21,114 matches
-
din spatele casei, aflat lângă groapa de gunoi. Alunecă în noroi și se lovi de huluba unei căruțe. Miriam-Lieba nu era nicăieri. Se întoarse. Era cu tichia pe cap, numai în halat, iar papucii i se murdăriseră. Frigul îl pătrunse până la oase. Vântul îi zburlea barba. Mergea cu pașii măsurați ai aceluia care știe că nu va găsi ceea ce caută. Șeindl îl aștepta în pragul casei. - Nu-i acolo? - Nu. - Tată, ai să răcești, ferească Dumnezeu. - Hai să mai căutăm o dată sus
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
Zmeura de cîmpie (cu "rotițele" mult mai la vedere deci, firește, mai supărătoare), unde știința, topită, de fapt, într-o subiectivitate cu pretenții, era "marcată" strîns de-o viclenie a istoriei, de-o versatilitate a poveștii. Identitatea, măcar prezumtivă, a oaselor este, în definitiv, o funcție de vechime. Are, așadar, toate șansele să rămînă ascunsă, în amalgamul de timpuri cîntărite foarte diferit. Pentru Petruș, arheologul tînăr căzut în patima monografiilor, durata se măsoară cînd în folii de ranitidină sau în intervale care
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
fie interzise, precum jindul mamei lui Onufrie după ficatul crud de rață, își face loc o dorință cît se poate de normală: să știi trecutul tot, așa cum a fost. Doar că trecutul nu mai înseamnă nici el altceva decît niște oase uscate ca tămîia, care încep să se macine. Din două camere ale aceluiași hotel, se vede foarte diferit. În una stă domnul Maeriu, reprezentantul oficial al foștilor deținuți politici, un bun naiv crezînd sincer că acolo sînt moaște de martiri
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
rele colonelul-magistrat, procurorul militar Spiru, cel care și-a pierdut degetul mic, pare-se "în misiune", și acum și-l poartă, ca pe un totem, la gît. O întîrziată lege a talionului îl face să adune, din marele mormînt, micile oase, foarte asemănătoare, dar nu la fel cu al lui, manie care l-ajută să se răzbune, nicidecum să se mai întregească. Toată povestea e, de fapt, despre istoria din care a sărit o țandără și nici gînd, fie și cu
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
dar nu la fel cu al lui, manie care l-ajută să se răzbune, nicidecum să se mai întregească. Toată povestea e, de fapt, despre istoria din care a sărit o țandără și nici gînd, fie și cu clei de oase, s-o mai prinzi la loc. E mai sănătos, în România precum în Argentina, s-o faci să dispară. Așa va fi încercat omul legii cu "ticăloșii" care, trecîndu-i prin mînă și plecînd cu o bucățică din ea, sfîrșiseră, poate
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
de jefuitori de cadavre ce operează la drumul mare. Adrian Năstase și-a făcut un calcul prost: avertismentele emise din vârful buzelor țuguiate nu-i demonstrează grija față de lege, cum pretinde, ci spaima de moarte ce i-a pătruns în oase. Cu un ministrul al Justiției precum Monica Macovei există șanse reale de a curăța plaga aproape total infectată a societății românești. E normal ca indivizii care au implantat bacteria să tremure la gândul că au fost descoperiți. Într-o încercare
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
meu și mă tîrăști/ Către Dumnezeul tău. 3. Eu asud. Mă lepăd de Dumnezeul meu. Rînjesc încălzit alături de tine./ 4. (în vreme ce capul meu pocnește liniștit pe absolut/ fiecare treaptă./ Pe care mă cobori,/ Pentru a mă depune ca pe un os la picioarele Dumnezeului tău)". în fond, deslușim aci o năzuință regresivă, pofta de-a reveni la primitivitate: "21. Ies rar prin oraș./ 22. Ies foarte rar prin oraș./ Și doar atunci/ Cînd, nedezmințit, trebuie să cutreier poteca îngustă/ Dintre magazinele
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
cartea.) ,Omul în carapace" îl determină să vorbească despre ,sumbrul spațiu al morții" (la Ivan Bunin) și despre acela al ,intimității macabre", ca în Plumb de G. Bacovia. |n contrast, la Blaga, ,mormântul translucid, se iluminează feeric, morții sunt radioși, osul strălucește și cântă", la Eminescu, insula lui Euthanasius e ,un paradis" al stingerii vieții. Tabla de materii a sensurilor și semnificațiilor este prea vastă ca s-o putem epuiza. Să mai reținem observația criticului că ,cele două tipuri fundamentale de
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
căderea comunismului, când eu eram ? trădător de țară ? în Canada. Dar asta este altă poveste. Bătrână mea mătușa a fost operată la spitalul de urgență Floreasca, i s-a implantat o tijă metalică, dar la vârsta de 88 de ani oasele se vindecă mai greu. Se va deplasa prin casă cu un cadru metalic și numai intrun picior, cel puțin două luni. Și cât era de sprintena și activă înainte de atac ! Asistența medicală este gratuită și universală în România, la fel
