845 matches
-
2016 Toate Articolele Autorului Sunt două lumi văzute și una între ele -, Ca doua pajiști roșii - și-un drum ocolitor; E cerul și pământul sub stele de otele Și drum ce șerpuiește spre pinul roditor. La câte două ceasuri, un orologiu sună De miezul noii zile - cortegiu funerar - Si gurile din iad, flamande, se răzbuna Pe viii ce lipsesc din zidul mortuar. Întreaga omenire deplânge neagră frunte A fiecărui zeu din jilțul de cărbuni, În fiecare om sădește câte-un munte
ROŞU DE NICE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367501_a_368830]
-
jenau de prezența celor de acasă, veneau să-și audă persoanele dragi, sau de afaceri, cine știe, aflate și la mii de kilometri. Tot acesta era și deținătorul unui ceasornic, probabil unic în tot orașul, căci fraza : " Ne întâlnim la orologiu." era înțeleasă de majoritatea orășenilor și celor veniți. Nu mai exista un alt ceasornic mare în întreg orașul. În primul an de studii devenise neînfricată, biruind acea barieră de a se lupta și pe străzile urbane cu sine și cu
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
că are mobilul în servieta, care se afla la o distanță de trupul lui căzut; dar cine să i-o aducă aproape de el și cine să-i formeze numărul pentru a vorbi cu cei de-acasă? Se întunecase, poate că orologiul cerului bătea zece și nimeni nu mai trecea pe stradă. Vorbea cu sine: mi-e așa de rău și nimeni nu vine să mă ia. Voi muri curând ... și mai aveam atâtea de făcut. Mi-am terminat oare misiunea pe
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e ulița plină de vise Și timpul mai scurt ca oricând, Prin colb, trec picioarele-ncinse Iar eu după ele-alergând... În caznă-mi sfârșesc înserarea, Sudoarea-nghețată mi-e rug, Mai bat orologii în zarea Spre care de veacuri, eu fug... Și talpa se-afundă mai tare, În clisa născută sub ploi, Privind înspre Soare-răsare, Mă-mpiedic și cad în noroi.. Și tare m-acoperă vina De-a nu fi vegheat; astfel eu
MAI DĂ-MI O ŞANSĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367011_a_368340]
-
fără stridențe, încadrabilă undeva în categoria poeților nativ-sentimentali, dornici de evadare în infinitul livrescului: “Când îngerul respiră-ți fruntea/ Se copăcesc genuni de miere,/ Nu urcă-n ochi nicio durere,/ Nu urlă niciun lup la pândă./ Pastel pe clipa-n orologiu/Împresură culori lichide/ Și liniștea prin vene doarme/Cu stele-n spații vide./ E o absență de zefire/ E o uitare inversată/ Pe viața însăși amânată/ Din noi rămâne doar iubirea” (“Elegia a patra”, pag. 383). Viorel Gongu, poet cerebrar
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
Țipăt de stâncă pleșnește, Tic, tac e jocul nevinovat Drumul spre tine topește. Tic ,tac adun amintiri, O oază se vede în zare Tic, tac sunt eu,tic, tac ești tu Totul dispare în mare. Tic, tac se-aude un orologiu acum Timpul pe noi ne desparte, Tic, tac sunt eu , și tic, tac ești tu Totul e scris într-o carte. Referință Bibliografică: Tic , tac sunt eu / Ana Maria Bocai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1306, Anul IV, 29
TIC , TAC SUNT EU de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349529_a_350858]
-
lui Julian, bântuind noaptea... Fantoma lui Julian? Repede, mai repede... Unde să caute? Unde? Când s-a trezit, era buimacă, singură în apartament cu animalul de companie, o pisică birmaneză. A rămas preț de câteva momente nemișcată, fixând cu privirea orologiul de perete. Tic-tac, tic-tac. De ce își alesese această meserie? Oare ce îi mai rezerva viitorul? Când Julian a sosit acasă, se afla într-o dispoziție stranie. "Bună... Cum a fost la job?". "Ca de obicei... Tu?". Nu se simțea capabilă
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
șansa unei omeniri perfecte, dacă nu ai fi intervenit tu, și chiar și ție ți-a dat șansa reconvertirii înainte de a se împlini vremea și a te arunca în iazul cu pucioasă... Crezi că n-am înțeles că privesc zilnic orologiul Apocalipsei, crezi că această formă de teatru modern, cu cavaleri însângerați și domnițe desfrânate, o văd ca pe altceva decât ca pe o ultimă demonstrație a absurdului, crezi că mai aștept altceva în afară de clipa adevărului, de verdictul suprem, de sentința
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
neașteptate. Dacă știu... firește că știu... Tu ești regina... Iar ultimul dans se va repeta la infinit", i-am răspuns, privind-o în ochi. "La infinit... la infinit", mă îngână, apoi silueta ei se volatiliză, încet. Singur în cameră, privind orologiul arhaic, cu zgomot de epocă, covorul persan, dormitorul alb, curat... "Unde ești? Ce s-a întâmplat? Vino...", am șoptit, dezorientat. Peste câteva minute, strania aristocrată negresă și-a făcut apariția. "Ți-am spus că nu știi cine sunt... Sărmanul meu
