394 matches
-
asemenea, în timp ce unii recenzori apreciau complexitatea compozițională și riff-urile puternice de chitară, alții complimentau dialogul vocal dintre Robert Westerholt (voce agresivă) și Sharon den Adel (soprană), „care te duce cu gândul la Theatre of Tragedy sau Orphanage, dar clapele și orchestrațiile ample conferă pieselor o tentă simfonică.” Criticul Jorn van Schaïk concluziona analiza asupra materialului "Enter" astfel - „Per total, ca și album de debut, acest disc demonstrează imensul potențial al formației”. EP-ul "The Dance" (1998) a fost numit „un pas
Within Temptation () [Corola-website/Science/307912_a_309241]
-
având ca bază de documentare caietele și albumele, afișele și fotografiile strânse cu devoțiune de tatăl artistului. La 84 de ani, semnează un contract de înregistrare a 3 CD-uri cu cele mai dragi melodii cântate în toată cariera sa. Orchestrații noi, înregistrări noi într-un studiou digital. Și-a uimit colaboratorii cu seriozitatea și vitalitatea lui, devenite proverbiale. Neavând nevoie de repetiții, a strâns multe piese dintr-o bucată, preocupat ca vocea să fie bine. CD-urile s-au vandut
Gică Petrescu () [Corola-website/Science/302638_a_303967]
-
din 1993 și până în 2002, au fost realizate mai multe compilații care s-au vândut foarte bine. ABBA a rămas un nume legendar al muzicii pop mondiale, înscris pe mai mult de 400 de milioane de discuri. Splendoarea melodica, perfecțiunea orchestrațiilor și carismă celor patru au fost componentele dominante ale rețetei uriașului succes. În 2001, albumul "The Definitive Collection" a dominat din nou clasamentele lumii, iar cover-urile realizate de Erasure, Roxette, U2 sau Madonna reformulează mesajul celui mai popular grup suedez
ABBA () [Corola-website/Science/303320_a_304649]
-
a Olimpului, cu arcade strălucitoare și trepte uriașe. Scena teatrului deveni neîncăpătoare pentru înscenare, astfel încât statistele trebuiră să-și aștepe intrarea pe scenă într-o magazie. Fastul înscenării nu-i mai permise lui Offenbach să se consacre elaborării muzicale, astfel încât orchestrația rămase cu mult sub nivelul premierei din 1858. Această nouă versiune avu premiera la 7 februarie 1874 și se bucură de un mare succes de public. În primul tablou al operei, Moartea Euridicei, este prezentat Orfeu, care e directorul conservatorului
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
recital pe scena mare a festivalului, alături de Iggy Pop și Prodigy. În 1998, la împlinirea a 7 ani de existență, grupul Altar scoate pe piată al treilea album, cu o muzică actuala care îmbină stilul inconfundabil al trupei cu o orchestrație inspirată. Noul album, „Born again”, se bucură de mare succes și poziționează din nou formația în postura de leader al genului rock în România. În 1999, pe fondul unei căderi a genului muzical la nivel internațional în general, si in
Altar (formație) () [Corola-website/Science/304716_a_306045]
-
Vintilă", din cauză că titlul original, "Se retrage la Vatra Luminoasă", nu a fost acceptat de cenzura comunistă a vremii. La acest ultim album al său de dinainte de Revoluție, Mircea Vintilă colaborează cu Florian Pittiș la texte și cu Sorin Chifiriuc la orchestrații și aranjamente instrumentale. În anul 1990 primește „Marele Premiu pentru Întreaga Activitate” în cadrul Festivalului Național de Muzică Folk „Om bun”. Urmează o serie de turnee în Austria, Franța, Germania, Rusia și Slovacia. Susține spectacolul „Față în față cu lumea” la
Mircea Vintilă () [Corola-website/Science/303878_a_305207]
-
după moartea sa. Influența muzicală a lui Șostakovici asupra compozitorilor ulteriori din afara Uniunii Sovietice era destul de nesemnificativă, deși Alfred Schnittke a preluat contrastele sale dintre dinamic și static iar muzica lui André Previn prezintă legătură clară cu stilul său de orchestrație. Influența sa poate fi observată și în lucrările unor compozitori nordici, cum ar fi Lars-Erik Larsson. Totuși, mulți dintre contemporanii său ruși și elevii săi de la Conservatorul din Leningrad au fost puternic influențați de muzica sa, inclusiv German Okunev, Boris
