381 matches
-
pentru că îmi disturba plăcuta confuzie care-mi narcotiza simțurile și gândurile" După ce mâncară, mai cerură câte o porție și apoi încă una, încercând să domolească o stranie foame, de parcă nu făcuseră o plimbare de câteva minute cu birja, ci rătăciseră orbecăind zile în șir. După ce se îndestulară, ospătarul le aduse cafele tari și o narghilea cu două ciubuce de chihlimbar limoniu. Dacă vrei opium sau hașiș, poți să ceri tejghetarului, îi sugeră Filip, după ce își aprinse una din țigaretele lui tăiate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-l privească sau să-i vorbească, pentru a-l însoți apoi în cine știe ce alt drum bizar prin noaptea de catran a orașului. "Ce soartă de câine!" se gândea Carol, simțindu-l pe Filip pe întuneric, bălăbănindu-se de somn și orbecăind prin cameră. Dar nu era nici o urmă de milă în gândul lui, ci mai degrabă bucuria că-și poate din nou umili gardianul. De data aceasta însă, Filip nu părea a avea de gând să se urnească din locul său
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de labirintul umed și vegetal. Era unul din locurile acelea suspendate în timp, pe care îl recunoști vag, fără să-l mai fi văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Avea înfățișarea amărâtă a infirmilor și cocoșaților. Pe pometele obrazului drept avea o vânătaie înnegrită. Am bătut în geamul tramvaiului care mă ducea spre Pantelimon, dar n-am reușit să-i prind privirea) și că, de-acum înainte, avea să orbecăiască prin tenebre, descărcată ca o armă cu care s-a tras, ignorată ca un incunabul de preț amestecat cu boarfe și maculatură în magazia unui anticar nepriceput; eu, privind distrat tabloul de pe perete, cu o fetiță în rochie roșie, sărind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
copilașul, în camera-ntunecoasă, își strigă mama. Ce nu știm e că și zeul, în acest timp, scâncește de frică, fiindcă nici el încă nu-i zeu, așa cum o femeie nu-i mamă până ce n-a născut un copil. Așa orbecăiesc unul spre altul, prin frică, lumea și zeul ei, Lumea și Dumnezeu. Sîntem aici ca să ne naștem mama. Ca să îl naștem pe cel ce ne va naște. E drept că nouă ni se interzice Ieșirea și că nu ne vom
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de rouă arzătoare în cupa unei brândușe de toamnă? Maria-și înfundă degetele, într-un târziu, sub imensele aripi de fluture împăturite în cristalul de timp încremenit al sipetului, le ridică pe brațe umplîndu-se de un puf de solzișori multicolori, orbecăi cu luminosul material în brațe spre gura podului, dărâmând felinarele și sticlele de lampă, troznind nucile sub tălpi și tăindu-se-n uneltele ruginite, coborî aproape prăbușindu-se scara de fustei negeluiți și se-nchise cu fabuloasa ei pradă-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trăiau ființe al căror nume erau oamenii și! lucrurile lumii noastre. Maria se culcă pe laviță între cele două aripi răsfirate, și ele i se prinseră în piele, ancorară de lamele omoplaților, trimiseră filamente nervoase în coaste, împinseră vinișoare ce orbecăiau ca viermii spre cârja aortă. Fata se ridică și ieși, cu tălpile goale și aripile lipite una de alta, în tindă, se privi în găleata cu apă și văzu o îngereasă cu cozi de țărancă, ieși apoi' în negura din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Plângă plâng cum numai eu știu să o fac și tristețea mea o spăl cu lacrimile mele sărate și amare. Rămâne doar durerea! Plângă ACTA EST FABULA Din cele mai negre amintiri Imaginez călăi inchizitori Cotrobăind în suflete de muritori Orbecăind în van după comori. Trăim într-o dimensiune paralelă Impunem reguli care dor Și ne certăm cu valuri mari de ură Și plângem după îngerii ce moră Când credem că viața e dură, Consiliem nebunii toți deodată. Când nu ne
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
minciuna. Ne umilim sfios, dar cu mândrie Și cerem sufletelor pacea absolută Trăim meschin urând cu bucurie În lumea asta zgomotos de mută. Ne stingem candela ce n-am aprins Și-aprindem lumânări deja aprinse Și luminăm doar absolutul stins Orbecăim prin focurileăstinse! Ne este dor de tot ce nu mai știm Și plângem lacrimile plânse. Uităm că încă mai putem să fim Nu doar cuvinte-n fraze strânse. Ne îndoim de noi și de idei Și-nvălmășim durere, plâns și
