861 matches
-
în întâmpinare. Poftiți, bine ați venit, domnule ofițer! Luați loc la noi! se aplecă servil acesta, de ziceai că se rupe de spate. Unde vă place, așezați-vă unde vă vine mai bine! Cristi îl privi încruntat, mirându-se că omulețul îl cunoștea, dar se așeză fără să scoată nici un cuvânt la o masă mai retrasă. O bere rece! spuse el după ce se prăbușise pe scaun. Aveți vreo preferință? îl întrebă chelnerul care deja își scosese din buzunarul de la pantaloni un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe tăblie. Întotdeauna, mai există o soluție! spuse el calm de această dată. Înțelegi ce vreau să spun? continuă el privindu-l în ochi pe mercenar. Boris se îndreptă de spate, devenind dintr-o dată încordat. Înțelegea perfect ce îi cerea omulețul din fața sa. Ești sigur că asta vrei? întrebă el cu o voce lipsită de inflexiuni. Crezi că e bine? Ce-i cu tine? se arătă mirat Vlad. Te-ai muiat și tu? Știi bine că nu e cazul, spuse Boris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lumina din plafon și se proțăpi lângă pat. Ce? Ce s-a întâmplat, ce vrei? tresări din somn Vlad. Am găsit o metodă să capturăm arătarea. Și, chiar nu putea să mai rabde până ce răsare soarele, cel puțin? strigă țâfnos omulețul din așternuturi, căruia nu-i plăcea deloc să fie văzut în pijamale. Lasă-mă să dorm! Vorbim când se face dimineață, mai adăugă el plin de țâfnă, întorcându-se cu fața la perete. Boris dădu plictisit din mână, rămânând proțăpit lângă pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-a părut a fi cadavrul părăsit al unui palat sau un muzeu de ecouri și de umbre. — Daniel, ce-ai să vezi astăzi n-ai să poți povesti nimănui, m-a avertizat tata. Nici prietenului tău Tomás. Nimănui. Un omuleț cu trăsături de pasăre răpitoare și cu o chică argintie ne-a deschis ușa. Privirea lui acvilină s-a oprit asupra mea, impenetrabilă. — Bună ziua, Isaac. Acesta e fiul meu Daniel, a anunțat tata. În curînd va Împlini unsprezece ani, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mult ca la o baie caldă, la o farfurie de linte cu cîrnați și la niște rufe curate. I-am cîntat În strună o bucată de vreme, așteptînd să mi se potolească durerea. Nu mi-a fost prea greu, fiindcă omulețul n-avea nevoie decît de cîte-un asentiment scurt și de cineva care să facă pe ascultătorul. Cerșetorul se pregătea să-mi relateze amănuntele și termenii tehnici ai unui plan secret de sechestrare a doñei Carmen Polo a lui Franco, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
său, un inspector pe nume Fumero, cu care, se pare, avea un lung palmares de conflicte. — Fumero? am Întrebat eu, amintindu-mi că așa se numea soldatul care-l ucisese pe tatăl Clarei Barceló În castelul Montjuïc, la Începutul războiului. Omulețul a Încuviințat, palid și Îngrozit. Se vedea că era Înfometat, murdar și puțea a luni Întregi de viață În stradă. Sărmanul nici nu avea idee Încotro Îl duceam, și am remarcat În privirea lui o anumită teamă și o neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu magnifice aventuri și cu un mare conținut educativ În privința progreselor tehnologice. Dacă dumneavoastră vi se pare că e bine... Eu Îi urmăream În tăcere, observînd cum lui Fermín Îi curgeau balele și cum Bernarda era copleșită de atențiile acelui omuleț cu dimensiuni de tabacheră și cu o vorbărie de tîrgoveț, care o privea cu zelul pe care și-l păstra doar pentru bomboanele Nestlé. — Dar dumneavoastră, domnișorule Daniel, ce ziceți? — Aici domnul Romero de Torres este expertul. Te poți bizui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
așa cum numai cine și-a petrecut multe ceasuri Îndărătul unei tejghele știe s-o facă. — Bună ziua, am intonat eu cordial. Nu știți, casa familiei Aldaya e Închisă de mult? M-a privit de parcă l-aș fi interogat În privința cvadraturii cercului. Omulețul Își duse la bărbie două degete Îngălbenite care te făceau să presupui că avea o slăbiciune pentru țigările Celtas fără filtru. Am regretat că nu aveam la mine o cutiuță de tutun, pentru a mă băga pe sub pielea lui. