392 matches
-
și forma de boală indoloră și număr de limfocite CD4+ > 150/mL și cu ARN HIV < 500 copii/ mL pot fi tratați cu interferon alfa i.v. Pacienții cu formă de boală mai extinsă sau cu afec8. Virusuri cu potențial oncogen pentru om . Identification of the gene encoding the major latency-associated nuclear antigen of the Kaposi’s sarcoma-associated her tare viscerală pot primi doxorubicină lipozomală 20 mg/m2 i.v. la fiecare 2 până la 3 săptămâni. Dacă tratamentul eșuează, pacienții pot
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
că EBV se asociază și cu celulele B maligne din limfomul Hodgkin și cu unele boli limfoproliferative la pacienții imunodeprimați, precum și cu unele limfoame cu celule T și alte tumori epiteliale, cum ar fi cancerul gastric. 8. Virusuri cu potențial oncogen pentru om 8.3.3. Caracterele virusului. Relații cu celula gazdă. Tipuri de infecție 8.3.3.1. Taxonomie EBV (HHV-4), ca și HHV-8 (virusul asociat sarcomului Kaposi), aparține genului Limfocriptovirus, subfamilia Gammaherpesvirinae, familia Herpesviridae. Acestea sunt virusuri ADN complexe
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
antigenul EDNA1 (a se vedea mai departe); b) tip II, întâlnită în carcinomul nazofaringian și în celulele Sterberg din maladia Hodgkin. În acest caz sunt exprimate atât antigenul viral EBNA1, cât și LMP, TP1 și TP2. 8. Virusuri cu potențial oncogen pentru om 8.3.4.1. Antigene asociate stării de latență Aceste proteine, precum complexul EBNA (Epstein-Barr Nuclear Antigen), complexul LMP (Latent Membrane Protein), ca și unele structuri de acizi nucleici prezente în celulele B infectate latent (EBER) impun celulelor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
să-l recunoască. Inactivarea genelor RAG (naturală sau indusă voit de către cercetători) duce la apariția unui grav deficit imunitar. Este ceea ce se face pentru a se obține în laborator „șoarecii nude“, animale cu apărarea imunitară total compromisă. Virusuri cu potențial oncogen pentru om Aceste antigene sunt activatori transcripționali ai unor gene celulare și virale. Reglează, astfel, și activitatea transformantă a antigenelor virale membranare LMP-1 și LMP-2. Au acțiune inhibitoare asupra unor „proteine frână“ din celulă, precum pRB (proteina retinoblastomului) și stimulează
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
al familiei proteinelor latente de membrană (Latent Membrane Proteins). LMP-1 este codificată de gena BNLF-1. Respectiva proteină este o moleculă transmembranară cu rol esențial în transformarea indusă de EBV asupra limfocitelor B. În unele linii celulare epiteliale, LMP-1 are proprietăți oncogene nete: activează receptorii de suprafață implicați în adeziunea celulară, favorizează acțiunea proteinelor antiapoptotice precum Bel-2 și A20 (contribuind astfel la imortalizarea celulară), inhibă procesul de diferențiere și stimulează producția unor citokine - interleukina [IL] 6 și IL8, de asemenea cu proprietăți
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
epidermic. Cum LMP-1 este prezent în cantități semnificative la bolnavii cu carcinom nazofaringian, se consideră că acest antigen joacă un rol de luat în seamă în patogeneza acestei afecțiuni cu incidență crescută în Asia de Sud-Est. În ce privește structura și unele dintre funcțiile oncogene exercitate de proteina virală LMP-1, acestea au fost detaliate în secțiunea intitulată „Cazul imortalizării cu Epstein-Barr Virus“, la pp. 213-216 ale prezentei lucrări. LMP-2, cu variantele sale - antigenele LMP-2A și LMP-2B - au și ele o acțiune de mortalizare a limfocitelor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