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
spart vreun vas de sânge. În ultima perioadă a crescut numărul celor care pățesc așa ceva la treizeci de ani. Atunci mi-am amintit că trebuia să plătesc împrumutul, soția aștepta un copil - nu prea era bine. Ce era să fac? Orbecăind, nu știu cum am ajuns la stația Nihombashi. De acolo am mers până la Ginza, pe linia Ginza, și apoi pe jos până la firmă. Nu-mi amintesc nimic din momentele alea. Absolut nimic. Era trecut de 08.45 când am ajuns. Deja începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
eu, vreau doar să aflu cine e responsabil de toată mizeria asta, spune Roja, făcînd vînt chiloților în vîrful unei grămezi de textile de toate culorile. Ia spuneți, v-a fost frică să aprindeți toate luminile sau vă place să orbecăiți ca niște cîrtițe? Pe dracu’, prinde Curistul curaj, ăștia fac economie pînă la ultimul leu, nu vedeți că au scos toate lămpile din pereți, în afară de felinarul ăsta care funcționează la baterii? Are dreptate, se gîndește Roja la ridicolul situației, parcă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la baie, ba mă prefăceam că aveam nevoie de vreo batistă de hîrtie din poșetă. — Verdict absolut eronat, Gulie. Urlase ca un apucat, credeam că o să-și scuipe plămînii afară, își închipuia că nimerise deja în iad, clătinîndu-se pe picioare, orbecăind dintr-un colț în altul al barăcii. N-ar fi trebuit să chemați ambulanța, ați fi scăpat de el și de ideile lui infernale. O să se folosească de voi doar pînă o să-și atingă scopul și atît, după aia n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se convingă că nu-l urmărește nimeni. La ora asta nu e nici țipenie, simți nevoia să-și facă curaj în timp ce își lipea palmele de metalul rece al ușii. Împinse scurt, și din două mișcări se văzu în casa scărilor, orbecăind prin întuneric, pipăind de-a lungul și de-a latul pereților căutînd în zadar întrerupătorul. Îți pierzi timpul cu fleacuri, își spuse, dîndu-se repede bătut, hotărîndu-se s-o ia cît mai repede pe scări în sus pe bîjbîite. O să pierzi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de a o distruge pe Doamna Mao. Însă ea nu e îngrijorată. Mao și-a confirmat dorința de a-l înfrânge pe Liu. Mao e ferm hotărât să-i dea foc însuși vicepreședitelui Liu. Noaptea trecută, a visat. Își căuta orbecăind drumul spre brațele iubitului ei, plângând în hohote de mai mare mila. El o alină de parcă ar fi fost un copil. Lacrimile ei îi udară cămașa. În dimineața asta, iau micul dejun împreună. Să se afle unul în prezența celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Trasează amândoi conturul pielii, capcana dintre ei. Mâinile lui tremură pe sânii ei, iar ea e gata să-l lase, să-l îndrume mai departe, până la capăt, chiar aici, pe câmpul ăsta plin de păsări. Coastele ei îi presează palma. Orbecăie spre ceva care-i uluiește pe amândoi. Gurile lor se unesc, iar gândirea dispare. Dispare totul, în afară de această nevoie primară. Ceva imens și alb străbate câmpul. El tresare, iar ea tresare odată cu el. El o vede primul, dar ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vrei, te rog... - Mulțumesc, nu fumez din astea, s-a eschivat zâmbind, apoi s-a întors către geluit: auzi, îmi dai și mie din pachetul tău, pui? Pui, în mine s-a stins și ultima lumină și am început să orbecăiesc. Ca un tort minunat redus dintr-o dată la o fleșcăială, toate speranțele mi s-au prăbușit și le-am văzut așa cum erau, murdare, slinoase și lipicioase, puțind a hoit, protestând și strigând înfundat că ce mare lucru, de ce nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să vorbești, tot ce ai să simți și ai să gândești, afli atunci când ai înfăptuit, când ai vorbit, când ai simțit, când ai gândit. Ai în fața ta, începînd chiar din clipa care urmează, viitorul, ca un neant în care înaintezi orbecăind în întuneric, căzând peste faptele și vorbele tale, peste gândurile și simțirile tale. Viața