326 matches
-
C) volumul vocabularului este mai redus (aprox. 50 de cuvinte utilizate în vocabularul activ), dar acești doi copii se află în primul an de intervenție după diagnosticare și protezare, la debutul întervenției în vocabularul lor existând doar 2-3 cuvinte și onomatopee.La participanții care au un vocabular mai mare de 150 de cuvinte, am insistat în perioda intervenției asupra discriminărilor fine, identificării cuvintelor și a propozițiilor, utilizării în comunicare a propozițiilor și frazelor care conțin diferite prepoziții și conjuncții coordonatoare și
Rolul antrenamentului auditiv-verbal ?n formarea abilit??ilor de comunicare la copiii deficien?i de auz pre?colari by Dorina Chira () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84072_a_85397]
-
aproximațiile imanenței o nostalgie a paradisului, feeria nu poate fi gustată de cei ce nu cunosc această nostalgie. În clipele-n care ochii se ațintesc subit și violent spre cer, toate stâncile munților nu i-ar putea zdrobi... Este atâta onomatopee în Wagner! Natura fiind inima. Marea răsfrânge mai repede lenevia noastră decât cerul. Ce plăcut ne lăsăm lingușiți de întinderile ei! Nimic nu-i mai penibil unui om harnic decât infinitul. Unui leneș e singura mângâiere. Dacă lumea ar avea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
erau frumoși, cuminți și ascultători”, repetiții: ,,și ploua, ploua”, comparații plastice: ,,îi bătea inima ca ceasornicul meu din buzunar”, ,,de-abia e cât luleaua”, ,,ochișori ca niște mărgele negre”, Brătescu-Voinești valorifică din plin posibilitățile artistice ale interjecției, în special a onomatopeelor, cu întreaga lor gamă sonoră: ,,pic, pic, pic!” sugerează înghițirea bucățelelor de lăcustă, ,,pitpalac!” sugerează chemarea prepeliței, ,,frrr!” sugerează zborul puilor, iar ,,haț!”, trântirea căciulii și ,,piu, piu!” plânsul puiului rănit. Personajele acestei narațiuni sunt în unanimitate niște simboluri: prepelița
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Unul, iubitor de jazz, ne ironiza entuziasmul cu care primeam noutăți futile, gen Amarok sau Islands. Desigur, aprecia și el solistele lui Oldfield, dar nu atât de mult ca pe focoasele negrese ce zbierau (spuneam eu, să-l irit) aceleași onomatopee scăpate la coborârea din baobab. Celălalt, iubitor de progressiv-rock, avea ochi aproape identici cu cei ai tinerei neveste, pe care nu se sfia să-i studieze de la distanța minimă la care miopia Îi permitea să vadă fără ochelari. Pe ton
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
un exemplu? Și-a întins balele peste tot, el să dea lecții de morală? Pe urmă interveni și Nina, înviorată. Satisfăcută după noul discurs al lui Alexe, accentuă latura caricaturală a personajelor, hidosul, dădu din coate, scoase un număr de onomatopee inimitabile, o doză întreagă. Carmina asista înmărmurită, palidă, la acel duș acid. Când Alexe, când Nina preluau pe rând comanda, mitraliau cu argumente și contraargumente, ironizau până la hidoșenie totul, exercitau asupra fetei o presiune irezistibilă care, golită de orice sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stăteau, oare, cărțile de vorbă între ele ? Iar unii oameni aveau aptitudinea de a le auzi vorbind, de a auzi ce-și spun ? Și în ce limbă își vorbeau cărțile ? era oare inteligibil ceea ce-și spuneau sau vorbeau în onomatopee ? — nu vă supărați, domnule sherlock Holmes... sunteți specializat în auscultarea sau în ascultarea cărților ? — Ja, ja, Müsik hören... muzică ? auzea domnul sherlock Holmes un fel de muzică emanînd din toate acele teancuri de cărți ? Produceau toate acele milioane de cuvinte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tip science fiction, care a marcat poate cîteva sute de generații de adolescenți pe planetă, recurge, în Robur Cuceritorul, la o dublă tehnică pentru a deschide ostilităție narative : la un teaser pentru a-și rezuma primul capitol și la o... onomatopee pentru primul rînd propriu-zis. Iată ce putea citi pe vremuri un fan de lui Jules Verne pe prima pagină a romanului mai sus amintit : Capitolul 1 în care se vede cum oamenii tobă de carte pot fi la fel de bine puși
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
m-a făcut iute în mișcări. Atunci când le povestesc niponilor că, în țara mea de dor, sunt unul dintre cei mai de pe urmă "descurcăreți" și că, prin consecință, ceea ce admiră ei este un sărman iepure șchiop, sunt întâmpinat invariabil cu onomatopee traducând mirarea sau chiar uluirea. Dezvoltarea economico-socială conduce, neîndoielnic, la o viață de invidiat, însă te reduce la condiția deloc măgulitoare de individ asistat, dependent în totalitate de ceea ce ți se oferă din exterior. Apendice: Domnului Sugiyama nu-i place
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
