316 matches
-
Waddington termină insistând ca aceleași condițiuni de ordine politică și religioase, indicate pentru Serbia să fie impuse și statului român. Principele de Bismarck, făcând aluziune la principiele de drept public în vigoare după constituțiunea Imperiului german și la interesul ce opiniunea publică pune pentru ca aceleași principii urmate în politica interioară să fie aplicate și la politica străină, declară că se unește, în numele Germaniei, cu propunerea franceză. Comitele Andrássy aderă la propunerea franceză. Lordul Beaconsfield zice că dă o complectă adeziune în numele
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
tot cu același cuget Excelența-Sa, rezervându-se de a insista, când va fi vorba de navigațiunea pe Dunăre, asupra principiului libertății celei mai complecte, dorește astăzi ca Congresul să pronunțe anexarea Dobrogei la România și în același timp, conform cu opiniunea exprimată de d. Waddington, să se acorde o extensiune de frontieră a Dobrogei între Silistra și Marea Neagră. Această deciziune ar facilita soluțiunea cestiunii prezinte. Comitele Corti dorește a uni apelul Italiei cu acel făcut de plenipotențiarii francezi. Excelența Sa, exprimând speranța
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ca această cestiune să poată fi terminată astăzi; ar fi fericit dacă sporirea propusă, și a cărei acceptare ar garanta unanimitatea Congresului în favoarea independenței române, ar satisface pe români. Pe de altă parte, opera Congresului n-ar putea fi, după opiniunea sa, durabilă, precum a observat-o deja, dacă ar subzista un simțimint de demnitate atinsă în politica viitoare a unui mare Imperiu, și oricare ar fi simpatia sa pentru statul român, al cărui suveran aparține familiei imperiale a Germaniei Alteța
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
-Sa stăruie în a cugeta că propunerea austro-ungară ar trebui să fie trămisă sau la comitetul de redacțiune sau referită plenipotențiarilor Austro-Ungariei, cari să extragă dintr-însa principiele de căpetenie, singurele susceptibile de a fi votate de Congres. Această ultimă opiniune, sprijinită de d. d’Oubril, este acceptată de Congres, d-nii plenipotențiari ai Rusiei observând însă că adeziunea lor la remanierea proiectului de către colegii lor austro ungari nu implică nicidecum consimțimântul lor la principiele propunerii. Președintele continuă citirea Articolului XII și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de Haymerle și d. d’Oubril sunt desemnați pentru pregătirea acestei înțelegeri, cu concursul comitelui de Saint-Vallier. După o observațiune a lordului Salisbury relativă la interesul ce ia Englitera în cestiunile de navigațiune a Dunării-de-jos, principele de Bismarck zice că opiniunea care înfățoșează Dunărea ca o mare arteră a comerțului german cu Orientul se reazemă pe o ficțiune, căci navele germane venind din susul Ratisbonei nu coboară Dunărea pentru exportarea mărfurilor în Orient. Președintele citește apoi rezumatul articolelor prezentate de d.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
acordate tutulor cultelor a creat un drept nou aplicabil tutulor principatelor și care autoriză pe cei interesați a susține la timp și loc justele lor reclamațiuni. Președintele este de acord asupra acestui punct cu plenipotențiarul Rusiei; Alteța-Sa este de opiniune, în general, că s-ar putea introduce în tratat un articol care ar da puterilor reprezentate în Congres sarcina de a veghea, fie prin reprezentanții lor la Constantinopol, fie prin alți delegați, asupra execuțiunii diverselor dispozițiuni la cari se face
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Principele Gorceakoff reamintește observațiunile ce a prezintat într-o ședință trecută în privința drepturilor politice și civile ale israeliților din România. Alteța-Sa nu voiește să reînnoiască obiecțiunile sale, dară ține să declare din nou că nu împărtășește, asupra acestui punct, opiniunea enunțată în tratat. [...] protocolul nr. 18 Ședința de la 11 iulie (29 iunie) 1878 [...] înalta Adunare trece la cestiunea relativă la tributul României și Serbiei, rezervată în ședința precedentă. Președintele reamintește că cestiunea este pusă precum urmează: d-nul întâi plenipotențiar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
fi impusă Turciei. Primulple nipotențiar al Marei Britanie adaogă că, pe de altă parte, tributul este o parte a garanției creditorilor Porții și că această garanție nu s-ar putea lua acelor creditori. Principele Gorceakoff se pronunță cu totul în contra opiniunii care a fost exprimată. Când independența României și a Serbiei au fost proclamate, nu s-a vorbit de capitalizarea tributului. Alteța-Sa consideră dar că principatele sunt scutite de orice obligațiune afară de părțile teritoriului care constituie o sporire și cari