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
sute de oglinzi... da, erai tu, fără îndoială... "Vino!", am întors replica de mai devreme și te-am cuprins cu brațele, mistuit de dor, fremătând de dorință. Din nou în apartament. M-am aruncat între cearceafurile apretate, fixând curios același orologiu. Ți-am simțit atingerea, delicată, suavă, inconfundabilă... "Te rog să vii singură la întâlnire de acum încolo... Nu vreau să mai fiu silit să fac o alegere pentru a mă putea întâlni cu tine", ți-am șoptit. Tic-tac, tic-tac, tic-tac
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
din noi mereu se stinge și ea, încetul cu încetul, o dată cu moartea fiecărui personaj închipuit pe scenă de către actori, ca o măsură parcă a dimensiunii discutabile a timpului nostru fizic concret și înfipt cu încăpățânare în cadranul imuabil al unui orologiu ce bate liniștit din peretele lui veșnicia... Povestea teatrului s-a scris și se va scrie, pe scurt, de fiecare dată numai așa, indiferent de numele interpreților săi. Magdalena ALBU București aprilie 2013 Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - COPACII NU MOR
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
aer se prefac în zdrențe Când ară, spațiul, sabia unui vânt. Lumină multă curge la-ntâmplare, Arde văzduhul! E-o pură despletire... Secundele, în pământ, ajung cu soare Învolburând și sevă și uimire... Urnele iernii să le poarte munții În orologiu timpul cochetează, Dorul picură pe dedesubtul frunții -Imensa roată iar disimulează- ..................................... Tandră, clipa se prinde-n poezie Ritmuri râd în sânge, tremură o floare, Se-aude un pas și...e armonie Sfioase iluzii plutesc cântătoare... Referință Bibliografică: FRIG ÎMBĂTRÂNIT / Lia
FRIG ÎMBĂTRÂNIT de LIA RUSE în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348601_a_349930]
-
au permis să-și comande la bar, ce vor ei. Timpul trece...în favoarea lor. Aceste generații, de după '89, se așează altfel pe făgașul clipelor. Unde e directorul cel zâmbitor de la Lugoj? I-aș sugera, dacă ar fi posibil, să fixeze orologiile lui după timpul elevilor și al nostru...al profei de latină, al universitarei, al patronului de geografie...câte ritmuri nebune ar fi! Mă desprind de tot ce mă-nconjoară și-mi aud “ceasul meu”. Inima mea bate într-un ritm
COLECŢIA DE CEASURI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344440_a_345769]
-
-n brațe și să tremure de emoție la atingerea corpului ei. Simțindu-i mâinile care-o cuprinsese peste mijloc, Veronica își lăsă ușor capul ei moale cu părul mătăsos și bogat pe pieptul poetului. Pentru câteva clipe se opriră toate orologiile lumii, numai inimile lor băteau în acea noapte la unison... Când ridicară capetele spre cer, Sfânta lumină le lumina calea șI stelele, martore la idila lor de dragoste, făcuseră un cor de lumini cântând muzica sferelor... Era ultima lor noapte
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
Stihuri > Anotimp > ROND NOCTURN Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Oameni buni dormiți în pace Miezul nopții curge în tăcere În somnul vostru de sub carapace Turnați vin și-amestecați cu miere Orologiul liniștea din turn Aripa-și întinde peste urbe Însoțește rondul meu nocturn, Duhuri rele nu vin s-o conturbe Oameni buni dormiți în pace Conștiința nu vă fie trează Adormi-ți-o cu momeli sagace Evul mediu încă mai durează
ROND NOCTURN de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348070_a_349399]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ISPITĂ Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Șoaptele orologiului se pierd în miez de noapte, iar ochii-nlăcrimați se-adapă din izvorul gândului. Povestea lunii duce mai departe leagănul stelelor pe aripile vântului. Noi, uitați printre meandre, visăm la nemurirea Sufletului. În negura albastră a strălucirilor de-o clipă
ISPITĂ de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350243_a_351572]
-
-i iubirea, cum s-o dăruim, să fim creativi, umani. Ne-am infiltrat în ritmurile inimii, sunetul muzicii ne-a purtat pe aripa gândului pierdut sub geana adormită a visului creator. Așteptăm șoapta viitoare, vocea învăluită în ritualul ordonat al orologiului străvechi. Privești în urmă, bați la poarta fanteziei, îți deschide imaginația. Te invită în sala de spectacol a vieții. „La parter sau la etaj?” “Pe scenă”răspunzi limpede. Fii actor implicat la planul țesut în pânza de păianjen a destinului
CORTINA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361881_a_363210]
-
