1,319 matches
-
Oceanul Schizoidian, mi s-a spus că ar fi trebuit să stau câteva luni într-un ospiciu ca să fi putut scrie o asemenea carte. De ce, am întrebat eu încă perplexă pe vremea aceea - nu avem destui dintre noi oricum un ospiciu pe dinăuntru? Când am publicat volumul de proză Purgatoriile, mi s-a spus, privitor la ultima bucată de text, microromanul Ucenica, o chestie stupefiantă: că ar fi trebuit să fiu călugăriță și să trăiesc într-o mănăstire ca să am dreptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
mari de halucinogene, În special LSD, Însoțite adesea de șocuri electrice care le provocau crize convulsive și comatoase asemănătoare epilepsiei. CÎnd se trezeau, nu-și mai aminteau nici cum Îi cheamă. Unii o luau apoi razna și trebuiau internați În ospicii sau chiar lichidați, dacă exista suspiciunea că amnezia indusă hipnotic nu funcționa cum trebuie. După părerea maiorului Smith, pe atunci sublocotenentul Smith, suspiciunea este ea Însăși o predispoziție subiectivă, asemănătoare În multe privințe psihozelor delirante cronice. CÎțiva ani mai tîrziu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În ce privește pe George Demetru Ladima, numai o fișă psihanalitică ar fi suficientă pentru rezolvarea problemelor sufletești pe care le pune și pe care un cercetător de viață de profunzimea d-lui Camil Petrescu l-a găsit nu în apartamentele unui ospiciu, operație de două ori mai ușoară, ci l-a aflat respirând același ozon cu noi, care desconsideră aceste rare, dar învecinate, exemplare de inegalitate între spiritul avid și cosmosul imperfect, nedezlegat, înveninat."9 (s. a.) Pe un ton apodictic și hiperbolic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
distrugător, purtat de avânt și excitare, pregătit să își lovească creația prea încărcată de aluzii erotice. "Prin aceasta, <<complexul Pygmalion>> capătă complementul său cel mai tulburător. Acesta se produce prin ștergerea limitelor între ordinea (rațională) clasică și dezordinea (irațională) a ospiciului."257 În cazul în care abordarea noastră ar urmări, exclusiv, o analiză din perspectivă narativă, s-ar impune cuvenita distincție, specifică deopotrivă gramaticii și retoricii speculative: "obiect dinamic" vs. "obiect imediat"258 via "representamem/interpretant", care le motivează. În continuarea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nu e nici o diferență majoră...? O experiență similară, cu altă ocazie: „Azi după-amiază, după ce am condus-o pe S. la gară, deprimare vecină cu sinuciderea. Vid, vid, vid! Nimic în mine, nimic în jurul meu. Momente ce te duc direct la ospiciu. De altfel e o alienare adevărată, în sensul propriu al cuvântului. Nu mai sunt eu. Am trecut pe lângă o biserică, fără măcar să mă gândesc să intru. La ce bun să-l amestec pe Dumnezeu în intolerabil?! Totuși, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
anarhia arhetipului, fie de pulverizarea arhetipului. Or, Întrebarea mea este care dintre aceste conținuturi este cel primar pentru conceptul de anarhetip, pentru că anarhia arhetipului se referă la un arhetip rătăcit, care la un moment dat Înnebunește, ajunge În propriul său ospiciu și nu mai are aproape nimic de-a face cu arhetipul originar. Este anarhetipul un arhetip deviat sau deviant, mutant? Pulverizarea arhetipului se referă, În schimb, la fărâmițarea arhetipului, care Înseamnă altceva decât anarhie. Pulverizarea Înseamnă răspândire, diseminare: este anarhetipul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu toți: universul nu poate fi câmpul de bătălie al oricărei intersubiectivități. Comunitatea este posibilă doar acolo unde ne aflăm; ea se deplasează potențial odată cu noi: Grădina n-ar putea fi o închisoare sau un azil, o fortăreață sau un ospiciu. Filosoful nu se limitează la cadrul strict al comunității filosofice, ba poate chiar e mai filosof și cu mai bune rezultate în afara ei, dincolo de porțile Grădinii. De unde și necesitatea unei anumite perspicacități: nu filosofezi și nu duci o viață filosofică
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu privire la maniera de relaționare a scriitorilor moderni care nu mai pot "convorbi" deoarece fiecare crede în "valoarea destinului unic, în absolutul fenomenalității lor" nu mai există o mentalitate comună, ci o pluratitate de mentalități. Se face apel la imaginea unui ospiciu decent în care impresia generală este a unei conversații, dar prin apropiere de pacienți se observă că fiecare vorbește singur. Opțiunea pentru această imagine alegorică este sugestivă în ceea ce privește atitudinea de respingere pe care Călinescu o manifestă privitor la modernism, perceput
