473 matches
-
chef să faci "vocalize". Dar le faci. Există zile mai bune și există zile mai puțin bune. Atât pentru scriitor, cât și pentru cititor. Vocalizele din acest caiet nu mai sunt liber alese, ci exerciții la o temă dată: invenția omenească hotarele. Așadar, un al doilea caiet de vocalize: De ce vocalize în re minor: pentru că dacă ne referim la Hotarele istorice, putem vorbi doar într-un registru mai degrabă trist; pentru că după Enigmele infinite, vocalize în do major, era firesc să
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
interne după activitatea lor. El bate, pipăie și ascultă deci corpul, consiliind după aprecierile sale asupra dispoziției organelor. Pentru a mări siguranța aprecierilor, s-a construit un șir complet de instrumente artistice și fine, așa că trebuie să admiri ingeniozitatea spiritului omenesc cum și abilitatea sa artistică, care a creat și executat această serie de aparate, desăvârșite din punct de vedere tehnic, În timpul din urmă, pe lângă termometru, microscopul joacă un rol mare. De când se consideră bacilii ca pricina mai tuturor bolilor, se
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
Îndepărta din corp, tot ceea ce nu poate fi, sau nu-i mai poate fi de folos. Dacă Însă se introduc În corp prea multe materii străine, atunci organele nu le mai pot răzbi și ele rămân parțial În corp. Cei mai mulți omeni primesc chiar de la naștere materii străine În corp, și adesea În cantitate atât de mare, că sunt bolnavi chiar de mici, așa Încât un număr procentual de copii, destul de Însemnat, moare la vârste mici. Prima nutriție a omului are o influență
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
evidență prin dureri. Organele digestive trebuie să lucreze În așa fel Încât nici să nu observăm acesta. Acesta Însă nu se Întâmplă mai la nici un om, cel mult la astfel de oameni care trăiesc la aer liber. De aceea cei mai mulți omeni sunt deprinși cu deranjamente mici la stomac sau În intestine, și sunt mulțumiți, când nu simt dureri deosebite În aceste organe. Dar o digestie așa de desăvârșită, cum am descris-o, nu are nici o persoană Încărcată. Ea este bine Înțeles
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
când soarele a trecut de punctul său cel mai Înalt, adică imediat după prânz. Timpul de odihnă face ca activitatea să cedeze succesiv și să adoarmă, până ce, În sfârșit, cu apusul soarelui, se ivește odihnă și tăcere, astfel că atât omenii, cât și animalele, au dorință de somn. Timpul Înviorător Îndeamnă așadar la activitate, el Întărește corpul și-l face apt de a produce. Timpul de odihnă adoarme succesiv, el obosește puterile și face să se ivească trebuința de odihnă. Aceasta
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
frumoase am petrecut la Lămășeni, în livada învățătorului Mihai Niculăiasa, unde Dl. Ion Arhip și-a uitat pălăria... L-au omis și pe cizmarul de pe Ulița Rădășenilor, care-și făcuse casa pe locul covăliei lui Ion Fieraru și ne-a omenit la masă cu bucate alese și cu vin roșu, natural, stors din butucii agățați în bătaia soarelui, de fațada casei. 276 spiritualitatea fălticeneană. Cu aceste diapozitive am ținut 4 conferințe în 1977 (2 la Fălticeni, una la Casa de Cultură
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
celuilalt nu îl va răpi într-un mod agonic și neașteptat pentru conștiința sa convertită beznei spirituale? Cum privește ateul ca pribeag în umbra zeului absent experiența răutății focalizate spre paradigma celuilalt? Ce înseamnă pentru el răutatea ca stare ne-omenească? Și cum definește, din perspectiva respingerii transcendenței, ne-omenescul ca realitate și concept? Aflat într-un perimetru ontic diametral opus viziunii atee, misticul privește asumându-și totalitatea existenței dinspre, către și întru transcendență. Pentru el, ne-omenescul răutății nu poate
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o definește? Unde își are sursa vitalismului său? Chipul pietrificat în schimonosirea dictată de ecoul urii adânci exprimă un ne-firesc, o abatere vătămătoare de la verticalitatea umanului. Așadar, dincolo de masca vicleană în care fostul naiv nu mai crede, ce ne-omenesc pulsează, ce corupție malefică și-a întins umbra peste o față tot mai crispată precum un stindard bizar care flutură în adierea unei existențe pierdute? Pentru ateu, omul este înconjurat de nimic. El vine din neant și merge spre neant
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
meșteșugului utilității dobândește semnul atingerii și posesiei umane. Dincolo și dincoace de acea fărâmă cucerită de om, rămâne, așadar, un ocean îndepărtat de potențialitățile umane, un univers al naturii infinite pe care gândul ateu imanentist îl proclamă ca unicul ne-omenesc. Deținând o perspectivă conceptuală diferită, misticul identifică drept realitate primordială transcendența, viața corporală în mijlocul naturii inepuizabile fiind doar o secvență tranzitorie. Aici existența individuală a omului nu mai este încadrată de un gol neantic, ci de copleșitoarea deschidere a unei
