5,945 matches
-
dorea Mircea Eliade la apariția Cosmologiei și alchimiei babiloniene. Publicată în 1937, lucrarea întâlnea în cultura noastră o regretabilă penurie de „specialiști”, prilej pentru o prefață în care se pot vedea fie o lucidă conștiință a propriei valori, fie un orgoliu potentat de întâi-stătător într-ale istoriei religiilor (asta căutase și găsise Anton Dumitriu). Eu înclin către prima variantă de vreme ce recenzenții vremii văzuseră în acest studiu, cât și în Alchimia asiatică (1935) doar o virtuozitate sau simplă erudiție. La mijloc era
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
in tocmai terminat. Dar ce frumoasă e proaspăta lucrare! S-o mănînci, nu alta! Telefon. E șarmanta midinetă de Santa: Ce faci? mă întreabă. Fac o balerină, zic. La care ea, automat: Eu sînt balerina, nu? Da, tu ești. Tiranicul orgoliu al șarmantei: totul trebuie să graviteze în jurul ei, în jurul ombilicului ei omologat. Tot ce fac acum, aici, să stea sub semnul ei! Altă dată, intrîndu-mi în atelier, tocmai termin o mare pînză abstractă. Eu sînt acolo, nu? decide ea interogativ
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
Implicarea năucește, contemplarea are măcar parte de spectacolul extraordinar al magiei iluziilor ("Totul e să ai perspectiva respectivă, să știi să privești într-o pură epură.") Mă retrag, așadar, prudent din această carte alienantă, labirintică, cu periculoase valențe hipnotice pentru orgoliul celui care crede în putința descifrării, și spun că, sub nesfârșitele coji, lumea jupuită de sine se zvârcolește în căutarea unui sens care e însuși dansul ei. Minunatul mecanism al ceasului e invizibil. Iar Dumnezeu Însuși e mereu doar un
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
confuzii, formule specific regățene. Limbajul umple de viață personajele, mai mult decît viața însăși cu întîmplările ei. într-o discuție despre legionari, de pildă, fiica își chestionează mama (adoptivă, mai adevărată decît cea biologică) asupra epocii cu pricina, mizînd pe orgoliul istoric cu totul nejustificat al acesteia. O întreabă deci dacă i-a văzut pe legionari. "Cum să nu?" a zis mama, așa cum mă așteptam. "Cum să nu-i știu? Păi cîte nu făceau..." -Ei, ce făceau? Am întreba-t-o
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
coleg. Faptul că doream să asist la examene l-a bucurat vizibil, și m-a lămurit, pe larg, asupra întregii activități școlare. Era, în toate privințele, un bun învățător; examenele au decurs cu multă vioiciune, iar băieții erau bine pregătiți. Orgoliul meu național a fost, cu această ocazie, flatat într-un mod cu totul neobișnuit. Uitându-mă la lucrările de caligrafie ale băieților, am constatat că unul din ei găsise cu cale să scrie numele celor mai mari orașe din Europa
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
o mai poate invoca acum e memoria personală, de a cărei failibilitate crescîndă naratorul e nu numai conștient ci și încîntat (în ciuda asigurărilor pe care și le dă și ni le dă: "... da, firește, că n-am să uit"), cu orgoliul filosofic al unui visător impenitent: "...rămîie în totul sir Aubrey de Vere așa cum mi-a plăcut să-l văd eu, numai așa - ce-mi pasă de cum era în adevăr? Am nimicit singura dovadă că l-am cunoscut în ființă, am
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
veghe la graniță, și asta va fi suficient. Ca niciodată erau cu toții de acord deși simpatizau politic deosebit. Aceste simpatii erau dezinteresate (căci ce influență puteau ei să aibă?) și superficiale. Dar adesea se făcea din ele o chestiune de orgoliu personal, ceea ce provoca certuri violente și chiar rupturi. Se despărțiseră pe la trei din noapte. Înainte de a intra în curtea lui, Șuiu vomitase sprijinindu-și tîmpla de stîlpul porții. Era învățat să bea, deși nu-i plăcea, dar acum întrecuse măsura
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
la acea oră. Și aș fi continuat privind cu nesaț la decolteul uriaș al doamnei, dacă ea nu m-ar fi interpelat: - Domnule, nu ți-e rușine? Te uiți la mine ca un bou... Prin jignire, a răscolit în mine orgoliul mediocrității, așa că i-am răspuns: - Adică, scumpă doamnă, cum să mă uit la o vacă? Final: mi-a dat o pereche de palme, pac-pac!, a ieșit trântind ușa cu violență, iar eu până dimineața, am auzit printre vâjâiturile din urechi
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
viață. Bunica mea este așa, mătușa mea, Mia, și mai am o colegă, Elena. Genul ăla de femeie pe care poți s-o monitorizezi o viață și n-o prinzi măcar c-o răutate mică, c-o răbufnire mică de orgoliu, c-o ceartă minusculă, c-o picătură infimă de venin muieresc în colțul gurii. Pe doamna Gabi n-o cunosc atât de bine ca pe celelalte, dar garantez că așa e. Am văzut-o cum povestește despre fetele care-i
