471 matches
-
alun? De ce-i zicem alun? - Ca lumina zilei: fiindcă-i lung, luuuun’... ’I alung, aluuuun’ - ai Înțăles, băi’țălu moș’lui? Cum să nu-nțăleagă băi’țălu moș’lui când explica moșu băi’țălului? Înainte de a ne așterne pe lucru, ne omeneam: Moș Iacob făcea focul Într-o poiană; scotea din traista lui cea mare și grea cât un ciuhal: o mână de cartoafe (iar o să-l probozească Mătușa Domnica pentru că stricase cel puțin zece cuiburi - nu erau mai mari decât nucile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să te calce-n picioare și mai mult nimic dacă nu l-ar fi ținut prietenii colonelului, și nu fi prost Velicule, chiar îți stă mintea să ne bagi la belea, aici la dom’ colonel care ne cinstește și ne omenește și ne distrează la ziua lui, păi, se poate? Și pe urmă că ieșiți afară-n stradă dacă aveți ceva să vă spuneți tu și cu Mirela, hi-hi-hi, nu ne băgați și pe noi în secretele voastre de familie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
teribil pe unii profesori de la Filologie: ați ajuns până în anul trei și vorbiți tot ca în sat la voi? Alții, însă, erau de-a dreptul încântați. Așa era Ovidiu Drimba, care îi chema la el acasă, pe strada Speranței, îi omenea, le dăruia tot soiul de lucruri: genți, mănuși, cărți etc. Ideea era că ei preferau munca sălbatică, dură și fără implicații. Simplu - se duceau să repare casa unui vecin, să cosească tarlaua altuia, își luau banii și reveneau cu nașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
patru roți mai circulau doar la periferie. Încă îmi riscam viața ducându-mă cu ele la liceu. Cu metroul îi plăcea să călătorească pentru că o încânta programul artistic al cerșetorilor. Striga după ei: unde o ștergi, târtane? Vino să te omenesc! Își răsturna poșeta-valiză în poală și, dintre piepteni, oglinjoare, pietricele și dopuri de sticlă alegea câteva monede pe care i le trântea în palmă boschetarului, rânjit și el ca tot vagonul. În cele din urmă am fost nevoit să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zic să-mi dai atât. Și-i spuse suma pe care o pretindea... Până la urmă s-au înțeles. Bătrâna la poftit să rămână la ea peste noapte, că are un pat în chilerul de vară, unde poate dormi. L-a omenit cu o masă la prânz și cu una seara. A doua zi s-au dus în târgul Hușului, la un notar și au făcut actele pe imașul acela de o falce, cam un hectar și jumătate. Și iată străinul a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
celuilalt nu îl va răpi într-un mod agonic și neașteptat pentru conștiința sa convertită beznei spirituale? Cum privește ateul ca pribeag în umbra zeului absent experiența răutății focalizate spre paradigma celuilalt? Ce înseamnă pentru el răutatea ca stare ne-omenească? Și cum definește, din perspectiva respingerii transcendenței, ne-omenescul ca realitate și concept? Aflat într-un perimetru ontic diametral opus viziunii atee, misticul privește asumându-și totalitatea existenței dinspre, către și întru transcendență. Pentru el, ne-omenescul răutății nu poate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o definește? Unde își are sursa vitalismului său? Chipul pietrificat în schimonosirea dictată de ecoul urii adânci exprimă un ne-firesc, o abatere vătămătoare de la verticalitatea umanului. Așadar, dincolo de masca vicleană în care fostul naiv nu mai crede, ce ne-omenesc pulsează, ce corupție malefică și-a întins umbra peste o față tot mai crispată precum un stindard bizar care flutură în adierea unei existențe pierdute? Pentru ateu, omul este înconjurat de nimic. El vine din neant și merge spre neant
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
meșteșugului utilității dobândește semnul atingerii și posesiei umane. Dincolo și dincoace de acea fărâmă cucerită de om, rămâne, așadar, un ocean îndepărtat de potențialitățile umane, un univers al naturii infinite pe care gândul ateu imanentist îl proclamă ca unicul ne-omenesc. Deținând o perspectivă conceptuală diferită, misticul identifică drept realitate primordială transcendența, viața corporală în mijlocul naturii inepuizabile fiind doar o secvență tranzitorie. Aici existența individuală a omului nu mai este încadrată de un gol neantic, ci de copleșitoarea deschidere a unei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
