1,318 matches
-
anarhia arhetipului, fie de pulverizarea arhetipului. Or, Întrebarea mea este care dintre aceste conținuturi este cel primar pentru conceptul de anarhetip, pentru că anarhia arhetipului se referă la un arhetip rătăcit, care la un moment dat Înnebunește, ajunge În propriul său ospiciu și nu mai are aproape nimic de-a face cu arhetipul originar. Este anarhetipul un arhetip deviat sau deviant, mutant? Pulverizarea arhetipului se referă, În schimb, la fărâmițarea arhetipului, care Înseamnă altceva decât anarhie. Pulverizarea Înseamnă răspândire, diseminare: este anarhetipul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și dramatic. Scriitorul experimentează în fiecare carte o „nouă formulă narativă” (D. Micu), dar întreg traseul creației sale este marcat de predilecția pentru reprezentarea unor situații-limită existențiale, eroii romanelor și ai dramelor fiind plasați în locuri care figurează spațiul închis, ospiciul (în Nebunul și floarea), azilul (în Paradisul pentru o mie de ani, 1974), cafeneaua (Adio, Arizona), în fond imagini-simbol ale unei lumi răsturnate, aflate în criză. Acestea servesc de „model probant” (Dan Culcer) al parabolei configurate în romane sau în
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
o «utopie» satirică în formulă inedită” (Dumitru Micu) și are două mari secțiuni: o serie de discursuri ale unor personaje ciudate (animale, păsări, obiecte etc., foste cândva oameni și care, în urma „deconspirării” din final, se vădesc a fi pensionarii unui ospiciu psihiatric), transcrierea fiind atribuită unui Anonim, și un masiv corp de „note”, foarte postmodern, asumat de autorul real în pretinsa lui postură de editor și glosator al scrierii Anonimului. În afară de comentariile caleidoscopice și fanteziste (ce includ uneori mici narațiuni independente
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
al XIX-lea imagologia nebunului se schimbă odată cu „medicalizarea” nebuniei. dă Nebunul ca bolnav psihic este ultima formă imagologică a nebuniei. Medicalizarea nebuniei și transformarea ei În boală psihică, va aduna nebunii din cetate pentru a-i Închide/interna În ospicii de alienați. Considerați din acest moment bolnavi, ei vor fi Încredințați medicilor psihiatri. Spectacolul nebuniei Încetează de a mai fi un spectacol public, transformându-se În prezentarea/analiza de caz. Spectacolul medico-psihiatric al nebuniei atinge apogeul În perioada celebrelor „Leçons
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de oriunde. I. L. Caragiale îl numește Mitică. La o privire mai atentă, se dovedește mai curând excentric decât un oarecare. În lumea în care trăiește, mai întâi stupoarea candidă, apoi lehamitea lui cronicizată au un singur leac: internarea într-un ospiciu, unde recalcitrantul va fi redus la tiparul anonimatului. Captiv în plasa de păianjen a scenariadei, el devine un simplu popic. Ca traducător, Ț. a transpus în colecția „Poeți elvețieni contemporani”, pe care o inițiază la „Biblioteca revistei «Familia»”, cu precădere
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
în proză, cea care a reținut atenția unor critici e nuvela Toader nebunul (1918), povestea unui copil alcoolic, ucenic al unui preot stăpânit de un bigotism rudimentar, care îi sporește degenerarea mintală până la un grad ce face necesară internarea în ospiciu. Scrierile dramatice sunt fie hibride „comedii istorice” (Striana, 1926), fie improvizații ocazionale sau alte compuneri inconsistente, precum Pierde vară, reprezentată în stagiunea 1924-1925 la Teatrul Național din București. SCRIERI: Sonete, București, 1910; O toamnă, Paris, 1912; Toader nebunul, București, 1918
MOSOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288260_a_289589]
-
scriitură postmodernistă, exploatând concomintent elementul istoric și pe cel ficțional. Literatură și numai literatură este la P. doar romanul Eu și maimuța mea, scris încă din 1984. Cazul de dezorientare al personajului Ben Bernea, trimiterea lui într-un sanatoriu sau ospiciu, scenele erotice „tari”, dar deloc vulgare, romanul în roman, care aparține personajului și în care e vorba de un criminal în serie, nu puteau trece, în anii ’80, de „exigențele” Consiliului Culturii Socialiste. SCRIERI: Eu și maimuța mea, Cluj-Napoca, 1990
PECICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288744_a_290073]
-
