorilor și insistenților
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]