mai răspândită formă clinică în care este implicat EBV. Se întâlnește mai ales la rasa albă. Fiind o maladie benignă (febră, angină cu rinofaringită, leucopenie granulocitară, apoi leucocitoză cu mononucleare mari) nu interesează oncologia virală. A 8. Virusuri cu potențial oncogen pentru om IMFoMul BuRkITT, în schimb, care este fie un limfom malign monoclonal cu celule B, fie un sarcom limfoblastic acut policlonal, este o boală tumorală endemică în anumite regiuni din Africa, întâlnindu-se la copii între 6 și 10
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
infecție reactivată. Carcinomul nazofaringian este o tumoră neobișnuită, cu epidemiologie și caracteristici biologice aparte. Tumora apare în întreaga lume dar este endemică și cu incidență extrem de mare în populațiile din sudul Chinei, Hong Kong și Singapore, TelomereCentromere 8. Virusuri cu potențial oncogen pentru om 4 unde rata de apariție a bolii este cuprinsă între 15 și 50 de cazuri la 100.000 de locuitori. O incidență intermediară se întâlnește în zona arabă a Mării Mediterane și în Malaezia. Incidența este destul de scăzută
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
se dezvoltă în cavum (fig. 8-25). Aceasta duce la apariția unor simptome locale: înfundarea nasului cu reținerea secrețiilor, uneori surditate progresivă. Ulterior, concomitent cu dezvoltarea tumorii, apar și metastazele ganglionare cervicale mono- sau bilaterale (fig. 8-26). 8. Virusuri cu potențial oncogen pentru om Criteriile de diagnostic pentru carcinomul nazofaringian sunt următoarele: Limfadenopatia cervicală este cea mai frecventă formă de prezentare clinică a carcinomului nazofaringian (CNF), cu implicare nodală unilaterală sau bilaterală la 50- 70 % din pacienți. Ganglionii limfatici jugulodigastrici sunt cel
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
diferă în funcție de subsetul histologic al CNF. Într-unul dintre primele studii de subseturi ale CNF-ului, pacienții cu tipul 1 de CNF au avut titrul de EBNA mai mic dar niveluri similare de IgG de capsidă 8. Virusuri cu potențial oncogen pentru om virală și antigene timpurii. Printre cazurile americane, în cazul formelor nekeratinizate și nediferențiate (de tip 2 și 3), titrurile anti-EBV IgG și anti-EBV IgA au fost crescute în timp ce pacienții cu carcinoame bine diferențiate au avut profilul serologic al
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și depistarea precoce, prin testul Babeș-Papanicolau: Vaccinarea anti-HPV are caracter opțional, este prevăzută gratuit pentru fetele cu vârsta între 11 și 14 ani, la solicitarea părinților, depusă la medicul de familie. Vaccinul anti-HPV tetravalent protejează împotriva celor mai frecvente tulpini oncogene, precum și împotriva celor care provoacă vegetații veneriene. Screeningul este disponibil femeilor cu vârsta între 25 și 64 de ani și, cu o implementare corectă la nivel național, poate ajuta la prevenirea unui număr mare de cazuri de cancer, eficientizând în
Boala tăcută care ucide zilnic șase românce by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62218_a_63543]
-
repetate, dar cu ascita în cantitate mică-medie. Sângerările digestive răspund la tratament cu derivat sintetic al somatostatinei (octreotid) cu ameliorare temporară. Deși afectarea hepatică cronică este importantă și decompensările frecvente, pacientul nu dezvoltă encefalopatie amoniacală. CONCLUZII a) Cazul demonstrează potențialul oncogen al VHC în cursul unei infecții cronice netratate; b) Este pregnantă severitatea sindromului de hipertensiune portală produs de tromboza venei porte, de cavernomul secundar cât și de compresia exercitată pe ramurile intrahepatic al venei porte de către metastaze: c) Apariția icterului
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Journalistic/92036_a_92531]
-