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scotocit prin buzunarele scurtei, căutînd ceva bun de oferit. — Cel puțin douăzeci, douășcinci de ani, și să tot fie mulți Înainte, zise portarul pe tonul plat și docil al celor condamnați să slujească sub bătaie. — Dumneavoastră sînteți aici de mult? Omulețul Încuviință. — Sluga ’mneavoastră, sînt agangat aici, la familia Miravell, din ’20. — Aveți cumva idee ce s-a ales de familia Aldaya? — Păi, probabil că știți dumneavoastră că au pierdut mult cînd cu Republica, zise el. Cine seamănă vrajbă... Eu, puținul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să meargă, să meargă, să mănânce fără poftă, doar ca să reușească să-și mențină trupul în picioare, să intre într-un cinema pentru două ore, să se distreze văzând aventurile unei expediții pe marte în vremea în care acolo existau omuleți verzi și să iasă clipind din ochi la lumina strălucitoare a după-amiezii, să se gândească să intre în alt cinematograf și să piardă alte două ore navigând douăzeci de mii de leghe în submarinul căpitanului nemo, iar apoi să renunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Și râdea și zâmbea încântat și, în exuberanța fericirii lui, transpira prin toți porii. Nu te-ai schimbat deloc, i-am spus zâmbind, după ce m-am uitat bine la el. Avea aceeași înfățișare absurdă pe care n-o uitasem. Un omuleț gras, cu picioare scurte, încă tânăr - nu, putea să aibă mai mult de treizeci de ani -, dar cu o chelie prematură. Avea fața absolut rotundă și foarte viu colorată, pielea albă, obrajii roșii, buzele și mai roșii, ochii albaștri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întors supărat cu fața la perete. N-aveam altceva de făcut decât să aștept în tăcere. Peste zece minute s-a întors Stroeve, gâfâind. Pe lângă lucrurile pe care i le sugerasem mai adusese lumânări, niște supă de carne și spirtieră. Era un omuleț foarte practic și fără să piardă o clipă se apucă să-i pregătească niște pâine muiată în lapte, l-am luat temperatura lui Strickland. Avea 40 de grade. În mod evident era foarte bolnav. XXV În scurtă vreme am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acestuia, insistase să-l dea afară. O știam capabilă de izbucniri violente, în pofida calmului manierelor ei. Și dacă Stroeve continuase să refuze, e ușor de presupus că a ieșit din atelier jurându-se să nu se mai întoarcă niciodată. Dar omulețul era atât de necăjit încât n-aș fi putut să zâmbesc. Dragul meu, nu fi așa de nefericit. O să se întoarcă. Nu trebuie să iei prea în serios ce spun femeile la mânie. — Tu nu înțelegi. E îndrăgostită de Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
niște scări nesfârșite și pe niște coridoare lungi și goale, și l-am găsit pe doctorul care se ocupa de bolnavă, ne-a spus că pacienta se simte prea rău ca să primească vreo vizită în ziua aceea. Doctorul era un omuleț cu barbă, în halat alb și maniere destul de degajate. În mod evident privea cazul doar ca pe unul dintr-o mie, iar pe rudele îngrijorate drept o pacoste care trebuia tratată cu fermitate. Mai mult decât atât, pentru el afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dat lui? — Îl terminasem. Nu mai aveam ce face cu el. Știi că Stroeve era cât pe-aci să-l distrugă? — Nu era întru totul reușit. Vreo câteva momente tăcu, apoi își scoase din nou pipa și chicoti: — Știi că omulețul a venit să mă viziteze? — Și n-ai fost destul de înduioșat de ceea ce ți-a spus? — Nu. Mi s-a părut o prostie cumplit de siropoasă. — Presupun că ți-a ieșit din minte faptul că i-ai distrus viața, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un colț al traistei, lângă un fragment dintr-o pană de scris distrusă. În cufăr se mai găseau o riglă din alamă și un compas. - Cheamă-l pe hangiu, zise către bargello. În scurt timp, acesta reveni Însoțit de un omuleț tremurător, care se apropie parcă lunecând pe lângă perete, În Încercarea evidentă de a se uita cât mai puțin la mort. Poetul Îi azvârli o privire cercetătoare. - Dumneata ești Manetto del Molino, care ține hanul acesta pentru familia Cavalcanti? Hangiul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de doi ochi senini, apărea Însemnată de o rețea de riduri adânci. Părea că un ger puternic Îi stăpânește mădularele, acoperite până la gât de straie grele. Și mâinile Îi erau ocrotite de niște mănuși din piele Întunecată. - Messer Marcello, răspunse omulețul pe un ton În care se amestecau respectul și neîncrederea. Un mare doctor, se pare. Din Nord. Se duce la Roma să depună un jurământ. Sau cel puțin asta le-a spus Însoțitorilor lui. L-a