1,597 matches
-
deschise; primeați burse de la stat, examenele erau de formă... Da, dar pe poarta ogrăzii noastre ar fi intrat numai vîntul, și cu vînt nu te saturi. Aș! Se putea trăi și din puțin, dar asta-i: setea țăranului! Încăpățînat, catîr, orgolios! Ce, pîn' la urmă nu tot acolo a ajuns pămîntul? Ascultă ce-ți spun: în viață, cînd ți se deschide în față o perspectivă, dar se bifurcă drumurile, trebuie să-l alegi pe cel mai..., care să te ducă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
colț de saltea. Profesorul ar vrea să mai zică ceva, dar privirea bătrînei, ațintită tot timpul spre copii, începe să-l enerveze, simțind în ea întregul reproș că nu a știut să fie alături de fetiță cînd era nevoie. A fost orgolioasă totuși murmură el. Nici măcar nu m-a căutat, să-mi spună. În zbuciumul ăla? Cui i-ar mai fi ars?! face un gest de neputință bătrîna. Deși întoarce privirea spre profesor nu-mi amintesc nici ca dumneata s-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
consilierul militar al statului Shu, un geniu în arta războiului, marele comandant de oști al statului Shu, Zhang Fei, curajos, brutal și necioplit, însă nu lipsit de prudență în unele împrejurări, comandantul general al oștirii statului Wu, Zhou Yu, inteligent, orgolios și dornic întotdeauna să-i întreacă pe toți ceilalți și mulți alții, sunt figuri tipice care se bucură de o mare popularitate. Valoarea Cronicii celor trei regate nu se limitează doar la planul literar, romanul constituie o autentică lucrare enciclopedică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
războinici cu două piersici În secolul al VII-lea î.e.n., China se afla în Perioada Statelor Combatante. În regatul Qi erau trei luptători cunoscuți, Tian Kaiqiang, Gu Yezi, Gongsun Jie, numiți "cei trei bravi războinici". Alintați de rege, ei deveniseră orgolioși, despotici și nesupuși. Chen Wuyu, dându-și seama de acest lucru, plănui să-i corupă pe cei trei luptători, ca să răstoarne regatul și să pună mâna pe putere. Yan Ying, întâiul dregător din Qi, printr-o iscoadă, află ce se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
partidului sovietic. După moartea lui V.I. Lenin (20 ianuarie 1924), se caută un succesor: „În cadrul partidului, începe acum lupta pentru succesiune. Două persoane pot pretinde această funcție: Troțki, deja erou al revoluției din 1905, intelectual și strălucit organizator, dar considerat «orgolios» de către Lenin; Stalin, de origine modestă, este mai degrabă un om de aparat, considerat de Lenin «prea brutal». Inițial, Stalin orchestrează cu abilitate cultul lui Lenin, dovedindu-se astfel urmașul său cel mai fidel; el se aliază cu alți doi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o societate realmente democratică. Dacă însăși Constituția - ca lege de bază în societate -, nu este respectată, atunci cum putem vorbi de libertatea deplină a presei din România? Motto: „Ciocoiul este, totdeauna și în orice țară, un om venal, ipocrit, laș, orgolios, brutal până la barbarie, dotat cu o ambițiune nemărginită. [...] El nu se pronunță definitiv pentru nici o doctrină politică, nu se face adept credincios al nici unui partid, nu doară că are spiritul drept și nepărtinitor, ci să poată exploata deodată toate doctrinele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
altcineva. Poate nu era chiar așa, însă nu știa nimic care să-l contrazică și avea nevoie de prinț pentru că, în seara aceea, în saloanele lui Basarab Cantacuzino se simțea singur și cam neajutorat. Dacă ar fi fost mai puțin orgolios ar fi plecat. În fond, misiunea dată de Mihail fusese îndeplinită, se lămurise cam despre ce era vorba. Firul principal începea cu gazda, cu Basarab Cantacuzino, care organizase toată serata ca pe un fel de provocare. Îi adusese pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dau cuvântul meu de onoare, domnilor!“ Ar fi posibile două concluzii. Ori tânărul aristocrat a murit brav și demn, fiind conștient de sfârșitul său, cu capul sus, ori a fost o scenă bine regizată În spatele căreia s‑ar fi aflat orgolioasa sa mamă. Prima variantă, cea eroică, va fi susținută și propagată verbal și apoi Întocmai consemnată de sanculoți și iacobini. A doua variantă, În care tânărul va spera, până‑n ultima clipă, la o Întorsătură magică, va fi consemnată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
