309 matches
-
suferit metamorfoza doctrinară completă de la o ideologie individualist-liberală indisociabilă de aspirațiile democratice (i.e., naționalismul liberal britanic) înspre o ideologie colectivist-etnicistă pătrunsă de un spirit autoritar (i.e., naționalismul etnic german). Însă niciunul dintre acești profeți ai naționalismului nu au avut harul oracular de a putea prevede calamitatea ce avea să fie descătușată din ideile politice pe care mințile lor le-au plăsmuit. Ceea ce poate fi numită "apoteoza negativă" a naționalismului s-a consumat în național-socialismul german, care a rasializat națiunea până în măduva
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
evidențiem adineauri, cadrele rigide ale educației dogmatice sunt sparte prin incitații reflexive. În locul injuncțiunilor tradiționale care îmboldeau elevii la învățarea pe de rost, subiecții educației postmoderne sunt invitați la exerciții reflexive. "Să reflectăm" iar locul repudiatului "DE REȚINUT". De la revelații oraculare la scepticism profetic. În strânsă corelație cu tranziția de la un factualism dogmatic de tipul apodictic la un regim reflexiv de interpretare relativă a trecutului avem și abandonarea credinței în natura oraculară a istoriei, care a dăinuit în conștiința românească încă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Să reflectăm" iar locul repudiatului "DE REȚINUT". De la revelații oraculare la scepticism profetic. În strânsă corelație cu tranziția de la un factualism dogmatic de tipul apodictic la un regim reflexiv de interpretare relativă a trecutului avem și abandonarea credinței în natura oraculară a istoriei, care a dăinuit în conștiința românească încă din primele scrieri istoriografice. F. Aaron (1835), spre exemplu, scria într-unul din primele manuale de istorie publicate în Țările Române, "istoriei patriei, oglinda aceea magică a veacurilor trecute, icoana cea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
publicate în Țările Române, "istoriei patriei, oglinda aceea magică a veacurilor trecute, icoana cea adevărată a vremii de acum, și cheiea cea de mare preț cu care se descuie oarecum și ascunsurile viitorului" (pp. v-vi). Ideea istoriei ca "dispozitiv oracular" este înlocuită de înțelegerea istoriei ca deprivată de orice elemente profetice. Din carte oraculară în care viitorul se lasă întrevăzut, trecutul este redefinit ca enigmă, sau chiar contradicție. Ilustrativ în acest sens este citatul din C. Durandin (1998) instaurat ca
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
adevărată a vremii de acum, și cheiea cea de mare preț cu care se descuie oarecum și ascunsurile viitorului" (pp. v-vi). Ideea istoriei ca "dispozitiv oracular" este înlocuită de înțelegerea istoriei ca deprivată de orice elemente profetice. Din carte oraculară în care viitorul se lasă întrevăzut, trecutul este redefinit ca enigmă, sau chiar contradicție. Ilustrativ în acest sens este citatul din C. Durandin (1998) instaurat ca motto menit să servească drept caveat lector pentru cititorul manualului de Istoria românilor, avertizat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
servească drept caveat lector pentru cititorul manualului de Istoria românilor, avertizat asupra faptului că "Istoria românilor este o istorie de contradicții nerezolvate" (Dumitrescu et al., 1999, p. 3), pe care autorii manualului nici măcar nu își propun să o dezlege. Caracterul oracular este înlocuit astfel de natura aporetică a istoriei. "Bufnița Minervei nu-și începe zborul decât în căderea serii"! Această sentință hegeliană, care arată prin mijloacele argumentării metaforice că filosofia istoriei nu poate profesa decât o înțelegere retrospectivă și nu proiectivă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
agricultură la teologie, nimic din ce e teoretic nu-i e străin. Poate da lecții fotbaliștilor și miniștrilor, taților de familie și tineretului bezmetic, tuturor compatrioților aflați în derută. Are soluții, are morgă, n are cu cine discuta. 3. Vorbitorul oracular. Nu vorbește. Oficiază. Are o misiune. O parte din el e deja statuie, discursul lui e gândit ca un depozit de viitoare citate. Se adresează contemporanilor, dar mai ales secolelor care vin. E o instituție. Prin urmare, nu poate greși
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
auzit nimic! Mă jur pe ce vrei tu; mă crezi?” (s.n.). Tensiunea dintre amantul-tejghetar și Veta, cauzată de suspiciunile acestuia privind onestitatea femeii, capătă În ochii celei din urmă proporțiile unei adevărate catastrofe prefigurate de «semne»: răsturnarea candelei, reacții fiziologice oraculare ca bătaia ochiului drept. Veta e Îndurerată de eventuala ruptură, dar și de acuzele neîntemeiate rostite la mânie de către amant. Pentru ea despărțirea de Chiriac e considerată «un necaz mare», mai mare decât pierderea afacerii, prin translare În sfera preocupărilor
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