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
început la Liceul de Muzică nr. 1 din București (1960-1966) cu Emilia Vlangali (pian), continuându-le la Conservatorul din București (1966-1972) cu Anatol Vieru (compoziție), Dragoș Alexandrescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Aurel Stroe (orchestrație), Vinicius Grefiens (citire de partituri), Ovidiu Varga și Octavian Lazăr Cosma (istoria muzicii), Constantin Bugeanu (dirijat orchestră). S-a specializat la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma (1972-1974) cu Virgilio Mortari (compoziție). În 2005, a devenit doctor în muzicologie
Anton Șuteu () [Corola-website/Science/311990_a_313319]
-
propune editarea unui album de către casă de discuri Trans Global Media și compune 6 piese pentru acest material, “Un Joc Nebun”, Vis De Noapte”, Nu-I Treaba Mea”, “Nu Vreau Să Stau Cu Voi” și “N-am Curaj Să Pierd”, orchestrațiile fiind realizate de dirijorul și compozitorul Ionel Tudor. Albumul se numește “Vis De Noapte”. În 1996 realizează prima emisiune radio din România dedicată lui Elvis Presley, “Elvis - O Necunoscută?”, sub îndrumarea doamnei Vernonica Zbârcea, realizator emisiuni radio, la Radio România
The Teachers Orchestra () [Corola-website/Science/312191_a_313520]
-
Sebastian, stabilit în Londra), Mozart va prelua mai apoi construcția simfonică elaborată de J. Haydn. Contribuțiile sale favorizează melodica (desfășurată deasupra unei trame armonice esențializate față de creațiile anterioare, melodia la Mozart este descrisă la superlativ în privința ingeniozității, a fanteziei) și orchestrația. Cele mai cunoscute simfonii ale sale sunt: „Pariziana” KV 297 (1778), „Haffner” KV 385 (1782), „Linz” KV 425 (1783), precum și ultimele patru, „Pragheza” KV 504 (1786), Simfonia în Miformula 1 major, nr. 39 KV 543, Simfonia în Sol minor, nr. 40
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
de concert, Berlioz abordează provocări generice stabilite de Beethoven. Simfonia Fantastică din 1830 care a câștigat notorietare considerabilă datorită aranjamentului pianistic al lui Liszt, reprezintă o imagine aproape în oglindă a Simfoniei a IX-a de Beethoven. Strălucirea și originalitatea orchestrației lui Berlioz , abordarea „cosmică” a genului și abilitatea sa de a amesteca muzica și narațiunea au servit drept inspirație pentru următorii compozitori, pentru a extinde spiritul și originalitatea lui Beethoven în cadrul genului simfonic, fără a-l imita direct. Simfoniile lui
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
una dintre primele lucrări de muzică programatică, a cărei structură (ordinea și numărul mișcărilor) este alterată față de canoanele clasice pentru a reprezenta mai bine „subiectul” ales (care totuși nu are nicio altă materializare decât sugerarea narațiunii prin aluzii muzicale). Atât orchestrația, cât și polifonia, în compozițiile lui Berlioz sunt profund originale și vor exercita puternice influențe asupra compozitorilor francezi care-i vor urma. Lui Johannes Brahms și lui Anton Bruckner le revine meritul de a fi consolidat limbajul simfonic și de
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
complicatul și densul univers armonic wagnerian. Anton Bruckner se încadrează în rigoarea arhitectonică a lui Brahms, dar folosește un limbaj armonic în care se resimte influența lui Richard Wagner. Dimensiunile simfoniilor lui Bruckner se amplifică în lungime și în complexitatea orchestrației. Temele principale din primele mișcări ale simfoniilor sale sunt adesea în număr de trei și, în general, fiecare mișcare se îmbogățește cu alte idei melodice secundare. Grupul suflătorilor de alamă intervine de multe ori, întrerupând elanul dinamic, "adagio"ul este
