598 matches
-
creștină celei imorale a păgânilor în măsura în care adevărul creștin este opus erorii păgânilor. Ca o dovadă că supunerea față de stat nu comporta neapărat și aprobarea moralității timpului, respingând acuzația de canibalism, filozoful se întreabă: Cine ar putea să-i acuze de omucidere sau de canibalism pe cei despre care se știe că nici măcar nu suportă să vadă cum este ucis un om, chiar dacă este condamnat pe drept? Cine dintre voi nu dorește să vadă întrecerile gladiatorilor, luptele cu fiarele sălbatice și mai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în evidență rugăciunea creștinilor pentru împărați, înfăptuită cu mâinile întinse (manibus expansis), adică printr-un gest de neputință în fața lui Dumnezeu, Ființa supremă, fapt pentru care cel care se roagă nu ascunde nici o înșelătorie, având mâinile inocente de orice impuritate, omuciderea inclusă. Rugăciunea pentru a avea o armată puternică (exercitus fortes) nu comportă vreo aprobare a militarismului, fiind făcută pentru a păstra o lume liniștită (orbem quietum), interpretabilă în contextul orizontului escatologic al Bisericii timpurii în care circula ideea unui sfârșit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
credinței sale: ori să dezerteze din serviciul militar, iar Tertulian ne spune că aceasta a fost înfăptuită de mulți creștini (ut a multis actum) sau, să inventeze ceva pentru a evita săvârșirea unor gesturi idolatrice și contrare eticii creștine, precum omuciderea, sau, în ultimă analiză (novissime), dacă nu i-ar fi fost posibil să se sustragă unor asemenea acte ori să dezerteze, ar trebui să se supună martiriului, după cum vrea credința celui care nu prestează serviciul militar. Prin folosirea termenului «novissime
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
condiții, omul care nu se regăsește în sintonie cu Creatorul său și din reflex își urăște fratele, imaginea Domnului, răstoarnă semnificația lucrurilor create; fierul ce trebuia folosit pentru cultivarea pământului contribuie acum la săvârșirea crimelor. Așadar, sentimentul de ură provoacă omuciderea individuală și cea colectivă, iar episcopul, pentru a evidenția și mai mult negativitatea acestui lucru, spune că aceasta nu poate fi spălată nici prin botezul sângelui. Problema războiului și a violenței în gândirea episcopului din Cartagina trece de la aspectul particular
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
oștire este dreptatea. Această afirmație, deși îndepărtată de orice rigorism absolutizat, mina în esență concepția unui serviciu militar nedespărțit de aplicarea dreptății, potrivit modelelor tradiționale, voind să-l îndrepte spre naturalețea evanghelică a fraternității creștine străină oricărui compromis etic. Prohibiția omuciderii în gândirea sa este absolută la nivel individual și social, fără a exclude pedeapsa cu moartea ori responsabilitățile indirecte și morale legate de aceasta. Omuciderea este un delict sacrileg deoarece omul este o ființă sacrosanctă, cu un caracter de inviolabilitate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
voind să-l îndrepte spre naturalețea evanghelică a fraternității creștine străină oricărui compromis etic. Prohibiția omuciderii în gândirea sa este absolută la nivel individual și social, fără a exclude pedeapsa cu moartea ori responsabilitățile indirecte și morale legate de aceasta. Omuciderea este un delict sacrileg deoarece omul este o ființă sacrosanctă, cu un caracter de inviolabilitate identificabilă prin termenul sacer, sancționat de Dumnezeu (sanctus). Lactanțiu descoperă mecanismul negativ care instaurează violența: cel care este prins în mușcătura sa, chiar și împotriva
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rațiuni, cei nelegiuiți să fie pedepsiți cu moartea... Așadar, cu excepția acestora, care fie dreapta lege în general, fie Dumnezeu însuși, izvorul dreptății, în mod special, poruncește să fie uciși, oricine se sinucide ori ucide un om, se face vinovat de omucidere. Odată expuse și demonstrate îndatoririle religioase, patriotice și sociale, încredințate militarului, Augustin simte nevoia de să-i sugereze beligerantului normele însuflețitoare. Ca bază a conduitei creștine, pe care trebuie să o păstreze, episcopul spunea că: Soldaților, nu serviciul militar, ci
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
după cum au afirmat-o expres soldații lor martiri, pe durata interogatoriilor din tribunale. Prima motivație e comună tuturor ereticilor; în opinia montaniștilor creștinul nu poate fi soldat și nici să se înarmeze din moment ce a cincea poruncă din decalogul biblic interzice omuciderea săvârșită fie de cetățeanul privat, fie din porunca statului. Mai mult chiar, considerau licită și chiar sacră expunerea pentru a fi ucis din motive religioase, spre deosebire de imoralitatea de a-i ucide pe alții, indiferent de motiv. Printr-o asemenea atitudine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
