5,154 matches
-
apologii, în tratate antielenice și antieretice, în replici la opere anticreștine, în comentarii, în cursuri de școală și în tot felul de publicații, de cuvântări și conferințe, această critică nu avea numai o valoare formală, pur logică, ci și una ontologică, de perspectivă, de orizonturi noi care puneau în evidență sau care îngăduiau apariția de noi realități spirituale și culturale (...) Lucrul s-a petrecut la fel cu critica aplicată ereziilor 79. Autorii patristici au criticat pe larg și iudaismul, pentru că acesta
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
care s-ar caracteriza prin subiectivizarea accentuată a vocii auctoriale și prin utilizarea generalizată a unei narațiuni homodiegetice în care un singur personaj, un hiperpersonaj, de fapt, acaparează discursul; ca formulă stilistică, "narațiunea subiectivă" ar oferi totodată și "un răspuns ontologic la problemele unei realități în derivă". În Adio, Europa!, roman politic scris, de asemenea, în anii '80, Ion D. Sîrbu adoptă tocmai această formulă a narațiunii subiective, a "autoficțiunii" (S. Doubrovsky), fapt semnificativ pentru situarea ontologică a scriitorului în raport cu lumea
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
totodată și "un răspuns ontologic la problemele unei realități în derivă". În Adio, Europa!, roman politic scris, de asemenea, în anii '80, Ion D. Sîrbu adoptă tocmai această formulă a narațiunii subiective, a "autoficțiunii" (S. Doubrovsky), fapt semnificativ pentru situarea ontologică a scriitorului în raport cu lumea narată. Singurul punct de vedere creditabil din acest roman aparține naratorului-personaj (Desiderius Candid), celelalte personaje având doar rolul unor parteneri ideali, abstracți, necesari structurării discursului. Doar eul-narant are acces la propria interioritate, discursurile tuturor personajelor sunt
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
nu numai dezarmată, ci despuiată de însăși natura ei" (Blaga). * "Destinul omenesc nu cunoaște amenințare mai mare decît moartea din motive necunoscute!" (Gomez de la Serna). Dar oare se poate spune că moartea ca atare are motive cunoscute? * Ficțiunea ne reechilibrează ontologic: "Neamul omenesc nu suportă prea multă realitate" (T.S. Eliot). * Pascal vorbea despre "neajunsurile sănătății și avantajele bolii", cu acea justețe pe care totdeauna anomalia și-o poate adjudeca în instanța interiorității noastre. * Doar talentul poate fi o primejdie pentru un
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
funcționat literatura generației șaizeci. Anume, că determinismele păguboase pot fi întrerupte, că lumea poate fi schimbată, că există viitor. Aceasta este forța modernismului postbelic: codificarea, cu determinări din ce în ce mai standardizate pe relația dintre semnificant și semnificat. Ideea și rețetele unei retorici ontologice circulau înainte de 1989 și traseele lor pot fi acum studiate, ca obiect al istoriei literare. Cel puțin în parte. Să ne gândim, de pildă, la conceptul de "poezie realistă" și la clasificările gen prospect din Sistematica poeziei. În planul limbajului
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
chestionarul tehnic pe care îl aplicăm în mod curent textului literar, rămâne haloul de semnificații care îl înconjoară la un moment dat, un fel de aură etiologică, partea lui de legendă, puternic codificată psihosocial, cu foarte multe implicații morale, valorice, ontologice. La acest nivel, opera a însemnat un eveniment al conștiinței și un cuib spiritual, unul din acele puncte de rezistență care au făcut ca, după patru decenii de comunism, să nu fim cu toții aurolaci culturali, copii săraci și sceptici ai
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
de recuperare după calamități, crize, război, dezastre, interdicții, primejdii sociale de tot felul, când totul se ia de la capăt și spiritul poate nădăjdui mai mult sau mai puțin îndreptățit de evidențe". Aceasta este, de fapt, Lustra: o tresărire a codului ontologic, un semn prin care vremea își alege tipul de poetică. Nu mă refer numai la ceea ce este semnat: mecanismul de construcție, meșteșugul care stă la baza ei, legătura cu opera. la fel de importantă este partea de signatură, pe care imagologii o
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
și mult mai subtile decât cea impusă de propaganda comunistă. Dată fiind natura ei polemică, fiind construită pe un dispozitiv ironic, ea poate să treacă drept demitizare. Numai că ambiguitatea, paradoxul, poanta preiau acum vechea funcție a metaforei, de remotivare ontologică a limbajului. Sunt scurtcircuitări semantice ale vorbirii curente, care se încarcă astfel de vibrație metafizică. Poezia lui Nichita Stănescu e o romanță modernă, dar și un scenariu de regenerare a lumii pe un principiu hierogamic. Marin Sorescu se tot joacă
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