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
Au urmat alte unsprezece filme din seria James Bond și "Zulu" (1964), "Leul în iarnă" (1968), "Cowboy-ul de la miezul nopții" (1969), "Urmărește-mă!" (1972), "Gaura neagră" (1979), "Departe de Africa" (1985), "Dansând cu lupii" (1990) ș.a. Barry își realizează singur orchestrațiile, având o preferință pentru orchestra de coarde și alămuri. A folosit sintetizatoare încă din 1969, pentru "". Barry a suferit o ruptură de esofag în 1988, ceea ce l-a lăsat vulnerabil la pneumonie și l-a obligat să își încetinească ritmul
John Barry (compozitor) () [Corola-website/Science/311637_a_312966]
-
studii la București cu Alfonso Castaldi și Dimitrie Cuclin, urmează perioada studiilor la Conservatorul din Leipzig (1920 - 1923) și apoi la Schola Cantorum din Paris (1923-1926), unde este discipolul lui Vincent d'Indy (compoziție, dirijat) și al lui Maurice Ravel (orchestrație). Se afirmă în 1926 prin obținerea Premiului I la Concursul național de compoziție "George Enescu" (instituit în 1913) cu lucrarea "Cvartet de coarde în fa major" și se lansează în programele de concert ale Filarmonicii cu "Două dansuri pentru suflători
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
unei orchestre de prestigiu recunoscut unanim - astăzi cu titulatura Orchestra Națională a Radiodifuziunii Române. Bagheta de prim-dirijor i-a fost oferită și la Filarmonica "George Enescu" (1950-1954), în acești ultimi ani ai vieții deținănd și postul de profesor de orchestrație la Conservatorul din București. Dacă lista creațiilor sale este redusă (muzică de cameră pentru pian, pian și vioară, pian și voce, "Trei piese pentru violoncel, Două capricii, Trei cântece pe versuri populare pentru soprană și orchestră, Trei balade românești pentru
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
turnee, în special în Paris, acolo devenind „Mielle” Bibescu. Repertoriul abordat de Bibescu cuprinde piese de muzică lăutărească în stil românesc (hore - există și "Hora lui Mieluță", brâuri și sârbe), maghiar, grecesc, rusesc etc., interpretări în stil gypsy jazz (cu orchestrația specifică, care include acordeonul; chitara ritmică, însă, este aproape exclusiv înlocuită sau mult mai rar dublată de țambal) a unor standarde de jazz swing și latin ("Fly Me to the Moon", "Blue Moon", "My Little Suede Shoes" ș.a.), dar și
Mieluță Bibescu () [Corola-website/Science/311724_a_313053]
-
de album, Epic Records au convenit să semneze Afters și lanseze albumul în iarna anului 2005. ALBUM Îmi doresc să putem câștiga toate, debut majore eticheta de la Afters, soldurile chords musculare putere cu melodii creșterea și momente simple acustice cu orchestrație maiestuoasa pentru a crea un soundscape epic. "Muzica noastră este de a găsi un teren comun și despre căutarea trecut etichete simple care oamenii folosesc pentru a împărți lumea în subculturi ușor de definit," spune Josh Havens, chitaristul și vocalistul
The Afters () [Corola-website/Science/311758_a_313087]
-
Muzică "Ciprian Porumbescu" din București (astăzi Universitatea Națională de Muzică "Ciprian Porumbescu"), unde studiază cu profesorii Victor Giuleanu (teorie-solfegiu), Dan Constantinescu și Dan Buciu (armonie), Liviu Comes și Dinu Ciocan (contrapunct), Ștefan Niculescu (forme muzicale), Dan Constantinescu (compoziție), Nicolae Beloiu (orchestrație), Liviu Brumăriu și Petre Brâncuși (istoria muzicii), Marin Constantin (dirijat cor), Iosif Conta (dirijat orchestră), Gheorghe Oprea (folclor), Viorica Dimitriu (pian). În 1983 primește Certificatul Pedagogic Universitar iar în 1986 este definitivat în învățământ. În perioada 1983-1989 este profesor de