persecuției aveau posibilitatea să evite moartea, fără a face o apostazie publică, nu făceau altceva decât să respecte spiritul poruncii a cincea, pentru că a se lăsa ucis atunci când exista posibilitatea de a fugi, era același lucru cu săvârșirea unei crime: omuciderea se înfăptuiește atunci când îndreptăm sabia împotriva altora ori permitem, nefiind constrânși, să ne fie îndreptată împotrivă. Această chestiune era foarte dezbătută pe atunci de creștini; la discuție luau parte și păgânii, care îi ironizau pe cei dintâi spunând că trebuiau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Niceta dezgheța cu focul ceresc al credinței creștine inimile înghțate ale locuitorilor din ținuturile ripheice unde „Boreas leagă fluviile cu gheața”. Bessii cei duri, mai duri chiar decât gheața, războinici temerari, învățau să prețuiască munca și pacea. Păgânii vestiți prin omucideri și tâlhării care locuiau prin munți, deveniți monahi în urma predicii lui Niceta, trăiau acum ca fii ai păcii. Datorită misionarismului său, Sfântul Niceta a devenit învățător iscusit al celor neștiutori. Sfântul Paulin indică și regiunile și populațiile al căror „părinte
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și cu o conștiință neîndoielnică” și îi îndeamnă pe credincioși să renunțe la „lucrările sale rele, adică la închinările păgânești și idoli, la oracole și la auguri, la serbările fastuoase și la teatrele imorale, la hoții și la înșelăciuni, la omucideri și desfrânări, la mânie, avariție, mândrie și lăudăroșenie, la orgii și beții, la minciuni și la relele asemănătoare acestora”. Observăm că el consideră închinarea la idoli și superstițiile ca păcate grave, enumerându-le înaintea omuciderii și a celorlalte păcate. În
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
hoții și la înșelăciuni, la omucideri și desfrânări, la mânie, avariție, mândrie și lăudăroșenie, la orgii și beții, la minciuni și la relele asemănătoare acestora”. Observăm că el consideră închinarea la idoli și superstițiile ca păcate grave, enumerându-le înaintea omuciderii și a celorlalte păcate. În același timp, îi îndeamnă pe credincioși să nu se prezinte la mărturisire și la Botez, mai înainte de a renunța la „Vanitatea diavolească” și la „îndeletnicirile amare ale diavolului”. La sfârșitul comentariului făcut la Simbolul de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fost prietenă în acele vremuri tulburi și ei i-ar fi rămas arhiva și bună parte din colecția de artă. La 27 februarie 1917, se stinge brusc din viață la Iași. Asupra împrejurărilor morții au circulat diferite versiuni: tifos exantematic, omucidere, sinucidere... În orice caz, o adresă a Epitropiei Spitalului Sfântul Spiridon către Procuratură precizează că Primăria refuză a ne elibera autorizația de înmormântare, pe motiv că moartea nu este naturală. A fost înmormântat în ziua de 1 martie 1917 la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nordul Transilvaniei, cu o populație de 2 600 000 de locuitori. Aproximativ 60 000 de români au fost expulzați în vechiul regat, iar 70 000 au fost trimiși pe front drept carne de tun. Nu mai vorbim de atrocitățile și omuciderile binecunoscute, precum cele de la Ip și Trăsnea. În atare privință, maghiarii și rușii s-au întrecut în bravură antiromânească. Apoi a venit momentul 1944-1946. Deși Ungaria era inamic, Înaltul Comandament Sovietic dădea directivă ca "unitățile armatei maghiare să nu fie
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a existat cu adevărat un ideal al morții voluntare, aparținând mediilor sacerdotale, în măsură să alimenteze ideologia rezistenței împotriva Romei. Acestea fiind spuse, se cuvine să distingem între martiriul ca acceptare voluntară a morții și martiriul ca sinucidere și ca omucidere. Dacă a muri în Numele lui Dumnezeu este, în anumite circumstanțe, o obligație, actul sinuciderii și a fortiori omuciderea rituală nu sunt deloc încurajate, nici cerute în literatura rabinică. De aceea, când martirii de la Mainz se dedau la acest ritual, ei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
împotriva Romei. Acestea fiind spuse, se cuvine să distingem între martiriul ca acceptare voluntară a morții și martiriul ca sinucidere și ca omucidere. Dacă a muri în Numele lui Dumnezeu este, în anumite circumstanțe, o obligație, actul sinuciderii și a fortiori omuciderea rituală nu sunt deloc încurajate, nici cerute în literatura rabinică. De aceea, când martirii de la Mainz se dedau la acest ritual, ei nu împlinesc un vechi ideal care ar fi căzut în desuetudine. Este vorba de acte spontane. Și putem
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
acasă și pe stradă, 37% dau calificativul satisfăcător, iar pentru 45%, securitatea personală este ridicată. Deși infracționalitatea este inferioară în mediul rural decât în cel urban (95 de mii de persoane învinuite în 2003, respectiv 110 mii - Anuarul Statistic, 2004), omuciderea este mai frecventă în mediul rural decât în mediul urban. Activitatea poliției din localități primește și ea un calificativ pozitiv (media este de 3,8), 77% dintre subiecți se așteaptă să fie tratați cu amabilitate la poliție, iar ostilitatea este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