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a și făcut-o într-o ședință precedentă, că Rusia a propus în protocolul de la Londra un act foarte moderat, că Turcia a respins acest act și că urmează a suferi consecințele refuzului său. Primul plenipotențiar al Franței aderă la opiniunea primului plenipotențiar al Rusiei. În ceea ce privește mai cu seamă pe România, pare imposibil de a-i cere capitalizarea tributului; Tratatul de la San Stefano nu numai că nu pomenește de dânsul, dară încă recunoaște dreptul românilor la o indemnitate de rezbel; sub
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
afla în acord cu rațiunea. D-nii mei, actul care se săvârșește astăzi este un act mare, care va ocupa un loc însemnat în istoria noastră. El era deja dictat de mult prin simțimintele tutulor românilor; el era impus prin cerințele opiniunii publice atât de tare, încât ne-a trebuit multă putere de voință, mai ales nouă din guvern, cari, din cauza pozițiunii noastre suntem ținuți a fi mai reci pentru ca să moderăm elanul națiunii și să întârziem transformarea lui în fapt. Astăzi însă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a destitui funcționarii publici decît prin delict învederat și contrar, de asemenea art. 5 din Regulamentul școlar”. Profesorul consideră că destituirea sa, ca și a colegilor săi, „este cu atât mai ilegală cu cât ea nu are drept cauză decît opiniunea lor favorabilă marii dorințe naționale a poporului: Unirea Principatelor”. El era convins că procedeul folosit de caimacam în cazul său avea drept scop de a-l priva „de drepturile electorale și de a intimida pe alții care au drept de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
corelegionarii din județul Fălciu, am și procedat pentru strângerea sumelor”. În aceeași scrisoare, prefectul își manifesta satisfacția, consemnând că „fiecare se grăbește a contribui cu cât poate, încât sperăm că în curând vă vom putea comunica rezultatul acestor sume, solicitând opiniunea Dvs. despre modul întrebuințării lor”. Până la 11 mai, Comitetul israelit din Huși a adunat suma de 1.800 lei noi, iar suma finală oferită armatei de acest comitet a fost de 2.282,15 lei. În ceea ce privește cumpărarea de arme, până la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Lupu Costache; acesta le trădase cauza, arătând-o lui Bronsart de Schellendorff, spre a-i proba amiciția lui. Această vizită a Didinei ne-a înveselit și ne-a făcut cu atât mai mare plăcere, căci se arătă o femeie cu opiniuni hotărâte și nu a negat nici un moment că a îmbărbătat și mângâiat pe prizonierii din lagărul unde fusese să le dea mâncare. S-a arătat mai curajoasă decât mulți bărbați. atitudinea populației Poporul sărac era mai omenos. Trecând prin Șos.
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
răspândea numai știri trunchiate când erau bune pentru noi, exagerate când ne puteau speria sau demoraliza. Astfel, un articol al mitropolitului Mangra sfârșea cu laude lui Carp, „care a dorit victoria Germaniei“. Acesta, prin atitudinea sa, merita această insultă și opiniunea publică o confirma. Dl Teișanu spunea că, ducându-se la el cu impiegații căilor ferate, muritori de foame, le-a răspuns: „Rugați-vă la Dumnezeu să ajungă germanii la Prut, atunci numai se va limpezi situațiunea noastră“. Publicul însă era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și pentru care împăratul îi și adresase o scrisoare publică de mulțumire. Știam bine că astfel de manifestări se fac după izbândă, nu înainte, ca să nu se prevină inamicul de intențiile ce ai. Prin urmare, [un] bluff pentru a amăgi opiniunea publică internă și pentru a teroriza teritoriile ocupate, dar [care] nu putea impresiona pe oamenii con știenți. Ne mai spuse că și Carp începe să se sature de germani și că, prin urmare, cel din urmă germanofil agonizează. Au reușit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai frumoase, și pe masa principală - fotografia familiei imperiale, nu știu de unde găsită! Mi-a mărturisit în urmă că un ochi nu l-a mișcat după unul din ofițeri care, cu multă admirație, tot învârtea o față de masă cam scumpă. Opiniunea publică, după experiențele făcute, a devenit teribilă. Tülff a voit să trimită un ofițer la noi ca să întrebe de suntem acasă. Popa Costică însă, cunoscându-ne ideile și crezând că ne face un serviciu, ne-a dat drept bolnave. Eu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
timpul atotdregător își exer cită influența lui fatală și alinătoare. Guvernul, văzându-se într-o astfel de încurcătură, expedie la Sigmaringen pe Al. Em. Lahovary, ca să ceară veto principelui Leopold. Acesta, și el moale, nu prea rezista, dar, auzind că opiniunea publică și guvernul ar înlătura pe Ferdinand de la tron, se deșteptă și îl chemă pe lângă dânsul. căsătoria principelui ferdinand și a principesei maria Într-acestea, Ferdinand plângea la Sigmaringen, dar plângea nu prea tare ca să țină mult, regăsise acolo frați