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
Pe Ulise îl apucă exasperarea. Cum le poate trece prin cap asemenea idee? Cum ar putea să le-arunce afară fără să le trezească troienilor bănuieli? Să lase la picioarele calului trei cadavre (două reduse doar la un morman de oase și viscere) ar însemna să le dea-n vileag capcana. Un altul sugerează c-ar putea să se descotorosească de ele noaptea: să le coboare pe scară și să le-arunce-n mare. Altul e de părere că nu să trăiești cu
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
dîra de sînge ce fericise/ obrazul imaculat al zăpezilor?/ cine și-a pierdut moartea/ să și-o răscumpere/ altfel nu poate viețui// arborii de sticlă nu alcătuiesc o pădure/ tăcerea se ascunde în nisip -/ în zare se năruie cetatea de os/ în care se păstrau credințele// noapte bună cărare a înțelepților/ suferind în pașii împlinirii// nici un proverb nu mai dă rod” Nici un proverb). Existențialul dramatic (sîngele) pare eclipsat de scriitură (cerneala), însă ultima își dobîndește, recuperator, semnificația prin raportarea la cel
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
Voiculescu, Crainic, Sandu Tudor, poemele lui Alexandru Lungu sînt doldora de îngeri, fixați în cele mai felurite ipostaze, nu fără a se observa un criteriu estetic, o calofilie a transcrierii neprihănitelor făpturi: “îngeri străduiți uitării/ prin văzduhul umbriei/ văzuți pînă-n oasele lor muzicale// ei răsună cîntarea vestirilor:/ îngeri de leagăn îngeri de farmece/ îngeri de înalte prohoduri/ nu-și curmă nici o veșnicie lucrarea/ în bătaia netimpului vuietul sorții/ le zmulge trei pene de aripi sonore// îngerii-și urmează cîntarea/ trei pene
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
însuși? “Printre imponderabile/ morminte de îngeri/ așa căzurăm/ în neîndurarea timpului” (Vămile cuvîntului). În loc de-a semnifica, precum la Rilke, stadiul superior al transfigurării întru duh, prefacerea vizibilului în invizibil, acești îngeri indică o recădre în vizibil, deci un eșec: “oase de îngeri/ sparte-n pierzaniile/ fără de capăt/ ale răstimpului ce ne-a cuprins” (Drumul prin pustie). Ascensiunea mistică, avînd drept condiție sine qua non desprinderea de materialități, mărturisită în unele secvențe, apare nu o dată zădărnicită de simțămîntul unei “amuțiri”, a
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
parnasian grandilocvent... Și, deodată, nu știu cum, prin ce inspirație subită, următoarele patru versuri, izolate, cu titlul Liniște : Răsună pași pe străzile din cer și noaptea se împachetează în case oamenii spun povești din epoca de fier, priviri galbene citesc bezna din oase. Bezna din oase... Nu-i rău... Qualis artifex pereo! P.S. Marți 16 martie a.c., orele 16, un afiș anunța lansarea la Uniunea Scriitorilor a volumului meu Memorii din când în când, apărut în Ed. Cartea Românească și prezentat de Nicolae
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]
-
deodată, nu știu cum, prin ce inspirație subită, următoarele patru versuri, izolate, cu titlul Liniște : Răsună pași pe străzile din cer și noaptea se împachetează în case oamenii spun povești din epoca de fier, priviri galbene citesc bezna din oase. Bezna din oase... Nu-i rău... Qualis artifex pereo! P.S. Marți 16 martie a.c., orele 16, un afiș anunța lansarea la Uniunea Scriitorilor a volumului meu Memorii din când în când, apărut în Ed. Cartea Românească și prezentat de Nicolae Manolescu, la invitația
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]
-
au înțeles rău, adorând făpturile lui Dumnezeu, în loc de a-L adora pe Dumnezeu Însuși, tot așa trebuie să cultivăm cele ce ne sunt de folos (xrv¿simon) pentru viața și pentru desfătarea sufletului și să fugim numai de cele primejdi oase pentru mântuire, nepunând creatura mai presus de Creator, cum fac cei nebuni... La fel, când este vorba de știință, primim tot ceea ce contribuie la educația noastră și la contemplare, respingând doar cele ce ne împing spre demonni, spre rătăcire, spre
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
