205,475 matches
-
semnul interzis, încurajată chiar de cel pus să o oprească, în schimbul unei mite, măruntă și nesemnificativă, azvîrlită pe geamul mașinilor de mitocani și recuperată, tîrîș, de slujbașul indisciplinat, de traficanții de droguri ce schimbă saluturi în argou cu polițiștii... Un oraș atît de aglomerat și, totuși, atît de părăsit. Deși legată la ochi de amintiri, am reușit să văd, prin țesătura lor, urîtul prezentului într-o superbă ramă a trecutului. Cu asta să plec eu? Și dreptul la imagini m-a
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
zi obișnuită de iarnă, femeile sporovăiau domol, pe masă prindea formă viitoarea noastră plapumă vișinie, iar eu primeam în numele familiei, cu solemnitatea vîrstei cînd totul e luat foarte serios, mulțumirile unui animal al pădurii. Și totuși eram în mijlocul unui mare oraș.
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
imuni, se știu la adăpost de orice pedeapsă, chiar dacă fură, schilodesc sau omoară. Acestei mentalități i se circumscrie inimaginabila batjocură a lui Sechelariu la adresa comunității aflate sub providențiala sa păstorire. Vreme de câteva ore, Bacăul s-a metamorfozat într-un oraș de milogi, fericiți să se înfrupte din cârnații și berile oferite de stăpânul orașului. Niciodată în ultimii doisprezece ani feudalizarea societății românești nu s-a developat mai șocant. Dacă, de bine-de rău, la vârf politicienii s-au obișnuit cu critica
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
mentalități i se circumscrie inimaginabila batjocură a lui Sechelariu la adresa comunității aflate sub providențiala sa păstorire. Vreme de câteva ore, Bacăul s-a metamorfozat într-un oraș de milogi, fericiți să se înfrupte din cârnații și berile oferite de stăpânul orașului. Niciodată în ultimii doisprezece ani feudalizarea societății românești nu s-a developat mai șocant. Dacă, de bine-de rău, la vârf politicienii s-au obișnuit cu critica, în provincie riști cotonogeala de îndată ce scrii lucruri neplăcute urechii delicate a noii ciocoimi. La
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
de super-români: un oarecare Nicolae Mihai, consultant (ce-o mai fi și asta?) al prefectului de Timiș a proferat prin telefon amenințări la adresa gazetarilor de la �Focus Vest" care semnalaseră cumpărarea ilegală de către diverși �baștani" a vilelelor din cartierul rezidențial al orașului. Încă o dată: comportamentul odios al șefilor locali n-ar fi posibil fără focul verde arzând triumfător la centru. Ani de zile, preocuparea miniștrilor și a parlamentarilor a fost să se mute - nu contează procedeul - în vilele de pe străzile exclusiviste ale
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
aservite, gata să dea cu barda în lighioana coruptă de prin capitalele de județ. Cunoscând moravurile de la noi, nu m-ar mira ca foarte curând, după ce Mischie și semenii săi vor fi scoși basma curată, indexul prim-ministerial să vizeze orașele mici, apoi comunele, satele, cătunele, pentru a sfârși pe la stânile populate de dușmanii tradiționali ai feciorelnicei nații mioritice - ungureanul, vrânceanul și, la rigoare, chiar și moldoveanul, că tot s-a obișnuit el să accepte pasiv loviturile destinului! penibilă socoteală: astfel
Feudalizarea, primul stadiu al federalizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14965_a_16290]
-
cu fața pudrată parcă, machiată, ca și cum între timp s-ar fi mascat - se zicea că ar fi fost vorba de o explozie petrecută într-un deșert asiatic, de care lumea se ferea să comenteze, de frică, deși cauza era cunoscută. Orașul tot troienit de acest praf asiatic. De acest loes imemorial, fin, pătrunzând oriunde și în orice, și în gura închisă, în gura propriu-zis, mută. Dacă teama ar trebui să aibă o culoare și o densitate a ei, ea nu poate
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
oarecum bizară, dacă luăm în considerare faptul că intruzia transcendentului se produce într-un mod care amintește mai degrabă de desenele animate de ultimă generație de pe Cartoon Network decît de genul sus-numit - "Dar într-o dimineață, sfîntul care locuia deasupra orașului răsturnă din greșeală chepengul de sus închis de 10.000 de ani și, într-o clipă, un cilindru dintr-un fluid, mai luminos decît lumina, mai ușor decît aerul, transparent și blînd ca lacrima, crescu în mijlocul unui teren viran, pierzîndu-se
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