de iritație cronică, distrofic sau orice tumoră benignă poate fi considerată ca o stare precanceroasă. Se discută ca factori favorizanți: a) factori ereditari genetici; b) factori de mediu; c) factori infecțioși, dintre care se incriminează mai cu seamă anumiți viruși oncogeni. Ceaiuri: Symphytum officinale (tătăneasă). Are acțiune antimitotică. Se folosește sub formă de decoct, o linguriță la 250 ml apă rece. Se fierbe 20-30 minute, se bea patru căni pe zi. Tinctură de rădăcină 10-20% în alcool etilic 70%, din care
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
gene alele (perechi); - numărul genelor este extrem de mare, iar mesajul pe care-l poartă este practic infinit, cuprinzând o imensă paletă de caractere ce se pot exprima în condiții date de mediu, realizând în fapt procesul de adaptare. Prezența genelor oncogene, genelor letale (morții), sunt doar două exemple a unei realități genetice care arată că de fapt în structura genetică a individului sunt cuprinse toate situațiile posibile în evoluția lui, numai că exprimarea lor este variabilă funcție de împrejurările legate de mediul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
monitorizarea postoperatorie a cancerului. Sinteza acestor antigene este expresia unei depresii a unor gene. Modificări genice. Mutațiile genetice conduc la apariția de oncogene care guvernează transformarea malignă. Sunt descrise gene diferite care acționează asupra moleculelor de ADN, carcinogenilor exogeni și oncogene. Oncogenele sunt protooncogene (gene normale) modificate structural și funcțional prin translocație, amplificare genetică, mutație punctiformă, rearanjare genică sau inserție virală. Ele au caracter dominant favorizând proliferarea celulară. Au fost descrise și antioncogene (gene supresoare ale tumorilor) ce inhibă proliferarea celulară
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
de vieți și, deși s-au făcut progrese terapeutice remarcabile, suntem încă departe de a vorbi de vindecări pentru majoritatea localizărilor bolii neoplazice. Ceea ce pare însă categoric dovedit în prezent este originea genetică a cancerului. Se cunosc foarte numeroase gene oncogene, al căror rol în apariția teribilei maladii a fost dovedit. Din păcate însă, este foarte posibil ca nu numai o genă, ci mai multe să fie implicate în geneza cancerului. De asemenea, mecanismele (așa- numitele „pathways”) prin care mutațiile induse
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
doar că durata de timp pentru dezvoltarea CHC este mai lungă [55]. Aspectele comune, care leagă afecțiunea hepatică și CHC sunt reprezentate de prezența unui proces de necroză repetat sau persistent, urmat de regenerare celulară, care poate predispune la mutații oncogene [55]. Anomaliile inițiale care preced apariția CHC includ apariția de focare cu hepatocite modificate fenotipic, care pot fi urmate de dezvoltarea unor hepatocite displazice și formare de noduli [12,59]. Modelul hepatocarcinogenezei recunoaște modificări secvențiale care conduc la CHC și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
tumorală, progresia tumorii și supraviețuire. Expresia genelor care participă la inițierea, creșterea și diseminarea CHC este încă incomplet cunoscută, dar ar putea contribui la clasificarea moleculară a CHC, cu implicații diagnostice și de tratament [8,12,60-63]. Există câteva căi oncogene de semnalizare care au fost implicate în progresia tumorală și diseminare și care au fost sintetizate de ghidul EASL-EORTC, 2012 [8]: amplificarea unor factori care intervin în angiogeneză, VEGF (vascular growth factor), Ang2 și FGF; hiperexpresia EGF (epidermal growth factor
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
moleculare confirmă observații epidemiologice care au stabilit rolul etiologic al infecției HPV în cancerul de col. Dintre zecile de genotipuri HPV care infectează aria ano-genitală, unele sunt izolate frecvent din leziunile precanceroase sau din cancer. Chiar aceste genotipuri cu potențial oncogen înalt se diferențiază în privința ratei de progresie către cancer. Precizarea genotipului este utilă pentru separarea pacientelor infectate care au risc înalt de cele care pot fi examinate la intervale mai mari pentru monitorizarea evoluției. Aceasta contribuie la ameliorarea performanțelor diagnosticului