Dream debutează cu o vizită a lui Philip Marlowe la familia Sternwood. Nu știm precis câtă vreme a trecut de la anterioara descindere. Aflăm doar că între timp s-au petrecut câteva lucruri importante: moartea generalului Sternwood și internarea într-un ospiciu a mezinei, Carmen. Altele au rămas neschimbate: Vivian Sternwood continua să locuiască în aceeași casă, iar majordomul Norris își consolidase poziția de stâlp al familiei. În ciuda acestui plonjeu direct în narațiune, trebuie semnalată o stângăcie. Dacă Prologul are o motivație
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
La sugestia lui Marlowe, Carmen urma să fie internată într-o clinică, unde n-ar mai fi putut să-și dea frâu liber naturii criminale. Închisoarea era o soluție inadecvată, de vreme ce problemele mezinei Sternwood puteau fi tratate doar într-un ospiciu. Realitatea avea să dovedească altceva. Și totuși, o perioadă nedefinită - câțiva ani -, lucrurile par să fi încremenit în formula creionată la sfârșitul Somnului de veci. Într-adevăr, Carmen ajunge în sanatoriul doctorulului Calude Bonsentir, unde Norris o vizitează săptămânal, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
este doar trecerea unor personaje prin fiecare dintre ele, ci confluența problematică. Insolite, situațiile-pivot frizează absurdul, și chiar îl produc. Răspunzând invitației de a vizita, într-un grup de scriitori, un fel de școală, Alexandru Șerban se pomenește închis în ospiciu. La țară, cultivatorii de pământ își procură hrana de la oraș. Pâinile găsite asupra celor ce le aduc, trecând Dunărea, sunt aruncate de milițieni în fluviu. În aceeași zonă dunăreană, acoperită pe suprafețe imense cu vie, nimeni nu poate gusta licit
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
versiune în 1870). Bolnav, trăind în mizerie, revenea tardiv, depășit de timp și neluat în seamă de contemporani, asupra idealurilor generației sale în Menadele (1870), Plângerile României (1870). A locuit o vreme la Al. Zanne, apoi a fost internat la ospiciul Pantelimon, unde a și murit. Mai puțin talentat decât contemporanii Gr. Alexandrescu și V. Alecsandri, B. poetul este mai caracteristic pentru vremea sa. Încă nedesprinsă total din matca poeziei mai vechi, anacreontică și preromantică, lirica lui oferă imaginea fidelă a
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
al XIX-lea imagologia nebunului se schimbă odată cu „medicalizarea” nebuniei. dă Nebunul ca bolnav psihic este ultima formă imagologică a nebuniei. Medicalizarea nebuniei și transformarea ei În boală psihică, va aduna nebunii din cetate pentru a-i Închide/interna În ospicii de alienați. Considerați din acest moment bolnavi, ei vor fi Încredințați medicilor psihiatri. Spectacolul nebuniei Încetează de a mai fi un spectacol public, transformându-se În prezentarea/analiza de caz. Spectacolul medico-psihiatric al nebuniei atinge apogeul În perioada celebrelor „Leçons
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Paris, este victima unei eredități încărcate, care nu va întârzia să răbufnească. Ciclotimic, trecând ușor de la veselie la tristețe, el suferă de „excitație maniacă”; iar „deraierea” lui e prevestită de unele comportări ciudate. Va sfârși ca un „strigoi”, într-un ospiciu, modelând din zăpadă - simbol lejer - o statuie. Detaliile morbide abat romanul în sfera patologiei, speculată într-o anecdotică insistentă, ce dă în vileag lecturile predilecte ale prozatorului. Tentat de analiza psihologică, el nu-și reprimă deloc, în pasajele descriptive, gustul
BALABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
când erau transportați în corăbii spre America se sinucideau ținându-și respirația. Ocnașii pe viață și condamnații la moarte își sfâșie cu dinții venele de la încheietura mâinii. Nebunii își zdrobesc capetele, murdărind cu creierul și sângele lor pereții celulei din ospiciu. Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate de vii și băgate în cuști, prin grădini zoologice sau menajerii, nu se mai înmulțesc, căci instinctul le dictează că a naște în captivitate înseamnă a naște un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
când erau transportați în corăbii spre America se sinucideau ținându-și respirația. Ocnașii pe viață și condamnații la moarte își sfâșie cu dinții venele de la încheietura mâinii. Nebunii își zdrobesc capetele, murdărind cu creierul și sângele lor pereții celulei din ospiciu. Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate de vii și băgate în cuști, prin grădini zoologice sau menajerii, nu se mai înmulțesc, căci instinctul le dictează că a naște în captivitate înseamnă a naște un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-ți pui mintea la contribuție. Toate astea ți se par normale? Ți se pare că vin de la un om întreg la minte? Vocea doamnei de onoare deveni stridentă: sau gândești că vin din partea cuiva bun să fie poprit la un ospiciu de nebuni? Mi-a aruncat o privire foarte severă și, deoarece n-am răspuns imediat, nici în apărare, nici capitulând, s-a lăsat cu toată greutatea pe spate și s-a adresat soțului ei: — Mai dă-mi, te rog, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