de cîmpie cu procedee de insolitare care amintesc mai degrabă de viziunile "marginale" asupra lumii din Sfîntu' Așteaptă al lui Queneau decît de Kafka), nu are de ce să ne scape în partea a doua, unde "'ntoarcerea la natură" a locuitorilor orașului este "taxată" la fel de răutăcios - după ce dărîmă toate gardurile dintre case, "mai toți cetățenii avură aceeași fericită inspirație și pe toate maidanele din jurul orașului puteau fi văzuți domnii serioși culcați pe spate, cu o floare sau un fir de iarbă în
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
Kafka), nu are de ce să ne scape în partea a doua, unde "'ntoarcerea la natură" a locuitorilor orașului este "taxată" la fel de răutăcios - după ce dărîmă toate gardurile dintre case, "mai toți cetățenii avură aceeași fericită inspirație și pe toate maidanele din jurul orașului puteau fi văzuți domnii serioși culcați pe spate, cu o floare sau un fir de iarbă în gură". întreaga povestire adună clișee de literatură cu conținut mistic și le proiectează în ridicol sau grotesc. Să mai amintim doar de unicul
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
spate, cu o floare sau un fir de iarbă în gură". întreaga povestire adună clișee de literatură cu conținut mistic și le proiectează în ridicol sau grotesc. Să mai amintim doar de unicul supraviețuitor al... potopului care pune capăt existenței orașului, un "surdo-mut și orb", sau de turnul construit de cetățeni, mai înalt decît orice clădire din lume și "ciuruit" peste tot de ferestre pentru că cei care se opreau să se odihnească pe zid erau ocoliți de noile echipe, care construiau
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
în cîteva rînduri, din final. O carte cu întorsături de frază și de raționament neașteptate, pentru gusturi rafinate, a unui scriitor de la care așteptăm cu nerăbdare să mai scoată ceva din deja mediatizatul său sertar... Alexandru Vona - Misterioasa dispariție a orașului din cîmpie, Editura " Biblioteca Apostrof", Cluj, 2001
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
care nu pare să fi mai rămas un loc în care să găsească un adevărat refugiu. Episodul cu fuga familiilor de evrei într-un sat apropiat, pentru a se pune la adăpost de bombardamente, urmată de reîntoarcerea în casele din oraș, după ce bombele lovesc exact satul presupus sigur, vine în sprijinul aceleiași idei că oamenii nu mai au unde să se ducă. Ce îi salvează pe toți de la alienare este autentica prietenie care îi leagă, situată dincolo de defectele fiecăruia dintre ei
Generații by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14995_a_16320]
-
umanitate într-o vreme în care tot ce se întîmplă în jur este inuman. Războiul și lagărele naziste lovesc și la multă vreme după ce, ca realitate, au încetat să existe. Eva, logodnica lui Georgi, este crescută de o familie din oraș după ce mama ei (Hanya, evadată, cu mințile rătăcite, de la Auschwitz) dispare; ajunsă într-o clinică de psihiatrie, Hanya scrie, în scopuri terapeutice, un jurnal despre perioada de prizonierat, iar Eva, în mîinile căreia ajunge caietul într-o zi, se sinucide
Generații by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14995_a_16320]
-
atenția. Autoarea revine asupra continentului negru într-un nou studiu, de această dată cu o privire de detaliu, infirmînd iarăși logica dezvoltării în trepte a unui domeniu care la noi e încă la început de drum. Cartea se numește Tombouctou, orașul imaginar și e reluarea unei teme deja schițate într-unul dintre capitolele studiului anterior. Mai mult însă decît o nuanțare sau o simplă adăugare de date. E o analiză atentă ce se bazează pe observații istorice și comparative, ce devine
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
deja schițate într-unul dintre capitolele studiului anterior. Mai mult însă decît o nuanțare sau o simplă adăugare de date. E o analiză atentă ce se bazează pe observații istorice și comparative, ce devine o poveste în sine a unui oraș care a sedus imaginația Europei. Cititorul cărții descoperă de fapt două orașe. O dihotomie obișnuită în studiile de imagologie. Există un Tombouctou real, în Republica Mali, amenințat astăzi de înaintarea deșertului, exploatat turistic și aflat pe lista patrimoniului protejat de
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
o nuanțare sau o simplă adăugare de date. E o analiză atentă ce se bazează pe observații istorice și comparative, ce devine o poveste în sine a unui oraș care a sedus imaginația Europei. Cititorul cărții descoperă de fapt două orașe. O dihotomie obișnuită în studiile de imagologie. Există un Tombouctou real, în Republica Mali, amenințat astăzi de înaintarea deșertului, exploatat turistic și aflat pe lista patrimoniului protejat de UNESCO, și există un Tombouctou imaginar, rod al fanteziei europenilor dornici să
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