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Dream debutează cu o vizită a lui Philip Marlowe la familia Sternwood. Nu știm precis câtă vreme a trecut de la anterioara descindere. Aflăm doar că între timp s-au petrecut câteva lucruri importante: moartea generalului Sternwood și internarea într-un ospiciu a mezinei, Carmen. Altele au rămas neschimbate: Vivian Sternwood continua să locuiască în aceeași casă, iar majordomul Norris își consolidase poziția de stâlp al familiei. În ciuda acestui plonjeu direct în narațiune, trebuie semnalată o stângăcie. Dacă Prologul are o motivație
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
La sugestia lui Marlowe, Carmen urma să fie internată într-o clinică, unde n-ar mai fi putut să-și dea frâu liber naturii criminale. Închisoarea era o soluție inadecvată, de vreme ce problemele mezinei Sternwood puteau fi tratate doar într-un ospiciu. Realitatea avea să dovedească altceva. Și totuși, o perioadă nedefinită - câțiva ani -, lucrurile par să fi încremenit în formula creionată la sfârșitul Somnului de veci. Într-adevăr, Carmen ajunge în sanatoriul doctorulului Calude Bonsentir, unde Norris o vizitează săptămânal, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
este doar trecerea unor personaje prin fiecare dintre ele, ci confluența problematică. Insolite, situațiile-pivot frizează absurdul, și chiar îl produc. Răspunzând invitației de a vizita, într-un grup de scriitori, un fel de școală, Alexandru Șerban se pomenește închis în ospiciu. La țară, cultivatorii de pământ își procură hrana de la oraș. Pâinile găsite asupra celor ce le aduc, trecând Dunărea, sunt aruncate de milițieni în fluviu. În aceeași zonă dunăreană, acoperită pe suprafețe imense cu vie, nimeni nu poate gusta licit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
găzduire), sunt analizate cu pertinență și erudiție locuri, instituții și spații simbolice; printre ele vom găsi locuri consacrate precum coliba, castelul, grădina, dar și muntele, orașul- refugiu și chiar metroul. Printre instituții își găsesc locul firesc azilul săracilor, hoteleria, spitalul, ospiciul, orfelinatul, dar și biserica, centrul de găzduire și reinserție socială. Spațiile simbolice de ospitalitate se deschid spre accepțiunea metaforică a termenului și cuprind jurnalul intim, intertextualitatea, traducerea. Un loc aparte ca spațiu simbolic de ospitalitatea îi revine morții. O asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vis, fie la părinți, fie la Iulian căsătorit de multă vreme). Moartea lui Iulian are și ea versiuni diferite. Astfel, adesea, el e omorât odată cu soția lui care împărtășește până la sfârșit soarta soțului ei339, de către un hoț care, venind la ospiciu, vrea să fure presupuse comori (scenă care repetă uciderea părinților, cei doi soți fiind culcați în patul lor și omorâți dintr-o singură lovitură de spadă). Episodul milei față de lepros este împărtășit și de soți. "Mesel"-ul (leprosul) cere, de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
scriitură postmodernistă, exploatând concomintent elementul istoric și pe cel ficțional. Literatură și numai literatură este la P. doar romanul Eu și maimuța mea, scris încă din 1984. Cazul de dezorientare al personajului Ben Bernea, trimiterea lui într-un sanatoriu sau ospiciu, scenele erotice „tari”, dar deloc vulgare, romanul în roman, care aparține personajului și în care e vorba de un criminal în serie, nu puteau trece, în anii ’80, de „exigențele” Consiliului Culturii Socialiste. SCRIERI: Eu și maimuța mea, Cluj-Napoca, 1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288744_a_290073]
-
antonomază), redevin cuvinte comune, cu altă semnificație însă decît apelativele de la care s-au format inițial (abrudeanca, hațegana, breaza, ardeleana - dansuri; anglie, olandă, americă, damasc - stofe; astrahan, caracul, merinos, bîrsană - rasă de oi și varietate de blănițe; babilonie - dezordine; balamuc - ospiciu (< localitatea Malamuc, unde se afla un astfel de așezămînt); bărăgan - pustiu; berlină - tip de automobil; bogdan - însemna în trecut „moldovean“; brașoavă - „minciună“; un dunărea - coniac; o carpați - țigară; un moeciu - cașcaval). Procesul transformării apelativelor este permanent și poate fi surprins
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
scris Ireligia viitorului și era convins că arta, ca funcție socială, va lua locul credinței, studiază pe larg acest soi de artă sub aspectul literar și o numește „literatura decadenților”. El o pune pe același plan cu producțiile „dezechilibraților” din ospicii și vede în ea semnul disoluției sociale. În Occident, fenomenul acesta e specific marelui oraș, în cosmopolitismul căruia insul, dezrădăcinat de viața organică a colectivității, se simte izolat, numai el cu eul său propriu, decolorat și vlăguit „de responsabilitatea morală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu sunt sir Isaac Newton! Möbius: Știu, ești Albert Einstein. Newton: Pe naiba! Nu sunt nici măcar Herbet-Georg Beutler, cum cred cei de aici! Numele meu e Kilton. Möbius: Întemeietorul studiului analogiilor? Newton: În persoană... Möbius: Cum de-ai ajuns la ospiciu? Newton: Jucând rolul unui nebun... Möbius: Ca să mă spionezi pe mine? Newton: Ca să lămuresc o dată pentru totdeauna ce se ascunde sub masca nebuniei dumitale... Aerul ăsta de german autentic mi-a fost impregnat de serviciul nostru secret, în tabăra de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
