1,840 matches
-
fiecare celulă, îi pătrunsese în oase și minte, fusese așa... ca o dragoste oarbă, ciudată, pătimașă, devenise cititor pasionat de literatură marxist-leninistă și adept înfocat al principiilor comuniste, acum credea cu ardoare că “orânduirea comunistă este cea mai dreaptă dintre orânduiri pentru că pune omul și interesele sale majore mai presus de orice”. Convingerea asta șio formase de mai mult timp, însă peste citatul ăsta care îi aparținea lui Ceaușescu dăduse, de curând, răsfoind o broșură pe care o găsise întâmplător în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
la îndemînă pe noptieră. Prinzînd din zbor sugestia, în timp ce frații săi sadici îi citesc înainte scrisoarea terifică, Margareta soarbe din licoare și... mortua est. În perioada comunistă, sinuciderea devine un păcat condamnat de regim mai dihai decît o face biserica. Orînduirea prevede fericire obligatorie și nici un motiv nu poate fi invocat pentru a te sustrage muncii și entuziasmului. De aici cenzura severă a pasajelor deprimante. Consecința: în proza românească nu se mai sinucide nimeni. Cînd e musai, ca în povestirea Spovedania
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
vernaculare, cultura înaltă, cățărată fie pe stîlpul bisericii, fie pe-acela al legendelor exclusiviste, cavalerești, difuzează, oarecum caricată folcloric, și pe la noi, unde doar romanticii au auzit zăngănit de armuri cu ștaif. De unde a venit acest dialog ținînd, totuși, de orînduiri care aveau, bine exprimată, gena cinismului (să fi însemnat, cîndva - din kuôn, kunos - viață de cîine?), în filosofia noastră mai puțin deprinsă cu sfidarea? Precizarea pe care o face Mihai Moraru, fără să-i indice, neîndoielnic, originea, restrînge semnificativ mulțimea
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
Nu simțiți eroismul cum vă saltă din jilț/ și cum inima bate din palme (în șbilț),/ portretul din geam, nodul de la cravată,/ scaunul cade și mătasea scîrțîie: vată?” (Cortina). Ajunsă un șir de „latrine de crime legate’n basma”, „măreața orînduire” pune-n cumpănă conștiința omului și fărădelegea perpetuă cu care se confruntă: „Pentru crima de-a fi iubit prea mult omul,/ nu mă veți spînzura mai sus decît pomul” (ibidem). Textura zgrunțuroasă, migălită totuși, de-o apreciabilă armonie dolorică, a
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
cîteva trepte. Nu puteai sta decît drept în picioare și nu te puteai mișca. Amărîta de lîngă mine a țipat tot timpul: «Mamă, mamă, de ce m-ai adus pe lume? Oh, oh, mamă mor, mă omor!»”. Torționarii „celei mai înaintate orînduiri din lume” nu puteau omite copiii, căci ar fi fost o derogare de la „vigilență”, nu-i așa? După ce Dorina Potârcă a fost închisă, fiica sa, Voica, de 11 ani, a fost dată afară din școală, ca și fiul său, Tudor
Un „element dubios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3056_a_4381]
-
singurul care mai poate vedea răsăritul dintr-o lume „aplecată într-o rână”, prea strâmtă să încapă, în același timp, „omul viu și statuia lui”. Cavalerul, geamănul din realitatea înfrățită, face ca lumea lui Petrache să capete sens mistic, prin „orânduire și așteptare”. Mai complex, dar tot despre semnele reîntregirii lumii scindate în identități secate spiritual, vorbește și Iacob, fiul lui Zevedei - o variațiune pe tema luminii din întuneric. Cu această nuvelă, V. Vosganian construiește polifonic, amestecând savant pasiunea pentru armoniile
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
de îmbogățire, îl convinge pe Vorobianinov să plece amîndoi în căutarea scaunelor. Drumurile îi poartă de la Moscova pînă în Caucaz și au de-a face cu personaje dintre cele mai colorate, de la birocrați sovietici oportuniști la vîrstnicii supraviețuitori ai vechii orînduiri, care mai de care mai egoist, corupt sau incompetent, oferind astfel cititorilor de azi prilejul de a cunoaște Rusia anilor ’30 și de a savura una dintre cele mai reușite satire scrise vreodată. Trecutul slujbașului de la starea civilă În Săptămîna
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
adaugă poate și statutul său incert de stareț al unei mânăstiri care nu a fost încă sfințită. Nu există răi și buni, instituțiile nu sunt rele sau bune, filmul lui Mungiu nu este un pamflet sau o critică îndreptată împotriva „orânduirii crude și nedrepte”, concluzia nu se vrea anatemă, deși finalul relevă o tentație în acest sens - a se vedea zoaiele aruncate pe parbrizul mașinii de poliție în ultimul cadru al filmului. În desfășurarea de evenimente există un punct de inflexiune
„Un fapt divers atroce“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4173_a_5498]
-
