634 matches
-
Si minor înainte să fie interpretată în Si major și mai târziu în tonalitatea așteptată de Si bemol major câteva măsuri mai târziu. După introducere partea urmărește structura de sonată cu trei teme pentru un concert, tipic pentru Beethoven. Introducerea orchestrală este o introducere tipică cu două teme în formă de sonată, dar a doua introducere cu pianul are o a treia temă triumfătoare și virtuoză la final care aparține exclusiv instrumentului solo. Beethoven a procedat astfel în multe dintre concertele
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
celtice. Într-o carieră de peste trei decenii, Horner a compus unele dintre cele mai cunoscute coloane sonore de la Hollywood. Probabil cea mai cunoscută dintre acestea este muzica din filmul "Titanic", care rămâne până astăzi cea mai bine vândută coloană sonoră orchestrală din istorie. Alte coloane sonore includ: "Aliens", "Inimă neînfricată", "Apollo 13", "Masca lui Zorro", "Legenda lui Zorro", "", "", "O minte sclipitoare" și "Avatar". Horner a compus muzica pentru peste 150 de filme și a câștigat numeroase premii de-a lungul carierei
James Horner () [Corola-website/Science/304147_a_305476]
-
sonore pentru filmele "Inimă neînfricată" din "Apollo 13", ambele nominalizate la Oscar. Cel mai mare succes comercial și critic al lui Horner a venit în anul 1997 cu muzica filmului "Titanic". Albumul a devenit cea mai bine vândută coloană sonoră orchestrală din toate timpurile, fiind vândut în peste 27 de milioane de exemplare. La cea de-a 70-a ediție a Premiilor Oscar Horner a câștigat premiul pentru Cea mai bună coloană sonoră precum și Cea mai bună melodie originală pentru "My
James Horner () [Corola-website/Science/304147_a_305476]
-
serie de piese instrumentale, unite într-o operă de proporții mai mari. Nici un termen nu poate desemna mai bine genul muzical la care se raportează. Un număr impresionant de lucrări scrise pentru un singur instrument, pentru formații de cameră sau orchestrale poartă denumirea de suită. Prin suită se înțelege un gen muzical alcătuit din mai multe lucrări contrastante ca expresie și dinamică. Procesul de formare a suitei cunoaște două etape ale căror rezultate au dus la desăvârșirea genului atât pe linia
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
Acestea sunt de obicei; "menuetul", "bourree", "gavota", "loure", "passepied", "rigauden", "siciliana" etc.. În plus, Bach aduce ca o introducere ce urmărește fixarea de la început a tonalității unice a suitei termenul de „preludiu” pentru suite instrumentale (uneori „intradă”), iar pentru cele orchestrale denumirea de „uvertură”. Mai putem întâlni o mișcare ce nu intră în categoria dansurilor populare, pe numele de arie. Ea este introdusă pentru obținerea unui contrast mai puternic între piesele componente. Caracteristicile specifice suitei preclasice: Suita este, de fapt, primul
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
putem întâlni o mișcare ce nu intră în categoria dansurilor populare, pe numele de arie. Ea este introdusă pentru obținerea unui contrast mai puternic între piesele componente. Caracteristicile specifice suitei preclasice: Suita este, de fapt, primul gen muzical (instrumental sau orchestral), în sens de ciclu, pe care îl cunoaște istoria muzicii culte. Prin conținutul expresiv, prin semnificația dramaturgiei și structurii sale, suita a influențat apariția altor forme și genuri muzicale. Suita modernă cunoaște, odată cu reapariția ei în secolul XIX, o diversificare
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
