306 matches
-
într-o ordine absolut întâmplătoare, de la dreapta la stânga, astfel: India, Iran, România. Tabăra noastră... ziaristică s-a întâmplat să fie lângă cea a unor ruși expulzați din Spațiul Schengen, instalați ca la... mama lor acasă, care - cât puteau fi de omenoși, ei, rușii! - s-au și oferit să ne închirieze o pătură pentru dormit cu 10Є sau - hai, fie! - cu 10$. Ne-am amuzat și ne-am mulțumit cu... plumbul jurnalelor de sub noi. Despre ospitalitatea rusească... - cu toată stima ce o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Ion = Ghiul Haadè sau Kaadà Ianuarie Agentul Veneției asistă la pregătirile lui Vodă în tabăra dela Vaslui. Moștenirea Bizanțului și a împărăției grecești și creștine. "de-aici până la țărmul Bulgariei era numai senin de ape." 37 sultani Ahmet III 1703 omenos 1730 Mahmud I 1730-1754 bun Osman III 1754-1757 Mustafa III 1757-1774 Abdul Hamid I 1774-1789 Osman I 1299 fiul lui Orlogul Selim III 1789-1807 Brusa Orion și Alaedin Mustafa IV 1807 a înființat corpul Mahmud II 1808 enicerilor Abdel Modgid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
feciori: pe Toader Gheorghițanu, om de deșteptăciune rară și foarte amarnic. Care s-a căsătorit cu Ilinca, vară cu marele scriitor Nicu Gane [15]. Ilinca a fost fată de mare boier de la Ciumulești Gane, dar pe cât era de bună și omenoasă, pe atâta era de rău Toader Gheorghițanu. A avut mai multe fete și un ficior. Amelia a măritat-o după Niță I. Maxim, om de treabă dar foarte năcăjit. Tinca a fost măritată după un domn Jecu la Bacău. Teofila
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
e enervant și exasperant în zilele noastre este această blestemată sărăcie a posibilităților pe care (nu) le are un scriitor să iasă în lume pentru a se întoarce acasă, acest acasă uluitor de dezolant în incapacitatea sa de a fi omenos, decent, normal în privința condițiilor de viață și muncă, nu numai pentru scriitor. Să zicem că redacția revistei "Conta", prin influențele pe care le are la nivelul Academiei Suedeze (că eu am fost o dată la Stockholm în interes de serviciu!), te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vezi.“ În acel moment trecea un plutonier care se informă de ce e vorba și, în simplitatea lui înduioșătoare, mă îndemnă să cer voie de la Kommandantură pentru a mă urca sus. Soldații, după cum am constatat și mai târziu, erau adesea mai omenoși, gradații însă, brutali și trufași. persecuții și samavolnicii De la Crucea Roșie s-a cerut ca spitalul să fie transformat în azil de infirmi de război; trebuia o nouă organizare. Plecarea Mizei Alimăneștianu, însărcinată cu contabilitatea, înainte de a putea încheia socotelile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o femeie cu opiniuni hotărâte și nu a negat nici un moment că a îmbărbătat și mângâiat pe prizonierii din lagărul unde fusese să le dea mâncare. S-a arătat mai curajoasă decât mulți bărbați. atitudinea populației Poporul sărac era mai omenos. Trecând prin Șos. Ștefan cel Mare, văzui un convoi de prizonieri, zdrențăroși, palizi și scheletici. O cărciumăreasă chemă pe băiatul din mica ei prăvălie, tăie la repezeală 10 pâini și le împărți; tot atunci, un brutar le trimise cele cinci
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Despre V. Voiculescu la Radio sunt mărturii numeroase. Iată cum își amintește de el, funcționarul , George Sbârcea ajuns la el cu o poezie: (Cafeneaua cu poeți și amintiri, de George Sbârcea, Editura Dacia, ClujNapoca, 1989, p, 171). Voiculescu se comporta omenos cu cei cu care discuta. După ce i-a citit poezia, i-a spus tânărului, care era George Sbârcea: În același loc, povestitorul avea să adauge propriile păreri despre persoana celui care îl primise: Virgil Carianopol, tânăr și el, poet timid
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
particulare la Iași, Fălticeni, Focșani, Dorohoi. Oriunde s-a aflat, scriitorul și omul cetății și-a intersectat pașii cu ai altora, mai buni, mai deosebiți sau obișnuiți, în vâltoarea și valul timpului, rămânând în atâtea împrejurări activ, onest, amabil, drept, omenos și, în toate, un sentimental incorigibil. Perioada 1857-1891 l-a marcat în mod deosebit, prin precipitarea evenimentelor, prin afirmarea personalităților și a inițiativelor pe multiple planuri, care au fundamentat statul național român. Deoarece biografia sa a fost marcată, în mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și evocările autorului junimist se situează la confluența dintre episoade ce aduc a poveste "blândă", avându-l pe autor drept personaj principal, și "radiografia" unor medii socio-culturale ale vremii în care a trăit un om important, dar modest, educat, bonom, omenos, prețuit și chiar iubit (aproape de toți!), așa cum l-au cunoscut numeroși contemporani ai săi. Cu un caracter eterogen, situat la granița dintre autobiografie și publicistica ocazională, poate fi considerat, în mod cert, volumul Pagini răzlețe, care, pe lângă unele povestiri cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trebuie spuse nici măcar în șoaptă. Mai erau și țațele satului, alte personaje, spitalagioaicele care se obișnuiseră cu atmosfera de aici. Știau cât iau doctorii șpagă, cum s-o plasezi. Cui. Că și el e surd. Doctorul. De-aia e mai omenos. Sau fraier. Pentru mulți, doctorul adevărat nu stă de vorbă așa, ca inconștientul, el știe, domnule, totul despre tine. Nici fișa nu e nevoie să ți-o consulte. Ele au umblat prin spitale, pot face o comparație. La Ploiești, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
smuls tatei ochelarii de pe nas și i-a azvârlit cu furie, apoi i-a călcat în picioare. -Te îmbraci și mergi cu noi! s-a răstit el și a plecat, lăsându-l pe tata pe seama gealaților. Aceștia au fost mai omenoși. Tata s-a supus, s-a îmbrăcat cu mișcări calme. -Să-mi iau lucruri? a întrebat el bănuind ce-l așteaptă. -Nu, c-o să vă întoarceți, a zis unul dintre ei. Tata și-a băgat totuși în buzunarul de la piept al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
În afară de acești executori, - care într-un ținut unde nu se produce deloc vinul, umblau totdeauna turmentați printre iobagi, bătându-și joc de ei, mai existau și alți delegați sau comisari care cercetau satele pentru diferite anchete și fiindcă se purtau omenos, iobagii le dădeau mâncare, băutură, fân și ovăz la caii lor «căci nu ne iau cu puterea ca executorii, ci ne cer frumos și le dăm», spun iobagii din Oprea Cârțișoara. Neajunsuri înrobitoare mai sufereau românii din Țara Făgărașului și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de fapt, țara lor. Iar programele televiziunilor sunt construite după chipul și asemănarea celor mulți. Să le felicităm, deci, că șiau adecvat mesajul la mediu. (2012) Campanie pentru omenie În discursurile pe care le ținem, „românul“ este tolerant, primitor și omenos. În realitate, trăim întro țară ca o junglă, cu indivizi care acționează după principiul care pe care. Spațiul public - de la stradă până la studiourile de televiziune - ne este invadat de agresivitate, de înjurătură, de porniri vindicative. Nici măcar în biserici - spațiile unde
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
vegheze noaptea cu mine, pentru ca mai apoi să aibă parte cu mine la biruință, cum a avut și în trudă”. 94. Al treilea punct. Să chibzuim ce trebuie să răspundă supușii buni unui rege atât de generos și atât de omenos; și, prin urmare, dacă vreunul nu ar primi cererea unui astfel de rege, cât de vrednic de dispreț ar fi din partea întregii lumi și șvrednicț să fie socotit un cavaler ticălos. 95. A doua parte a acestui exercițiu constă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care ar fi dat dovadă poporul român de-a lungul mileniilor a supraviețuit În epoca național-comunistă și chiar În cea post-comunistă. Pentru filolegionarul Ion Coja - În cărți publicate de el În perioada 1997-2001 -, În afară de multe alte calități rasiale, românii sunt „omenoși și blânzi”, fiind dotați de la natură cu „toleranță și cumsecădenie”, astfel că soldații americani se căzneau În timpul celui de-al doilea război mondial să cadă prizonieri anume la români <endnote id="(769)"/>. Câteva rânduri semnate de Dan Amedeo Lăzărescu arată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreii din partea noastră - scria el În 1938 -, nu e creștină, ci democratică.” Evreii „ne pretind indiferența de rasă și de religiune”, care „Înseamnă tâmpirea conștiinței morale și spirituale”. „Aceasta e toleranța democratică, toleranță Întrupată În doctrina iudeo-francmasonică.” Toleranța creștină „e omenoasă cu cel omenos” și „e Îngăduială față de cel ticălos”. Intoleranța intervine atunci „când tu perseverezi diabolic [...] În voința de a-mi distruge credința, În numele căreia te tolerez” <endnote id="(602, p. 145)"/>. Nu este o Întâmplare faptul că Nichifor Crainic susținea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scria el În 1938 -, nu e creștină, ci democratică.” Evreii „ne pretind indiferența de rasă și de religiune”, care „Înseamnă tâmpirea conștiinței morale și spirituale”. „Aceasta e toleranța democratică, toleranță Întrupată În doctrina iudeo-francmasonică.” Toleranța creștină „e omenoasă cu cel omenos” și „e Îngăduială față de cel ticălos”. Intoleranța intervine atunci „când tu perseverezi diabolic [...] În voința de a-mi distruge credința, În numele căreia te tolerez” <endnote id="(602, p. 145)"/>. Nu este o Întâmplare faptul că Nichifor Crainic susținea această teorie la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