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
om, dar le conferă un rol secund în evoluția destinului adamic. Un astfel de fundamental destin își glisează dinamica între presiunea unei deficiențe primordiale impusă de păcat și resurecția izbăvirii de spectrul malefic al acestuia. Pentru mistic există un ne-omenesc care, în mică parte, poate fi admirat de privirea umană proiectată în exterioritatea mundanului cotidian dar, mai există și un alt ne-omenesc ce poate și trebuie să fie atins doar prin vârtejul divinului din om. Această experiență misticul și-
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
primordiale impusă de păcat și resurecția izbăvirii de spectrul malefic al acestuia. Pentru mistic există un ne-omenesc care, în mică parte, poate fi admirat de privirea umană proiectată în exterioritatea mundanului cotidian dar, mai există și un alt ne-omenesc ce poate și trebuie să fie atins doar prin vârtejul divinului din om. Această experiență misticul și-o asumă constant înțelegând transcendența asemeni unui astru solar în jurul căruia gravitează elementele imanentului. Astfel, deși ascuns, focarul stelar al spiritualității luminează mundaneitatea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
intens decât se întâmplă cu ierarhiile organicului inferior. Astfel, clarvăzătorul ce ascede spre sfințenie indică ca terifiantă prezență comparativă un intelect al tenebrelor, o flacără a unui zeu răsturnat ce-și oglindește fardarea diabolică pe chipul celui rău. Acest ne-omenesc transcendent îl surprinde misticul în saltul său peste viziunea ateului pe care o acceptă ca reală dar insuficientă. Aici apare umbra demonului care se revarsă peste chipul celui cucerit de răutate asemeni unei implozii crepusculare. Ce apare, în acest caz
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
necesare de Hegel: a) twam (tu = lumea multiplului) Nicicînd un timp în care Eu și tu și principii toți să nu fi existat nu fu, nici timp viitor nu va fi fără ca noi să fim. Sufletul, după ce în acest trup omenesc copilăria, tinerețea, bătrînețea le-a trăit, în trupuri noi intră: și puterea acestuia niciodată nu se îndoiește... [285]. Nicicînd nonrealul nu durează precum nicicînd realul nu dispare [286]: astfel îi apare adevărul aceluia ce vede Indestructibilul tu îl știi pe
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a propus să trateze într-un mod direct, cum nu o face dietoterapia de pildă, dar urmare a secole, chiar milenii de dezvoltare a reușit să consacre prin reprezentanți, medicii fitoterapeuți și o serie de metode (profilactice), prin care trupul omenesc să beneficieze de toate mijloacele medicinei verzi (ecologice), pentru ca echilibrul psihic să completeze pe cel fizic prin influențarea reciprocă să inducă sănătatea eliminând doar manifestările morbide incorect numite colaterale, într-un mod eficient, apoi riscul de noi complicații, dar evident
Fitoterapie clinică by Vasile Bodnar, Olga I. botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2111]
-
fel anume” (pistis apodeixis tis),„întrucât căpătăm încredere în ceva mai ales când presupunem că acela a fost demonstrat” (gar pistémon malista hotan apodeichshtai hypolabomen) (1356 a 5-6). Pistis este și credință, dar în altă ordine, aceea a teologiei. Totact omenesc și aceasta, credința se distinge însă de încredințare prinaceea că presupune în-crederea („a crede, zicea Karl Barth, este a aveaîn-credere”), dar în ceva care garantează: „atunci când se crede cevaîn temeiul altuia, dacă acesta este Dumnezeu, atunci se poate vorbide credința
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
urmașilor și în mijlocirea Bisericii. Sfârșitul lumii Având un început, lumea va avea, în mod logic, și un sfârșit.Ca și în privința sfârșitului omului, momentul în care va avea locsfârșitul lumii, precum și modul petrecerii acestuia constituie pen-tru mintea și cunoașterea omenească o taină, doar de Tatăl știută. Despre acest sfârșit al lumii vorbește și Sfântul Grigorie Pala-ma, spunând: „Că lumea a început, ne învață firea, ne încredințează și istoria și ne înfățișează limpede și invențiile meșteșugurilor, așezărilor legilor și rânduielilor
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
orientării către sine însuși. Nucleul creator singularizează transferul teoretico-pragmatic specific condiției umane în fața alternativei neutrale cibernetice și exaltă menirea dezinteresată și legitim auto-suficientă a evoluției libere în spațiul lăuntric. Permanentă sursă a noului, conștiința de sine face din orizontul existențial omenesc o realitate dinamică, în aceeași măsură auto-revelatoare (în chip progresiv) și inedit-caracterizantă. În chip oarecum distinct de evoluția în cadrul mediului (deși nu separat de aceasta) există o evoluție interioară a cărei diversitate spirituală o concurează pe cea a firului destinal