A urmat apoi Conservatorul din București între anii 1950 și 1955; aici i-a avut ca profesori pe Mihail Andricu (compoziție), Theodor Rogalski (orchestrație) și George Georgescu (dirijat). A debutat în 1951, la Radiodifuziunea Română, unde a prezentat diverse prelucrări orchestrale. S-a remarcat ca un talentat orchestrator, atrăgând atenția prin aranjamente precum cel scris pentru cântecul „Habar n-ai tu” de Ion Vasilescu. În ultimii ani 1950 a scris muzică de film pentru două producții scurte. În 1960 începe să
Richard Bartzer () [Corola-website/Science/319677_a_321006]
-
înscrie la cursurile I.A.T.C.. Apariția ei în muzicalul Mitică Popescu de Nicu Alifantis (1984) este revelatoare pentru înzestrarea artistică a protagonistei. În anul 1987 i se editează un LP la Electrecord pe muzica lui Nicu Alifantis și aranjamentul orchestral al lui Doru Căplescu. Și-a împrumutat vocea personajului Oache din filmul "Maria Mirabela" (1981) și "Maria Mirabela în Tranzistoria" (1989), regizate de Ion Popescu-Gopo, iar mai târziu a moderat emisiunea matinală pentru copii "Club Anda" (1990-92), alături de păpușa Omidé
Anda Călugăreanu () [Corola-website/Science/303753_a_305082]
-
a compozitorului american George Gershwin. Compus în perioada iulie-septembrie 1925, a avut premiera 3 decembrie 1925 la Carnegie Hall din New York în interpretarea Orchestrei Simfonice din New York sub bagheta dirijorului Walter Damrosch, cu Gershwin la pian. Ca și celelalte lucrări orchestrale ale lui Gershwin, în concertul pentru pian sunt prezente influențele muzicii jazz. Damrosch a fost prezent în data de 12 februarie 1924 la concertul aranjat și dirijat de Paul Whiterman la Aeolian Hall din New York întitulat "An Experiment in Modern
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
percuție (tobă mică, tobă mare, glockenspiel, xilofon, talgere, trianglu și gong), coarde și pian solo. Concertul este structurat în formă clasică de trei părți: Prima parte debutează cu lovituri de timpan și este introdusă materialul tematic principal. După o introducere orchestrală intră pianul cu o secțiune solo ce introduce o nouă melodie ce va prezentă în întreaga primă parte. De aici muzica alternează în secțiuni contrastante de grandiositate și delicatețe. Climaxul este atins în "Grandioso" în care orchestra preia melodia pianului
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
ale ei au participat la Concursul Eurovision. În 1973 când Israelul a participat prima dată la această competiție muzicală, melodia ei "Undeva" (Eysham), cântată de solista Ilanit s-a clasat pe locul al patrulea. Nurit Hirsh a dirijat atunci acompaniamentul orchestral. Dar succesul cel mai mare l-a avut cu "Abanibi" pe cuvintele lui Ehud Manor și în interpretarea lui Izhar Cohen care a cucerit Marele Premiu al concursului Eurovision în anul 1978. Cântecul, tradus apoi în multe limbi ale lumii
Nurit Hirsh () [Corola-website/Science/313447_a_314776]
-
cehoslovac Edvard Beneš, iar comitetul de organizare a fost alcătuit din personalități importante ale vieții muzicale cehe. În acel an, 1946, Orchestra Filarmonică Cehă își sărbătorea cincizeci de ani de existență și a fost însărcinată să cânte în toate concertele orchestrale. Proiectul a fost inițiat de către , dirijor șef al orchestrei în acel moment. Astfel, muzicieni precum Karel Ančerl, Leonard Bernstein, Sir Adrian Boult, Rudolf Firkušný, Jaroslav Krombholc, Rafael Kubelík, Moura Lympany, Evgeny Mravinsky, Charles Münch, Ginette Neveu, Jarmila Novotná, Lev Oborin
Festivalul Internațional de Muzică Primăvara de la Praga () [Corola-website/Science/336173_a_337502]
-
Music of Marvin Gaye" cu această preluare, după șlagărul lui din 1976. La sfârșitul anului, piesa a fost inclusă și pe albumul compilație de balade al Madonnei, "Something to Remember". Aici au fost incluse două variante: cea originală și una orchestrală, ambele în colaborare cu grupul britanic Massive Attack. Cântecul fusese planificat să fie primul single de pe ambele albume, însă din cauza drepturilor de autor (albumele au fost lansate la case de discuri diferite), planurile au fost anulate pentru a evita problemele
