337 matches
-
N-a scris aproape nimic, ba a mai avut și neplăcerea ca unul dintre foarte puținele lui texte tipărite să apară semnat („aici o în grozitoare greșeală de tipar...“) Alexandru Lincu... Dar prezența lui era hipnotică și cuvintele lui erau oraculare. La primul curs ținut cu el, după ce a tăcut afundat în gânduri, ca un nou Wittgenstein, mai bine de un sfert de oră, ne-a produs de la-nceput o crampă mentală: „Da, să vorbim despre comu ni care. Ce-nseamnă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de când lumea, având aceeași vârstă ca dealurile unde înțelepții antici au început pentru prima dată să studieze plantele medicinale și alchimia. Primele referiri sistematice scrise la bolile oamenilor și la îngrijirea medicală în China se găsesc în inscripții de pe oase oraculare datând din anul 1500 î.e.n. În timpul dinastiei Han, au apărut trei texte medicale principale care rezumau toate cunoștințele medicale anterioare lăsate moștenire de China antică. Aceste texte separau realitățile de superstiții și codificau principiile medicale atât de bine, încât sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
primelor dinastii. Cu precădere mă atrage dinastia Shang, Întâia dinastie a Imperiului Chinez, Începută, după unii, cu aproape două mii de ani Înainte de Hristos. Civilizația chineză, care atingea atunci un nivel de dezvoltare foarte Înalt, era uimitoare prin faptul că inscripțiile oraculare descoperite se făceau pe oase și, mai ales, pe carapacele de broască țestoasă. Uimitor, nu ?! O dinastie fenomenală, care a numărat vreo treizeci de regi, fiecare Însetat de putere și cu mari tendințe expansioniste. Nu lipsesc din acea vreme nici
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
născut nu Îmi mai seamănă, cum să nu crească În mine teribil și monstruos dorința de a contamina și eu pe cineva definitiv și total. Rostesc deci, cu toată frica și cu toată mila mea de mine, În clipa aceasta oraculară verdictul barbarului care sînt: „Fie ca cel ce se va naște să-mi semene! Fie ca el să mă răzbune!“ Laguna, loc voluptos și terifiant, pubis Întunecat fremătînd de viscerale contracții, orbită incertă În care Delfinul atinge În cercuri concentrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și a / început să scrie. Să / scrie independentă de mine. Prospectând și mai intens realitatea, dar neuitând nici, să-și arunce, din când în când, privirea înapoi și, de asemenea, să se introspecteze, încât să poată adeseori să se exprime oracular, începând cu Poeme aristocrate (1991), poetul aduce o poezie în care echivocul se reduce, ca și avalanșa imagistică din cadrul aceluiași text, deși există în pustiul junglei acestei epoci de confuzie... Și senzualitatea - ale cărei mărci lexico-semantice sunt diseminate în texte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în lumina de ceară. * * * Pentru Cati Iordănescu Orice aș face, flacăra este rece! În jur, camerele au înghețat, ferestrele și gardul le-au încorsetat cu un brâu opac, cerul s-a ascuns dincolo de veac. Ce o să prind din acest frig oracular, oprit peste vreme, ceasul a înțepenit acele nu mai sar în turnul bisericii clopotul bate mai rar, fără muzică și fără credință; spaima face ocol. Nu va fi nici un sfârșit, decât pentru noi, uitați de toți aici pe pământ, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
voievozii (Mircea, Mihai, Ștefan) sunt convocați frecvent în discursul poetic. Se poate spune, astfel, că poezia lui nu se distinge prin originalitate, fiind, în bună parte, asemănătoare, în pofida distanței în timp, cu o anumită lirică patriotică ori de meditație istorică, oraculară, vag ori criptic vindicativă, care a fost tolerată ori încurajată de naționalismul ceaușist, și că diferă net de aceea doar prin recursul masiv și explicit la religiozitate și prin afirmarea poziției politice anticomuniste, promonarhice, manifestă, de pildă, într-o odă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
IV, București, Editura Univers Enciclopedic, p. 289. 171 Ibidem, p. 506. 172"Pasărea Phoenix (grecescul Φοῖνιξ, phoínix, uneori Phönix) este o pasăre mitică, care posedă proprietatea de autoincendiere periodică și regenerarea din propria cenușă. Este considerată a fi o pasăre oraculară. Are o longevitate extraordinară, ce diferă de la autori la autori, unii afirmând că trăiește de la 500 la 13.000 de ani. Este singura din specia ei, deși nu se poate reproduce. Atunci când lunga sa viață este pe terminate și ea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
gîndim la filonul estetizant și la vitalismul sexualist pe care le Îmbrățișează. După 11 septembrie 2001, după intervenția americană din Serbia, Însă, Pascal Quignard este unul dintre scriitorii care, printr-un afișat stoicism aristocratic, ca și prin pesimismul și eleganța oraculară profesate, ocupă un loc aparte În memoria cititorilor francezi. Mai mult, Pascal Quignard, deși fidel convingerii că cel mai mare blestem al umanității este acela de a resimți permanent nevoia redempțiunii - așadar și pe aceea a unui Salvator - se așează
