531 matches
-
decăderii sufletului în grosier și dialecticile disoluției. Puținii astrologi dăruiți absolutului citesc în delirul combustiilor ei metafizice ecourile din catedrala înaltă a transcendenței. Restrângerea din răsfirarea în dinamica agitației mundane, concentrarea atomară a sinelui reproiectat spre interioritate constituie o stare ontică primordială pe care, adesea, și-o asumă ființa umană surprinsă în ipostazele unor trăiri ce deschid, prin intensitatea tensiunii lor, spre ierarhii și paliere ontice superioare. Această absorbție metafizică a lăuntricului ce se refuză exteriorității cotidiene este reprezentată prin experiența
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
răsfirarea în dinamica agitației mundane, concentrarea atomară a sinelui reproiectat spre interioritate constituie o stare ontică primordială pe care, adesea, și-o asumă ființa umană surprinsă în ipostazele unor trăiri ce deschid, prin intensitatea tensiunii lor, spre ierarhii și paliere ontice superioare. Această absorbție metafizică a lăuntricului ce se refuză exteriorității cotidiene este reprezentată prin experiența reculegerii. Plângerea zăbovitoare în fața evidențelor ireversibile ale morții coborâte peste criptă, resurecția estetică întru popasul sub visul hipnotic al artei sau liniștea pășirii întârziate prin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
În ce constă orbirea pelerinului sosit din mundaneitatea efemeră ca mesager al banalității unei viețuiri ce oferă spiritului doar ignoranță? Transcendența ce refuză și se închide reprezintă, aici, replica finală a zeului în raport cu acest călător privit sub semnul anathemei? Ipostaza ontică a reculegerii în templu Templul ca deschidere insulară sacră întămpină credinciosul în reculegerea mistică a sosiriI sale. Actul reculegerii indică o retragere din rasfirarea sinelui, un reflex al interiorității spre concentrarea atomară în propria tensiune. Astfel, gândurile și trăirile, fie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
finalității restrânse doar în spectrul grosier al corporalității se relevă, așadar, drept expresia dorinței de suprimare a zgomotului metafizic survenit din agitația prezentului. Instaurarea calmului taciturn peste sunetul fremătării cotidiene, stingerea acestuia în așezarea unui echilibru fără glas constituie fundalul ontic pe care reculegerea îl solicită aici pentru ca, abia astfel, în starea așezărilor selențioase, vocile tremurătoare ale trecutului să-și ceară reverența și respectul ce nu permit deplina lor uitare. Una dintre trăsăturile fundamentale ce delimitează opera de artă în raport cu celelalte
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
surprinderea graduală a propriului teluric spiritual uitat de conștiința prăbușită în preocupările relativului mundan. Astfel, ancorarea în cadrele multiple ale naturii, întâlnirea cu rostuiri artistice ce stau în preajma perfecțiunii sau mereu îndurerata revenire la mormântul celor dispăruți, toate aceste acte ontice pe care ființa umană și le poate asuma, deschid și susțin, adesea, experiența reculegerii. Credinciosul ce pășeșete în templu nu este învăluit și pătruns sub trăirea unei reculegeri ce diferă radical de tipul reculegerilor evocate anterior. Reculegerea mistică implică și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
materie con-formând-o armoniilor superioare. Astfel, reculegerea credinciosului ce intră în templu comportă o redimensionare a viziunii individuale de ansamblu asupra existenței ca totalitate plurivalentă. Din această perspectivă, chipul zeului privește și cheamă ființa umană prin ecouri ce răzbat întreaga sferă ontică ca semne ale unui scop și finalități postulate dincolo de spațiu și timp. Despre templu se spune în limbajul gândirii comune că este locașul zeilor recunoscându-se, totodată, aparent contradictoriu, că Divinitatea comportă imposibilitatea situării ei într-un perimetru elaborat și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
obiectiv. În invocarea și rugăciunea către zeu obiectivitatea este exclusă de implozia mistică a subiectivității, de proiecția întru sacrificiu și venerație a ego-ului credinciosului spre îmbrățișarea cu Divinitatea. Cel care oficiează ritualul este înveșmântat în enigma pendulării între două versiuni ontice, între două scenarii investite cu inter-corelare și împletire paradigmatică. Prima dintre aceste dimensiuni gravitează în jurul spațio-temporalului evoluției întru corporalitate. Cea de-a doua își are drept centru deschiderea spiritului întru sine, o deschidere a-logică prin absența începutului și sfârșitului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Acum, recitindu-l pe Ilariu Dobridor rețin și o sinteză lucidă, nepărtinitoare a creștinismului: 1. Religia este o consecință a temerii; 2, Esența creștinismului ar fi: ridicarea omului din starea lui existențială, materială, ontică pe linia perfecțiunii divine. Depășind efemerul vieții pământene, se mântuiește topindu-se în dumnezeire. Or, zic eu, a te smulge din materie, prin intermediul ideilor prăsite pe suport material, și a atinge metafizicul, este o utopie. Aa, că utopiile au însuflețit
