285 matches
-
săptămână, pedepsindu-le, când le găsește lucrând, întocmai ca Marți-seara."61 Timpul istoric este reînnoit periodic, prin intermediul timpului mitic, creația inițială a universului fiind repetată ritualic în actele magice care însoțesc pragurile de trecere. Astfel, "săptămâna" primordială este reamintită în orațiile nupțiale, tocmai pentru a reînnoi și sacraliza timpul profan: "Că numai Dumnezău e negreșit / Care toate-n lume le-a rânduit. / Luni a făcut sămn cu mâna / Și s-a făcut lumina; / Marți a făcut pomântul / Numai cu cuvântul, / Miercuri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
românesc G. nu a mai publicat decât o culegere precară (și ca dimensiuni, și ca interes), Din literatura populară de astăzi a Basarabiei, realizată „în vara anului 1918”, în județele Chișinău, Tighina și Akerman. Volumul cuprinde cântece lirice, haiducești, colinde, orații de nuntă, bocete, pilde. Pasiunea începuturilor se mai întrevede în anii maturității în decantarea sensurilor și a etimologiei unor expresii populare sau în formularea punctuală a unor ipoteze asupra originii și vechimii diverselor balade istorice. Independent însă de aceste abordări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
rod”. Carnalul erosului apare ca efect al reacției naturii la tentativa omului de a i se sustrage cu totul, prin spirit: „S-a străduit natura ca omul să nu-i scape; / Iubirea îl urcase deasupra ei prea tare, / Și-a-nmormântat-o-n carne”. Orația îndrăgostitului se adresează când unei iubite, când unui iubit. Obiectul erotic este invocat prin apelative ca „scumpa mea”, „iubita mea”, „domniță” sau „iubite”, „puternicul meu domn”, „prinț hermetic”, „amant”. Și nu e vorba (în orice caz, nu explicit) de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
fiecărei rubrici i se atribuie câte o vinietă, desenată de V. Rolla- Piekarski. Nici unul din materialele cu caracter juridic, medical sau agricol nu este iscălit, tot așa cum nici foiletoanele literare (cu unele excepții) nu poartă semnătură. Pe lângă texte folclorice (plugușor, orație de nuntă, cântece populare, strigături la joc și balade, precum Toma Alimoș sau Miorița), sunt reproduse scurte povestiri - dacă nu de-a dreptul snoave - cu pronunțat caracter moralizator, scrise în grai popular, ca de altfel întreaga revistă. O parte din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289149_a_290478]
-
132, elogiind pacea, „turnurile de frăție” ce apropie oștirile învrăjbite. Moralismul psalmilor, versificați adesea de D. cu mijloacele prozodiei populare, pare a fi favorizat, între altele, ulterior, circulația manuscrisă independentă a multora dintre ei, precum și răspândirea lor în folclor - ca orații, colinde, bocete -, cel mai frecvent întâlniți regăsindu-se în colecția lui Anton Pann Versuri sau Cântece de stea ce să cântă la nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Imnuri înălțate demiurgului, creației și existenței, psalmii îi dezvăluie tălmăcitorului bogăția de nuanțe a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
de obicei pe un ton ceremonios, și care stăruie asupra principalelor momente ale desfășurării ritualului, subliniind totodată importanța acestora. În limba română există o variantă destul de veche a acestui termen. Latinescul oratio a dat în românește „urăciune”. Cât despre formele „orație”, „urație”, întâlnite în secolul al XVIII-lea în scrierile cronicarilor, acestea derivă din polonezul oracya. Neologismul polonez a fost concurat în epoca influenței grecești de cuvântul encomion. De aici și cumulul de înțelesuri pe care îl capătă noțiunea, însemnând nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
rostite la sărbători. Un creator de o. ocazionale a fost marele ban Văcărescu, tatăl poetului Ienăchiță Văcărescu. Spre deosebire de o. festivă, obișnuită la Curțile domnești și boierești, o. de nuntă conservă numeroase elemente poetice de o rară frumusețe. Surse: I. Păunescu, Orații populare, care în unele sate obișnuiesc a se zice la nunți, II, București, 1848; V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866, 363-364; I. C. Fundescu, Basme, orații, păcălituri și ghicitori, București, 1875, 143-156; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
de nuntă conservă numeroase elemente poetice de o rară frumusețe. Surse: I. Păunescu, Orații populare, care în unele sate obișnuiesc a se zice la nunți, II, București, 1848; V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866, 363-364; I. C. Fundescu, Basme, orații, păcălituri și ghicitori, București, 1875, 143-156; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București, 1885, 161-184; I. G. Sbiera, Povești și poezii populare românești, îngr. și pref. Pavel Țugui, București, 1971, 455-470; Elena Sevastos, Nunta la români, București, 1889, 92-216, 283-404
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