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
asupra lui Renzin să anuleze premiera iar Renzin, nedorind să își asume responsabilitatea, l-a convins pe Șostakovici să retragă el însuși simfonia. Manuscrisul Simfoniei nr. 4 a fost pierdut în tipul celui de-al Doilea Război Mondial. Utilizând părțile orchestrale care au rămas de la repetițiile din 1936 Șostakovici a publicat o ediție limitată pentru pian la patru mâini a simfoniei în 1946. Șostakovici a început să se gândească la premiera simfoniei abia după moartea lui Stalin în 1953 când s-
Simfonia nr. 4 (Șostakovici) () [Corola-website/Science/332927_a_334256]
-
a simfoniei în 1946. Șostakovici a început să se gândească la premiera simfoniei abia după moartea lui Stalin în 1953 când s-a schimbat climatul cultural în Uniunea Sovietică. Nu a revizuit deloc lucrarea. Kirill Kondrașin a dirijat premiera versiunii orchestrale pe 30 decembrie 1961 cu Orchestra Filarmonică din Moscova. Prima interpretare în afara Uniunii Sovietice a avut loc la Festivalul de la Edinburgh cu Orchestra Philharmonia dirijată de Gennadi Rojdestvenski. Criticii sovietici au fost entuziasmați să descopere veriga lipsă din lanțul creativ
Simfonia nr. 4 (Șostakovici) () [Corola-website/Science/332927_a_334256]
-
pe Ninette înapoi la forma umană. Complotiștii sunt condamnați la moarte dar Fata Morgana îi ajută să evadeze printr-o trapă iar operă se încheie cu toți omagiindu-l pe Prinț și pe mireasa sa. Prokofiev a aranjat o suită orchestrală a muzicii din operă pentru a fi interpretată în sălile de concert (Op. 33bis). Suita durează între 15 și 20 de minute și este alcătuită din șase părți: Prokofiev a aranjat marșul și scherzo-ul pentru pian solo, publicat drept
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
Granville Bantock (1868-1946) În 1907 prima lui „Suita englezească” a atras atenția lui Henry J. Wood, care a interpretat-o la banchetele din Londra. A fost un succes extraordinar, iar Brian a obținut un editor și interpretări pentru următoarele lucrări orchestrale. De ce el nu a reușit să-și păstreze succesul este o problemă de discutat, dar probabil se datorează timidității cu străinii și lipsa de încredere în sine. Orice ar fi fost, ofertele pentru interpretări au scăzut considerabil.
Havergal Brian () [Corola-website/Science/329668_a_330997]
-
În 2000, Björk a interpretat rolul Selmei, muncitoarei orbe de fabrică, în dramă muzicală „Dansând cu Noaptea” lui Lars Von Trier și a pregătit coloana sonoră pentru acest film, intitulată „”. Albumul „Vespertine” a fost lansat în 2001. A înfățișat părți orchestrale, coruri, vocal tăcut și teme personale și vulnerabile. Björk a colaborat cu producători de muzică experimentală Matmos și DJ Thomas Knak și cu harpista Zeena Parkins în timpul producerii albumului. Surse pentru versuri includ piesele poetului american E. E. Cummings, ale
Björk () [Corola-website/Science/302961_a_304290]
-
1999, Presse musicale internaționale îi acordă Grand Prix Antoine Livio. În 2010 devine membru de onoare al organizației non-guvernamentale de ajutorare a copiilor din Ecuador, Ecuasol. În 1967 primește Marele Premiu Național de Muzică pentru întreaga sa creație. În principal orchestrale, creația să conține un număr relativ restrâns de piese pe care le-a ales, fără însă să renunțe să le îmbunătățească. [[Categorie:Compozitori de operă]] [[Categorie:Compozitori francezi]] [[Categorie:Marea Cruce a Legiunii de onoare]]