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
a transforma modestia dintr-o virtute într-un principiu vital, care să le coordoneze felul de a fi într-o existență socială contradictorie și paradoxală. De când îl știu - și sunt peste 50 de ani buni - Constantin Hușanu, talent de dimensiune ontică, a căutat și caută ca prin felul lui de a fi în lume să nu supere pe nimeni, să nu se arate în ochii nimănui că el există, că el este, așa închis, insignifiant și tangențial invizibilul gluon al atomului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
cu greu găurită de picătura de apă a vremurilor. - Și acum, la încheierea imaginarului meu interviu? - Viața ne-a fost dată să extragem din ea tot ce are bun iar grăunțele de adevăr și de manifestări nobile descoperite sub falia ontică să le punem la vedere. Poate folosesc cuiva... Publicată în: Ion N.Oprea, Carte... sub titlul „Dialog între prieteni” Editura PIM, Iași, 2009.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
Nuvela conturează tiparul unui dicționar de geniu, ce își finisează arta cu mare finețe. Întreaga nuvelă a lui Mircea Eliade este impregnată de simboluri și imagini ale Lumii subterane, ale sacrului latent, ale misterelor și secretelor din regatul lui Hades. Onticul lui Gavrilescu este unul oscilant, variabil, plin de semnificații și sensuri, trecerile succesive din realul obiectiv în realul subiectiv, din realul obiectiv în realul potențial, din realul potențial în realul subiectiv și finalizarea sau decizia voluntară și în acel timp
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
rând, fenomenul „salturilor cuantice” (tranziență discontinuă) a impus trecerea de la uzul categoriei de cauzalitate la cel al categoriei de probabilitate, înțeleasă nu ca semn al unei ignoranțe pasagere (cum credea Laplace), ci ca permanență epistemică. Există ceva indecidabil în statutul ontic al electronilor, care, fiind supuși unei radiații electromagnetice, îi dădeau lui Einstein impresia deconcertantă a unui comportament inteligent, ghidat de un „liber arbitru” (în alegerea impulsului și traiectoriei proprii). Două teoreme fundamentale, care aparțin lui Niels Bohr și Werner Heisenberg
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a se concentra într-o pură afirmație de sine. Trecerea de la diateza activă la cea pasivă indică deja pregătirile pentru o afirmație ulterioară, privitoare la condițiile de autoafectare ale fenomenalității. Să reținem în acest punct un prim aspect: orice determinare ontică a manifestării tinde să obnubileze actul apariției, a cărei esență nu va putea fi niciodată surprinsă în orizontul de transcendență al conștiinței. Orice apariție convertită într-o imagine indică un conținut, iar nu actul invizibil prin care donația ajunge o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
este adevărul ființei? Doar un scepticism cinic - practicat de un Pilat din Pont - sau o enormă comoditate intelectuală poate transfera această întrebare în galeria locurilor comune. După o analiză elaborată, Henry poate spune că adevărul nu este niciodată sesizarea inerției ontice a lucrurilor. Adevărul este chiar esența manifestării prealabilă oricărei semnificări lingvistice; esența manifestării se dezvăluie ca act pasiv de autoafectare a Vieții. Prin chiar definiția sa, adevărul pur fenomenologic este revelație 1. Am putea vorbi, din acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
planuri (lume/Viață). Într-un eseu celebru despre cele „Patru principii ale fenomenologiei” (1990), Michel Henry a demontat blocajul ontologic (teza despre „identitatea de esență” dintre apariție și ființă), cel gnoseologic (reductibilitatea fenomenalității la intuiție, fie ea și categorială), cel ontic (fenomenologia ca descripție a „lucrurilor însele”) sau donologic („câtă reducție, atâta donație”). M. Henry crede că formele de manifestare intramundane (pentru care trupul înseamnă doar un suport al calităților sensibile) nu sunt comensurabile cu esența manifestării: viața revelată în autoafectare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
care dezvăluie esența corporalității infinit mai profund decât eul conștiinței transcendente lumii (cuplată în actele noetico-noematice ale intenției de semnificare și ale intuiției saturante). Ambiția lui Michel Henry a fost aceea de a transgresa - din interiorul strict al filozofiei - frontiera ontică sau mundană a fenomenalității. De ce oare apelul la o Viață al cărei nume trebuie scris cu majusculă 1? Fenomenologic vorbind, întrucât noi suntem vii prin impresia originară pe care orice percepție ordinară o depliază tacit, iar continuitatea viețuirii noastre, care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cum au arătat medieviști ca E. Gilson sau Alain de Libera). Ele ne atrag atenția asupra unui tip de reprezentare idolatră a divinului, pe care gândirea metafizică îl construiește plecând de la experiența ființărilor (die Seiende) imediat disponibile, al căror statut ontic este ulterior proiectat asupra unui Ființe generale. Acest diagnostic a fost preluat în mod creator de gânditori creștini, care au pledat convingător pentru întoarcerea la rădăcinile apofatice ale teologiei 2. În acest context, opera lui Dionisie Areopagitul joacă un rol