făcut". Dar, în timp, ele au construit un alt tip de cultură decât cel socialist, un alt mod de a înțelege lumea, de a te instala în propria identitate, decât cel cerut de partidul comunist. Ca limbaj polisemic și codificat ontologic, literatura a preluat foarte multe funcții ale dialogului civil, devenind un fel de unghie de spart burți, "o unghie uriașă de la piciorul lui Dumnezeu", vorba lui Iona. Apare, în cele câteva studii consacrate acestui deceniu, o eroare foarte gravă de
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
care fixează semnificația Arcei pe o ideologie a individualizării este, la începutul deceniului următor, Nicolae Manolescu: Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc. Direcțiile de propagare a sensului sunt aceleași ca în Sistematica poeziei: dinspre rețea către producția literară. Retorica ontologică, așadar, și încă mai mult decât în orice alt studiu de naratologie, pentru că tot întrebându-se de ce nu avem roman, de când și până când, ce, cum, încotro, criticul agață tot felul de probleme de istorie modernă și de ideologie liberală. În
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
Ťlogica româneascăť. Identitatea ideală românească este o ficțiune. Nimeni nu contestă sensul identitar al realității geografice, sociale, religioase ori confesionale. Dar dacă le punem pe toate la un loc, nu rezultă că trebuie să căutăm să exprimăm și o dimensiune ontologică românească. A fi român e o fatalitate, nu un deziderat - spunea Lucian Blaga.ș...ț Pe un plan mai înalt, cultural, eu cred că trebuie făcută logică, filozofie, ontologie, nu logică românească, filozofie românească, ontologie românească." l într-un chenar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
blînd devastată/ o zăbavă mai încolo pielea trupului tău/ o părere de trup/ întinsă și bătută în patru țăruși// școlerii bat toba anunțînd evenimentele de peste an". }elul actului poetic e cel de restaurare a unui arhetip sufletesc, a unei organicități ontologice: "am rîcîit fața pînă am dat de solzi/ am răzuit solzii pînă la piele/ am jupuit pielea pînă am dat de carne și sînge/ am săpat în carne și sînge pînă la os". Scutit de orice preconcepție teoretizantă, poemul pare
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
biograficul defavorizant) ori ale mitului (biograficul favorizant)". Evident, în măsura în care este posibil, întrucît nu se poate face complet abstracție de biografiile celor antologați. Există o mitologie nu numai a persoanei, ci și a textului, iar analiza mitului e deja o recunoaștere ontologică a lui! Conștient de fragilitatea terenului pe care calcă, C. Abăluță își dă seama că "obiectivitatea" unei antologii presupune un alt înțeles al vocabulei decît cel curent: "Și acest alt înțeles poate fi acela de grijă, răbdare, seriozitate, atenție în
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
decît cu pielea, limba sau nările. Și dacă un alt simț ar fi jucat rolul precumpănitor al văzului, lexicul nostru ar fi arătat cu totul altfel. Nemulțumită de nedreptatea ce domnește în ierarhia senzorială, Mădălina Diaconu vrea să răscumpere demnitatea ontologică a simțurilor neglijate, punîndu-le în lumină semnificația culturală. Așa se face că de un deceniu autoarea s-a dedicat filosofiei simțurilor secundare: miros, pipăit și gust, iar cartea de față, De gustibus. Breviar de gastrosofie, este o incursiune în puzderia
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
sau, uneori, chiar a celor considerați buruienoși. De altfel, în romanul lui Ovidiu Pecican se întrevăd urmele unor lecturi exemplare, ale patternului faustic, (Dragodan dialoghează cu propriile fantasme, pe care le identifică drept ceea ce sunt, dar de a căror realitate ontologică nu se îndoiește, totuși) sau ale unor pelicule celebre (zborul imaginar care amintește de începutul lui Opt și jumătate al lui Fellini sau scena erotică narată de Sabin, cu femeia uriașă care îl absoarbe pe un puști între coapsele ei
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
fi „confrați”: un profesor, dacă e și el profesor, un primar, dacă e primar. La întoarcere, va povesti că s-a întâlnit la Moscova cu «omologul» său. Putem numi prima minciună logică (vorbirea mincinoasă), iar pe cea de-a doua, ontologică, fiindcă aici natura însăși e falsificată prin scamatoria schimbării realității cu pseudorealitatea, care derutează gândirea interlocutorului.” Mă opresc din citat, atrăgând atenția că în acest, faimos la vremea lui, film italiano-rusesc sau invers e vorba de minciuna pe care Alain
A ști sau a nu ști by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2772_a_4097]
-
însăși e falsificată prin scamatoria schimbării realității cu pseudorealitatea, care derutează gândirea interlocutorului.” Mă opresc din citat, atrăgând atenția că în acest, faimos la vremea lui, film italiano-rusesc sau invers e vorba de minciuna pe care Alain Besançon o numește ontologică. Italianca se plimbă cu funcționarul printr-un lan de floarea soarelui (de aici, pesemne, titlul filmului), ca și cum ar fi într-o țară liberă, bunăoară Italia, Germania, Franța, și găsește morminte ale tuturor combatanților, nu numai ale celor autohtoni, ceea ce, în