obișnuită în studiile de imagologie. Există un Tombouctou real, în Republica Mali, amenințat astăzi de înaintarea deșertului, exploatat turistic și aflat pe lista patrimoniului protejat de UNESCO, și există un Tombouctou imaginar, rod al fanteziei europenilor dornici să intre în orașul despre care se știa că se află în stăpînirea tuaregilor sîngeroși și că e interzis creștinilor. Acesta din urmă e subiectul cărții Simonei Corlan-Ioan iar referentul său real e înțeles ca simplu pretext al legendei. Cum reprezentări stereotipe și clișeizate
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
se știa că se află în stăpînirea tuaregilor sîngeroși și că e interzis creștinilor. Acesta din urmă e subiectul cărții Simonei Corlan-Ioan iar referentul său real e înțeles ca simplu pretext al legendei. Cum reprezentări stereotipe și clișeizate compun imaginea orașului, istoria sa se lasă lejer rezumată: "Avînd în minte poveștile despre fastul și bogăția ce domneau în cetatea africană, europenii au plecat mînați de curiozitate să descopere misteriosul Tombouctou. Fiecare eșec a mai adăugat ceva legendei și nimic nu părea
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
curiozitate să descopere misteriosul Tombouctou. Fiecare eșec a mai adăugat ceva legendei și nimic nu părea să-i determine să renunțe la a visa la întoarcerea în patrie bogați și aureolați de victorie sau la a rămîne pentru totdeauna în orașul de dincolo de deșert, căsătoriți fiind cu prințese din diferite triburi africane". Scopul pe care și-l propune studiul nu e unul simplu. Trasarea hărții imaginarului Tombouctou presupune parcurgerea unei literaturi secundare inaccesibile la noi, extrem de bogată, chiar dacă, ne spune autoarea
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
teritoriu privilegiat de fantezia lumii "civilizate", iar Tombouctou ca un rezumat perfect al reprezentărilor despre continentul negru. Convinge încă de la început interpretarea propusă în carte: Tombouctou nu este încă una dintre multele utopii create de imaginarul european, ci are atributele orașelor nemaiîntîlnite. Cu ultimul capitol, studiul depășește limitele secolului al XIX-lea și propune o privire asupra mitului politic modern al vechiului oraș. O incursiune în Africa postcolonială aflată în căutarea unor repere identitare pune în lumină identificarea istoriei cu memoria
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
propusă în carte: Tombouctou nu este încă una dintre multele utopii create de imaginarul european, ci are atributele orașelor nemaiîntîlnite. Cu ultimul capitol, studiul depășește limitele secolului al XIX-lea și propune o privire asupra mitului politic modern al vechiului oraș. O incursiune în Africa postcolonială aflată în căutarea unor repere identitare pune în lumină identificarea istoriei cu memoria - Tombouctou a devenit un argument des invocat de discursurile identitare africane contemporane, tentate să transforme cetatea legendară dorită de europeni într-un
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
un argument des invocat de discursurile identitare africane contemporane, tentate să transforme cetatea legendară dorită de europeni într-un simbol și o miză pentru viitorul continentului. Cititorul care parcurge cartea Simonei-Corlan Ioan va rămîne captivat de modul în care un oraș întreg poate fi inventat cu pretenția de a fi realitate. Neînoielnic, o parte din fascinația pe care o suscită din totdeauna Africa se transmite lecturii, dar studiul acesta oferă el însuși suficiente argumente pentru o lectură plăcută. Observația pătrunzătoare, suplețea
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
argumente pentru o lectură plăcută. Observația pătrunzătoare, suplețea analizei, stilul care infirmă ariditatea scrierilor de tip academic, și, în primul rînd, felul în care un subiect atît de îndepărtat este adus atît de aproape, sub privirile cititorului. Simona Corlan-Ioan, Tombouctou, Orașul imaginar, Editura Paideia, Col. Spații imaginate, București, 2002, 216 p., 88 000 lei.
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
plan internațional: ameliorarea relațiilor sovieto-americane. Dar Ceaușescu a refuzat categoric perestroika și glasnosti-ul, ca și cum el singur ar putea să se opună mersului istoriei. Nu știu de ce, dar am impresia că timpul merge mai repede aici la Stockholm, în vreme ce în alte orașe el e mai lent și nu se grăbește deloc. Oamenii sunt sumbri, înecați în muncă și în alte treburi care nu se sfârșesc decât ca să înceapă din nou, într-un ritm diavolesc. în acest context, tăcerea e un fel de
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]