este această izvorâre de fapte, de vorbe, de gânduri și de simțiri, peste care te îmbrîncește etern nu se știe cine. De-a lungul evoluției, nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tu caldarâm sau trotuar, încât iarna mai putea trece câte o sanie, Dumnezeu avea grijă să niveleze gropile, iar vara sau toamna, dacă mai și ploua, înotam prin noroaie. Ajuns la cișmea, umpleam căldările, le prindeam în cârligele jugului și, orbecăind pe întuneric, pășeam prin glodul care ajungea până dincolo de glezne. Câte odată alunecam cu ambele picioare și cădeam pe spate, gălețile se trânteau de sol în răspăr și dacă nu ploua, tot murat ajungeam acasă. Ajuns în fața ușii, lăsam gălețile
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sfârșite, făceam cu jugul la cișmea și zece, cincisprezece drumuri. Mă dureau umerii, dar tăceam și făceam treaba comandată, altfel nu se putea. Și nu știu cum se întâmpla că mai tot timpul rămâneam fără apă spre seară sau chiar noaptea. Atunci orbecăiam pe întuneric, căci pe toată strada noastră nu era decât un stâlp cu un bec chior, cam în dreptul lui Piucă. Mergeam la școală. Dimineața, mama îmi dădea douăzeci și cinci de bani, să-mi iau de la prăvălia lui Ursu un covrig. Eu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Milton. Asta se numeștea ambianță. După desert Milton scotea o batistă din buzunarul de la spate, deșuruba becul fierbinte și, aruncându-l În sus ca un jongler fără ambiții, Îl transporta În camera de zi. Noi așteptam În Întuneric În timp ce el orbecăia prin casă, ciocnindu-se de mobile. În cele din urmă se vedea o dâră de lumină undeva În depărtare și Milton striga voios: ― Gata! Reușea să păstreze aparențele. Spăla trotuarul din fața bufetului cu furtunul și ținea geamurile impecabil de curate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vie, tăcută și amenințătoare), până ce lucrurile din jur încetează să mai fie lucruri, își pierd siguranța, tihna și sensul și devin vulnerabile, gata să dispară pentru totdeauna. Ca să le redescoperi, pentru că fără ele nu se poate, trebuie să bâjbâi, să orbecăi, să mergi cu băgare de seamă, să ai grijă să nu stârnești Bau-Bai sau alte spirite care-și au culcușul acolo în ceață (nu atât înfricoșătoare, cât necunoscute și, tocmai de-asta, cu mult mai înfricoșătoare), să-ți obișnuiești ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ajuns o dată cu seara în fața liniilor de apărare inamice, și profitând de întuneric ne am infiltrat printre tancuri, baterii de artilerie, blindate și camioane, consemnând totul și întocmind câteva schițe topografice. La întoarcere, am rătăcit drumul printre troienele cufundate în beznă, orbecăind ore în șir până la miezul nopții, când, ca prin minune, o luminiță ne-a orientat spre adăpostul unui moț singuratic. Bătaia noastră în ușă n-a primit nici un răspuns și, înghețați bocnă, sleiți de ultimele puteri am deschis ușa tinzii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu atâta încăpățânare la lucruri. Și, ca să-i facă plăcere, a mers într-o după-amiază cu ea, să-și găsească tâmplarul. Undeva pe lângă Piața Mare, pe lângă Bărăție. Muti nu-și mai amintea exact unde avusese tâmplarul ei atelierul, așa că au orbecăit amândouă de braț o bună bucată de vreme. — Cocoane cu pălărie ! Cocoane cu pălărie ! strigau după ele niște haimanale. Pierduseră aproape speranța, se și întunecase, când, în sfârșit, au nimerit strada din întâmplare. Au intrat într-un gang, o mizerie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
22 august 1916 Țignalele sergenților de stradă, clopotele bisericilor și sirenele fabricilor au dat azi-noapte alarma de câteva ori. Apoi s-au pornit tunurile, care n-au încetat o clipă, și, printre ele, mitralierele. O beznă foarte deranjantă, prin care orbecăiam toți, nervoși și adormiți. Bineînțeles că am avut dificultăți ca să-mi conving oamenii să coboare în pivniță (așa cum cere Ordonanța poliției), opiniunea generală fiind că nu există pericol. Până acum, într-adevăr, se pare că vizitele Zeppelinului, căruia oamenii îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]