7,285 matches
-
acuză,de lipsa de lacrimi și plâns, De cuget trufaș,de lipsa iubirii, De false comori,ce în viață am strâns, Trăiri de moment,pe calea pieirii! De ochi ce nu plâng,dureri ce nu văd, Nu c-ar fi orbi,ci refuză să vadă, Pe frați ce se zbat,prinși de-al lumii prăpăd, Uitând că-ntr-o zi,pot ei înșiși,să cadă! Urechi ce n-aud ,când e vorba să dea, Din ce nu-i al lor,din
SUFLET ACUZAT! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380770_a_382099]
-
suferință determinată de un eșec major, produsul unui amor propriu rănit, de suferința unei reprimări consumată la rece, constant, de un puternic complex de inferioritate pervertit adesea în teribilism. Ei descriu acest sentiment ca pe un un fel de sete oarbă, care nu se poate potoli, se hrănește din ea însăși și sfârșește în violență. Cel stăpânit de ură are sufletul răvășit de neîmpliniri, de deznădejdi, pentru că și-a stabilit greșit coordonatele vieții și în final îl dau peste cap. Mulțumirea
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
Suntem doar prizonierii ce, fără să ne pese,În straiele minciunii începem să-nvățămTăcerea-n care chipul pe rând ni-l conturăm.... XX. ÎN SUNETUL FĂCLIILOR DE STELE, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1575 din 24 aprilie 2015. Când clipa oarbă-și pune altă mască și ne aruncă-n haos, furibundă, se perturbează, preț de o secundă, în Univers o ordine firească. Cu viața pierdem ultimul scrutin și rătăcind obnubilați ca-n transe, sperând în loteria altei șanse, ne ducem să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
am fost cuminți aruncă după noi un pumn de stele. Cad Perseidele de parcă plouă în ritmul unui recviem celest, apoi se sting spre zori și-n cosmic gest lumina-și pierd în boabele de rouă. Citește mai mult Când clipa oarbă-și pune altă mascăși ne aruncă-n haos, furibundă,se perturbează, preț de o secundă,în Univers o ordine firească.Cu viața pierdem ultimul scrutinși rătăcind obnubilați ca-n transe,sperând în loteria altei șanse,ne ducem să murim câte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Crimeea) erau arinchii. Jordanes ne transmite că unele vrăjitoare din Sciția se numeau aliorumnae. Probabil este vorba de ari sau arieni ce locuiau odată pe valea Vistulei și care aparțineau familiei etnice a hermionilor sau arimilor din Germania (Melo, Descr. Orb. III, 3; Pliniu, lib. IV. 28). După o tradiție culeasă de Herodot, sciții erau înrudiți îndeaproape cu geții, iar Scythes, vechiul reprezentant al poporului scit a fost fiul lui Hercule și Echidnei din țara arimilor, frate bun cu Agathyrsus, primul
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
la Dionysius Periegetul, care îi localizează lângă munți Rhipei și le atribuie o origine din titani. Războinicii arimaspii locuiau pe lângă gurile Dunării, la vest de hyperboreeni, iar după cele mai vechi surse geografice locuiau lângă Oceanos Patamos sau Istru. (Dionysius, Orb. Descr. V.27-33). Ei aici (v. 31) au epitetul „areimanoi”, în fapt doar o formă a numelui grecizat arimaspi care original erau numiți arimasci sau arimi (Homer, Iliada, II. v. 783) și Hesiod (Theog. v. 304). În Argonautica (v. 1063
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
viziuni diametral opuse: una, a unei lumi fundamental bune, în care nimic nu este întâmplător sau izolat, toate lucrurile au rostul lor și toate evenimentele sunt legate între ele prin fire invizibile; cealaltă, a unui univers ostil, guvernat de forțe oarbe care lovesc la întâmplare, fără niciun avertisment. Deși se declară ateu și vede în Ivan Karamazov un model, protagonistul nu rezistă tentației de a căuta în jurul său manifestările unei ordini superioare. Din amintirile sale reiese tendința de a stabili legături
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
întors spre ălălalt, ca și cum sergentul le-ar fi priceput, cum le asculta el atent, probabil gândindu-se ce pedepse să-i mai dea indisciplinatului... Dar recrutul trăgea mai departe în el cu vorbele lui, cum tragi niște focuri cu gloanțe oarbe, de avertisment, înainte de a trage în urmărit cu propriu zisele... Ce tot borborosești acolo!? făcu gradatul aruncând în zăpadă chiștocul de nici o centimă, dar care încă mai arse un timp, jos, de-al dracului, de capul lui. Ce ar fi
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