că o pasionată iubire incestuoasă, neîmplinită în viață, ar explica reveniriea lui Kostandin. Spre a nu renunța la credințele tradiționale, Stresi încearcă subterfugiul de a impune ideea că jurământul (besa) lui Kostandin era al unui contestatar, visător cinstit la o orânduire ideală, paralelă cu lumea reală. Faptul dă întregii povești aspectul de parabolă scrisă de un autor disident, cum și era Kadare. Numai că disidența lui era precumpănitor politică și nu religioasă. Că bocitoarele cântau cu încăpățânare balada, sfidând dogma, nu
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
malefică, de stat pe măsură ce, chipurile, îi fac jocul murdar și i-l întorc în parodie tocmai pentru că i-au înțeles mecanismele pe care le îmblânzesc sfidându-le. Naratorul este un tânăr ce nu mai poate suporta condiția de sclav al orânduirii socialiste pe fondul crescând al cultului personalității dictatorului Ceaușescu. Acest răzvrătit trăiește clandestin în exoticul oraș danubian în care s-a refugiat spre a-și pierde urmele și pe care nu-l cunoștea, după propria-i mărturisire, decât din povestirile
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
a ofițerului de carieră au impus în fața judecătorilor, însă drumul său a fost în final cel pe care l-au parcurs toți cei care au fost condamnați de instanța pe atunci subordonată clasei politice comuniste, care-și apăra cu disperare orânduirea repudiată de toți românii. Ministrul Paul Teodorescu, omul în care armata română, mai cu seamă marina și aviația dintre cele două războaie mondiale, și-a pus nădejdea, și-a găsit sfârșitul într-una din temnițele comuniste din epocă. A existat
Agenda2005-29-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283961_a_285290]
-
București și cu domiciliul pe strada Plevnei nr. 15. De asemenea, lipsește înscrisul în dreptul rubricii „cauza decesului”. În data de 2 august 1949, Securitatea din Timișoara a ridicat din penitenciar alți șase deținuți arestați pentru „uneltire cu mână armată” împotriva orânduirii sociale din R.P.R. Este vorba despre Aurel Vernichescu, de fapt condamnat la muncă silnică pe viață, Gheorghe Popovici, idem, Teodor Ungureanu, 20 de ani muncă silnică, Gheorghe Smultea, idem, Nicolae Ghimboașă, idem și Gheorghe Luminosu, 10 ani închisoare corecțională. Cei
Agenda2005-10-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283444_a_284773]
-
Timișoarei din decembrie 1989 a trezit și sentimentul că suntem datori eroilor din toate timpurile cu reverență adâncă și recunoștință întru neuitare. Revoluția română a fost și o revoluție creștină. Odată cu protecția Catedralei Mitropolitane asupra luptătorilor pentru libertate și o orânduire mai dreaptă, și crucea, ca simbol al martirajului și triumfului asupra oprimării a reintrat în viața publică a națiunii noastre. Versurile din „Deșteaptă-te române“ care nu se cântau căci evocau preoții cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină
Agenda2005-23-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283781_a_285110]
-
valorile pe care le are și pe care le împărtășește cu generozitate celor din jur. A fost în funcții de conducere și în vechiul, dar și în noul regim, demonstrând că talentul autentic a fost prețuit întotdeauna, dincolo de granițele unei orânduiri. Și pentru că toate acestea nu se puteau face decât în cinste și adevăr, în luptă și credință, lui Ion Marin Almăjan i se potrivește mănușă dictonul lui Aristotel: „Platon îmi e drag, dar mai drag îmi este adevărul”, pricină din
UN NOU VOLUM SEMNAT DE ION MARIN ALMĂJAN de PETRU VASILE TOMOIAGĂ în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384832_a_386161]
-
se aseamănă, întrucâtva, vremurilor pe care cu toții le trăim, când necinstea este ridicată la rang de cinste, când simpla rostire a adevărului sună a blasfemie, când nonvaloarea este considerată virtute. Multe sunt vocile care s-au ridicat împotriva vremurilor, împotriva orânduirilor, puține sunt, însă, cele care au înțelepciunea, dublată de autoritatea morală și spirituală, ce le îndreptățesc s-o facă. O astfel de voce puternică, dar de o modestie cu adevărat nobilă, este cea a Magdalenei Albu, eseistă cu o activitate
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – OCTOMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382302_a_383631]
-
pământul străbunilor că n-am știut să-l apăr, dar o voi face! Fie și de-o fi să-l spăl cu sângele meu! - Dragul tatii, timpurile s-au schimbat, trebuie să ne adaptăm, să mergem în rând cu lumea! Orânduirea vrea altceva, nu putem să ne punem contra ei, să ne mulțumim cu puțin! Vezi tu câte se-ntâmplă! Se fac arestări, oamenii sunt schingiuiți, toți vorbesc de câte cele..., se tem, tu nu știi, nu vorbești cu nimeni! Am
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