stabili o clasificare simptomatică și probabil, spunem noi, etiologică. Unanimi par a fi majoritatea autorilor care consideră viziunile parte din Marea Cunoaștere ce ne este rezervată, în măsura în care avem pregătirea de a o înțelege. Mircea Eliade, parcurgând extazul apollinian catharctic și oracular, demonstrează că în Grecia antică aceste revelații "necesită inteligență și deschid calea meditației; în fond ele conduc la înțelepciune. Walter Otto observă că obținerea cunoștințelor oculte este întotdeauna însoțită de o exaltare a spiritului". Opus lui Apollon, Hermes este acela
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dragoste ale Minadelor sau ale femeilor trace, e sfașiat de ele, capul și lira fiindu-i aruncate în fluviul Hebrus și plutind până în insula Lesbos, care devine astfel simbolul poeziei lirice. Retezat, capul plutește însa cântând și devine un cap oracular autonom (figura 3). Lira a fost salvată de Muze și transformată în constelație. Herodot și Diodor din Sicilia considerau că Orfeu s-a inițiat în Egipt, de unde a importat în Hellada Misterele Orfice și concepția despre Infern (Tartaros ca pedeapsă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Preoții, khnm, aveau același nume ca în ebraică (Kohăn). Alături de preoți sunt menționate, de asemenea, preotesele (khnf) și qadecim, persoane "consacrate", (în Biblie, acest termen desemnează prostituția sacră, dar textele ugaritice nu indică nimic asemănător.) în fine, sunt citați preoții oraculari sau profeții. Templele aveau altare împodobite cu imagini ale zeilor și simboluri divine, în afară de sacrificii sângeroase, cultul comporta dansuri și numeroase acte orgiastice care vor stârni mai târziu mânia profeților. Dar nu trebuie să uităm că lacunele documentare ne permit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se poate spune despre personajul cunoscut sub acest nume este faptul că a fost marcat de întâlnirile, dramatice și repetate, cu Iahve. Revelația căreia Moise i-a fost intermediar, a făcut din el, în același timp, un profet extatic și oracular și un "magician"; modelul preoților leviți și șeful charismatic prin excelență, care a reușit să transforme un grup de clanuri într-un nucleu de națiune, poporul lui Israel. 60. Religia sub Judecători: prima fază a sincretismului S-a convenit să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
XVIII-lea vorbesc despre ăpilum ("cel care răspunde") sau de muhhum și muhhutum, bărbați și femei care primesc oracolele zeilor în vis sau în viziunile lor. Acești ăpilum și muhhum corespund nâbâim-ilor. Ca și profeții lui Israel, ei foloseau fraze oraculare mai degrabă scurte și își trimiteau mesajele regilor, chiar când era vorba de vești rele sau de critici împotriva anumitor acțiuni ale suveranului 38. Încă în primele secole ale cuceririi și colonizării se remarcă o influență canaaneană în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
veritabil care amenința colectivități întregi. Apollon a făcut mai umane obiceiurile arhaice privind omuciderile 14. El este acela care a reușit să facă să fie achitat Oreste de vina de matricid (cf. Eschil, Eumenidele). Delfi avea o preistorie, ca loc oracular, cu mult înainte de Apollon. Oricare ar fi etimologia sa, grecii legau numele său de delphys, "matrice"15. Cavitatea misterioasă era o gură, un stomios, termen care înseamnă și vagin. Omphalos-ude la Delfi era și el atestat din epoca preelenică. Simbol
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
încărcat cu o semnificație genitală 16; dar el era, mai ales, un "Centru al Lumii". După legendă, doi vulturi cărora li se dase drumul de către Zeus, de la cele două margini ale lumii, s-au întâlnit în omphalos. Acest venerabil loc oracular, în care se manifestau, din cele mai vechi timpuri, sacralitatea și puterile Mamei Pământ, a primit o nouă orientare religioasă sub domnia lui Apollon. Oracolul era săvârșit de Pythia și de profetul care asista consultația. La început, consultările aveau loc
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dintre tărăncile de la Delfi, profetiza la dată fixă. Frunzele de laur pe care ea le mesteca, fumigațiile cu laur, apa pe care o bea din izvorul Cassotis nu au nici o proprietate îmbătătoare și nu explică transa. După tradiție, trepiedul său oracular era situat deasupra unui hău (chasmă), de unde emanau vapori cu proprietăți supranaturale. Săpăturile, totuși, n-au revelat nici o fisură 14 Obiceiul cerea ca făptașul, chiar involuntar, al unui omor să fie răpus de familie; era singura măsură posibilă pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nimic. 91. De la "viziune" Ia cunoaștere "Extazul" apollinian, deși provocat adesea de "inspirația" (adică posesiunea) zeului, nu implica totuși comuniunea din enthousiasmos-ul dionysiac (cf. § 124). Extaticii, inspirați sau posedați de Apollon, erau cunoscuți mai ales prin puterile lor cathartice și oraculare. (Dimpotrivă, inițiații în Misterele lui Dionysos, bakkhoi-i, nu dau niciodată dovadă de. Putere profetică.) S-a remarcat caracterul "șamanic" al anumitor personaje semimitice, reputați adoratori ai lui Apollon. Hyperboreanul Abaris, preotul lui Apollon, era înzestrat cu puteri oraculare și magice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cathartice și oraculare. (Dimpotrivă, inițiații în Misterele lui Dionysos, bakkhoi-i, nu dau niciodată dovadă de. Putere profetică.) S-a remarcat caracterul "șamanic" al anumitor personaje semimitice, reputați adoratori ai lui Apollon. Hyperboreanul Abaris, preotul lui Apollon, era înzestrat cu puteri oraculare și magice (de exemplu, bilocația). Herodot (IV, 36) scrie că el "și-a purtat peste tot pământul celebra sa săgeată, fără să se hrănească", iar după Heraclid (fr. 51 c) se afirma că Abaris zbura pe o săgeată. Or, săgeata
