2,025 matches
-
să trăiască, întâlnirile tot mai rare cu femeia iubită îl vor fi dus la dese momente de insatisfacție, la coșmaruri de genul acelora atribuite eroului său. Noroc că visele sale tulburi (psihanalizabile, dar nu insist) erau urmate și de viziuni onirice de-a dreptul frumoase, precum aceea cu zborul pe deasupra pomilor din grădina părintească de pe malul Nistrului (sau pe malul Bâcului?), sub privirile admirative ale tatălui și fraților (unii deja decedați). De altfel, Domnul R. constată adeseori că, deși parte din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Alexa este ambiguitatea, mai exact ambiguizarea. Nu știm cine vorbește, cu cine vorbește, cine este naratorul, dacă naratorul e subiectiv sau obiectiv, în ce măsură este implicat direct sau indirect în narațiune. Un text realist? Pagini fantastice? Descrierea fenomenologică a unui traseu oniric? Fără îndoială că întâlnim în nuvelă toate aceste aspecte și încă multe altele. Nu știu câte cititoare se vor identifica cu trăirile Karinei, câte ar dori să-i repete destinul, dacă și-ar dori sau nu o iubire absolută, monogamă, dacă aceste
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cum subliniaz? criticul , În jurul a opt mituri,: mitul na? terii ?i mor?îi universului mitul istoriei, mitul În?eleptului, al magului, al dasc?lului care ? ție s? citeasc? semnele Întoarse din cartea lumii ?i ap??? legea veche, mitul erotic, mitul oniric, mitul Întoarcerii la elemente, mitul creatorului ?i mitul poetic. ??zute din perspectiv? mitic?, elementele ce compun acest „cosmos viu" al universului poetic eminescian, I?i dep??esc limită impus? de sensul originar, devenind „topos-uri magice", „topos uri sacre" sau
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de motive care apar? în universului romantic, „al misterioaselor revelă?îi, a?teptate cu Înfiorare, Într-o natur? Insufle?it?": motivul selenar, al nop?îi, al lacului „că topos magic Închis, ca oglind?", floarea albastr?, luna, lacul, teiul, noaptea, motivul oniric, c???toria cosmic?, Îngerul, demonul, titanul, zbur?torul. Asemenea unui poeta vates, Eminescu readuce „din str? funduri ini?iatice", „motive grave, fundamentale, legate de soarta cosmosului mare sau a celui mic": motivul vârstei de aur, al insulei, al codrului, al
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
prezentul dec?zut; mitul În? eleptului, al magului, al dasc?lului care ?ție s? citeasc? semnele Întoarse din cartea lumii ?i ap??? legea veche; mitul erotic „cu nuan?? idilizant? din micile poeme bucolice" sau cu nuan?? filozofic? („Luceaf?rul"); mitul oniric prin care poetul imagineaz? „lumile posibile, spa? iile cosmice , ??ramurile unde st?pane?te o alt? ordine ?i cre?te o alt? flor?", unde „se desf??oar? existen?e paradisiace care scap? de mă?în?ria lumii istorice"; „mitul Întoarcerii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
154-155). Definitoriu pentru pagina lui Emil Brumaru, fie ea lirică ori epistolară, descriptivă ori confesivă, mi se pare acest cearcăn de melancolie. Sub unghiul moale al unei anumite priviri, visurile "detracate" ale fostului adolescent devin aproape suave, ca și la oniricul Leonid Dimov. Cu o percepție vizuală neobișnuită, poetul se va vedea învăluit într-o lumină "albă, rece, sfâșietoare"; și își va dori să locuiască "o veșnică după-amiază", privind "această substanță necunoscută ce curge din cer". Ar vrea să mângâie la
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
154-155). Definitoriu pentru pagina lui Emil Brumaru, fie ea lirică ori epistolară, descriptivă ori confesivă, mi se pare acest cearcăn de melancolie. Sub unghiul moale al unei anumite priviri, visurile "detracate" ale fostului adolescent devin aproape suave, ca și la oniricul Leonid Dimov. Cu o percepție vizuală neobișnuită, poetul se va vedea învăluit într-o lumină "albă, rece, sfâșietoare"; și își va dori să locuiască "o veșnică după-amiază", privind "această substanță necunoscută ce curge din cer". Ar vrea să mângâie la
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
li se mai îngăduie să ascundă nimic. La polul opus pentru trupă (și sigur și pentru impactul cu spectatorul) s-a situat colaborarea cu Alexander Hausvater. Imaginarul exploziv al acestuia, tendința de a converti printr-o dilatare extremă realul în oniric, creează pentru actor dificultăți a căror depășire presupune un efort epuizant. Deseori regulile jocului au la bază o cu totul altă logică decât a textului. Discursul regizoral e barochist, potopit de vizual, de mijloace auxiliare ce doar par a veni
D'ale carnavalului și mai multe paranteze by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8763_a_10088]
-
un remake, o repetiție și o reactualizare a aquis-ului estetic din trecut, și abia mai târziu, și în al doilea rând, o continuare și o dezvoltate a acestuia. Ceea ce, desigur, nu impietează asupra staturii poetice a unui Nichita Stănescu, a "oniricilor" sau a "textualiștilor" optzeciști, dar ei aparțin altui ciclu istorico-literar. E o constatare, nu o judecată de valoare.
