548 matches
-
Drákuluj” etc.), precum și o onomastică românească nu mai puțin variată, care pleacă de la numele familiilor aristocratice din Principate („Ghika”, „Sturdza”), le Înregistrează pe cele tradiționale În Transilvania („Onuc”, „Iuon”, „Tódor”, „Pável”, dar și terminația În „escu”), oprindu-se la noua onomastică latinizantă a tribunilor de la 1848. Se poate afirma, În concluzie, că, prin operele sale, literare Jókai Mór XE "Jókai Mór" a surprins cu multă Înțelegere și putere de pătrundere viața și felul de a fi al românilor, În special al
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
italieni; posibil pe: flamanzi, frizoni, catalani; mai puțin credibil pe tunguși. Se adaugă amintirea unor popoare dispărute (latini, cumani, pecenegi; posibil: alani, cazari; mai controversați: celți, goți, gepizi). Prezența unor astfel de cuvinte la nivelul limbii populare (atestată prin toponimie, onomastică și folclor), În accepțiunea lor de etnonime, atestă indubitabil un minimum de informație cu privire la popoarele respective În imaginarul social țărănesc. Mai mult, În conformitate cu mecanismul caracterizării etnice prin clișeu și stereotip, etnonimul Însuși conține adeseori, În semantica sa, trăsăturile distinctive, definitorii
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
potrivit sistemului său ortoepic, pronunția este tot „frânc”, așa cum o dovedesc republicările sau transcrierile de texte latinizante În ortografie chirilică, situație În care „franc” devine „frânc”. „Frânc” este un cuvânt vechi În limba română și prezența sa În toponimie și onomastică Îi dovedește clar circulația populară, chiar dacă atestările scrise pot conduce, În paralel, și spre origini culte, cărturărești. Apare În documente slavone din Moldova și Muntenia Încă Înainte de 1521, Îndeosebi ca antroponim: „anume Frâncu”, la 1468, „Frâncul cu fiii săi”, În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În 1505. Cu sensul de etnonim Îl definește Miron Costin XE "Costin" (aprox. 1675): „Gaspar-vodă era italian, adecă frânc”. Ținând cont, probabil, și de aceste ocurențe cărturărești, de cancelarie, dicționarele Îl derivă fie de la greco-bizantinul φράγκoς, fie din paleoslavul „frang”. Onomastica Îl arată răspândit În tot spațiul lingvistic românesc, cu o frecvență notabilă În Ardeal. Atrage atenția situația moților, la care „Frâncu” este un nume foarte des Întâlnit, chiar caracteristic. Deși În acest caz consemnările filologilor și etnografilor sunt târzii, din
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
consemnările filologilor și etnografilor sunt târzii, din secolul al XIX-lea, circulația populară, țărănească, a termenului și vechimea lui ne apar ca indiscutabile, ceea ce pune sub semnul Întrebării ipoteza unei origini exclusiv cărturărești a numelui Frâncu, mai ales În această onomastică din Munții Apuseni. Mult mai probabilă mi se pare explicarea prezenței sale În onomastica populară prin contactul direct cu indivizi aparținând populațiilor denominate prin termenul de „frânc”, ceea ce nu exclude crearea În paralel, prin intermediul limbajului de cancelarie, a unui corespondent
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a termenului și vechimea lui ne apar ca indiscutabile, ceea ce pune sub semnul Întrebării ipoteza unei origini exclusiv cărturărești a numelui Frâncu, mai ales În această onomastică din Munții Apuseni. Mult mai probabilă mi se pare explicarea prezenței sale În onomastica populară prin contactul direct cu indivizi aparținând populațiilor denominate prin termenul de „frânc”, ceea ce nu exclude crearea În paralel, prin intermediul limbajului de cancelarie, a unui corespondent pentru termenii similari din limbile de cultură: francus din latina medievală, φράγκoς din greaca
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Antet, București, 1997, pp. 121-127. O analiză a mitului istoriografic al unității, la Lucian Boia, Istorie și mit În conștiința românească, Editura Humanitas, București, 1997, pp. 145-176. Numele lui Gelu XE "Gelu" a intrat, de altfel, atât de profund În onomastica românească modernă, promovat inițial de cunoscuta poezie a lui Coșbuc XE "Coșbuc" (Moartea lui Gelu), Încât astăzi el nu mai este perceput ca un nume cu sonoritate exotică, precum celelalte două. O convingătoare prezentare a Transilvaniei ca „spațiu dublu”, definit
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și scoțând în evidență eventualele interferențe și similitudini. Încă din primul număr, Th. Capidan scrie despre „romanitatea balcanică”, Sever Pop despre lucrările la Atlasul Lingvistic, Emil Petrovici despre elementele slave de origine savantă în română, Nicolae Drăganu despre toponimie și onomastică, Nestor Camariano despre opera lui Rigas Velestinlis, iar Victor Papacostea despre legăturile dintre românii nord-dunăreni și cei din Epir. Se publică și note de călătorie (Chr. Geagea), studii despre cronici și izvoare istorice, conținând numeroase date și informații privitoare la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285579_a_286908]