din ea luând calea sinistrelor deportări în Siberia, iar alta pornind pe lugubrul drum lung al refugiului din Basarabia la București. Monstruosul Stalin a devastat destine umane, a risipit frați, a schingiuit și sfâșiat vieți, a mutat hotare, a schimbat orânduiri, a stârnit războaie, a călcat în picioare Estul Europei, s-a autoinvestit „dumnezeul” acestei părți de lume și a ratificat cruzimea ca religie, iar iubirea ca vină! Prinsă în căngile sataniste, familia Vanica ce-avea să devină mai târziu una
MIHAI VANICA. ODISEEA VIEŢII, ODISEEA MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382842_a_384171]
-
și nevinovăția Și bucuria sfântă prin care primăvara Mieilor se dăruie și își revarsă Suflarea caldă peste tapșanul Pe care și tu ai zburdat cândva de fericire. Tu te întorci iar la cinul celor sacrificați. Tu porți în sânge această orânduire A firii, tu cea mai curată dintre ființe. În tăcerea ta de dinainte de înjunghiere Stau ascunse toate tainele lumii. Cine te-a ales să te oferim ca jertfă A știut ca numai sufletele celor blânzi, Ale celor milostivi, ale celor
MIELUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382897_a_384226]
-
dar avizi de posturi înalte și îmbogățire, cu doctorate plagiate. Aceasta este - cu rarisime excepții - noua noastră clasă politică, indiferent de partidul politic din care face azi parte. Firesc, parlamentarii și membrii guvernului ocupă primul loc în „originala” și necinstita orânduire total neinteresată de prosperitatea țării. Scăpați de relativa constrângere din perioada comunistă noii noștri conducători s-au specializat în spolierea țării devenind peste noapte miliardari, chiar multimiliardari, și, prevăzători, și-au făurit degrabă legi ambigue care să nu-i poată
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
Și-au construit o viață nouă! Ai fost și mulți care au pierit și nu s-au putut obișnui cu noua țară. Cel mai greu a fost pentru veniții din fostele țări ex-comuniste. Altă climă, altă mentalitate, alte obiceiuri, altă orânduire, altă limbă... Dar cei care au fost puternici și au perseverat și-au făcut o viață mai tihnită și mai liniștită... Și apoi, omul sfințește locul! S-au obișnuit... și culmea, majoritatea mor în țara de adopție! Deci nu se
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
stea roșie în frunte l-au făcut pe Mihai Vișoiu să lepede frica și să devină un copil fără copilărie. Cu o copilărie încheiată înainte de vreme, Mihai Vișoiu a căutat școala, o instituție care l-a refuzat în multe rânduri, orânduirii celei noi, care tocmai dăduse buzna cu bocancii mînjiți de noroiul stepei, nefiindu-i pe plac toți oamenii, ci mai mult aceia care au arătat o deosebită plăcere de a pupa dosuri neșterse și de a mânca rahat. Refuzând acest
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
dosuri neșterse și de a mânca rahat. Refuzând acest fel de a se înscrie cu bile albe în catalogul celor cu dosare „bune”, Mihai Vișoiu a reușit totuși să realizeze ceea ce venea ca o chemare din adâncul simțirii. Școala noii orânduiri a timpului a fost nevoită să îl accepte având ca singur document de înscriere „școala vieții”, chit că redusă ca număr de ani, dar cât de densă! Încheierea cu succes a studiilor - uleiul se ridică întotdeauna deasupra apei - nu a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
ruina generatoare de izbeliști. Este ca un blestem pe care ni-l cerem, sinucigași inconștienți, precum cei care L-au dorit pe Isus răstignit și pe tâlhar eliberat. Situația răsturnată fiind, perspectiva se desfășoară din cu totul alte puncte de orânduire a câmpului vizual și din cu totul alte puncte de reper. Lumea oamenilor mărunți e dominată de ”legea dreptății”: să fim egali, să fie și El adus în rând cu noi, avem aceleași drepturi. Oh, bieți muritori!, cum nu înțelegeți
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
ar zice că, într-un mod uluitor pentru mintea omenească, i se substituie însuși contrariul ei. Este acum necesar să explic ce pare straniu, revoltător și de neînțeles. Situația e răsturnată, perspectiva se desfășoară din cu totul alte puncte de orânduire a câmpului vizual și din cu totul alte puncte de reper. Ceea ce face el se adresează simțirii noastre izvorâte din suflet, nu e un desen rece, nu riduculizează prin îngroșarea unor trăsături, schimonosind chipul, decât la nevoie, satirizându-i pe
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
anișori. Drept motiv a servit, cică, fuga fratelui Dumitru, împreună cu alți flăcăi din sat, în România. Acestui Dumitru, care a căzut prizonier la Cotul Donului, i s-a pierdut urma. Astfel, oamenii fără nici o vină față de țara sovietică și noua orânduire, instalată pe vechiul pământ românesc al Bucovinei, au fost transformați în robi, în adevărate vite de muncă. Desigur, micuța Elena nu putea să înțeleagă ce se întâmplă - a aflat de la mamă-sa mai târziu. Totul a decurs după unul și
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]