depozitul bibliotecii? Că s-au răsturnat rafturile și-ați început să râdeți și aveați senzația că respirația scriitorilor vechi vă înconjoară, c-au răsărit clasicii din pereții crăpați și vă excitau cu privirile lor indiscrete? a continuat. Ciudat! Molfăi niște onomatopei și-mi dau seama, cu această ocazie, că se clatină lucrarea dentară pe care-am dat o avere. Caut să mă duc undeva în Nirvana, scormonesc în minte după o mantră liniștitoare, oricum îmi repet în gând „eu nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și moartea. Urletul se hrănea, îngurgitându-se pe sine, se procesa interior și, după ce se expulzau toxinele în excremente de strigăt, rămânea urletul sănătos procreativ, perceptiv, propulsiv, impulsiv. De altfel, era impulsul-trambulină al acestui perpetuum mobile, care era strigătul, urletul ambiguu, onomatopeea voluminoasă, sufixul voluptuos, silaba născătoare de silabe, sincopele, contrapunctele, alte urlete în andante, allegro sau staccato, urlete cu personalitate de legătură precum diezul într-o partitură, a liniei melodice care crea universul spațial al urletelor, simfonia reverberată în multisimfonism atemporal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
murdar și ajutorul lui, un bărbat roșcovan, morocănos și monosilabic. Au adus cu ei o scândură groasă pe care ajutorul medicului o extrage din mașină, cu o singură mișcare. Medicul dă ordine precise, pe care ajutorul le execută, scoțând scurte onomatopei, intraductibile. Scândura este așezată Într-un final pe două cărămizi, În fața Încăperii și Antoniu pricepe Însfârșit, că asta va fi masa de disecție pe care trupul bătrânului va fi Întins și scotocit. Europa n-are săli de disecție pentru toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la încercare. Sau Bunk, sau Dunk, ori Funk, ori Junk, ori Lunk, ori... Dacă mai scoți un singur cuvânt, îmi smulg urechile. — Sau Punk, am spus eu. Sau Hunk, am gândit eu cu glas tare. Dacă te gândești mai bine, onomatopeea asta, unk nu pare a fi foarte populară. Spunk sări brusc în picioare. Ținându-mă de cravată, de parcă ar fi vrut să-și mențină echilibrul, îmi oferi privirea lui de actor pe care și-o înfipse drept în ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
individul de lângă mine s-a crezut probabil vizat și a Început mai Întâi cu o privire războinică, de animal tâmp, până când, poate, și a dat seama pentru ce mă privea amenințător, apoi s-a repezit să mi se adreseze cu onomatopee și cu stropi de salivă, eu mi-am aplecat urechea spre el, el a mai răcnit ceva, m-am apropiat și mai tare și atunci mi-a Înconjurat gâtul cu mâna, i-am simțit limba cuibărindu-i-se Între scăriță
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Dada, art and anti-art, Éditions de la Connaisance, Bruxelles, 1965). Împreună cu Tzara, „bateristul” Richard Huelsenbeck (emigrat din Germania) și Marcel Iancu vor interpreta, în costume tiroleze grotești sau în robe întunecate, poeme simultane, „bruitiste”, esperanto și „maori”, urlîndu-și versurile împănate cu onomatopee în ritm de castaniete, sunet de tobe și acompaniament de fluier. Spectatorii erau îngroziți. Trei decenii mai tîrziu, după al Doilea Război Mondial, minimalizarea rolului jucat de „întemeietorul” Hugo Ball în favoarea lui Tzara va fi denunțată în termeni violenți de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
interpretă greșit. Firește, văzuse trupul și era acum răvășit. - Știu, Pierric, e oribil, dar trebuie să te Întorci acum acasă. Gwen o să-și facă griji... El dădu furios din cap, legănîndu-l de la dreapta la stînga, strîmbîndu-și gura din care scăpau onomatopee de neînțeles. Încerca În mod vizibil s-o facă să priceapă ceva, dar ce anume? Marie nu avea nici timp, nici chef să se țină de ghicitori. Își strecură mîna În laba grea a lui Pierric. - Arată-mi. Primele raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
eu nu vreau, dar dacă te mai văd că dai tîrcoale pe aici, exact asta ți se va Întîmpla. Hai, fii cuminte! Pierric se agită frenetic, dar vorbele pe care Încerca să le articuleze se transformau Într-o magmă de onomatopee de neînțeles și repezite. Gwen se ridică pe vîrful picioarelor și Își Înfipse privirea Într-a lui. - Nu e cea mai bună zi pentru ghicitori. Hai, vino, mergem acasă. Văzînd că n-are de gînd să renunțe, Îi smulse brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
toți cei cărora li se atribuie microcosmosuri: noii clerici, adevărații gânditori ai vremurilor noastre. Și odată cu ei, actualitatea, ceea ce este mereu nou și mereu găunos, senzaționalul și neînsemnatul, materialismul înconjurător, vulgaritatea, directul, gândirea redusă la clișee și limbajul redus la onomatopee, cuvântul, în sfârșit, dat celor al căror discurs va fi sigur înțeles: cei care nu știu nimic și nu au nimic de spus. Deoarece comunicarea mediatică ce definește existența mediatică invadează totul, și valorile sunt de acum înainte cele ale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