Povestiţi-mi despre un om bun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21298_a_22623]
-
zice “Biine”, zâmbește simpatic și tace, cuminte. Uită, cam într-un minut, că promisese să mai tacă și o ia de la-nceput, dar după aia iar e cuminte, dacă-i ceri. Ca orice om foarte, foarte bun, Iaru nu are orgolii și vanități. Nu se supără, nu se umflă tărâța-n el dacă i se refuză un layout, dacă i se zice a opta oară că ceva nu e bine. Zice: “Biine, ia să vedem, cum să facem să fie bine
Despre Florin Iaru by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21311_a_22636]
-
este unul simplu: daca Tony Blair are dreptate atunci când vorbește de competență șefilor de stat și de guverne, cele mai bune sfaturi pe care noii veniți în aceste funcții le pot primi sunt cele venite din partea proaspăților “foști”. Din păcate, orgoliile orbesc această judecată de bun simț, iar tranziția puterii se face, cel mai adesea, resentimentar și pe fugă. Am auzit niște povești care mie mi se par de groază despre unele tranziții de la Palatul Victoria. Imaginați-vă că la o
Buna guvernare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82412_a_83737]
-
nu-i lasă niciun fel de instrucțiuni noului numit în funcție. E de neînchipuit! Și, totuși, asta se întâmplă cu o țară întreagă la fiecare schimbare politică. Cât de mult am avea de câștigat dacă am lasă pentru o lună-două orgoliile la o parte, iar noii veniți le-ar cere sfatul proaspăților plecați. Dacă și unii și ceilalți ar înțelege că avem cu toții de câștigat dintr-o guvernare mai bună, indiferent de culoarea ei politică. La sfârșit de martie, Victor Ponta
Buna guvernare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82412_a_83737]
-
sus sau domnul Gabriel Cojocaru, ar fi super dacă v-ați gândi de două ori înainte să spuneți ceva, pentru că deja toată lumea știe că Biblia a fost scrisă de mână omului, de mână bărbatului mai bine zis. Pentru că bărbatul, în orgoliul lui, nu a putut să accepte să fie condus de cineva (cum ar fi femeia) și bărbatul, în orgoliul lui, se culcă cu alți bărbați de mii și mii de ani, dar na... de ce să recunoască acest lucru? Ba mai
Nu în numele meu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82375_a_83700]
-
pentru că deja toată lumea știe că Biblia a fost scrisă de mână omului, de mână bărbatului mai bine zis. Pentru că bărbatul, în orgoliul lui, nu a putut să accepte să fie condus de cineva (cum ar fi femeia) și bărbatul, în orgoliul lui, se culcă cu alți bărbați de mii și mii de ani, dar na... de ce să recunoască acest lucru? Ba mai mult, era în stare să-l ucidă cu propriile mâini pe cel pe care il iubea, numai să nu
Nu în numele meu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82375_a_83700]
-
mai lucrat cu Cori și care, știind ce ma așteaptă, nu-mi dau multe șanse. Al doilea este că face pilates sau, mă rog, cu mine face power pilates, dar sunt convins că-i spune așa doar ca să-mi panseze orgoliul. Pilates e un fel de gimnastică în care îți folosești aproape numai greutatea corporală, iar mișcările sunt foarte bine controlate. Rezultatul este că poți să izolezi foarte bine mușchii pe care vrei să-i lucrezi și, în felul acesta, în loc să
Stăpâna muţuflenderelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82640_a_83965]
-
autoare de proză scurtă de azi de la noi și pentru că o iubesc toți câți o citesc (doar că se lasă greu, când i se cere să scrie). Pentru că are personalitate, dar nu ține s-o afirme în orice clipă, iar orgoliul ei e atât de potolit, încât poate că nici nu e. Pentru că de la ea înveți fără să-ți dai seama și fără să-și dea seama. Pentru că e pură și dură, harnică și darnică. Pentru prietenii ei și pentru că nu
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
într-un cămin de bătrâni. N-a învățat meseria de a trăi fiindcă nu știa cum să despartă identitatea de demnitate. Vreau să spun că vexațiunile, înjosirile pe care a fost constrânsă să le înfrunte n-au clintit un îndreptățit orgoliu. Căci aparținea acelei aristocrații a inteligenței pe care nici viața n-o învață minte. Așa se face că deși terorizată de neliniști și griji, intimida la rândul ei fie (în tinerețe) printr-o frumusețe venită parcă din altă lume, fie
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
materiei și-a toate câte sunt. Sfârșit Te lovești de pereții propriei singurătăți - un fel de moarte a înțeleptului; în timp ce cucuta se prelinge pe imaginea ta. Poem neterminat Poate voi reuși să lipesc lumea viselor, toamnele însingurate de teama copacilor, orgoliul frunzei ruginite și alunecarea spre o altă evadare. Haiku pentru o focă anume Cu tine aș vrea să rătăcesc prin memoria luminii.