pot ucide; vă pot însă convinge... Vreți să rămână nejustificate crimele noastre? Ori ne sacrificăm pe noi. Ori ucidem pe alții. Ori consimțim să rămânem, noi aici, în casa de nebuni, ori întreaga omenire se va transforma într-un imens ospiciu... Ori vom dispărea noi din memoria oamenilor, ori vor dispărea toți oamenii de pe pământ... Newton: Numai există oare nici o soluție? Möbius: Nici una... Einstein: Eu sunt un om cinstit... Rămân aici... Newton: Și eu rămân aici! Pentru totdeauna! Möbius: Vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
livrat cadavrele la o simplă apăsare pe buton... Păcat de osteneală, Möbius! N-are nici un sens, zău așa, după cum n-avea rost, să-ți arzi manuscrisele... Copiile lor sunt la mine... Pereții care vă înconjoară nu mai sunt pereții unui ospiciu. Nu! Casa asta e o adevărată cetate blindată, sediul trustului meu. Ea adăpostește trei fizicieni, singurii care în afară de mine cunosc adevărul. Cei care vă păzesc nu sunt infirmierii institutului de psihiatrie. Nu! Sievers e șeful poliției acestui trust! V-ați
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
patronajul aristocraților înstăriți, în special al văduvelor și a reușit, inițial, să convingă și familia imperială, mai cu seamă pe împărăteasă, să ofere sprijin material și personal eforturilor sale de a consolida creștinismul nicenian. A reorganizat și promovat spitalele și ospiciile orașului și a pus pe picioare o instituție pentru leproși ; a vândut bunuri bisericești, folosind banii în scopuri filantropice; a organizat distrugerea unui grup de temple aflate pe teritoriul misiunii lui și, chiar și în exil, a răscumpărat captivi pe
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
o icoană a Maicii Domnului, căreia de-a lungul timpului i s-au atribuit puteri miraculoase de a vindeca boli, în special, epilepsia și bolile psihice. Acest fapt a determinat Epitropia Spitalului �sfântul Spiridon�, să înființeze în curtea bisericii un ospiciu de alienați, cu pacienți internați în unele foste chilii. Ulterior acest ospiciu s-a mutat la Spitalul de psihiatrie de la Socola. În interiorul bisericii se găsesc niște pietre funerare care arată că aici odihnesc rămășițele păm�ntești ale unor personalități ale
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
au atribuit puteri miraculoase de a vindeca boli, în special, epilepsia și bolile psihice. Acest fapt a determinat Epitropia Spitalului �sfântul Spiridon�, să înființeze în curtea bisericii un ospiciu de alienați, cu pacienți internați în unele foste chilii. Ulterior acest ospiciu s-a mutat la Spitalul de psihiatrie de la Socola. În interiorul bisericii se găsesc niște pietre funerare care arată că aici odihnesc rămășițele păm�ntești ale unor personalități ale vremurilor trecute care, chiar dacă nu sunt din cele de prim interes istoric
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
făcut fericit ora șul Iași, aducându-i această apă dulce ca mierea" (1765). În final, adăugăm că "Spiridonia", având mari venituri din mori, fabrici, velnițe, și dughene primite ca donații, a administrat în trecut, în întreaga Moldovă 16 spitale, 4 ospicii, două orfelinate, două școli de moașe, două aziluri, precum și stațiunea balneară de la Slănicul Moldovei. Podoabă a orașului de altă dată, podoabă a Iașului de azi. 41. BISERICA sfântUL ȘTEFAN Se află pe strada Albineț. Unele informații în legătură cu trecutul acestei biserici
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
sau chinuiți de diferite duhuri și care nu aveau unde să-și plece capul, Îi hrănea din masa comună și ei trăiau acolo cât voiau, unii chiar până la moarte” Este vorba despre bolnița de la Mănăstirea Neamțului care va deveni ulterior „Ospiciul de la Neamț” unde va fi internat Mihai Eminescu În iarna dintre anii 1886-1887 și va scrie poate cea mai frumoasă poezie a sa și a liricii românești „De ce nu vii”. Pe măsură ce vor apărea primele spitale (secolele XVIII-XIX, Întocmai ca și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
cea mai frumoasă poezie a sa și a liricii românești „De ce nu vii”. Pe măsură ce vor apărea primele spitale (secolele XVIII-XIX, Întocmai ca și bolnițele, tot În jurul bisericilor sau mănăstirilor), aceste așezăminte Își vor Înceta activitatea, majoritatea lor transformându-se În ospicii sau aziluri. Organizarea spitalelor se va face după model occidental, unde, ca și În spațiul ortodox, la Începuturi relația cu biserica catolică era extrem de strânsă, circumscrisă aceluiași spirit creștin. De altfel apariția spitalelor este semnalată și aici abia În secolul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]