om, dar le conferă un rol secund în evoluția destinului adamic. Un astfel de fundamental destin își glisează dinamica între presiunea unei deficiențe primordiale impusă de păcat și resurecția izbăvirii de spectrul malefic al acestuia. Pentru mistic există un ne-omenesc care, în mică parte, poate fi admirat de privirea umană proiectată în exterioritatea mundanului cotidian dar, mai există și un alt ne-omenesc ce poate și trebuie să fie atins doar prin vârtejul divinului din om. Această experiență misticul și-
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
primordiale impusă de păcat și resurecția izbăvirii de spectrul malefic al acestuia. Pentru mistic există un ne-omenesc care, în mică parte, poate fi admirat de privirea umană proiectată în exterioritatea mundanului cotidian dar, mai există și un alt ne-omenesc ce poate și trebuie să fie atins doar prin vârtejul divinului din om. Această experiență misticul și-o asumă constant înțelegând transcendența asemeni unui astru solar în jurul căruia gravitează elementele imanentului. Astfel, deși ascuns, focarul stelar al spiritualității luminează mundaneitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
intens decât se întâmplă cu ierarhiile organicului inferior. Astfel, clarvăzătorul ce ascede spre sfințenie indică ca terifiantă prezență comparativă un intelect al tenebrelor, o flacără a unui zeu răsturnat ce-și oglindește fardarea diabolică pe chipul celui rău. Acest ne-omenesc transcendent îl surprinde misticul în saltul său peste viziunea ateului pe care o acceptă ca reală dar insuficientă. Aici apare umbra demonului care se revarsă peste chipul celui cucerit de răutate asemeni unei implozii crepusculare. Ce apare, în acest caz
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
societății care antrenează motricitatea estetică. Micro-societatea sportivă oferă un sens ființei umane, sens, care depășește viața obișnuită, sportivul, Făt Frumos devine sfânt, erou, prin glorie: prin efort fizic antrenat și neobișnuit/individual și colectiv; și efort psihic de tip supra/omenesc/individual și colectiv; prin efort științific de tip colectiv, oprin efort științific referitor la dezvoltarea anatomică, oprin efort științific cu privire la uneltele sportive, oprin efort estetic, oși prin simpatiile, coechipierilor, suporterilor și oprin îndârjirea competitorilor, oprin răsplată: politică, economică și morală
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
o trecut, iar calul știind parcă că te duce pe tine, s-o silit ca niciodată. După ce s-au văzut în ogradă, Toaibă a rugat-o pe Maranda să-l ajute să coboare din căruță și pe urmă să-l omenească pe cal după cuviință. Intrat în casă, s-a așezat pe laiță, cu o răsuflare de ușurare. Nu după multă vreme a intrat și femeia. Acum să ai puțină răbdare, să fac ceva de mâncare... Am și nu am răbdare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
asta mai ari tu... De la toamnă... Să dea Dumnezeu să fie așa. După o vreme, a început să dea pe la ei câte unul din cimotia lor sau câte un vecin... Apoi dacă îți intră omul în casă trebuie să-l omenești cu un rachiu? Trebuie! Că așa se cuvine la casă de oameni gospodari. Uneori mai veneau și musafirii cu câte o sticlă în traistă și atunci treaba se încingea... Așa zilele treceau pe nesimțite... De multă vreme se știa că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă spune că beau cu dușmanul poporului? O pățesc rău de tot... De unde până unde sunt eu „dușmanul poporului” măi Cotârlă? Așa le spune celor anchetați... Da’ îi bine că ai scăpat. Atunci poate treci cândva pe la mine, să te omenesc cu un pahar. Nu-ți făgăduiesc, dar poate oi trece într-o zi. -Te aștept, Cotârlă. La crâșma lui Prispă, la acel ceas nu era nici un mușteriu. Bună seara, bade Prispă! Bună să ți fie inima, că căutătura, după cum se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
miez de iarnă. Încercarea moarte n-are. Așa am să fac! Bine, Toadere. Să treci și pe la mine, să-mi spui dacă ai găsit ceva de lucru și oi fi tare bucuros să aflu asta. Până atunci, mă-i mai omeni cu un țoi-două de rachiu, că tare-s cătrănit. Și te rog să nu spui nimănui ce am vorbit. Nu duce grija asta, Toadere... Târziu în noapte, a ajuns acasă: Marandă, mâine mă duc la târg. Ce să cauți tu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Numai Dumnezeu, în infinita lui Înțelepciune putea să creeze un astfel de aranjament al lucrurilor. Majoritatea celor pe care îi cunosc și fac acet lucru o fac pentru că „așa se face” și pentru că ei înșiși au omenie și vor să omenească pe alții. Puțini știu sau conștientizează adevăratul motiv care se află în spatele acestui obicei. Repet încă odată: DÂND DE POMANĂ ÎN NUMELE CELOR MORȚI ÎI AJUTAȚI ASTFEL SĂ AJUNGĂ MAI APROAPE DE DUMNEZEU! Un lucru minunat. Așa încât dați de pomană din când
