434 matches
-
tractorul. - ... venisem la Orhei de la Chiștelnița pe bicicletă, continuă tata.Patruzeci de kilometri, ce mai contau cei zece pân-la Mana: șoseaua bună, pietruită... Ne apropiam de sat, când maică-ta Îmi cere să opresc. Cică să vedem ceva - când te opintești În pedale, cu cineva pe cadru, chiar dacă povara-i dalba-ți soțioară, nu-ți arde de contemplat peisajul... Opresc - și ce vedem? Pe stânga, Între șosea și poala pădurii, pe o adâncime de vreun kilometru: harbuzărìi. Aveam și noi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu-i fie urât... - Luaț’, măi ș’ niști lopeț’, s-astupăm aicea, la iazu nos’! - Duceț’ voi lopețile - noi le-om aduce... - Așă-i! Astupaț’ voi, că peștele l-om face pe din două... - Așa-am făcut anțărț, noi ne-am opintit la lopeț’, pi din două-ai făcut peștele cu socru-tău - la prins, nu la astupat! - Ș’ dac-am schimba? Anțărț ați astupat voi ș-am prins noi - hai amu s’ prindem noi și s’astupaț voi... Râsete groase, Îngroșate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un’e eș’? Ian vină, de-mi trage ciubotele din picioare! Și dă-mi o coșâlcă, ceva, ori două, că nu strică! Ș-on fanar să-mi dai... - Da tu ești premare, Iacobe, nu să cade să..., protestează Mătușa Domnica, opintindu-se la buza prispei, la scosul cizmelor. Că ce-ai să raportezi tu, mâne, când te-or căta, de să le raportezi? Ce-ai să dai raportu, cu datoria ta de premare al comunei? - Mâne-a fi mâne, acuma-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ne împinge pe nesimțite, fără să ne dăm seama, acolo... Acolo-s plânsul și scrâșnirea din dinți, foamea și setea în veci neastâmpărate, moartea veșnică pe care-o vezi doar cum ne împresoară din toate părțile și cum lumea se opintește s-o care în cărucioare prin halele supermarketurilor și s-o înghesuie în portbagajele mașinilor. Sunt pline să dea pe-afară vitrinele, panourile publicitare, ecranele televizoarelor și ale computerelor... Zi de zi, trebuie să învățăm noi tertipuri ca să ne ferim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
legătură mai mult cu femeile decât cu bărbații. Dacă tata nu rezolva repede cu Toni, se întorcea spre mine și îmi spunea să mă duc la culcare. Între timp îl lua în brațe pe Toni ca la wrestling și se opintea cu toată puterea să-l tragă înapoi, însă acela își înhățase nevasta, cu o mână îi încleșta gâtul și cu cealaltă o ținea strâns de braț. Ea încerca să se smulgă, îl călca pe picioare și lovea cu pumnii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de mult. Tata clătea vasele în bucătărie. Pe neașteptate s-a întrerupt transmisia la televizor, iar eu am deschis ușa, ca să strig după tata. Stăteam în sufragerie, întins pe pat, și ca să ajung cu mâna la clanța ușii, m-am opintit să mă trag înapoi, iar privirea mi s-a dus întâmplător în tavan. În aceeași secundă, lampa a început să se clatine, de fapt totul se clătina, ca în vis. Tata mi-a strigat din bucătărie să nu mă mișc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
parcul Herăstrău și am început să bat aleile. În cele din urmă am ochit un mesteacăn mai confortabil și m-am cocoțat în el. M-am fixat între două crăci. Se lăsase frigul și când mă lua ațipeala crengile se opinteau, încercând să mă arunce la pământ. Ca să nu adorm și să nu mă prăbușesc spre frângerea gâtului, am început să mă gândesc la Adelina. În ultima vreme figura ei sălbatică, ciufulită, îmi venea tot mai des în minte. Mai precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dobitoc posibil! Cel mai cel! Un bou! Un zero! Un limbric! M-ai auzit? Să-ți intre-n bine-n cap! Băi, cretinule...! Și dă-mi înapoi ăia zece lei, până nu te pocesc! Ai înțeles mesajul? zice Dănuț Poetul, opintindu-se greoi în marginea ciobită a mesei de cârciumă, de la înălțimea celor aproximativ doi metri ai săi și din străfundul a unsprezece halbe rase, de bere economică, hai, mai rapid, tată, ce, te pomenești că dai la porci? Și pufnește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cutiuța! Exilat temporar, pe scară, custodele urlă din nou, dezlănțuit! Avocatul pune mâna hotărât pe mânerul spadei corvine, trage odată, trage iarăși și... nimic! Încearcă și tu Excalibur-ul ăsta, măi Dane! Apucă-l! icnește el, siderat și neputincios. Dănuț se opintește în tălpi, mai dihai decât un juncan, venele gâtului umflându-i-se arborescente, de atâta efort, de spaimă cumplită și de dezamăgire. Cu exact același rezultat... Că doar n-o fi falitul de Boss, Cel vrednic! Ce fază! Și până la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