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1960; "Vis planetar", E. P. L., 1964; "Răsfrângeri", E. P. L., 1966; "Monada", E. P. L., 1968, "Odihnă în țipăt", Editura Tineretului, 1969; "Șah orb", Editura Eminescu, 1971; "Madona din dud", Editura Eminescu, 1973. Poezia lui Cezar Baltag, concentrată în idei și imagini, oraculară, uneori excesiv intelectuală, alunecă uneori în plasma unor sentimente pe care nu le refuză, cum nu refuză nici "muzica" nici "vagul", ci le ascunde și le integrează organic: "Cel ce nu a venit,/ Cel ce e s-a risipit/ Lângă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este propusă, în "ultimă instanță", o lecție, demonstrație de reabilitare a unor motive poetice compromise de o viziune simplificat idilică și superficial anecdotică a multor poeme pătrunse, atunci, înainte de vreme, în manualele școlare"1. Și în aceste poeme, domină tonul oracular, aura de legendă, cu incantații de bocete și blesteme, un limbaj familiar sau tehnic, păstrând însă doza de dramatism și de mit care ascund o mișcare puternică și fascinantă. Forța vizionară a poetului Ion Gheorghe, indiferent dacă ne aflăm în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spectaculoase de stil, poetul creează un paralelism perfect între mijloacele de expresie și conținutul pe care-l încearcă așa cum am văzut, sugerează onomatopeic bătaia ciocanelor de la Tg. Ocna pentru extracția sării. "Zoosophia" rămâne prin pitorescul și inventivitatea metaforică, prin substratul oracular, prin încercarea de a ajunge cum ar spune Nichita Stănescu, la necuvinte, să statornicească o reprezentare hieratică sau bolovănoasă într-o limbă poetică nouă, capabilă să transmită viziunea barocă a poetului: "O, Dumnezeu iartă ambiția mea deșartă/ de-a face
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
eul personal al individului. În planul culturii, distingem o nebunie culturală. Despre ea a vorbit pentru prima oară Socrate, care o considera „un dar al zeilor”, numind-o „nebunia divină” (thea maniaă. În această categorie sunt incluse următoarele manifestări: nebunia oraculară, inspirată de Apolon; inspirația poetică, care vine din partea muzelor; dragostea sau erosul, datorate lui Eros și Afroditei; beția orgiastică și extatică, care este dată de Dionysos. Nebunia culturală este un „scenariu” care ilustrează și reproduce nebunia ca formă specifică de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aici, în cel de-al doilea Sonet din imbricata Infernală comedie, marea majoritate a versurilor de dragoste scrise de Emil Brumaru capătă o priză aproape magică, grație nesfârșitului șir de laitmotive și refrene cu sonorități rubensiene, inflexiunilor jucăuș-ironice și nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică severă le organizează în forme poematice specifice unor specii vetuste, revitalizate cu nostalgie. De o simbolică aparte se încarcă și cele mai pregnante ipostaze ale alterității poetice, Detectivul Arthur și Julien Ospitalierul, deveniți actanți de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
orgă, cu siguranță două dintre cele mai bune texte poetice scrise de Nichita Danilov, în ciuda, sau poate tocmai datorită interferențelor generice. În miezul scenariului din Câmp negru scenariu articulat parabolic și redat într-un registru plurivalent, în care colocvialul și oracularul, concretul și abstractul, derizoriul și înalt simbolicul, își dispută în permanență întâietatea se exploatează un motiv poetic de o simbolică aparte, zarul și jocul de cărți ("barbut, pocher, șeptic și stos"). Textul apare, de altfel, ca o spectaculară, ingenioasă regie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
intermundic, prin care se dă relief tentației unificării. De Hermes Trismegistus, zeul sapiențial, cu atribute profetice, astrologice și didactice, apologetul cosmografiei și al riturilor sacrificiale, în fine, zeul cunoașterii secretelor divine, amintește cumulul sugestiv de trimiteri directe ori aluzive la oracular și alchimic. Cititorii rafinați, degustători de intertextualitate savantă, vor sesiza, de bună seamă, că volumele lui Pendefunda abundă în referințe mitologice (Osiris, Urania, Cronos, Zeus, Apollo sau desigur, Mercur, adică Hermes) și citate latinești prin care sunt esențializate treptele, mijloacele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu cât formula psalmodică pentru care poetul optează nu îi ușurează defel procesul po(i)etic. Dimpotrivă! Din fericire, marea majoritate a textelor capătă astfel o priză aproape magică, datorită laitmotivelor și refrenelor cu sonorități consacrate, elanurilor mistic-incantatorii ori nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică (la fel de exigentă pe cât abilă!) știe să le strunească în forme poematice lucrate cu migală și fără cusur. Iată, bunăoară, un tandru-sensibilizator Laudatio: "1. Ce gingaș spânzură el la tâmpla amiezii cercel. 2. Ce tandru și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fie pentru că a auzit șuieratul coasei. "Conform unor credințe, larg răspândite în spațiul indo-european, cucul are puterea de a profeți mersul vieții, numărul de ani, norocul sau nenorocul oamenilor, bogăția sau sărăcia, împlinirea erotică sau singurătatea, sănătatea sau moartea. Funcția oraculară derivă din virtuțile augurale specifice cântecului (ori manifestărilor) tuturor păsărilor migratoare: venind primăvara, o dată cu reînvierea naturii, marcând și consfințind acest început, ele au puterea de a vesti rânduiala lucrurilor și (chiar) de a așeza evenimentele pe o anumită matcă. b