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
de vedere. Piesa aceasta este ca un poem scris în transă. Dintr-o singură mișcare de condei, un poem ca un vis, derulat cu ritmuri și intensități diferite, cu repetiții de cuvinte, de fraze, de gesturi. Un poem absurd și oniric, în care l-am regăsit pe Beckett topit în emoții și cuvinte-imagini. Am citit această piesă cam acum zece ani, mai exact, atunci cînd Dabija făcea "Creatorul de teatru" la Act. Universul ludic-cinic al lui Thomas Bernhard m-a acaparat
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
omul norocos" din romanul lui Octavian Paler în captivitatea fără speranță a coșmarului permanent și generalizat se află. Totul în această carte, una dintre cele mai întunecate cărți din toată literatura română, e coșmar, halucinație, un nesfîrșit vis rău. Delirul oniric angoasat s-a substituit realității complet și ireversibil. Nu sînt anulate diferențele, frontiera dintre veghe și vis, pragul dintre real și coșmaresc: anulat este realul însuși, anulată e starea de veghe. Romanul putea fi subintitulat "întîmplări din irealitatea totală". Sau
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
resentimentului și a instinctului de distrugere. Nu are talent, nu are vocație de artist, este un fiu rău, un prieten odios și un amant mîrșav. Azilul este ori poate fi în el, asemenea unui virus, devenind exterioritate prin mijlocirea proiecției onirice. Cartea se termină cu incendierea Azilului, după care sculptorul se trezește într-un pod, amușinat de guzgani. Ori, poate, cine știe?!, delirează de frig în atelierul mizer unde cioplește cruci și de unde, nu e imposibil, n-a plecat de fapt
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
reci, dar cu o privire mai stinsă, lipsită de strălucirea de altădată. Țepeneag continuă să se agite, pentru și prin cunoscuții lui; să organizeze un samizdat românesc; să-l susțină pe Goma; să-i traducă și să-i mediatizeze pe onirici; să protesteze împotriva unui Ceaușescu atât de abil; să publice în "New York Times" un articol intitulat Imposibila întoarcere și să protesteze apoi în scris pentru că titlul i-a fost schimbat într-unul mai "tare": Romania: Where Thinking is a Crime
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
Și ce rol îi rezervă, în opera sa? E, cum spune, o modalitate de a răscumpăra evazionismul literar. Dumitru Țepeneag nu vrea "să amestece borcanele": literatura propriu-zisă cu viața socială, agitația politică și reactivitatea de ordin civic cu structura pur onirică a povestirilor lui. Din rațiuni strict estetice, ele sunt epurate de sociologie, psihologie, filozofie, nu exprimă idei ale autorului și nu sunt nici confesiuni directe ori deghizate ale sale. Jurnalul este de la bun început și rămâne până la sfârșit un fel
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
în afara biograficului și a ideologicului. Însă, pe când literatura ficțională respinge ceea ce jurnalul aduce în completare, acesta din urmă nu merge exclusiv în direcția implicării biografice. Apar numeroase referințe și comentarii mai lungi legate de literatura lui Țepeneag și a grupului oniric, analize și reflecții avizate pe tema suprarealismului, a Noului Roman, ba chiar pagini întregi (în franceză și română) dintr-o cercetare doctorală condusă de Roland Barthes. De asemenea, bruioane ori texte definitive publicate în reviste, traduse din românește, laolaltă cu
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
transparent. Dimensiunea meta-prozastică a cărții de față face din ea și un document de istorie literară, secundar față de cel de ordin politic, dar sesizant. Adăugate la articolele teoretice semnate de Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag și reunite în antologii (Momentul oniric, realizată de Corin Braga, ori recenta Onirismul estetic îngrijită de Marian Victor Buciu), toate aceste fragmente contribuie la situarea exactă a grupării în epocă și, totodată, la mai buna înțelegere a gradului său de inovare. Într-un alt fragment, tot
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
pentru investigarea visului paradisiac al omenirii într-o epocă dată nu poate uimi pe cineva care îl cunoaște pe autor. Fire mai degrabă lirică, temperată însă de exercițiul rațional al criticului și de analiza epică la care își supune activitatea onirică în romanele publicate până astăzi (Claustrofobul și Hydra, primele părți ale unui ciclu proiectat încă în studenția de acum două decenii), Corin Braga a fost mereu atipic printr-o anume suavitate în contextul contingentului optzecist în care l-a plasat
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
istoriile pe care le aduce Corin Braga la suprafață sunt nebănuite, uluitoare, iar maniera în care le știe țese într-o tramă proprie dezvăluie și aici, unde te-ai aștepta mai puțin, pe prozatorul care s-a afirmat prin romanele onirice ale unui început de ciclu și un jurnal de vise bine primit la vremea apariției. Cercetarea comparatistului pune și problema limitelor tradiționale ale demersurilor de natură științifică din câmpul umanisticii. Mai corespund oare vechile parcelări ale disciplinelor cunoașterii intersecțiilor la
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
în același timp. Slăbiciune, pentru că simți că-ți lipsește ceva. Putere, pentru că ai senzația că deții totul. E ceva complex, bineînțeles. Un element, neobișnuit în acest sens este că visul însuși pare o ficțiune... Expresia literară capătă câteodată această formă onirică. Ca om normal exiști dacă cugeți în mod cartezian. Ca artist - și nu orice fel de artist - exiști când și dacă visezi. Totul este să visezi, ca să zic așa, cu un rost și cu finalitate.