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dânsa voia pe medicul Curții regale engleze, dr. Playfair; era așa de categorică, încât nu încăpea discuție. Bărbatul meu fu rugat să ajute pe marele practician impus de familie. Refuză categoric, explicând zădărnicia acestei concesiuni, care mai mult ar jigni opiniunea publică decât ar măguli-o, și rugă pe rege să-l dispenseze de acest rol subaltern și să cedeze mamei. Regele mulțumi și, probabil, își arătă nemulțumirea cuscrei sale, căci aceasta chemă pe dr. Cantacuzino, dar cu o asprime la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
revine răspunderea celor înfăptuite. Regele răspunse: „Nu e aici vreme de răspundere, ci de cestiunile puse la vot. N avem decât 30 de minute pentru a ne decide, nu mai rămân decât 10“. Împreună cu Mihalache, Dinu ceru să se menționeze opiniunea separată a celor 10 și cuvântul ultimatum. Regele se opuse: „În Consiliul de Coroană nu se pot face opinii separate. Eu aș fi fost pentru luptă, dar trebuie să mă raliez la majoritate“. Nu-i mai convenea să fie dictatorul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
între care cei mai în vază erau fostul domn Mihail Sturdza și fiul său, prințul Grigorie Sturdza. Lupta între tată și fiu de la scaunul domniei, din cauza condițiunilor nenaturale în care se prezenta, s-a întors în folosul țărei, căci curentul opiniunei publice s-a îndreptat de la sine spre partidul național unionist care în campania electorală de atunci a învins cu o puternică majoritate. Mai figurau între candidați: Lascar Catargi, Petru Mavroghene și Costache Negri, încunjurați fiecare de un număr de amici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vorbesc de Corneille, Racine, Boileau, Schiller, Milton și alții, care au fost respinși cu dispreț. Asupra lui Victor Hugo s-a mai stat puțin la gând, însă la urmă a fost și el aruncat la coș. Dar atâta ne influențează opiniunele acreditate, hotărârile pronunțate de marele public cu drept sau cu nedrept, încât, fără nici un examen, ne supunem lor întocmai ca dogmelor unei religiuni. Astfel, la numele lui Homer, pus înainte de Caraiani, toți au strigat: Ei, da! Pe acesta îl primim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de spirit frondeur; o atmosferă intelectuală fără prețiozitate. În penumbra și atmosfera aceasta, pe noi, tinerii, nu ne interesa numai spectacolul și muzica și diversele creațiuni ale artiștilor de seamă, ne interesau și alte lucruri. (Mai rămâne vorbă!) Bunăoară manifestând opiniuni și sentimente diferite cu privire la cele două stele ale trupei, Vlădaia și Odeseanca, grupul nostru se împărțise hotărât în două. Unii o adorau pe cea dintâi, nu pentru că avea silueta fină, ochi negri și înfățișarea de andaluză, dar pentru că, spuneau ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din personalitatea lui proprie. În opera lui Coșbuc, Orientul intră cu așa puțin iar sufletul poetului cu așa de mult, încât n-a trecut mult și Lazu a intrat în umbră iar Coșbuc s-a ridicat tot mai sus în opiniunea admiratorilor săi. Mulți ani după aceasta, într-o zi, aflându-mă la București, întâlnesc, în localul bodegei Mircea, pe Ștefan Iosif, care ocupa în una din sălile, pe atunci mult mai reduse decât azi, ale localului, o mesuță împreună cu Coșbuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care bântuie societatea noastră începând din secolul al nouă-sprezecelea și care, în jurul lui 1848, ar fi luat proporțiile unei adevărate calamități naționale. Dezmințită de realitatea istorică, cel puțin de datele, toate datele, pe care istoria ni le pune la înde-mână, opiniunea aceasta pare construită pentru a servi anumite convingeri și tendințe, oneste și lăudabile în fond, trebuie s-o recunosc, dar care puteau foarte bine fi servite și altfel. Nu insist. Trecutul e regiunea miraculoasă pe care imaginația noastră o împodobește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
debutul în politică, tot ca socialiști, cu frații Nădejde, C. Mille, Zubcu Codreanu și alții. Nu știu ce i-am răspuns șefului de atunci al liberalilor de la Iași; dar azi, când mă gândesc la lucrurile acestea, îmi amin-tesc ce puțin difereau, în opiniunea foști-lor socialiști, cele două "partide istorice" și cât de puțin justificat era ușorul dispreț pe care îl conținea epitetul de "conservator", cu care mă gratificase, pentru circumstanță, amicul lui Korolenko. Astfel la o întrunire publică la Iași, înainte de fuziune firește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]