greșit, se-mpiedică și-ncepe să-și masesze puternic un genunchi și aductorii, ca și cum s-ar fi căptușit prostește, cu o întindere musculară. Cum stă aplecat, deodată ochii i se umplu de lacrimi și începe să geamă și să jelească, opintit: Lucică! Lucicuță! Mă Lucică, măăă...! Buletin îl ia în brațe, îl ridică cu greutate de la pământ și încearcă să-l aline și să-l ogoiască: Taci, Iulică! Așa-i viața! Taci, tăticule! Taci, taci... Nu poți ucide sentimentele, cu băutură
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dumnealui e părintele nostru și n-are să ne lase... Luca Talabă voia să facă el propunerea asta; de aceea și chemase pe oameni la sfat. Auzind acuma gândul lui din gura altuia, avu o poticnire ca o gloabă care se opintește din toate puterile să urnească din loc căruța și e cât p-aci să vie peste cap, deoarece căruța e goală. Se scărpină în ceafă, zicînd: ― Ia stați nițel, măi fraților, că nici la boier nu te poți duce ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de retragere instinctivă, disperată, motanul le-o luase înainte. Cu coada ridicată, cu blana zbârlită, cu gheruțele scoase, din două salturi părăsi masa și încăperea. Micul craniu dințat se zbătea convulsiv pentru a se extrage din ascunzătoarea lui. Brusc, parcă opintindu-se, țâșni din torsul zdrențuit al lui Kane. Capul și gâtul erau legate de un corp gros acoperit cu aceeași piele vâscoasă, Cu niște brațe și picioare mici înarmate cu gheare. Îl propulsară cu o viteză nemaipomenită. Ateriză pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sau morală, rău și umilitor. Sora mai planturoasă, cu niște umbre verzui pe sub halat, după care puteai bănui furoul, apucă seringa, îi îndreptă acul spre acel spațiu dintre vertebre, care lucea de iod de parcă ar fi fost scuipat, și înfipse opintindu-se acul în piele. Se opri o clipă, apoi îl împinse din nou, până se auzi un mic trosnet. Elisabeta gemu într-un fel ciudat, aproape senzual, și apoi începu să suspine. Sora detașă repede acul de seringă, tocmai când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înălță fruntea și-și roti privirile pe deasupra noastră. Parcă s-ar fi pregătit să ne spună ceva. Așteptam toți, ținîndu-ne răsuflarea. Dar el își împreună mâinile și începu să-și miște degetele, ca și cum ar fi vrut să se pipăie, apoi, opintindu-se, oftând adânc, dădu pătura la o parte. Am încremenit toți. Era îmbrăcat, și avea opincile cele noi. Nu le mai încălțase de când căzuse la pat. - Lăsați-l! strigă Ilaria văzând că voiam să-l împiedicăm să se dea jos
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și p-asta ! Și-a fost și minuni, vorbea oamenii, c-a venit nemții să ia racla cu moaștele lu Sfântu Dumitru. Da când să-l ridice de jos, n-a putut, oricât era ei de mulți, oricât s-a opintit, n-a putut. Așa de greu se lăsase sfântu. Și s-a-nfuriat nemții, și-a pus dinamită sub raclă, și-a dat foc, s-a făcut un fum pân-la cer și, când s-a risipit, racla sfântului și moaștele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stăruit degeaba ! De convins n-a reușit să mă convingă... Treizeci de ore m-am chinuit cu Ivona, nu mai știam când e noapte și când e zi. În patul meu am născut, îmi făcuse moașa niște hățuri să mă opintesc în ele, trăgeam de hățuri și urlam... Și toată casa umbla numai în vârful picioarelor ! Eram prea tânără, m-am speriat și n-am mai vrut să aud de copii toată viața... — Eee, mai dă-i încolo de copii ! Că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și despre care nu i s-au relatat mai târziu decât gesturi, fraze convenționale ! De când oare își pregătea în minte fraza patetică, cât o amânase, sperând că nu va trebui să i-o mai spună în nopțile când răsufla horcăit, opintindu-se să se ridice între perne ca să scuipe în ligheanul de faianță albă, niciodată așezat îndeajuns de la îndemână ? Sau întinzând mâna obosită după cordon, iritat că tocmai în clipa când se simte mai rău nu-i stă nimeni în preajmă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ale