Viaţa improvizată by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9879_a_11204]
-
Perpetua-i melancolie și stările de umoare neagră (subiacente versurilor și subiect de meditație în proză) se potentează, în roman, după pierderea fiului și a nepotului, datorită frustrării obsesive de a nu avea un urmaș de sînge, care, în migră-rile-i onirice, trebuia să-i egaleze gloria. Pe de altă parte, el refuză cu cerbicie să se mai angajeze în plan afectiv, atunci cînd Giovanni, tînărul lui colaborator - copistul din titlu - convins, nu în absența unor indicii, că îi este fiu natural
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
care se folosește Vasile Leac e acela borgesian, al clasificării în absența claselor, al sertarelor cu fund dublu, în care regăsim deopotrivă cuvinte și oameni, animale bizare și obiecte ale copilăriei. Lexiconul lipsit de index (la urma urmelor e unul oniric, nu-i așa ?) se dovedește, la un examen rapid, cea mai amplă colecție de nume și de gesturi din literatura actuală. Îi întâlnim, de pildă, pe Dan Sociu, Claudiu Komartin, Răzvan }upa, Marius Ianuș, Dan Coman, Constantin Vică, Livia Roșca
Celebrul dicționar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9984_a_11309]
-
alcătuise cartea sa, mai extinsă și mai sigură, personală, și N. Bârna. D. Felecan discută doar textele - ficționale, teoretice, eseistice, diaristice - scrise în limba română. Cartea sa începe cu teoria onirismului estetic. Autoarei îi sunt bine cunoscute textele teoretice ale "oniricilor", desigur începând cu cele ale lui Țepeneag. Ea conspectează, rezumă, citează generos, adică des, consistent, fără intenția problematizării critice. Expunerea e didactică spre didacticistă, de curs sau teză universitară. Sare-n ochi atenția de a nu greși prin omiterea a
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
ochi atenția de a nu greși prin omiterea a ceva important din textele de referință. Face un lucru bun, textele teoretice fiind aproape mereu ignorate de vechii comentatori foiletoniști. Expunerea, utilă, sacrifică specularitatea hermeneutică. Consider corectă admiterea primatului textualist al oniricului Țepeneag în Înscenare (1964). Nici eu, recunosc, nu știam textele teoretice ale "oniricilor", când doar am intuit visul textualist, visul produs și nu reprodus, "visul pe care el șpersonaj cu funcție narativă, n. n.ț, ca și cum ar fi zeu, îl produce
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
de referință. Face un lucru bun, textele teoretice fiind aproape mereu ignorate de vechii comentatori foiletoniști. Expunerea, utilă, sacrifică specularitatea hermeneutică. Consider corectă admiterea primatului textualist al oniricului Țepeneag în Înscenare (1964). Nici eu, recunosc, nu știam textele teoretice ale "oniricilor", când doar am intuit visul textualist, visul produs și nu reprodus, "visul pe care el șpersonaj cu funcție narativă, n. n.ț, ca și cum ar fi zeu, îl produce" (Patul lui Onir, "Ramuri", nr. 1, 1993, apud Felecan, p. 76). Găsesc curajoasă
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
que dans ceux qui l'ont précédé" (83). Ar însemna că Țepeneag nu e - deși și Daiana Felecan susține contrariul - teoreticianul și practicianul original și consecvent în delimitarea de romantism și suprarealism, în impunerea unei literaturi într-o altă modalitate onirică, una autonomă. Constat cu surprindere: contradictoriu e, vai, comentariul, nu textul comentat. De altfel, Ilina Gregori (vezi fraza următoare care încheie citatul) constată și ea luciditatea metodică. Doar că nu-i sesizează funcția de diferențiere, îndeosebi față de suprarealism. Din același
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]