sub acuzare a șefului statului și a miniștrilor. Miniștrii și ceilalți demnitari pot fi deferiți justiției pentru comiterea unor fapte penale, dar procedura este diferită față de cea folosită de cetățenii care ar comite aceleași fapte (luare de mită, evaziune fiscală, omucidere, spionaj, înaltă trădare etc). Prin Constituție, sunt fixate procedura, organismul sau organismele la care se face apel. Potrivit art. 109 din Constituția României, urmărirea penală a membrilor Guvernului este cerută de cele două Camere ale parlamentului, precum și de președintele României
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
sub acuzare a șefului statului și a miniștrilor. Miniștrii și ceilalți demnitari pot fi deferiți justiției pentru comiterea unor fapte penale, dar procedura este diferită față de cea folosită de cetățenii care ar comite aceleași fapte (luare de mită, evaziune fiscală, omucidere, spionaj, înaltă trădare etc). Prin Constituție, sunt fixate procedura, organismul sau organismele la care se face apel. Potrivit art. 109 din Constituția României, urmărirea penală a membrilor Guvernului este cerută de cele două Camere ale parlamentului, precum și de președintele României
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
fapt mărunt (cum este cel al pierderii de către Desdemona a batistei pe care a primit-o de la Othello), a unei dovezi certe de infidelitate. În faza ultimă, de convingere deplină, pot rezulta acte detestabile, deosebit de impulsive, care să ducă la omucidere și sinucidere. Delirul de autoacuzare și vinovăție. Acest tip de delir stă la gaza constituirii celor mai acute sentimente de frustrare, deoarece în divizii în cauză își formează convingerea că nu sunt capabili de nimic, că nu sunt necesari familiei
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
minori care provin, de regulă, din medii de socializare „negativă", medii parazitare, unde au fost „socializați" și „învățați" într-un spirit agresiv și violent, începând cu limbajul obscen, minciuna, cerșetoria, prostituția și perversiunile sexuale și terminând cu violurile, tâlhăriile și omuciderile. De multe ori, autorii unor asemenea delicte sunt organizați în grupuri antisociale, specializate in comiterea anumitor fapte penale, având ca element favorizant al infracțiunii consumul de alcool (atât înainte, cât și după consumarea delictului). Întrucât asemenea acte sunt comise prin
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
în special pentru pierderea unui organ, pentru durere, pentru îngrjiri medicale suplimentare, pentru pierderea posibilității de a munci, sau pentru ocară și umilire. Cărțile biblice cuprind și o serie de referiri la aspecte de natură medico-legală, ca, de exemplu, rănirile, omuciderile, sinuciderile, constatarea morții, perversiunile sexuale, semnele virginității, violul etc. De asemenea, pentru stabilirea unor astfel de aspecte judiciare de natură medicală, medicii erau chemați pentru a fi audiați ca experți. În China antică exista obiceiul ca pacientul să plătească lunar
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
o crimă de prim grad. Cu toate acestea, jurisprudența s-a pronunțat și acolo de multe ori în sensul acceptării unei motivații altruiste drept circumstanță atenuantă sau cauză chiar de înlăturare a caracterului penal al faptei, în judecarea cazurilor de omucidere. Doctrina și jurisprudența europene par mai permisive: eutanasia nu constituie o crimă în Elveția, Norvegia, Germania și, mai nou, în Belgia și Olanda, după ce practica ultimilor ani a acționat în acest sens, deși legislația prevedea fapta ca având caracter infracțional
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
implicare deosebită, diferită, a medicului, și în care, eventual, poate fi discutată existența unui caz de malpraxis medical. În nici un caz de avort nu poate fi vorba însă despre o faptă în sensul unei infracțiuni de omor, concepție invocată uneori. Omuciderea presupune intenție, presupune răutate, presupune dorința de a vătăma și lipsa respectului față de persoana umană, chiar dacă, ulterior, ocazional, pot să apară oarecari remușcări. În schimb, aproape în toate cazurile, avortul constituie o sursă de regret, durere, deprimare; nu credem că
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
pe moarte, ofițerul SS căpetenie a stabilimentului, alias Dieter Frisch. Cartea începe în cel mai autentic stil polițist: moartea prosperului om de afaceri münchenez Frisch în labirintica grădină a vilei sale din preajma Vienei. Avem cadavrul bătrânului domn, există și arma omuciderii, nu alta decât pistolul de ordonanță al mortului. În biroul său, nici un fel de mesaj în afara unei insolite table de șah cusute cu petice de stofă ordinară de culori închise și deschise, piesele fiind nasturi cu figuri gravate. Cititorul va
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]