ținute la nunțile țărănești sau Binecuvântarea tinerilor ce se însor, București, 1893, 5-24; G. Fira, Nunta în județul Vâlcea, București, 1928, 1-54; Axentie Bilețchi-Oprișanu, Din comorile neamului nostru. Datini, orațiuni, cântece și strigături de nuntă, Cernăuți, 1930, 3-39; N.I. Dumitrașcu, Orații sau Carte de vornicit, București, 1937; Gh. Pop, Orații și strigături de nuntă din regiunea Maramureș, București, 1967; Ion Meițoiu, Spectacolul nunților. Monografie folclorică, București, 1969, 51-438; Nunta la români, îngr. I. Moanță, pref. Mihai Beniuc, București, 1977; A. S. Hâncu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
însor, București, 1893, 5-24; G. Fira, Nunta în județul Vâlcea, București, 1928, 1-54; Axentie Bilețchi-Oprișanu, Din comorile neamului nostru. Datini, orațiuni, cântece și strigături de nuntă, Cernăuți, 1930, 3-39; N.I. Dumitrașcu, Orații sau Carte de vornicit, București, 1937; Gh. Pop, Orații și strigături de nuntă din regiunea Maramureș, București, 1967; Ion Meițoiu, Spectacolul nunților. Monografie folclorică, București, 1969, 51-438; Nunta la români, îngr. I. Moanță, pref. Mihai Beniuc, București, 1977; A. S. Hâncu, V. S. Zelenciuc, Folclorul obiceiurilor de familie, Chișinău, 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
etnomuzicologie de Florin Bucescu și Viorel Bârleanu, II, Iași, 1991, 51-97; Folclor vechi românesc, îngr. și pref. C. Ciuchindel, București, 1990, 135-210; Silvia Ciubotaru, Nunta în Moldova. Cercetare monografică, Iași, 2000, 209-301. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 487-489; Dan Simonescu, Orațiile domnești în sărbători și la nunți, CEL, 1941; Gh. Vrabie, Contribuții la studiul orațiilor populare, REF, 1947; Ion Apostol-Popescu, Studii de folclor și artă populară, București, 1970, 241-248; Ion Șeuleanu, Orația de colăcărie, SUB, Philologia, t. XIV, 1969, fasc. 1
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
îngr. și pref. C. Ciuchindel, București, 1990, 135-210; Silvia Ciubotaru, Nunta în Moldova. Cercetare monografică, Iași, 2000, 209-301. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 487-489; Dan Simonescu, Orațiile domnești în sărbători și la nunți, CEL, 1941; Gh. Vrabie, Contribuții la studiul orațiilor populare, REF, 1947; Ion Apostol-Popescu, Studii de folclor și artă populară, București, 1970, 241-248; Ion Șeuleanu, Orația de colăcărie, SUB, Philologia, t. XIV, 1969, fasc. 1; Gheorghe Cardaș, Cele mai vechi orații de nuntă tipărite, REF, 1971, 4; Mihai Pop
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
209-301. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 487-489; Dan Simonescu, Orațiile domnești în sărbători și la nunți, CEL, 1941; Gh. Vrabie, Contribuții la studiul orațiilor populare, REF, 1947; Ion Apostol-Popescu, Studii de folclor și artă populară, București, 1970, 241-248; Ion Șeuleanu, Orația de colăcărie, SUB, Philologia, t. XIV, 1969, fasc. 1; Gheorghe Cardaș, Cele mai vechi orații de nuntă tipărite, REF, 1971, 4; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 179-192; Dicț. lit. 1900, 649; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
nunți, CEL, 1941; Gh. Vrabie, Contribuții la studiul orațiilor populare, REF, 1947; Ion Apostol-Popescu, Studii de folclor și artă populară, București, 1970, 241-248; Ion Șeuleanu, Orația de colăcărie, SUB, Philologia, t. XIV, 1969, fasc. 1; Gheorghe Cardaș, Cele mai vechi orații de nuntă tipărite, REF, 1971, 4; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 179-192; Dicț. lit. 1900, 649; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, I, București, 1981, 442-446; Ion Șeuleanu, Orația de nuntă, în Poezia populară la nuntă, București, 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
XIV, 1969, fasc. 1; Gheorghe Cardaș, Cele mai vechi orații de nuntă tipărite, REF, 1971, 4; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 179-192; Dicț. lit. 1900, 649; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, I, București, 1981, 442-446; Ion Șeuleanu, Orația de nuntă, în Poezia populară la nuntă, București, 1985, 137-181; Andrei Hâncu, Reflecții generale asupra genezei, dezvoltării istorice și stării actuale a speciei orației ritualice, în Probleme de geneză a creației poetice populare moldovenești, Chișinău, 1991, 128-151; Ion Șeuleanu, Nunta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
1976, 179-192; Dicț. lit. 1900, 649; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, I, București, 1981, 442-446; Ion Șeuleanu, Orația de nuntă, în Poezia populară la nuntă, București, 1985, 137-181; Andrei Hâncu, Reflecții generale asupra genezei, dezvoltării istorice și stării actuale a speciei orației ritualice, în Probleme de geneză a creației poetice populare moldovenești, Chișinău, 1991, 128-151; Ion Șeuleanu, Nunta în Transilvania, București, 2000, 93-135, passim; Pavel Ruxăndoiu, Folclorul literar în contextul culturii populare românești, București, 2001, 282-291. I.H.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