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
profunda mea recunoștință și totodată calde mulțumiri. A fost o manifestare de dragoste pentru că face legătura frățească între toți vorbitorii de limbă și origine Latină din Diaspora. 6.XI.1994. Credeam că va să revedem Iașul cel mușat cu călduroșili Omeni și avem să zburăm (vorbim) multe care nu se scriu în una scrisoară. Vă urăm numai ghine.” P.S. Am visatu ca altcum va curge soarta pentru Aromâni... Gogu Padioti (Atena) 24.I.1993 ... din conținutul scrisorii primite se vede interesul
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
și înnoită în strălucirea chipului care o arată de la început? Printr-un limbaj transmutat, iluminat de ceea ce îi e dat să rostească, întrucât "cele noi cer nouă limbă/ Intrăm în zorii altui grai", "Grai nou și nouă altă limbă/ Nu omenesc, duhovnicească!"90. La capăt de drum, începutul se rostește în sfârșit, "se mută viața-n dimineață", "în fașă oul ține foșnetul aripii"91. Prin funcția sa kerygmatică - predicația apelativă -, limbajul invocă icoana Logosului, poemul se convertește imnic, iar imnul e
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
punct de plecare pentru interpretarea noastră. a) Originile istorismului Schnädelbach consideră că istorismul (Historismus) a apărut către sfârșitul secolului al XVIII-lea, ca o reacție la "raționalismul, pretins anistoric, al filozofiei iluministe". Acesta din urmă susținea că "tot ce-i omenesc este condiționat și determinat de niște principii raționale, în esență invariabile, iar aceasta mai ales într-un sens normativ"3. Dacă privim lucrurile într-un plan larg cultural, așa cum am făcut în capitolul introductiv, putem interpreta această dispută ca o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
arse: „...după acea dată (15 iunie 1947, n.n.), în urma unor ploi abundente ce-au căzut, semințele au eșit toate, iar recolta de toamnă este promițătoare. Grâul a fost salvat în urma acestor ploi”. Ajungând la alimentele cu care autoritățile vremii îi „omeniseră” pe locuitorii județului și orașului, acesta scrie: „... pentru județ, luna aceasta s’a dat o cotă de orz, revenind câte 3 kgr. de suflet. În oraș s’a mărit rația de pâine la populație, dându-se câte 3 rații de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
va fi, mai târziu, criticat drastic de către filosofi, își regăsește semnificația religioasă în arta statuară care-i înfățișează pe zei. În mod paradoxal, o religie care proclamă distanța ireductibilă dintre lumea divină și aceea a muritorilor face din perfecțiunea corpului omenesc reprezentarea cea mai adecvată a zeilor. Dar mai ales valorizarea religioasă a prezentului merită subliniată. Simplul fapt de a exista, de a trăi în timp, poate avea o dimensiune religioasă. Ea nu este întotdeauna evidentă, pentru că sacralitatea este, întrucâtva, "camuflată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
laptele supt de la țâța mamei în ceea ce privește piesa numărul doi din repertoriu, lucrurile stăteau cum să vă spun? ceva mai delicat, mai intim, mai personal și pasional... Asta și pentru faptul că fără discuție piesa este de o profunzime insondabilă; sufletul omenesc rămânând și pentru cei mai avizați psihologi o perpetuă enigmă. "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița..." (Cântec popular) Ooo, Doamne, cum să nu te cutremuri de adâncimea și universalitatea unor atare sentimente? Sărmana!... Cât a suferit biata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aproape de cifra care i-ar fi asigurat admiterea. Îi trebuiau însă, la oral, două note maxime, de zece. Mi-am luat inima în dinți și am încercat să "intervin". Unul dintre viitorii examinatori mi-a atras atenția că nu-i "omenește" posibil să-l ajute, sfătuindu-mă să mă fac nevăzut. Într-adevăr, erau umbre negre la fiecare pas. I-am spus că voi încerca și la Profesorul Iancu, venerabilul anatomist Iancu. Nici vorbă,' cum îți imaginezi că te va ajuta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ce avea. În cele din urmă, mai mulți săraci veniră în grup să cerșească, dar el îi rugă să-l ierte, căci nu mai avea nimic. 51. Din Ferrara plecă spre Genova. Pe drum, întâlni câțiva soldați spanioli care îl omeniră pentru o noapte. Ei rămaseră înmărmuriți văzând că urma acel drum, pentru că trebuia să treacă printre armata franceză și cea a împăratului; îl rugară să lase drumul mare și să o ia pe un altul mai sigur, pe care i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]