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în primul rând de Apollon. Seninătatea apolloniană devine, pentru omul grec, emblema a desăvârșirii spirituale și, prin urmare, a spiritului. Dar e semnificativ că descoperirea spiritului încununează o lungă serie de conflicte urmate de reconcilieri, și stăpânirea tehnicilor extatice și oraculare. 92. Hermes, "însoțitorul omului" Fiu al lui Zeus și al nimfei Maia, Hermes este cel mai puțin olympian dintre zei. El păstrează încă anumite atribute specifice divinităților prehomerice: el este reprezentat încă sub aspect itifalic; el posedă un "baston magic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Cred în una, steaua de pojar/ Care arde și-n cumplite geruri". După poezia alegorică, mesianică a primelor volume, Cântece de pierzanie (1938) și Cântece noi (1940), Mihai Beniuc va opta pentru poeme menite să susțină ideologia comunistă, păstrează tonul oracular, dar se distanțează de lirica interbelică (Arghezi, Blaga), astfel Orașul pierdut (1943), Un om așteaptă răsăritul (1946) fac elogiul progresului în noua societate. Dacă debutul poetic al lui Victor Eftimiu stă sub semnul simbolismului, iar încercările lirice din interbelic sub
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
niște dușmani ai culturii populare. Inutili pentru societate, suplimentari chiar și concesivi pentru dânșii, ei practică un rit al izolării cel puțin banal". Împrumută aici ceva din tonul dur al celor care vor duce lupta de clasă și din tonalitatea oraculară. Articolul pare să fie generat și de absența unor titluri din vitrine și atunci accesul la bibliotecile private pare să rămână singura soluție pentru cel care dorește să se informeze. Nu știm în ce măsură diatriba aceasta împotriva colecționarilor și-a atins
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
morții revine adesea. Singura realitate pe care o cunoaște eul poetic este cea a unei lumi decăzute, lipsite de idealuri ("Întunericul și vântul au dat de-a rostogolul copacii/ și-n locul stelelor așează întâmplări", Vechime). Tonul capătă uneori accente oraculare, poetul, sub impactul peisajului halucinant al suferinței universale, trăiește obsesiv coșmarul căderii: "bunda iernii-o să ne-ngroape,/ marea ne-o căra la fund.// Și pe-ntinderea opacă/ de cenuși, de scoici, de alge,/ antebrațul cât o cracă/ va da
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
hoți, nebuni", moartea prin spânzurare. Acel "noi", subliniat prin anaforă, îl face exponentul unei întregi comunități, unei generații nefericite, dar e, totodată, un plural al autorității, indicând detașarea de condiția mizeră și contemplarea spectacolului unei peregrinări prin lume din ipostaza oraculară a celui care a înțeles cursul existenței și poate să-i prevadă evoluția. Insistența cu care se pune semnul egal între eul liric și autorul declarat al poemului constituie o prelungire a tehnicilor avangardei care îl scotea astfel în evidență
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în cosmologia metafizică a lui Platon, acolo unde demiurgul întâlnește daimonul socratic și unde mesajul lumii Ideilor este preluat de înțelepciunea subiectului gânditor și în versiunea dedicată actului. Astfel, modelul conștiinței de sine optative este daimonul, care coboară din exterioritatea oraculară în care l-a plasat tradiția antichității grecești și devine voce interioară a unei modalități negative de prescripție ("daimonul este oracolul interiorizat"51). El inaugurează o tradiție de concepție care acordă un loc central conștiinței de sine în universul tematic
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
nu există creație fără uimire, uimirea declanșează creația, face parte din însuși actul creator și, integrată în operă, se comunică receptorului, suscitînd în acesta, prin actul uimirii, dorința, bucuria creativității". Opera lirică a regretatului Dan Laurențiu, prin spunerea de tip oracular, în care "simplitatea", "transparența" enunțurilor sînt permanent "sabotate" de rupturile semantice prezente în text, produc, cum spune eseista, efectul de uimire. Dan Laurențiu este cu adevărat un sacerdot al uimirii lirice. În capitolul final poeta narează o amintire cu Nichita
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]