Henri Dutilleux () [Corola-website/Science/333972_a_335301]
-
audio ale acestuia, și nu în ultimul rând de telecomandă. Jocul urmează povestea din "The Angel of Darkness", dar conține în plus și anumite puzzle-uri ce trebuie rezolvate. Instrumenația de bază pentru muzica din toate jocurile este de tip orchestrală, deși cu fiecare joc ea suferă mici modificări de stil. Aproape toată muzica din Tomb Raider a fost creată cu ajutorul tehnologiei electronice (instrumente și sintetizatoare electronice), totuși muzica din a fost compusă cu ajutorul unei orchestre adevărate, respectiv Orchestra Simfonică din
Tomb Raider (serie) () [Corola-website/Science/298448_a_299777]
-
melodii au ca temă principală pericolele religiei oraganizate. "The Phantom Agony" a primit recenzii bune și foarte bune din partea criticilor. Site-ul „Lords of Metal" i-a acordat 92 de puncte din 100 și a precizat: "„În vreme ce claviaturile și aranjamentele orchestrale sunt strălucite, după părerea mea, chitarele nu sunt îndeajuns de convingătoare. De la bun început, acest fapt e determinat de poziția dezavantajoasă în cadrul mixajului (în comparație cu claviaturile și orchestra), dar și de aportul modest la melodică și în desfășurarea temelor muzicale, aportul
The Phantom Agony () [Corola-website/Science/312344_a_313673]
-
evidente filiații eminesciene) și în special pe ideea întrepătrunderii permanente a planului material cu cel spiritual într-o poveste de dragoste damnată ce transgresează lumea profană și continuă „dincolo de vămile văzduhului”. Planul real este sugerat în actul I de muzica orchestrală tradițională, iar planul imaginar prin muzică electronică, pentru ca în actul II situația să se inverseze într-o anamorfoză sonoră a realului în imaginar. Glisarea planului oniric peste cel real este realizată prin prezența unor fragmente de vals aparent dezarticulate ce
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
a celor două lumi. Criticii muzicali au apreciat demersul componistic inedit al lui Șerban Nichifor, numindu-l pe autor „filosof șlefuitor de lentile” și „maestru al anamorfozelor”, precum și „un admirabil melodist și totodată un fermecător generator de culoare armonică și orchestrală”, care a demonstrat că are „ambiția de a cuceri dimensiunile sensibilului auditiv, de a cultiva și aureola tradiția prin forța prezentului”. Compozitorul spaniol Luis de Pablo a compus în anii 1997-1999 o operă în trei acte și zece scene intitulată
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
culminante ale muzicii baroce. Stilul operistic al lui Haendel s-a dezvoltat de la folosirea modelelor convenționale la tratarea dramatică a recitativelor, ariilor și părților corale. Marile sale opere se caracterizează printr-o magistrală îmbinare a patosului, scenelor dramatice și interludiilor orchestrale, prin folosirea modulațiilor armonice, instrumentalizării colorate, ritmului pregnant și intervenției soliștilor instrumentali sau vocali. El a influențat generațiile următoare de compozitori, ca Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven sau Felix Mendelsohn Bartoldy.
Georg Friedrich Händel () [Corola-website/Science/298452_a_299781]
-
ani a studiat cornetul și a condus orchestra școlii de corecție unde fusese internat pentru ca a tras un foc de revolver în aer în noaptea de Anul Nou. După ce a fost eliberat, cutreieră străzile New Orleans-lui împreună cu o mică formație orchestrală simpatizată de populația orașului, executând, printre altele, bucata ""When the Saints Go Marchin'in"", care, ani mai târziu, avea să fie una din piesele sale cele mai interpretate. În cursul acelor peregrinări prin oraș, îl întâlnește pe Joe Oliver, considerat
Louis Armstrong () [Corola-website/Science/298273_a_299602]