Achaia pe când Sfântul Paul predica în Corint 181. Fiind născut în anul 13 î.H., avea patruzeci de ani pe vremea relegării lui Ovidiu. Având o bună pregătire retorică, a încercat să își deschidă o cale spre Mecena, printr-o orație. S-a împrietenit cu Messala, al cărui cerc era frecventat atât de Iunius, cât și de Seneca. Cercul lui Messala era destul de ostil față de regimul augustan, la fel ca și cel al lui Pollio 182, aceștia își mascau adevărata lor
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
15 d.H., pe când era consul desemnat, Ovidiu subliniază că Flaccus conducea "aceste regiuni"spune sulmonezul (praefuit his locis), se subînțelege că ar fi avut o funcție militară în Moesia 198, înainte să fie consul desemnat 199 și să țină o orație în senat 200. Puțin după consulat, Flaccus a fost trimis în Moesia de Tiberiu ca legatus pro praetore, pentru a supune Rhescuporide 201 și apoi în Siria. Ovidiu îi propune lui Graecinus 202 să-i ceară fratelui Flaccus informații precise
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
colecția Poezii și basme populare din Crișana și Banat (1968), îmbogățită simțitor prin îndelungate și răbdătoare strădanii, de unde se detașează, ca având o valoare aparte prin „coloratura eroică”, balada Trei păcurari, o variantă a Mioriței. Volumul este alcătuit din colinde, orații și cântece de nuntă, cântece de înmormântare, descântece, balade, cântece de dragoste și dor, cântece de jale și înstrăinare, cântece satirice și strigături, povești, legende și snoave. Acestea au fost culese între 1906 și 1961 de prin comunele și satele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290324_a_291653]
-
Alexa Visarion este un exemplu strălucit de lectură în adâncime a unui text clasic. (Ion Cristoiu) Larisa Stase Mureșean Mașa și Vladimir Jurăscu Verșinin Cum câțiva intelectuali se pronunță în ultima vreme critic, deloc ceremonios, în scris și în felurite orații, despre arta regiei, în așa fel încât reiese limpede că nu cunosc nici care e natura acestei arte și nici cum se săvârșește ea în practică, aș reaminti că una din prerogativele meseriei e organizarea a tot ceea ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
S. cu sprijinul elevilor săi. Dincolo de unele neajunsuri, care decurg mai ales din culegerea neriguroasă a textelor, lucrarea se impune prin câteva observații privind datina colindatului, precum și prin descrierea amănunțită a obiceiurilor Malanca și Irozii. Mai izbutite ca realizare artistică, orațiile de nuntă prezentate sunt însoțite de note explicative și alcătuiesc o succintă schiță monografică a acestui ceremonial. Un apel pentru adunarea poveștilor, cântecelor, cimiliturilor și descântecelor populare, publicat de S. în 1858, mai întâi în „Gazeta Transilvaniei”, apoi în „Foaie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
a celui care o rostește, precum și de puterea riturilor pe care acesta le stăpânește. Puterea cuvântului magic este activată În numeroasele rituri verbale de propițiere, cum ar fi urările cu diferite ocazii festive, urările formalizate din textele Plugușorului sau ale Orațiilor de nuntă, cele cuprinse În colinde sau În cântecele de cunună sau, pe un palier simbolic mai complex, cele implicate În acțiunea ursitoarelor de a defini, prin formule magice, destinul nou-născuților (vezi V. Bălteanu, 2001, pp. 188-189; P. Caraman, 1983
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Prin asemenea construcții simbolice, În care masculinitatea și feminitatea apar polarizate (pe axele unor arhetipuri mitologice și roluri funcționale care variază de la o cultură la alta), sunt instituite, confirmate și asimilate idealurile sociale de gen și vârstă. Spre exemplu, În orațiile de nuntă, căsătoria este prezentată În două coduri: În cel eroic, ea apare ca o vânătoare În care mirele urmărește și prinde o căprioară (metaforă a miresei); În cel agrar, mireasa este asemuită cu o floare pe care mirele o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
După M. Pop (1976, p. 139), ele sunt compuse din trei unități ceremoniale: logodna, nunta și obiceiurile de după nuntă. Aceste rituri implicau, În grade diferite de participare, Întreaga colectivitate rurală. Ele activau forme culturale complexe: rituri, dansuri, creații literare folclorice (orații, balade, doine, strigături etc.), obiecte cu semnificații simbolice (colacul, plosca, inelul, bățul starostelui, bradul Împodobit etc.), manifestări de teatru popular sau de dramatizare a comunicării normelor tradiționale de viață. Ceremonia nunții era gestionată de specialiști rituali (preotul, starostele, colăcerul, brădarul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
călare și lua bradul pentru a-l duce la casa miresei: conform unor credințe, el trebuia să facă acest drum fără opriri și fără să fie văzut de prea multă lume. Ajuns la casa miresei, el rostea anumite urări tradiționale (orații) și ceda bradul tatălui miresei: acesta Îl prindea Într-un băț Înalt și apoi Îl așeza În partea de răsărit a casei. În orația sa, brădarul prezenta călătoria plină de primejdii pe care a făcut-o pentru a aduce bradul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]