haosului”, Actorul acesta Care a descoperit Programând până la ultima picătură de artă, Că există perpetuum-mobile, Și acesta stă, Actorul acesta, Mi-a permis să intru în pielea personajului lui, Atât de bine, Încât suntem un singur om, Ieșind din cutia orologiului, Ca să anunțe două ore exacte. 10 ianuarie 2011 Referință Bibliografică: ANUNȚUL / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 375, Anul II, 10 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Jianu Liviu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ANUNŢUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361908_a_363237]
-
cu rigla, cu echer, se țes. Rebegiți - un strop din focul sacru Murfatlar; Miniatural paharul cât un degetar. Cu vapoare peste zare - mistic ritual; Vis - cafeaua aromată, stil oriental. În grădina adormită mari nămeții cresc - Cornul abundenței - nimbul harului ceresc. Orologiul veșniciei ora iernii bate, Ora primăverii scrie teme amânate. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Pe zăpadă / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 375, Anul II, 10 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile
PE ZĂPADĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361911_a_363240]
-
2012, roman. Lansarea a avut loc în Sala Mircea Eliade a Bibliotecii Metropolitane Mihail Sadoveanu, București. PAȘI DIN HORA VIEȚII, Editura Rawex Coms, 2013, povestiri. OAMENI DE NISIP (reeditare), Editura Semne, 2013, roman-trilogie. Publicații în volume colective: În pas cu orologiul - 2003, Printre sfinte tăceri -2004, Vioara din inima pădurii - 2004, Trepte de lumină - 2006, Proprietarii de visuri - 2006, Gânduri înstelate - 2004, Zenit aniversar - 2005, Auroră în amurg - 2005, Viața ca un sonet - 2004, Parfum de liliac - 2007, Întotdeauna cu noi
PREZENTARE GENERALĂ de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365858_a_367187]
-
o furnică, ce-aleargă de colo - colo cu frica în sân c-ar putea fi călcată, apoi dintr-odată încremenită rămân de liniștea ce mă strivește și-mi descompune ființa, parcă-mi aștept sentința anunțată de gravele bătăi ale uriașului orologiu... Dintr-un colț mă privești și mă chemi, ochilor Tăi inima mea se închină, nu mai simt nici o povară și nici o vină când, la braț cu Tine, IUBIRE, pășesc în lumina de-afară... ----------------------------- Nona TUDOR-HERDEANU noiembrie 2015 Oradea Referință Bibliografică
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-e ulița plină de vise Și timpul mai scurt ca oricând, Prin colb, trec picioarele-ncinse Iar eu după ele-alergând... caznă-mi sfârșesc înserarea, În Sudoarea-nghețată mi-e rug, Mai bat orologii în zarea Spre care de veacuri, eu fug... Și talpa se-afundă mai tare, În clisa născută sub ploi, Privind înspre Soare-răsare, Mă-mpiedic și cad în noroi.. Și tare m-acoperă vina De-a nu fi vegheat; astfel eu
MAI DĂ-MI O ŞANSĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366009_a_367338]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > ATÂT DE APROAPE... Autor: Nicoleta Milea Publicat în: Ediția nr. 203 din 22 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ATÂT DE APROAPE... Ce mari se aprind? Ce veghe statornica îmi descoperă chipul? Orologii în flux și corăbii atât de aproape urcând spre Ithaca! Referință Bibliografica: ATÂT DE APROAPE... / Nicoleta Milea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 203, Anul I, 22 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicoleta Milea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ATÂT DE APROAPE... de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365547_a_366876]
-
pe timpane, pe plămâni... Îți ofer-un răgaz de a coase Cu albatroși spintecați fisura realității, Un răgaz de a crede că ești nemuritor.. Moartea-i înscrisă-n celulele noastre! Există forme de rezistență! Să alungăm târziul din noi! Tic-tac! Orologiul destrămării țese felii de existență.. ,,Să-i stricăm mecanismul!”- propune perfid osul. ,,Să-i zădărnicim planul!” - chicotește mefistofelic retina. Ei...și dac-am putea faustian sa-i poruncim clipei Să stea în loc, oare ce-am schimba? Cum poți opri moartea
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
Stihuri > Cugetare > INTRAT ÎN CÂNTEC Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 436 din 11 martie 2012 Toate Articolele Autorului Culorile franjurate peste cochilia unui timp absorbit de ape pe verticala nordului ridică țărmurile în picioare. Umbrele, care acoperă orologiile, sunt plecate în pelerinaj spre zodiile dintre solstiții. La vremea amiezilor, încătușate în viori sunetele se sparg în pereții de sticlă. Pe aici îmi erau pașii fără urme, între zile amenințate de drumurile-simbol, ca nisipurile detașate de ape, pe care
INTRAT ÎN CÂNTEC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366322_a_367651]