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și, în varianta lui mai tare, prin etnometodologie - mizează pe subiectivitatea umană, pe socialul construit și interpretat prin interacțiunea motivațiilor, așteptărilor, simbolurilor etc. individuale și grupale. În primul paragraf al acestui capitol am încercat să arătăm cum, și la nivel ontic, factorii obiectiv-structurali și cei subiectiv-ideologici (simbolici) se întrepătrund, ființează împreună și se condiționează reciproc. Să remarcăm aici doar că, și în etnometodologie, de exemplu, care este atât de mult centrată peprocesualitatea și flexibilitatea realității sociale (angoing reality), nu este negată
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
absolute pe constructivismul social, pe relaxarea academicului și științificului în lumescul firesc, propun în locul validității verosimilitatea. Neintrând aici din nou în discuții de principiu în legătură cu exagerările constructivist-interpretativiștilor și neangajând contradicțiile și paradoxurile la care se ajunge fără recunoașterea unui referențial ontic, vom spune doar că, pe un anumit palier, verosimilitatea este justificată în anumite discursuri din domeniul socioumanului, dar nu poate înlocui validitatea. Ni se pare însă de reținut că, în grija lor pentru înțelesurile pe care oamenii le acordă celor
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
nu este același. Este vorba, în primul rând, de înțelesul diferit pe care subiecții îl atribuie unuia și aceluiași cuvânt, intervenind astfel un factor necontrolat, deoarece în prelucrarea datelor noi operăm cu răspunsurile subiecților ca și cum ele ar avea un referențial ontic identic. Polisemia interindividuală e cu atât mai pronunțată cu cât noțiunea exprimată de cuvânt e mai complexă și abstractă. Cuvinte ca „tradiție”, „progres”, „valori” sunt în mai mare măsură interpretabile decât cele de „mâncare”, „plimbare” etc. Teoria cogniției sociale accentuează
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
regăsi miturile și de a-și reface unitatea interioară. CAPITOLUL I SACRUL ȘI PROFANUL Ceea ce dăinuie la Mircea Eliade până la sfârșit, este ideea-convingere, că prin tot ceea ce Întreprinde și creează omul culturilor mitice face să transpară „setea de real”, de ontic, nostalgia retrăirii Întregului, voința de centrare În miezul realității. Invers, irealul și semnificativul Îi provoacă oroare. Aceste două atitudini existențiale, fundamentale, constituie temeiul antropologic al opoziției sacru profan și al echivalării sacrului cu Ființa Însăși cu Realitatea. Sentimentul sacrului este
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
să practicăm hermeneutica. Trebuie mereu să „descifrăm” mistere, căci decriptarea nu e menită să spulbere Îndoiala: dimpotrivă, ea o creează, ea este „mecanismul producător de mister” (/257). CAPITOLUL al IVlea REVELAȚIA MAGICULUI PRIN FORMELE SACRLUI IV. 1. Inserția magicului În ontic Cei mai mulți dintre hermeneuții fantasticului consideră fantasticul ca o ciocnire Între două sisteme de semnificații, ciocnire generată și generatoare de ambiguitate (de ezitaredupă expresia lui T. Todorov). Pentru Roger Caillais, „fantasticul Înseamnă o Întrerupere a ordinii recunoscute, o năvală a inadmisibilului
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cea de-a doua pe date de tip thick (Geertz, 1975), pe complexitate și profunzime. În ceea ce privește căile de mijloc, Rotariu și Iluț (1999:24) arată că există numeroase complementarități și interferențe între cele două abordări, datorate faptului că la nivel "ontic, factorii obiectiv-structurali și cei subiectivi-ideologici (simbolici) se întrepătrund, ființează împreună și se condiționează reciproc"3. Spre exemplu, unul din modelele combinării găsirii unei căi de mijloc celor două poziții are la bază filosofia realismului critic a lui Bhaskar (1997; 1998
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
transforma modestia dintr o virtute într-un principiu vital, care să le coordoneze felul de a fi într-o existență socială contra- dictorie și paradoxală. De când îl știu - și sunt peste 50 de ani buni - Constantin Hușanu, talent de dimensiune ontică, a căutat și caută ca prin felul lui de a fi în lume să nu supere pe nimeni, să nu se arate în ochii nimănui că el există, că el este, așa închis, insignifiant și tangențial invizibilul gluon al atomului
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
greu găurită de picătura de apă a vremurilor. - Și acum, la încheierea imaginarului meu int erviu? - Viața ne a fost dată să extragem din ea tot ce are bun iar grăunțele de adevăr și de manifestări nobile descoperite sub falia ontică să le punem la vedere. Poate fol osesec cuiva... Românul este omul... esențelor! Veneau rușii! Românii fugeau din fața frontul ui c e se rostogolea peste Moldova... (imagine din lucrarea „Cronică de familie”) Constantin Ostap O altă viață de om...așa cum
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]