formare sau deja ajunși la deplina maturitate științifică. Și cel de-al XII-lea tom din BHAUT este dedicat, în cea mai mare măsură, economiei provinciale. Sunt materiale care abordează o tematică diversă (economie agrară și urbană, vânătoare, meșteșugul prelucrării osului și cornului, sărbători rustice, organizarea activității meșteșugărești, cir culație monetară ș.a.). Valoarea lor este inegală, dar toate contribuie la trasarea tabloului unui domeniu extrem de important al vieții provinciei norddunărene. O mică secțiune de recenzii (p. 263-266) și o binevenită Cronică
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
din străbuni - E lumea ta! o lume zi-i! Și mai întrebi de ce, gemînd, Se strînge inima-ți în piept? De ce-i curmat al vieții-avînt De chinuri stranii, pe nedrept? În locul fragedei Naturi, Cînd Domnul ne-a creat, acum Ai oase de-animal în jur, Și om, în putregai și fum. Sus! Fugi în spațiul vast! Și-acest Volum plin de mistere, chiar, De Nostradamus scris, nu-i test De-ajuns și nu ți-e îndrumar? Știi mersul stelelor atunci Și
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
natură”: “Stă ca o lăcustă la masa încărcată de roade// Și numai prididește a se înfrupta, îi trosnesc pe furiș măselele, se îmbuibă din partea altora și se umflă pe zi ce trece, defilînd printre noi, după ce a aruncat pe fereastră osul despovărat de carne, carnea puterii,// carnea împătimirii, care-i umflă sîngele negru prin vene.// Cînd se privește în oglindă, să-și adulmece și să-și admire măreția își descoperă copia fidelă, o broască urîtă, mirositoare, care lasă în urmă pămîntul
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
orb al uitării - doar diamantul mântuit de haos rămâne în noi neclintit Două flori o iarbă magnetică rămâne pe urma tălpilor pășite în împietrirea nopții din tresărirea zării două flori neasemănate un crin albastru o garoafă neagră îmi cresc din osul frunții înmerismări furate din pădurea scufundată aduc o boare umezindu-mi pieptul Poate cândva cerul se despică între urcuș și cădere lung e drumul prin prundișul surpat al căințelor sălcii plângătoare veghează uitarea păcatelor unde șerpuiește calea tristeților? poate cândva
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
haină nenumăratele defăimări îți irigă obrazul cum un ogor harfa fricii adună biografiile noastre risipite pe caldarîm cum stropii de apă potrivește-ți barca reciclată de somn pe valul domol al palmei nu e alcătuită oare clădirea onor Prefecturii din oase și sînge? fii fără grijă Jiul va completa părțile lipsă ale monumentului din fața sa. Semn de carte Uneori cantitatea acordă valoare precum orice exasperare. Lîngă Gilort Nori plutind impasibili pe zări precum versuri albe izvorul se usucă precum o pată
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
lemnul crucilor crește iederă mătăsoasă mângâioasă cum nimeni altcineva x x x un hangar părăsit plin de păianjeni și fierăraie fără rost o cutie muzicală din care se revărsa cândva o melodie tristă acum cu mecanismul stricat o carcasă de oase din care dezertaseră toate sentimentele asta îi arăta oglinda de multă vreme "cine are curajul să facă un pas înainte" șoptea ea în fiecare dimineață îngropându-și fața în palme în sfârșit era deja timpul de mult venise vremea lumea
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
Miron Kiropol 6 decembrie 2000 * E locul pustiit de amintire. Prea multe sfărmături de oase Pe orice prag își află dăruirea. Stăpânii tremură pentru ei înșiși La fel ca slugile, goniți într-o lume ce am putea să o numim cealaltă. Dacă mai rămâne ceva, E îngenuncherea pentru a cerși o lacrimă. Nu e durerea
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
inocenți cu zîmbete de morți furau neveste tinere din orașul vecin iar frustrații veneau la noi înarmați pînă-n dinți. Căutîndu-și răpitele prin hrube subterane spărgeau geamurile ferestrelor și-ncepea molima întunericului de cristal fiecare după cum bubuia tunetul fiecare după cum murmurau oasele fiecare după cum avea un strop de răbdare fiecare după cît era de înalt și frumos. III Numai eu pe ascuns descuiam cîte-o ușă să slobod captivele la rîu pînă-n orașul lor să înoate la vale prin valuri să ducă un
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
Oricine deodată mă poate omorî, din sonerii chemați toți ucigașii vin acum, până la tine, ah, cu frică merg într-un ghețar de fum. Călătorie Intru cu emoție într-o mașină enormă ca în trupul unui viu mamut. Mă amestec printre oasele lui de-acuma apăr trupul care m-a încăput. Ființele mai mici cu ușurință sunt cuprinse în corpuri largi asemănătoare. Lucruri acoperite de o teacă a unei săbii curgătoare. și aerul înfășurând pământul, un gol care înghite forme mișcătoare o
Poezie by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9323_a_10648]