-
Locuri și oameni din alte vremi (1946). Bogăția datelor etnofolclorice, istorice și toponimice, conținute de povestirile scrise în savurosul grai gorjean (autorul adăuga și un „vocabular” dialectal explicativ), oferă în subsidiar o posibilă monografie a zonei dintre Jiu și Cerna. Onomastica bogată, cu accent individualizator, persiflant, colorează narațiunea. Mama este, ca și la Ion Creangă, adepta tradițiilor, a „rânduielilor” rurale. Pe alocuri, istoria familiei pare a se îmbina cu istoria provinciei și a țării. Povestitorul laudă calitățile consătenilor săi: mândria și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
la Creangă e cel mai de preț lucru pe care și-l pot dori iubitorii de frumos. Din scrisoarea primită, am întrezărit o notă de duioșie pentru mult regretata Dv. soție, care acum, în ajunul Crăciunului, și-ar fi serbat onomastica. Dar socotelile Celui de sus sunt altele! Fie ca să-i cinstiți memoria mulți ani de aici înainte! Și noi purtăm prenumele ei: soția mea - Eugenia, iar eu Eugen. De aceea ni se pare și mai apropiată. Ne exprimăm doar regretul
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
aibă o participare (s.n.)"10. În Sărmanul Dionis, există o coincidență deloc întâmplătoare în privința personajelor feminine, care apar în realitate sau în tablouri. Poate că Maria ascunde principiul participației, la care critica s-a oprit mai puțin, prea atentă la onomastica protagonistului, Dionis-Dan. Jocul sacru înregistrează trei forme de manifestare importante: dansul mascat, inițierea și sacrificiul. Sacrificiul apare în momentul în care Riven se transformă treptat și dispare. Protagonistul nuvelei practică, mai mult sau mai puțin, toate aceste forme ludice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Victor Golanu, Toader Văduva, George Oiță. Rebreanu se considera un ”constructor de lumi”: ”a purta un nume însemna a-ți asuma un destin’’, în existența concretă, iar ” a acorda un nume însemna a da naștere unui personaj bine definit’’. În onomastica lui Rebreanu, numele are rolul de semn motivant, oglindind: ”mecanismul asociațiilor semantice dintre nume și referent”: Florica, Floarea, Toader Burlacu, și ”structura sonoră a semnificantului”: Cosma Ciocănaș, Dumitru Moarcăș. Numele personajelor rebreniene precizează: 1. aspectul fizic: Savista Oloaga 2. clasa
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
slăbiciunii mamei pentru Jesus Crist, își lovește mortal mama, producând matricid; o transformă în amantă pe cumnata sa, sora soției sale, Françoise, din dorința de a păstra averea soției întreagă; își ucide tatăl. Lisa este un prenume feminin răspândit în onomastica europeană. Prenumele provine de la ”Elisabeta”, din vechiul nume ebraic ”Elisheiba” - ”Dumnezeu este jurământul”, radicalul ”shb” - ”a jura”. Lise se căsătorește cu Buteau, după ce acesta o lăsase însărcinată. Deși soțul o înșela cu sora sa, Lise, în simplitatea sa, este fidelă
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
termen) păstrează amintirea unei populații turcice - pecenegii sau uzii-, teorie respinsă de A. Philippide (Originea românilor). Iorgu Iordan (Toponimia românească) e de părere că Oituz provine dintr-un apelativ turcesc otuz sau oltuz “treizeci” (de izvoare), fiind întâlnit și în onomastica maghiară - Uzei, Ozun, Uzon (întâlnit ca nume de familie în Banat). ONEȘTI, localitate (azi, municipiu), situată în Depresiunea Cașin, în zona de confluență a Cașinului și Oituzului cu râul Trotuș, la 48 de km. de Bacău. Între 1956 și 1968
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
cred că i va lăsa să se spintece până acolo unde propriul instinct de conservare le va permite fiecăruia dintre ei. Fie-le țărâna ușoară. Un contribuabil, februarie 1984, difuzată la 1 aprilie 1984 Domnule director, în atât de răvășita onomastică socialistă multilateral dezvoltată a mai apărut un termen, vrând, parcă, să caracterizeze o nouă clasă ori poate numai o pătură socială: răzleții. Cine sunt și ce vor ei, acești răzleți? Pot fi chiaburi? Țărani ajunși sau doar scăpătați? Se leagă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
picior după altul, având copăcelul pe umeri, preocupați doar de efortul și de dorința de a scăpa de această porțiune periculoasă, frecventată zilnic și de către deportați, și de milițieni întrucât făcea legătura dintre sat și gostat -, doi dintre participanții la onomastica șefului de post se îndreptau spre sediul gostatului. Cu mintea încă tulbure, plutind într-o pâclă aburindă care-i împiedica să judece limpede, folosindu-și puținele resurse cerebrale de care mai dispuneau, cei doi milițieni înaintau, așa, ca-ntr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spun povestea unui vecin oarecare, dar nu aveam încredere în nimeni. Adevărul e că mă temeam să fiu pe drumuri, mă temeam să trec prin nesiguranța pe care o experimentasem în Roma. Într-o zi am ieșit cu toții (minune!) la onomastica unui cumnat de-al Concettei. Era a doua oară când ieșeam din casă după trei luni. S-a servit masa pe la 13, am admirat pulpele de porc condimentate și atârnate la uscat într-o bucătărie de vară, am admirat munții