așază înapoi pe rogojină, sprijinit de zid, scoate o oglindă mică dintr-un buzunar și începe să se privească atent; își schimbă rând pe rând expresiile, de la ură la tandrețe, de la grotesc la melancolie, în tot acest timp sonorizând prin onomatopee.) Uahhh... Uuuu... Ihâââ... Sssst... Eheee... Iiii... Țțțț... Buah... Izbucnește într-un râs hilar.) Ce... nebun! (În oglindă.) Nebuniile! (Se lipește cu fața de oglindă.) Ehe-he... (Se privește admirativ.) Nebuniile! (Duios.) Nebunaticule! Se sărută pe sine de câteva ori, zgomotos, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cinci ani. Interjecții ce-au uluit Întreaga scară de bloc. (Ajunsesem la oraș. Focșani. Apoi Galați. În cele din urmă, cu camionul duduind de mobile aproape complet dezmembrate și praf de farfurii de nuntă, Înapoi la București. Și aici emiteam onomatopee: nu vedeam decît blocuri. Erau frumoase și luminoase.) Sau ar putea fi ziua cînd am băgat canarul În sobă. L-am scos mult mai tîrziu, printr-un efort mental retroactiv. Era mai viu decît Înainte, mai grăsuț, și de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
III unde era android și nu-i puteai cere aceleași lucruri ca actorilor normali. În definitiv, ce atîta Goethe și Dante, lui Fink i-ar fi fost suficient să se căznească puțin și să scrie un scenariu tradițional abundînd de onomatopee pentru un film cu Damme. Dar, dacă stai și te gîndești bine, ești obligat să recunoști că viața, lupta scriitorului cu ceva nu-i deloc ușoară. Am văzut asta și-n filmul lui Rocky Morton, Efect Întîrziat, din ’88 (același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a telefonat chiar ea cu un hamster. În traducere... libertină: ca să faci sex, n-ai nevoie de sentiment. Și se crede cu haz cînd îi spune interlocutoarei, logic și spontantaneu: "Ce? Dacă-ți pierdeai virginitatea (și scoate un șir de onomatopee, sugerînd bufnetele) cu un picior de scaun, te îndrăgosteai de scaun?" Urît mai arată viața între Bebe Sex și Titi Sacru, între vipuri goale și vipuri în sutană, între reclame și manele! Și cum ne hărțuiește limba politicheză*, cu subdialecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Între timp, mă așezasem Într-un fotoliu confortabil și acum am timp să gândesc cum să ies din perplexitate, pentru că despre acest lucru nu venise vorba În convorbirea respectivă), „Vă plătesc cât trebuie“, „Nu, țțț“ - aici scoate printre dinți o onomatopee bizară - „Nu cât trebuie, ci cât vreau eu“, „?“, „O mie de lei“, „Da, domn Preda“, „Da, dar o mie de lei curați, nu 996 de lei și 50 de bani“, „Da, domn Preda“, „Lasă, că-i cunosc eu pe contabilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din semne este absolute arbitrară; la altele intervine un fenomen ce ne îngăduie să recunoștem grade de arbitrar, fără să-l suprimăm: semnul poate fi relativ motivat”. Motivarea poate fi absolută (externă), când cuvintele, prin sunetele lor componente, sugerează înțelesul - onomatopee, interjecții, cuvinte cu simbolism fonetic, sau relativă (internă), vizând cuvinte derivate sau compuse a căror formă se poate explica prin raportate la alte semne. Etimologia populară (boliclinică, renumerație, filigram etc.) poate fi explicată prin nevoia vorbitorului de a motiva cuvintele
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
atât de emițător cât și de receptor. Din perspectiva teoriei lui Bühler, limbajul animal corespunde, unei reacții vitale cu caracter elementar, care nu implică nicio operație simbolizantă. Comparația între strigăte ale diferitelor viețuitoare și strigătele omenești, transpuse în interjecții și onomatopee, justifică atitudinea lingviștilor față de “limbajul” animalelor. Interjecțiile au un caracter convențional și un anume aspect simbolic care ține de o tradiție lingvistică. Faptul este confirmat de utilizarea unor onomatopee diferite pentru reproducerea sunetelor emise de aceleași păsări sau animale
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
ale diferitelor viețuitoare și strigătele omenești, transpuse în interjecții și onomatopee, justifică atitudinea lingviștilor față de “limbajul” animalelor. Interjecțiile au un caracter convențional și un anume aspect simbolic care ține de o tradiție lingvistică. Faptul este confirmat de utilizarea unor onomatopee diferite pentru reproducerea sunetelor emise de aceleași păsări sau animale de către membrii unor comunități lingvistice distincte. b) în sens restrâns, limbajul este definit ca un sistem de semne care servește pentru exprimarea și comunicarea specific umană. “Se numește limbaj orice
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]