avea ochii mari și negri, o piele catifelată de crin alb iar părul blond, des și ondulat, te ducea cu gândul la chipul sfânt al lui Iisus din pruncie. Pe măsură ce micuțul boț de aur crescu, deveni o fetiță slăbuță, nărăvașă, orgolioasă și tare neastâmpărată. Luana Leon reprezenta întregul univers al unei familii obișnuite. Mama, femeie blândă și cumsecade, o alinta peste măsură și-i îndeplinea toate capriciile. Când tatăl se pierdu, mult prea repede, în negurile timpului, la un an după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și-o încăpățâna să facă după cum îi era dorința. Trăgeau de fustele cu pricina, unul de-un capăt, altul de celălalt, ca doi pui de cloșcă ce doresc aceeași râmă. Urma o zi marcată de tăceri apăsătoare și nemulțumiri sufocate. Orgolioși, nici unul nu făcea concesii. Momentul de împăcare venea imediat ce se întindeau în pat. Nu-și puteau rezista apropierii trupurilor. Se abandonau unul în brațele celuilalt cu o dăruire sufletească deplină. Înainte ca Aniela să împlinească un an, Sanda ieși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Știi, uneori mai că nu-mi vine să cred c-am fost prieteni, spuse Șam. Curios, dar și eu mă confrunt cu exact aceeași problemă, riposta Adrian. — Ești un dobitoc încrezut, egoist și îngâmfat. — Iar tu ai ajuns un bou orgolios, lăudăros și imoral. Fanny Tarrant te-a descris exact așa cum ești. — Ei bine, abia aștept să văd ce-are de zis despre tine, i-o întoarse Șam. În timp ce cei doi bărbați își aruncau priviri furioase, Eleanor se mai liniști. Scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mai spânzură până târziu câteva steluțe uitate de hârtie jilavă și cafenie. După ce toate frunzele au devenit artificiale și au căzut de pe copaci, te miri: cum de mai pot florile de toamnă să se țină într-un picior, drepte și orgolioase, în mijlocul acestui prăpăd? Dalii înalte, ochiul-boului și crizanteme cu cârlionți în ochi, risipite prin toate grădinițele asistă nepăsătoare la dezastrul universal din jurul lor, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Splendoarea lor târzie, în lumina sonoră a celor din urmă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sa tăcută, Înecată Într-un căscat prelung. Un mic vârtej negru și sărat se iscă sub pleoape și luă cu sine pletora de argumente pe care Petru Își sprijinea subtila distincție și proiectul propriei sale opere. În golul rămas, răsuna orgolioasă cadența neînduplecată a excepționalului său suflu epic. Adormi cu lumina aprinsă. 30. Steaua Polară, Carul Mare, Carul Mic străluceau la locul lor. Oare cum o fi sus!? Aici pe pământ crăpau pietrele de frig. Spre minus douăzeci. Noroc că mantaua lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frivolitatea capriciului. Apoi, lumea se obișnuise În așa măsură cu ideea absenței sale Încât, văzându-l, Îl credea Întors pentru o scurtă vizită sentimentală. Nu se grăbea să se lepede de aura nostalgică cu care Îl dăruia miopia distrată ori orgolioasă a concitadinilor săi. Impostura Îl scutea de neplăcerea cozilor de la brutăria cu pâine subvenționată și de la Renel, când citirea contorului de către angajații firmei Îl găsea cu treburi prin oraș. Veniți În față, domnu' Cain! Faceți loc, domnu' vine de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o ajute, dacă ar fi fost cazul. Cum poți răsplăti o mână Întinsă la nevoie? Dar ea nu era la ananghie. Era doar singură, ceea ce era cu totul altceva. Aparenta ei fragilitate ascundea o capcană pentru masculi idioți sau doar orgolioși, dispuși oricând să-ți ofere protecție ca apoi să „ți-o pună”, pentru că ce altceva doresc fragilele? Ochelaristul nu părea să facă parte din această categorie. Zâmbetul lui complice Îi dădea de Înțeles că lumea ei secretă Îi era oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
detalii și forme incredibil de clare În jetul de lumină al apei. El și Flavius-Tiberius Îl priveau amuzați. Grațian aștepta ca ea să se oprească, iar ea aștepta ca el să facă ceva sau să renunțe la același știut răspuns orgolios care pe ea o scotea din sărite. Era vară. Încă o vară. Stăteau În iarbă toți patru la umbra unui măr și așteptau un telefon de la București. Și telefonul a venit: Grațian era respins a treia oară la regie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-le importanța pe care acestea o emanau. Toate radiau orgoliul. Când Mioara spunea: Simt orgoliul de om, Autorul răspundea: Radiază importanță. Uneori, miroseau și atunci când o pipăiau, nu auzeau zgomot de existență. Mergeau mai departe și auzeau scâncet care mirosea orgolios. Oamenii supralicitau soarta. Era o biserică. Lângă școli mirosea veselia. Tribunalul avea gust amar de ceai hepatic. Tramvaiele miroseau a dramă, teatrul a didacticism voalat. Numai băncile comerciale miroseau a insule însorite. Zidurile