Octav Firulescu () [Corola-website/Science/311975_a_313304]
-
o colecție de piese (compoziții). În funcție de context, albumul poate fi conceput fie ca o partitură, fie ca reuniunea unor înregistrări sonore. Până la momentul răspândirii discurilor de vinil de format mare (LP), termenul desemna exclusiv o partitură cuprinzând piese cu o orchestrație sumară (muzică de cameră, reducții pentru pian sau două piane - uneori cu voce, sau doar partitura vocii în dreptul căreia sunt notate cifrajele armoniei - pe modelul de "fake book"). Lucrările muzicale pentru o orchestră de mari proporții sunt, de regulă, prezentate
Album (muzică) () [Corola-website/Science/311371_a_312700]
-
în dreptul căreia sunt notate cifrajele armoniei - pe modelul de "fake book"). Lucrările muzicale pentru o orchestră de mari proporții sunt, de regulă, prezentate în partituri izolate; există și cazul în care un album poate conține fragmente, selecțiuni din lucrări cu orchestrații ample. Criteriile după care se realizează un album sunt diverse, piesele putând fi creații ale unui autor unic sau provenind de la mai mulți compozitori. Există albume pregătite ca atare de către compozitorii lor (îndeosebi albume de piese pentru pian solo), în vreme ce
Album (muzică) () [Corola-website/Science/311371_a_312700]
-
un compozitor și muzicolog român contemporan. A studiat la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București, între anii 1956 și 1963. Mihail Jora i-a fost profesor de componistică, Paul Constantinescu profesor de armonie iar Alexandru Pașcanu și Anatol Vieru profesori de orchestrație. În 1972 ia parte la cursurile de vară din Darmstadt. Din 1971 până în 1978 a predat Analiză muzicală și contrapunct la Universitatea din Brașov. Până în 1990 a fost profesor de contrapunct, armonie și istorie a muzicii la Academia de arte
Octavian Nemescu () [Corola-website/Science/311467_a_312796]
-
Merit eu"”, „"Tu"”, „"Și dacă"”, „"O chitară cânta"”, „"Și m-am îndrăgostit de tine"”. a absolvit Conservatorul din București (1947-1952) având profesori pe Ion Dumitrescu (teorie și solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Theodor Rogalski (orchestrație), Zeno Vancea (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru și Emilia Comișel (folclor), după ce studiase Facultatea de Fizico-Chimice (1944-1947). Dragostea pentru muzică a apărut din copilărie, pentru că tatăl l-a învățat să cânte la balalaică, mandolină și chitară și apoi la acordeon. În timpul
Vasile Veselovski () [Corola-website/Science/310946_a_312275]
-
se fi cristalizat într-un manierism fericit care, în timp - îndeosebi sub influența americană - va deveni din ce în ce mai evident. Că Emmerich Kálmán era un maestru al operetei vieneze devine evident din chiar vasta uvertură - o piesă minunată, al cărei gen de orchestrație va fi preluat și de primii ani ai filmelor musicale.În crearea și definirea muzicală a personajelor, Kálmán și libretiștii săi au urmat formula standard a Perioadei de Argint a operetei vieneze, perioadă începută efectiv cu Văduva veselă de Franz
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
mult să fuzioneze cu muzica pop în cadrul subgenurilor etno-pop, etno-dance etc. (se folosește și grafia "ethno"). În sine, muzica populară reprezintă o adaptare a muzicii tradiționale, o manieră stilizată de interpretare a temelor muzicale folclorice. Se dorește omogenizarea formei, a orchestrației (se dă naștere feluritelor mici ansambluri - tarafuri), melodica este subordonată acordicii (unde muzica folclorului aparținea strict sistemului de înălțimi sonore modal, apariția acompaniamentului în acorduri de terțe forțează reorientarea către un tonalism simplu). Din pricina tradiției acumulate de-a lungul regimului
Muzică pop () [Corola-website/Science/310294_a_311623]