imperfect poemele din Călătorind în marea interioară: Imperfecțiunea mea se naște în fiecare zi/ din tulpina căinței o hrănesc chiar eu// mă mulțumesc cu prea puțin,/ schimbă-mi zalele astea, cearcănele// sînt grele și reci,// la icoană fă-mi oglindire/ oarbă,/ deseori lăcrimând Tu/ deseori lăcrimând eu,// căci ŤInima mi s-a tulburat,/ tăria m-a părăsit,/ iar lumina ochilor mei,/ nici aceasta nu mai este cu mine.ť (37)" (Astăzi..., la icoană). La patru ani de la debut, Marina Dumitrescu revine
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
nu ne mai spunem ce gândim cu adevărat, conjuncturile ne-au înmuiat (pe unii!), depărtarea și lipsa comunicării au erodat strălucirea aia nemaipomenită pe care o cream împreună S-a cam spart gașca și s-a cam dus încrederea mea oarbă în ceea ce credeam până nu demult a fi o valoare incoruptibilă, cea a prieteniei." E imposibil să nu ne amintim fiecare, cumva, gustul acestor evaporări tacite. Amărui și totodată candid, aprig și simultan inert. Pe care parcă îl drege un
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10302_a_11627]
-
nu mă tem de moarte, -/ să fug, duh zăbovit în zori, - dar unde? Cuvîntul care-i? vraja s-o dezleg/ nod gordian, obscur ca un descîntec/ păstrat în a mileniilor carte,/ iar paloșul, ce mîna mi-l ascunde,/ un fulger orb și rob din el să-mi dreg/ și să-l împlînt în soartă ca-ntr-un pîntec." Toată impetuozitatea în imagini a unui Vinea de mijloc de drum (sîntem în 1930) și sintaxa doar ușor, imperceptibil deraiată, sînt de găsit
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
va deveni catedrala tuturor creștinilor. Deocamdată ea are două chipuri, două priviri și două inimi. 24 august 1572: se aprind lămpile nebuniei; se sting speranțele omeniei; din turnul ce străjuiește falnic biserica Saint-Germaine l^Auxerrois, imensul clopot anunță invazia naturii oarbe în mijlocul civilizației orbite; noaptea "Sfântului Bartolomeu" consacră a la long acute insomnii atât în rândul victimelor cât și al călăilor, al reformiștilor și contrareformiștilor, al protestanților și catolicilor. 4 iunie 1863: în contul sumei de optzeci și cinci de mii
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
în mîna dreaptă. Cu stînga îi mîngîie grumazul. Iar licornul se privește în oglindă și îi vedem și noi chipul reflectat, astfel că narcisismul lui e dincolo de orice îndoială. Doamna privește înainte. Tracy Chevalier face din modelul doamnei o femeie oarbă. Amorul e orb pentru femei, pare a spune autoarea. Sau femeia trebuie să fie "oarbă" pentru a ceda fantasmelor amorului. Iar pentru ca o femeie să seducă un bărbat și să îl rețină preț de un răstimp destul de lung încît cartonul
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
Cu stînga îi mîngîie grumazul. Iar licornul se privește în oglindă și îi vedem și noi chipul reflectat, astfel că narcisismul lui e dincolo de orice îndoială. Doamna privește înainte. Tracy Chevalier face din modelul doamnei o femeie oarbă. Amorul e orb pentru femei, pare a spune autoarea. Sau femeia trebuie să fie "oarbă" pentru a ceda fantasmelor amorului. Iar pentru ca o femeie să seducă un bărbat și să îl rețină preț de un răstimp destul de lung încît cartonul să fie desenat
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
îi vedem și noi chipul reflectat, astfel că narcisismul lui e dincolo de orice îndoială. Doamna privește înainte. Tracy Chevalier face din modelul doamnei o femeie oarbă. Amorul e orb pentru femei, pare a spune autoarea. Sau femeia trebuie să fie "oarbă" pentru a ceda fantasmelor amorului. Iar pentru ca o femeie să seducă un bărbat și să îl rețină preț de un răstimp destul de lung încît cartonul să fie desenat și tapiseria să fie țesută, e absolut necesar să-i întindă o
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
să îl rețină preț de un răstimp destul de lung încît cartonul să fie desenat și tapiseria să fie țesută, e absolut necesar să-i întindă o oglindă. Important pare a fi faptul că doamna se uită în zare cu ochi orbi, dar în lăuntrul ei - cu ochi "deschiși". Visînd nu la licornul pe care îl ține în poala ei, ci - cine știe?! - la zăpezile de altădată sau la trubadurul de departe. Sau la un copil (nevinovat, prin definiție), căruia e menită
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
-l privește pe licorn în față nu e doar orgoliul și înclinația ei spre introspecție. Doamna știe că iubirea e ucigătoare sau ucisă chiar și atunci cînd e împărtășită. Mai ales cînd e împărtășită. Pentru a nu meduza, doamna e oarbă sau privește dincolo de zare. Pentru a nu fi meduzată, îl încurajează pe licorn pe panta narcisismului, folosind oglinda ca pe un scut. În tapiseria Doamna cu licornul, inorogul e simbol ambiguu. Hermină și basilisc, alternativ sau simultan. În romanul Doamna