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
datornici" pe care i-a împrumutat ba cu un titlu, ba cu o idee, sau cu mai multe, ba cu vreun paragraf de încheiere ori de început, care nu le ieșea și pace. A știut, totdeauna (puneți la socoteală că orgoliul auctorial, chiar și al criticilor-cronicari-gazetari, e, îndeobște, mare...), să îndrepte delicat și să laude convingător, dar cumpătat. Mi-e și greu să-i găsesc altă muză decît justa și plina măsură. Aceeași, în viață și în cărți. Iarăși, nu-mi
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
le spunem poetice, unde intervine artistul, condeierul, omul literei incitante, chiar șocante adesea, tributar contemporaneității din care nu se poate sustrage, dovedindu-se totodată capabil s-o depășească. Atunci surprinzi la el ironia, simțul parodic, blamul derizoriului, mușcătura plină de orgoliu și de superioară compasiune. Este ipostaza în care ironistul din el se umanizează, cu înălțări și căderi, cu bune și rele, cu sublimări și alunecări în păcat, în dublul înțeles al acestui ultim cuvânt: de regret și de virtute încălcată
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
cumva departe înfășurat într-un halou de fum și dragoste. Ionuț, zîmbetul tău e numai amintire și mersul tău de girafă grăbită e numai amintire. Ștrumfii află mai multe păreri despre ștrumfi Da, Răzvan, a cam început circul - foarte multe orgolii & foarte puțină suferință plus fazele alea stătute de gașcă, în care cîțiva vor să gîndească pentru toți. Toate fetele mari și toți portăreii și nevoia lor imensă de manipulare - "să vorbim pe mail" în vremea noastră, îți vine să crezi
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
studiate - și care va rămâne misterioasă până la sfârșit". La această întrebare a profesorului Angelini au răspuns deja afirmativ și constructiv intelectualii italieni cu preocupări și lucrări serioase în disciplina întemeiată de Eliade însuși, mai ales în studierea și afirmarea, cu orgoliu științific și o demnitate intelectuală exemplară, a influenței incontestabile pe care savantul român a avut-o în formarea așa-numitei Școli de la Roma (Raffaele Pettazzoni, Angelo Brelich, Ugo Bianchi, Dario Sabbatucci). Pe această temă, semnalez recenta apariție a unei lucrări
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
de vremuri, n-a reușit să refacă întregul și să ajungă la altceva. În Omul fără însușiri lucrurile vor fi duse atît de departe încît autorul însuși va fi nevoit să se întrebe dacă nu a ratat, dar va avea orgoliul că, în raport cu alții, măcar ar fi făcut-o la modul superior. În ce mă privește, deși risc să mă compromit total, trebuie să spun că am început de două ori să citesc această carte celebră dar am lăsat-o la
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
cel ce i se împotrivește și așteaptă liniștită Scadența, își are, fără îndoială importanța sa, dar nu reprezintă chiar totul. Ceea ce contează în ultimă instanță sînt faptele puse în seama personajelor și puterea autorului de a convinge prin ele. În pofida orgoliului său de a fi cu totul altfel, și a tentației de a-l privi de sus pe autorul romanelor Idiotul și Demonii , distanța dintre Nabokov și Dostoievski e ca de la o parodie a existenței la existența ca atare, în care
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
și Dostoievski e ca de la o parodie a existenței la existența ca atare, în care nu se poate face abstracție de pierderea sensului vieții și de nevoia omenească de salvare. Dacă marele păcătos Nikolai Stavroghin nu se poate salva pentru că orgoliul îl împiedică să-și mărturisească în toată urîțenia ei fapta care va duce la sinuciderea unei fetițe pervertite moral tot la vîrsta de 12 ani, cum va fi și nimfeta lui Nabokov, Humbert Humbert crede că relația incestuoasă cu fiica
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]