auzit o slujnică de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de a fi văzut. Nu voia ca ei să afle că fuseseră cercetați. - Închide poarta și să te asiguri că nimeni nu va mai intra. Iar dacă cineva are să Încerce, bagă de seamă și vino să-mi spui, Îi porunci omulețului Înainte să iasă din cameră. Apoi i se adresă șefului gărzilor. - Pune să fie dus trupul de aici la spitalul de la Santa Maria. În taină, pe cât e posibil În orașul ăsta de palavragii. Și fără să dai nimănui explicații despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nici finanțele tale nu sunt prea Înfloritoare. Putem scoate o mică avere de pe urma credibilității acestor țărănoi. Urmă o scurtă tăcere. Cecco profită ca să Îi dea un cot poetului. - Să-i ia naiba pe florentini! Ce ai tu de Împărțit cu omuleții ăștia care te Înconjoară, În afară de faptul că te-ai născut În mijlocul lor? Și apoi, câțiva florini În buzunar nu ți-ar prinde bine? Am auzit că numele tău apare nu doar pe filele poeților, ci și prin registrele cămătarilor. Priorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
uneia din ele, chiar la Începutul străzii ce dădea către Piață. Sub el, ca și la subsol, zăceau arhivele orașului, unde actele și dispozițiile, Împreună cu procesele verbale ale nenumărătoare adunării, erau legate Între tăblițe ilustrate. - Sănătate, messer Duccio, salută poetul. Omulețul cel chel, care Îi ieșise În Întâmpinare cu solicitudine, se grăbi să Îi răspundă cu o plecăciune, lăsând la o parte grosul fascicul pe care tocmai Îl compila. - Ce pot să fac pentru domnia ta, priorule? - Dumneata știi totul despre acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu erau mai bune. Și totuși, sub aparențele modeste, În acele Încăperi se ascundea un soi de minuțioasă conștiință colectivă a orașului. - Messer Duccio, ce știi de un anume litteratus, Arrigo da Jesi, care de ceva vreme locuiește la Florența? Omulețul ridică bărbia ca și cum ceva de pe tavan i-ar fi atras brusc atenția. Închise ochii și strânse buzele, În timp ce repeta În șoaptă numele acela. Dante avu impresia că parcurgea, cu ochii minții, paginile deschise ale unei arhive misterioase, ascunsă Între faldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înăuntru. Și câteva mici obiecte din sticlă. - Ce? exclamă Dante. - Da, o roată din lemn. Ori, cel puțin, așa mi-a descris-o șeful de post, când mi-a raportat. Ba mai mult, nu doar o roată, ci... așteaptă! strigă omulețul, dându-și o palmă peste frunte. Pe masa de scris se adunase un alt teanc de file. Îl răsfoi cu repeziciune, până când se opri la una din ele. - Uite, vezi? zise pe un ton plin de Însuflețire. Aici nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mână de lucru. A arătat Vestul cu un gest larg, lateral. Amory a aprobat politicos din cap. - Ai o meserie? Nu, Amory nu avea nici o meserie. - Funcționar, eh? Nu, Amory nu era funcționar. - Oricare-ar fi domeniul dumitale, a zis omulețul, dând impresia că aprobă Înțelepciune ceva spus de Amory, acum e momentul potrivit pentru oportunități de afaceri. I-a aruncat din nou o privire tipului Înalt, așa cum un avocat ce interogheză un martor se uită involuntar spre juriu. Amory și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și controla viața. Aceasta este lupta În care se angajează el. El este un agent al progresului, pe când omul spiritualicește Însurat nu este. Bărbatul cel voinic a scos trei trabuce mari și le-a Întins În palma lui uriașă, deschisă. Omulețul a luat unul, dar Amory a scuturat din cap, scotocind În buzunar după o țigară. - Zi-i mai departe, l-a Îndemnat bărbatul cel voinic. De mult doream să ascult pe unul ca tine. MĂRIND VITEZA - Viața modernă, a reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vreodată viețile În slujba omenirii. E o contestare neobrăzată a tot ceea ce are valoros natura umană. Oricărei persoane trecute de douăzeci și cinci de ani care face cu sânge rece o asemenea afirmație ar trebui să i se suspende dreptul la vot. Omulețul s-a lăsat pe speteaza banchetei, cu fața Împurpurată de mânie. Amory a vorbit mai departe, adresându-se bărbatului solid: - Acești sfertodocți cu mintea ruginită ca a prietenului dumneavoastră, care cred că gândesc și au răspunsuri la toate Întrebările, acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]