inferioritate, dimpotrivă, cum se spune "le-am dat clase" la toate capitolele meserie, cultură, ținută. Poate greșesc, poate sunt subiectiv, dar din punct de vedere sufletesc și spiritual românii sunt mai bine înzestrați "biologic" și de istorie, mai calzi, mai omenoși, mai complecși, mai "pe fază" în toate cele decât "confrații" de "dincolo".(E adevărat că genele latino-balcanice ne mai fac uneori să "patinăm" pe drumuri greșite, dar asta apreciez că nu schimbă datele problemei). De aceea, pe undeva prin "vest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un coșmar liniștitor. În memoria lui stăruie imaginea unui soare uriaș pe pergamentul unei amintiri de groază. Se întâmplă ca o stare de bine să se proiecteze pe fundalul unui plâns de femeie. Mai grav, mai tulburător, chipul unui medic omenos, devotat pacienților săi, se suprapune pe aderența lui la nazism. Luată în întregul ei, viața trăită în totalitarism a fost o vreme a insuportabilului, dar și a marilor speranțe. Din ea n-a lipsit fericirea, numai că, potrivit reflecției melancolice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a devenit, ca să zic așa, medicul nostru de casă. Deși stăteam acum foarte departe de centru, nu ne refuza niciodată când îl solicitam. Era (și este, căci mai trăiește încă) un medic priceput și corect, devotat profesiei sale, atent și omenos față de pacienți - oricine ar fi fost aceștia, români, evrei, țigani, intelectuali sau muncitori. Întreaga „circă” îl ridica în slăvi și când a avut o reclamație (politică) toți au sărit să-l apere. Cultivat, inteligent, știa să se poarte și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au pus automatul în piept, iar mulțimea din vagon a început să țipe. M-am simțit umilit în fața căpitanului și aș fi acceptat orice pedeapsă și m-aș fi angajat ca după terminarea serviciului militar să-i plătesc aparatul dar, omenosul căpitan n-a pretins nimic. „Bine c-ai scăpat cu viață”. După absolvirea Școlii Militare, am fost repartizat la Regimentul 35 Infanterie din Brăila, unde am fost cooptat într- un „batalion de marș” care trebuia să plece în Cehoslovacia în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de albanezi. Am trecut Prutul și într-o cursă ecvestră de toată frumusețea, din Vulcănești - Greceni - Traian Val, iată-ne la Bolgrad și pe seară, la Caracurt. Am oprit la școală unde directorul școlii, învățătorul Nicolae Dogaru ne-a primit omenos. El era din șivița, la o aruncătură de băț de Fârțănești. Învățătorii, Vera Suhoparenco, Sandu și Gherghina Teodorescu m-au îndreptat spre casa familiei Sipiur, unde luau ei masa, pentru a rămâne în gazdă. Capul familiei era un albanez înstărit
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
era din șivița, la o aruncătură de băț de Fârțănești. Învățătorii, Vera Suhoparenco, Sandu și Gherghina Teodorescu m-au îndreptat spre casa familiei Sipiur, unde luau ei masa, pentru a rămâne în gazdă. Capul familiei era un albanez înstărit și omenos iar soția, moldoveancă din Hagi Curda, o femeie și o mamă deosebită. Aveau trei copii eu devenind al patrulea. Cu cele două fete, Evdochia, Doca pentru toți, și Marusea, cam de aceeași vârstă cu mine, ne-am înțeles minunat. Mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și la ce se folosește. - Mda. Ești băiat deștept, măi Brumă. Să te înscrii la țărăniști. Toate ca toate dar oamenii la care am stat în gazdă, ruși sau ucrainieni, ce-or fi fost ei, erau oameni extraordinari. Săraci și omenoși. Parcă ne-au dat, prin felul lor de a fi, curaj. Liniște. Chibzuință. și, în fine, după două săptămâni de emoții și priveghi intelectual la marginea cărților iată-ne victorioși gata să reluăm calvarul unui drum spre acasă. Trecusem cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cu o mașină pentru a putea pleca în ziua aceea la oraș. M-au refuzat și mi-au spus că nu au timp de mine, să ies afară. Întâlnindu-mă cu inginerul șef de la C.A.P., un om credincios și omenos, m-am gândit să-l rog să-mi dea un camion, să-mi iau bagajul și copilul și să plec la oraș, locul de unde venisem acum cinci ani, fără a mai aștepta venirea soțului. Era ultimul om care aș fi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]