A ști sau a nu ști by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2772_a_4097]
-
țară liberă când s-a făcut asta și o țară liberă are alte moravuri decât vreo dictatură, fie ea și a proletariatului. Pe scurt, uitați-vă la I Girasole și la altele de felul ăsta, dar fiți preveniți asupra minciunii ontologice, că altfel o să mai înghițiți multe altele, chiar din vremurile noastre și nu numai din Rusia de azi, ci și mai de-aproape. La CNN se dă, sau se dădea, o reclamă care ne informa că informație înseamnă: cunoaștere, putere
A ști sau a nu ști by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2772_a_4097]
-
Roland Barthes), cum se află și cea a utopiilor (eschatologicul se găsește în imediat: sfîrșitul lumilor ține de iminență). Într-un timp al „pesimismului ironic”, directețea sistemului cultural liniar nu mai domină și nu mai controlează „codul natural”, căderea „axiomei ontologice a progresului istoric” duce la negarea, adică la desconsiderarea valorilor trecutului, la relativizarea tabloului axiologic de mîine, cu atît mai mult cu cît chiar știința ne arată că principiul cunoașterii este nu doar instabil, ci mult nesigur. După Nietzsche și
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
trebuie ținut cont de faptul că înțelegerea reprezentări la nivelul conceptual-perceptual relativ conștient, umană (în structura sa holistică) nu poate fi separată de calități altele subconștient sau „supraconștient”. (numit uneori umane ideale, precum veridicitatea, simpatia și empatia, solipsism, uneori idealism ontologic, alteori ,,mentalism”). deoarece ele sunt chiar motivația în căutarea înțelegerii. Orice 5. Mintea selectează pe larg și respinge datele (fie formă de gândire care neagă dreptatea sub forma unei conștient, fie în mod obișnuit), în funcție de un model mintal moșteniri comune
Obiectiv - subiectiv relaţie duală în cadrul înţelegerii sau formă speculativă de ameţit omenirea?. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_48]
-
nuvelei „Sărmanul Dionis”. În istoria umanității, pe care o vede plină de nașteri, înfloriri și decăderi (în sens ciclic, precum avea s-o figureze marele istoric Arnold J. Toynbee, în secolul al XX-lea[11]), Evul Mediu este un model ontologic, timpul ideal al fanteziei[12] („Fantazie, fantazie, când suntem numai noi singuri,/ Ce ades mă porți pe lacuri și pe mare și prin crânguri!/ Unde ai văzut vrodată aste țări necunoscute?/ Când se petrecură-aceste? La o mie patru sute?”[13], versuri
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
timpurilor, deși poetul știe că timpul e o convenție și că trecutul nu există decât în mintea noastră. Altminteri, timpul, ca-n „Memento mori (Panorama deșertăciunilor)”, este eternitate: „Timpul mort și-ntinde membrii și devine veșnicie”[14]. Tot în sens ontologic, Evul Mediu este apreciat fiindcă a găzduit „infinitele certuri” („cearta universaliilor”) despre forma de existență a noțiunilor, pentru că a aliat poezia cu istoria, pentru că a generat Renașterea, pentru că a dat strălucire puterii, a văzut lumea drept teatru, drept carte[15
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
planul ficțiunii - al autoarei: Cristina Mihaela Barbu. Alături de profesorul Ioan Tudor Ineu/ ITI, de care Taina se îndrăgostește progresiv, dar iremediabil (iubire niciodată mărturisită, însă răvășitoare, năucitoare, aruncând-o pe protagonistă într-un tsunami de trăiri, întrebări bulversante, neliniști, spaime ontologice, autoînvinuiri de complicitate, fie și numai din pricina jocului privirilor, a zâmbetului acestuia, la care ea răspunde, matematic, prin flăcările ce-i țâșnesc din obrajii ce se înroșesc brusc) -, prind contur memorabil o suită de personaje, ce revin obsesiv, în racursiuri
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
în persoana Sfântului. Ca microcosmos ce conturează în el toate elementele universului (ale macrocosmosului), fiecare om este un subiect personal unic, o ființă ireductibilă și incomparabilă, capabil să transceandă starea lui concretă și să-și manifeste în mod plenar orientarea ontologică spre Dumnezeu Care l-a creat. Învățătura sau doctrina despre valoarea și demnitatea omului afirmată și susținută de către Biserică este cel mai înalt și mai riguros umanism. Restaurarea efectivă a firii noastre și recapitularea umanului și a umanității în Iisus
Semnal editorial şi Publicistic: Mihail Diaconescu – Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 … [Corola-blog/BlogPost/94084_a_95376]
-
ei . Împreună-locuirea în Duhul a Tainei și a Cuvântului constituie apoi temelia Bisericii creștine, deoarece, la Ierusalim, prin pogorârea Duhului Sfânt, prin cuvântul rostit de Sfântul Apostol Petru și prin Botez, s-a înființat prima comunitate creștină. Unitatea lăuntrică și ontologică între Cuvânt și Taină, se extinde și crește în sinaxa liturgică. Împreună locuind, Cuvântul și Taina trag comunitatea liturgică spre împreună locuire cu Iisus Hristos Cel Înviat. Liturghia catehumenilor sau a Cuvântului și Liturghia credincioșilor ori Euharistică, sunt, așadar, în
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]