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
și aș spune că eram chiar geloasă pe propria mea persoană. Tu ai rămas singura mea iubire și, dacă aș fi trăit până la adânci bîtrînețe, tot n-aș fi iubit a doua oară. Este așa de neverosimilă și de puțin omenească povestea acestei iubiri unice, încît oricui i-ar părea o născocire. Când am citit Manon Lescaut, om ridicat din umeri zâmbind sceptic, neconvinsă. E cu neputință, îmi spuneam, să iubești așa de total, numai o singură dată în viață? Destinul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
închisă, semn că ne puteam întoarce tot pe biciclete acasă. Mare noroc. În fine, tot neamul e neam și l-am descoperit prin ceața minții pe fratele nanei, Panaite, învățător și el, care după ce ne-a primit, ne-a și omenit. Și din lingură și ață pe mămăligă, din mulțumesc și abac de covrigi pe șfară ne-am întors acasă să ocupăm două zile și-ncă una culcușul de învățători rătăcitori și fără de noroc dar plini de speranță. La sud spre
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
școală care ne-a luminat pe amândoi. În fine, dacă tot începuse pe haholă, dă-i înainte din mâini mai mult, exerciții întrerupte de tatăl domnișoarei Galiurov care m-a poftit dincolo de prăvălie, în casă. Aici soția gazdei ne-a omenit cu bucate și ce era de băut, cu ea, ca și cu fiica, înțelegerea făcându-se prin alfabetul gesturilor. Se spune despre moldoveni că sunt foarte ospitalieri. Am văzut mai târziu că atât moldovenii cât și rușii sau ucrainienii se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mulțumit pentru gândul cel bun și inima cea curată și a intrat. în odaia bătrânei, într-adevăr nu era prea mare ordine, dar acel interior se dovedea deosebit de cald și de primitor. Se armoniza perfect cu sufletul stăpânei. A fost omenit cu ce s-a găsit și i s-a oferit un pat pentru odihna nopții. După ce a urat noapte bună primitoarei gazde, străinul a adăugat: Bună femeie, îți mulțumesc pentru că m-ai ajutat în clipele când toată lumea m-a respins
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
din viața copilului pentru a-l face pe acesta // să vie de sine la ceea ce nu știuse. Copilul se deprinde a distinge, a judeca, a-și da sama de ceea ce gândește. C-un cuvânt, autorii cărții aplică în privirea spiritului omenesc aceeași metodă binecuvântată pe care naturaliștii o recomandă pentru corp. Nici un om nu se întărește citind un tractat de gimnastică, ci făcând exerciții, nici un om nu se-nvață a judeca citind judecăți scrise gata de alții, ci judecând singur și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de mâna profesorului și care pornesc către doamne și domnișoare, cu deosebire colege și prietene ale fiicei, și altele care împodobesc mormintele dragi: al sotiei, ale foștilor profesori sau ale prietenilor plecați. Amfitrion inegalabil, Profesorul Mânăstireanu își primește tradițional oaspeții omenindu-i, la plecare, cu roade din grădina proprie și oferindu-le tuturor, vârstnici ori tineri, tonifianta imagine și exemplul unei prezențe care însuflețește locul și îmbogățește pe omul ce-i stă aproape. Să mai citim o dată din lecția de viață
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de arme contra prostiei fudule sau naturale se desfășoară în trăgători și găurește cu precizie perdeaua de fum guvernamentală confundată cu realitatea de către naivitatea neîmpliniților seduși de aparențe tip „fata Morgana. Nimic nu-i scapă autorului din tot ce-i omenesc și neomenesc mai cu seamă. Trâmbițaș al veștilor proaste, de care țara nu duce lipsă, înălțări de panaghii și parastase la criză, în aparență cârcotaș (dar pe bune), Ion Mititelu, ostașul cel bun, șterge cu buretele cuvântului - detergent, păienjenișul întins
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
este atât de sus, încât luminii adevărului și prosperității îi trebuie mii de ani să ajungă acolo. Poetul a văzut în străinii care veneau puhoi în țara noastră, precum hotarele barbare dezlănțuite, pericole mari, de aceea ne îndemna să-i omenim, să-i găzduim, dar să nu le dăm mai mult de un deget, fiindcă ne apucă mâna întreagă. Nu întâmplător, dragostea față de străinii de neam este ca o inimă curată, mâncată de câini hulpavi. Eminescu ne privește din Cerul Poeziei
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]