lor aveau gust erotic. Locuitorii orașului erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu îl oripilează pe cititor. Adrian Georgescu nu reușește însă să treacă un examen atât de greu. Cititorul are momente când înclină să-i dea nota cinci, dar până la urmă, edificat, îi dă patru. Despre necomunicare Intitulată, cu o modestie orgolioasă, Carte, scrierea filozofico-poematică a lui Adrian Georgescu (datând, după cum aflăm din prefață, din perioada 1967-1971 și publicată în 2006 de Sieben Publishing, București) se prezintă ca o Biblie a condiției umane. Autoarea prefeței, Veronica Anghelescu, intră în joc și o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de climă, alimentație, educație, dintre oameni impun o deosebire totală între modul lor de viață și de gîndire; de aici diferența dintre un călugăr italian și un chinez învățat. Temperamentul unui englez profund, dar ipohondru, este complet diferit de curajul orgolios al spaniolului. Un francez seamănă la fel de puțin cu un olandez precum vivacitatea unei maimuțe cu flegmatica broască țestoasă. Întotdeauna s-a remarcat la popoarele orientale spiritul conservator în privința practicilor și a vechilor obiceiuri, de care nu s-au îndepărtat aproape
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a strînge legăturile de prietenie între suverani; dar în loc să fie artizanii păcii, ei sînt adesea unelte ale războiului. Aceștia folosesc lingușirea, viclenia și seducția pentru a smulge miniștrilor secretele statului: îi cîștigă pe cei slabi cu abilitatea lor, pe cei orgolioși cu vorbe, pe cei interesați cu daruri: pe scurt, ei fac, uneori, tot răul de care sînt capabili, căci pot păcătui din datorie și sînt siguri că nu vor fi pedepsiți. Împotriva artificiilor acestor spioni, principii trebuie să-și ia
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
punctul meu de vedere - a lui Iuda plecând de la teologia și intențiile proprii. Moartea lui Iuda nu e o moarte oarecare, ci are sensul unei punițiuni divine exemplare și terifiante. Pentru Matei, moartea prin spânzurare constituie replica divinității la disperarea orgolioasă a omului. „și s-a spânzurat” din relatarea mateină mai apare o singură dată, în Septuaginta, în 2Regi 17,23, în legătură cu Achitophel, unul dintre sfătuitorii regelui David, care trecuse în tabăra lui Abessalom, când acesta s-a revoltat. Dar cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
definește prin doi poli: Binele și Răul. Libertatea funcționează așadar „în regimul responsabilității” și al credinței. Cât privește chestiunea dualismului ridicată de alți exegeți, trebuie spus că, în textele noastre, Iahve este văzut ca unic Dumnezeu creator. Schisma unor creaturi orgolioase provoacă și mențin răul. * Apăsați de istorie, apocalipticii tânjesc să evadeze din ea. Încă o dată, asistăm la un soi de revoluție antiprofetică. Istoria lăsată de Iahve pe mâinile nelegiuiților a devenit receptaculul murdar al „antiepifaniilor”. Devalorizarea istoriei are ca efect
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nicio valoare... Ai văzut ce simplu a fost: hocus-pocus și gata căsătoria! Fără tribunale, fără portărei și istericale, fără nimic. Un singur gest de magie și totul s-a sfârșit. Houdini, celebrul Harry Houdini, pretindea că este iluzionistul fără pereche. Orgolios, spunea că doar un singur număr de iluzionism nu i-a reușit în întreaga sa carieră: întâlnirea cu propriul său sfârșit. Ei bine, și-a găsit nașul! Eu am reușit și această magie: am oferit întâlnirea cu propriul nostru sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu trăi ca un prizonier din povestea aceea a voastră, "O mie și una de nopți!"... Dar Ahmad, pardon, Al-Ahmad, iar nimic și nimic... Ești un mincinos, Ahmad, ți s-au înfierbântat călcâiele și nu te mai poți stăpâni. Ești orgolios și crezi că, dacă ai lustru de Cambridge și bani de arab, toată lumea trebuie să-ți stea la picioare. Fii rațional, înțelege că există pe lume și ființe care spun nu... Dar nu este adevărat, nu judec doar cu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
muritorii. Habar n-am până în ce punct voi ajunge cu proiectul acestei capele. S-ar putea ca într-o bună zi să scriu pe frontispiciul ei ceva în genul: "Iată cum nu trebuie zămislită o capelă..." Dar e capela mea, orgolioasa mea capelă, dacă nu cumva cineva mă va pedepsi pentru îndrăzneala de a mă trage de șireturi cu sfinții, de a-mi lua libertăți prea îndrăznețe. Lady, ce-i aia stareță? m-a întrebat unul dintre ucenici?... De ce mă întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]