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mai tânăr și aveam deseori insomnii, de Sfinții Constantin și Elena auzeam, noaptea târziu, din blocul de vizavi, „de milițieni”, ecourile unei petreceri ce culmina, decent, sublimând-o într-un chip oarecum neașteptat, cu un „mulți ani trăiască” liniștitor, luminos. Onomastica aceea anonimă s-a repetat, an de an, câtva timp, apoi... cântecul a amuțit. Când și de ce? Nu știu. Pur și simplu, într-o noapte de 21 spre 22 mai am realizat, cu un soi de tristețe, de frustrare, de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un buchet de flori. Valentin îi cupărase și ei un buchet de flori. Când i-l oferise, îl privi în ochi și era trist. Îi aprecie gestul și chiar îl sărutase. Parcă visa. Sărutul la ei se practica la aniversări, onomastice sau când se impunea după o sosire din vreo lungă delegație. Uneori, adevărul se amesteca cu minciuna preschimbând totul într-o indiferență. Nu știa să fi fost iubirea ...păcatul ei. Nu știa ca degete străine să-i fi gâtuit iubirea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca prezent al trecutului) cu prezentul având valoare de prezent etern. Marea bogăție de informații din compozițiile cărții, ce aspiră să devină uneori monografie, interesează sub raport științific și întreține plăcerea lecturii totdeodată. Câteva dintre coordonatele acestui univers trebuie reținute: onomastica populară (Catrina lui Proțap, Măriuța a Baroiului, Saveta Bida, Pachița Ursache, Ileana Ghiurcului, Viorica Nemțoc de la Țarnă, Margalina, Doca, Verona); supranumele/poreclele (Barabulă, Doba, Ivan, Catrinoasa, Verigă, Bodașcă, Tărâță, Bordei, Forman, Putinică, Ciocârlie, Chiron); toponimia minoră (Întrepareie, Puntea de la Mitoc
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Ion cu soțiile și copiii și se petrecea o zi și-o noapte. La arie S-a întâmplat că tocmai în ziua de Sf. Maria Mică, când era hramul bisericii din Costișa și mai cu seamă ziua de naștere și onomastică a mamei, să ne vină rândul, la arie la treierat. Aria era pe gârlă, lângă prund, aproape de Mitoc. Batoza era instalată și când te anunța șeful de echipă, musai trebuia să respecți data, pentru a treiera grâul și orzul. Era
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și se poate bucura de porția de votcă". Mă întrebam: oare chiar s-a declanșat începutul sfârșitului? Trecuseră zece ani de la acea teribilă "gafă", când, la Moscova fiind, de Sfântul Ion, aveam mai mulți colegi, în apartamentul nostru, invitați la onomastică, fiind toți după un consum suficient de alcool încât să ne exprimăm opiniile mai liber; în contextul evocării longevității Imperiului țarist, completată de cele șase decenii de Imperiu comunist, mi-am exprimat cu voce tare o părere la care gândisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
nu-mi aminteam că înainte să fi privit vreodată așa. Rânjea, spun bine, gura lui era o tăietură adâncă, nu i se vedeau decât dinții, dar era el.(...) Din gură lui ieșea o duhoare grea, dar ochii lui erau necruțători.” Onomastica să este simbolică. După cum observa Cornel Ungureanu, prefixul are două posibile semnificații ,,anti-” însemnând în sanscrita ,,față de”, ,, în prezența” lui iar personajul este dominant - sau o negație, subliniindu-i-se spiritul nonconformist ,,(...) erou al negației, este funcționar al certificatelor de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
6,3); un Iuda Galileanul (Fapte 5,37) etc. Începând cu secolul al II-lea, odată cu detașarea polemică a creștinismului de matricea sa iudaică, numele „Isus” Începe să fie tot mai rar atribuit evreilor; compensativ, numele „Iuda” este evacuat din onomastica creștină. Chiar și astăzi, legislația germană, de pildă, interzice părinților să-și numească fiii „Iuda”, pentru a nu-i supune pe aceștia oprobriului public. În secolul I, conotația era sută la sută pozitivă. Numele trimite la unul din cei doisprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și Buhtea eresuri; când strănuți, când te împiedici în prag, când îți iese iepure popă,, cântă cucoșu în prag, sughiți bate pleoapa (Ilisafta). (alineat tăiat) De sf. Ștefan al anului 1475, îngrijorare în țară, în așteptarea primejdiei. Vodă își serbează onomastica. Obiceiuri de la Sărbătorile de iarnă. Ghiță Plotun Ștefan Meșter. Toader Hâncu. Iftodie Țurcan. Cai de jold = cai domnești, mămăligă de meiu fântâni căruțe mici de le poartă pe umeri la locuri grele. Când sună întâia oară un clopot la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]