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
care mențin infecție persistentă activă mai mulți ani după expunerea inițială. Infecția persistentă cu genotipuri cu risc crescut, ca precursor al cancerului, este prevenită de vaccinarea HPV. Relația cauzală între cancerul de col și infecția HPV cu genotipuri cu potențial oncogen înalt (HPV hr) a fost amplu documentată și tinde să fie confirmată de aplicarea vaccinurilor HPV. Peste 40 genotipuri HPV infectează tractul ano-genital, dar bazat pe asocierea cu cancerul cervical și leziunile precursoare, HPV au fost grupate în papilomavirusuri cu
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
indică prezența infecției virale, sugerând posibile diferențieri între leziunea benignă care nu progresează în cancer și leziunea care are potențial carcinogen. În 1976, Gissmann și zur Hausen au reușit să precizeze diversitatea genotipurilor ADN HPV și împărțirea lor în raport cu riscul oncogen înalt (HPV hr) sau scăzut (HPV lr). Primele tipuri de HPV care au fost izolate direct din biopsia de cancer de col - HPV16 și HPV18 au fost clonate în 1983 și, respectiv, 1984 (Dürst M. și colab., 1983; Boshart M.
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
particles” sunt puternic imunogene, iar anticorpii induși previn infecția naturală. Frazer, un cercetător australian, este deținătorul patentului pentru prepararea vaccinului HPV VLP (Lowy DR., Frazer IH, 2003). Argumentele virusologice care susțin indubitabil participarea infecției persistente cu genotipurile HPV cu risc oncogen înalt în neoplaziile anogenitale au fost aduse de studii asupra bolnavelor cu cancer de col. Într-o serie de peste 1000 de cazuri, Munoz N., și colab., 2004, au detectat prezența genomului HPV 16 sau 18 în tumori în proporție de
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
dovedit oportună în cancerul de col datorită numărului mare de cazuri și eficienței limitate a altor intervenții profilactice. Mai mult, durata mare a carcinogenezei cu papilomavirusuri face acest proces reversibil. Vaccinurile HPV actuale controlează infecția cu genotipurile virale cu potențial oncogen înalt, rămânând însă neinfluențate infecții responsabile de alte 30% cazuri de cancer de col. Aceiași boală fiind asociată etiologic mai multor virusuri, se pune întrebarea dacă excluderea unora prin vaccinare nu va antrena creșterea potențialului oncogen al celorlalte. Substituirea unui
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
genotipurile virale cu potențial oncogen înalt, rămânând însă neinfluențate infecții responsabile de alte 30% cazuri de cancer de col. Aceiași boală fiind asociată etiologic mai multor virusuri, se pune întrebarea dacă excluderea unora prin vaccinare nu va antrena creșterea potențialului oncogen al celorlalte. Substituirea unui genotip viral prin altul este un fenomen de ecologie virală care se poate produce în două condiții:1. Când există o competiție (fie și parțială) între genotipuri în cursul infecției naturale; 2. Când vaccinul nu induce
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
administrării unui booster (rapel) după acest interval. În cazuri izolate, boosterul a demonstrat o revigorare consistentă a titrului de anticorpi. Celălalt vaccin HPV, Cervarix™, este un vaccin bivalent care diferă de Gardasil™ nu numai prin compoziția limitată la două genotipuri oncogene (HPV 16 și 18) dar și prin sursa de obținere a imunogenilor virali și prin adjuvanții adăugați vaccinului. Cervarix™ conține o cantitate de trei ori mai mică de proteină virală ceea ce ar trebui să-i confere o reactogenitate diminuată. Cu
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]