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
să o ia de la început. O nouă recoltă de fascicule inunda piața. Pierzând, de la un moment dat în sus, legătura cu viteazul Percy, nu știu dacă în cele din urmă și-a văzut visul cu ochii. Dar presupun că norocul orb, care l-a ajutat de fiecare dată să iasă la liman nu i-a jucat festa, la vârsta când nu s-ar mai fi putut avânta prin coclauri. La "Club" se duceau liderii conservatori, în dulcea ambianță a Vechiului Regat
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
mici, înrudirea era de ajuns de reală pentru a deveni baza acelor sentimente puternice pe care le numim naționalism, tribalism, rasism și etnocentrism. Ușurință și viteza cu care aceste sentimente pot fi mobilizate chiar și în societățile moderne industriale..., ferocitatea oarbă a conflictelor la care pot duce aceste sentimente, lipsa lor de receptivitate față de argumentele raționale sunt doar câteva indicații ale vitalității și primordialității lor continue. Ceea ce sugerez este că etnocentrismul a evoluat de-a lungul a milioane sau cel puțin
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
a schimba ceva pe fata ridata a lumii. 1089. Focul este forma cea mai superioară a purității țăranii din noi ce ajunge cenușă. 1090. Puterea este o culme măcinata mereu de viscolul păcatului până ce dispare definitiv. 1091. Orgoliul este supunerea oarbă în fața speranței. 1092. Trufia este un șomaj al gândirii. 1093. Banii sunt modul cum percepem lumea. În cazul de față fără nici o valoare spirituală sau sacra ci doar profana și mercantila. 1094. Absurdul este unică pată de culoare a adevărului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lucrează-n mine. Să nu îl doară golul edenului purtat Renaște-ne din tine, Iubire născătoare ... Eu nu mă joc ci ființă -i preludica splendoare Râzând la vamă morții sub Textul Înstelat ! Memoria opturată? Acum vreo 25 de ani... Motto: Orb să fii să nu vezi destinul major al culturii române. [Interviu cu Paul Anghel]. Scânteia tineretului, organ al pecereului. “Laudă vrednicilor semănători!” Scânteia, 49, nr. 11809, 9 aug 1980 (ibidem) Tovarășul prolific al lui PopescuDumnezău, gen. Pleșiță, Mortoiu și liota
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
jertfă:,,Plâng în limba română și tac: e primăvară în cuvinte!”. E gata oricând să răspundă solicitărilor circumstanței sau CLIPEI, cu o replică uneori efemera (martori infideli ai clipei), alteori, menită să sfideze timpul cu o desăvârșire intransigenta (,,Din supunere oarbă, sfințească-mi-se Clipă!”). Câtă emoție înfiorata fulgera interogațiile care primesc și răspuns din nevoia de aflare a cunoașterii!,,Poet? Nicidecum! Sunt testamentul dintâi al iubirii. Prima silaba din ultimul șopot? Nu știu! Moarte, acordează clavirul tăcerii din mine și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
meu, rătăcit de iubire va răsări odată cu soarele. Voi lua prânzul mic cu zorelele, prânzul mare cu anemonele, la amiază voi sta cu gladiolele, la cină nu voi merge, la chindii voi dansa cu nuferii Supremului Mag! Tu, Hod, zeul orb al iernii din mine, mă vezi? Cum de te-ai întovărășit cu Loki, înșelătorul, si mi-ai ucis pe Balder, zeul luminii și al bunătății în prag? Și voi pleca! Singur la judecata Înaltului, Marele Arhitect va îngenunchea! În fața unei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
foarte curând: Mișcarea legionară va fi cel mai penibil faliment politic din țara noastră chiar decât cele de până acum." El e pur și simplu indignat de ceea ce fac legionarii în țară, de măsurile rasiale luate contra evreilor, de fanatismul orb și de faptul că au distrus valoarea ideilor. Ei, "nu se ocupă decât cu cântece (jalnice sau amenințătoare), de ridicole funeralii naționale, ca cel al lui Ion Moța, de procesiuni și de vânarea de posturi grase", puși pe jafuri: "Legionari
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
a schimba ceva pe fata ridata a lumii. 1089. Focul este forma cea mai superioară a purității țăranii din noi ce ajunge cenușă. 1090. Puterea este o culme măcinata mereu de viscolul păcatului până ce dispare definitiv. 1091. Orgoliul este supunerea oarbă în fața speranței. 1092. Trufia este un șomaj al gândirii. 1093. Banii sunt modul cum percepem lumea. În cazul de față fără nici o valoare spirituală sau sacra ci doar profana și mercantila. 1094. Absurdul este unică pată de culoare a adevărului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]