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
fluviul Halys, o mare putere va fi înfrântă". Deznodământul a fost unul nefericit pentru Cresos, care a fost înfrânt, iar statul său a fost anexat regatului persan. Deseori, la fel ca în acest exemplu, răspunsurile obținute prin diverse tehnici divinatorii (oraculare sau de altă natură) oferă răspunsuri ambigue și imprecise, fapt ce lasă loc interpretărilor și speculațiilor, motiv pentru care o anumită prezicere poate fi socotită de unii un eșec, iar de către alții o veritabilă reușită. Aceasta nu i-a împiedicat
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
au fost aruncate constituiau alte indicii care așteptau interpretarea specialistului în arta divinatorie. Mai mult, pietrele transformate în statui continuau să fie purtătoare de diverse semnificații. 3.1.2.6. Divinația prin intermediul statuilor Era întâlnită mai ales în perioada antică, oraculară. Practicile divinatorii ajunseseră la apogeu, atât în ce privește audiența lor, cât și sub aspectul formelor concrete de realizare. Practic, se atribuiau unor statui virtuți neobișnuite. Forma aceasta de divinare apare în perioada de declin a practicilor mantice, când au fost inventate
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Formulele cele mai uzuale sugerează situații comune și îndeamnă clientul la destăinuiri și confesiuni. În general, prin intermediul acestora, se pot exprima o serie de experiențe comune și se pot stabili relații destul de apropiate. 13.2.2.4. Termeni imperativi Vocabularul oracular înregistrează frecvent o serie de termeni de tipul: a întreba, a spune, a ordona, a proteja. În general, este vorba de expresii care sunt folosite de o manieră activă. Alături de aceștia circulă o seamă de termeni imperativi. Ei se întâlnesc
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
-P. Vernant et al.,, Divination et rationalité, ed. cit., p. 24. 285 Ibidem, p. 44. 286 Referindu-se la metodele rabinice de explicare a Torei, Moshe Idel urmărește utilizarea unui termen, drș. Concluzia sa este aceea că "mutația de la folosirea oraculară a rădăcinii drș în legătură cu Dumnezeu la o cercetare a textului într-o modalitate exegetică este o evoluție care presupune că textul a înlocuit revelația divină directă" (Moshe Idel, Perfecțiuni care absorb. Cabala și interpretare, ed. cit. p. 237.) 287 Ibidem
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
culoare convențională, sunt încărcate de o vigoare a sugestiei, a reverberațiilor conotative cu totul excepțională. Sub masca reținerii și a contemplării distanțate, poetul e imperativ, în bună parte un omolog cvasibacovian al vulcanicului Cristian Simionescu. Pesimism, decepție, dezabuzare, cinism, caracter oracular, orfism, autosofie, gnosticism de factură personală, proclamarea biruinței binelui, angajare existențială și civică sunt, toate, trăsături ori atribute semnalate de critică și care, în pofida impresiei de inventar eteroclit, dau seamă de identitatea acestei poezii ce „constată și spune starea lucrurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
există revelație sau schimbare, „trecerea” e de fapt încremenire, „eu” și „celălalt” sunt totuna, șiruri de indivizi sau evenimente identice se substituie periodic într-un joc fără sens. Halucinantul Câmp negru, scris într-un registru dublu, amestec de oralitate și oracular, de aparent derizoriu și intens simbolism, este un poem paradigmatic despre trecerea spre nicăieri, adică în moartea percepută ca vid, ca moarte-în-moarte (aceeași percepție apare mai târziu la Ioan Es. Pop): „Mână lângă mână și pumn lângă pumn/ jucând zaruri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
intensificare a senzațiilor ș.a.m.d. decurg „vocațiile”, virtualități esențiale ale consumului informațional. De pildă, din nevoia de cunoaștere derivă, alături de altele (insolitul, verdictul), o vocație euristică, a descoperirii. O activează și îi răspund problemele de matematică, textele enigmatice, ezoterice, oraculare, jocurile de cuvinte, dar și poezia ermetică, visele, romanele polițiste sau proza fantastică. La împlinirea acestor vocații pot contribui, prin urmare, simultan sau pe rând, orice lucru, orice obiect, orice limbaj particular al gândirii producătoare, anulând diferența dintre știință, eseu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]