timpului dinainte ! Era atât de uluit încât, cu toată delicatețea lui obișnuită, povestea, în dreapta și în stânga, cum că eram subțire ca un lujer de floare ; je l’écoutais sans mot dire, numai eu știam ce știam ; ce se mai opintea madam Ana cu baierele corsetului ! îndoia piciorul, mi-l proptea de șale și împingea, și trăgea, și împingea, și trăgea... — îmi încarci sufletul cu păcate, coniță Sofica ! se văicărea. Se văicărea, cum au ele obiceiul : li se pare că dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pusese stăpânire pe trupul lui, o senzație de grabă frenetică sau de spaimă pură. Repede, repede, repede, trebuie, trebuie, trebuie! Se propti cu mâinile de partea din spate a mașinii, înfigându-și tălpile printre pietrele ascuțite de pe chei, și se opinti încercând să împingă automobilul cu palmele. Simți sticla udă, stropită de noroi, a geamului din spate și își înălță fața năucă, răvășită, ca un câine turbat. Auzi strigăte, ale lui și ale altcuiva. În aceeași clipă privi către podețul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în spațiul cețos al propriilor sale gânduri, fără întreruperi, fără odihnă, pradă unei necontenite anxietăți, purtând în mintea sa zbuciumată o infinitate de interconexiuni abstracte. Reușea să simtă miliardul de circuite electrice din creierul lui exaltat, să-și simtă mintea opintindu-se și urnindu-se ca un cal de povară supraâncărcat. Acum oare ar mai fi în stare să lucreze așa cum nu mai lucrase niciodată? Uneori avea senzația că străbate ceruri vaste, alteori i se părea că e închingat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
preot bătrân care-i spusese că și-l mai amintea pe bunicul lui. Toată lumea din Burkestown îl cunoștea pe John Robert, îi zâmbea și-i spunea: „Bună dimineața, domnule profesor“. John Robert se propti de unul din capetele bazinului, se opinti și se așeză pe o banchetă, ținându-și de astă-dată capul și umerii deasupra apei. Își șterse fața roșie, asudată și tumefiată, cu un prosop aflat alături și începu să facă exercițiile recomandate de medicul lui japonez, împotriva artritei. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ușor. Să se cațere înapoi, însă, făcând echilibristică pe o balustradă cilindrică, alunecoasă și încercând să se agațe cu brațele întinse de niște bare subțiri, verticale și fierbinți, și de treptele de oțel de deasupra lui, pentru ca apoi să se opintească în sus, se dovedea imposibil. În orice caz, ar fi fost o acțiune foarte periculoasă, având, în cazul unei căderi, perspectiva prăpastiei cu fundul de beton, adâncă de peste opt metri. Tom rămase locului, gâfâind îngrozitor. Avea senzația că se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să cugete sau să inspecteze elementele scenei, își înălță brațul drept și se prinse cu mâna de mânerul cuțitului, ridică piciorul drept și-l rezemă de clanța ușii, își apăsă mâna stângă, ca pe un arc, pe balustradă și se opinti în sus, ridicându-se în poziție verticală, pe porțiunea uscată a balustradei; își desprinse în același timp mâna stângă și-o înălță ca să se apuce de ultima treaptă a scării de sus apoi, mișcându-se cu colosală repeziciune, își mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încheiată. Ii tremurau buzele și bărbia, mâinile îi erau nesigure, respira sacadat. Ochii albaștri lăptoși îi străluceau de lacrimi și de furie. John Robert, afundat în fotoliul adânc, arăta ca o gigantică broască țestoasă, pe jumătate ascunsă în carapace; se opinti din greu să se ridice, frecându-și picioarele de covorul ros și făcând brațele fotoliului să scârțâie sub mâinile sale încordate, dar nu izbuti. Spune în șoaptă : — Nu te apropia... O clipă, s-ar fi zis că Hattie era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încordarea brațelor se mai relaxă și își putu îngădui un moment de odihnă, cu trupul complet înclinat într-o parte. După care își desprinse cu mare grijă mâna stângă, apucă o bară mai joasă, apropiată de piciorul stâng, și se opinti cu putere, aducându-și trupul într-o poziție ceva mai dreaptă. Izbuti acum să prindă cu cealaltă mână balustrada de deasupra barelor verticale, în timp ce talpa piciorului drept i se așeză pe o treaptă. După alte câteva clipe de odihnă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]