domnilor?? Aceste acte demențiale mă obligă să cred cu certitudine: Întreaga conducere a germaniei naziste - În goana lor dementă de-a opține cu orice preț, supremația mondială - erau la un pas de-a se prezenta de bună voie la un ospiciu...!! Ce părere aveți...!??” „Nu am de unde să cunosc toate dedesupturile strategiei care au generat aceste hotărâri regretabile. După cum se svonea, Hitler a cerut evreilor deoarece Îi presununea extrem de bogați, să-l finanțeze cu bani, pentru industria sa de armament de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și băutură desigur din buzunarul oricărui tehnician care avea ghinionul să intre În biroul lui. El nu avea predilecție cu ce fel de prostituată făcea dragoste: fie tânăra ori bătrână,dacă era veneric bolnavă și chiar dacă era evadată de la vreun ospiciu - punând În primejdie securitatea familiei sale - și mai cu seamă riscul de-a se trezi pe patul unui spital În ce-l mai fericit noroc.Tony Pavone realiză la adevărata valoare În ce complicații majore intrase cu bună știință dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
așa cum mai făcuseră înaintea mea Ibn Battuta 1 și alți călători la fel de iluștri. Am făgăduit că o voi face într-o zi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dascălul m-a mai întrebat dacă doream să lucrez, căci fratele său, director al maristan-ului, ospiciul orașului, căuta un tânăr învățăcel pe care să-l angajeze ca secretar pentru o leafă de trei dinari pe lună. Am primit cu entuziasm, pentru că spitalele și ospiciile îmi stârniseră întotdeauna curiozitatea; am căzut de acord că aveam să încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai întrebat dacă doream să lucrez, căci fratele său, director al maristan-ului, ospiciul orașului, căuta un tânăr învățăcel pe care să-l angajeze ca secretar pentru o leafă de trei dinari pe lună. Am primit cu entuziasm, pentru că spitalele și ospiciile îmi stârniseră întotdeauna curiozitatea; am căzut de acord că aveam să încep din toamnă. Am lăsat să treacă două luni înainte de a mă întoarce la palat, nevrând să-i dau șefului cancelariei impresia că-l grăbesc. Acesta se arătă exagerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apoi le dădu la o parte, ținând în continuare ochii închiși. — Hassan, hotărârea mea e luată. Vreau ca Mariam să fie soția mea, mama copiilor mei. ANUL PETRECUT LA MARISTAN 913 de la hegira (13 mai 1507 1 mai 1508) La ospiciul din Fès există șase infirmieri, un slujitor care se ocupă de lămpi, doisprezece gardieni, doi bucătari, cinci gunoieri, un portar, un grădinar, un director, un asistent și trei secretari, cu toții convenabil plătiți, plus un mare număr de bolnavi. Dar, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sluji, fără să i se ofere totuși nici cea mai mică îngrijire, până ce ori se vindecă de la sine, ori moare. Toți bolnavii care vin aici sunt străini, pentru că fasioții preferă îngrijirile acasă. Singurii oameni din oraș care se află la ospiciu sunt nebunii, cărora le sunt rezervate mai multe încăperi. De teamă să nu facă ceva rău, sunt ținuți permanent cu picioarele în lanțuri. Pavilionul lor se află de-a lungul unui culoar ai cărui pereți sunt înveliți în scânduri zdravene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă gândeam la anii aceia petrecuți la școala ajutătoare din orășelul dunărean de pe lângă locul unde fusese cândva anticul Aegyssus. Zilele mai erau cum mai erau. Dar veneau nopțile, cumplitele nopți, în care până și liniștea stelelor părea că era de la ospiciu. O liniște de pustietate, când Lumea se retrăsese pe o altă planetă și rămăsesem singur acolo, pe malul apei, între câteva căsuțe, la o masă din restaurantul-bufet „Geamandura“, unde, seară de seară, ne adunam cei trei intelectuali autentici ai orășelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
veselă decât una cu morți, răniți, explozii și Împușcături. Răsuflă ușurați Într-un fel; acceptă să asculte și povestirile, poate interesante, ale unui șofer de Salvare, mai ales dacă acesta a avut și ocazia să-l ducă până acolo, la ospiciu, pe unul pe care-l cunosc și ei: Sică. „Pă vremea aia avea un fix; să credea ofițer și bătea pas de defilare prin curte. Când Îl apuca dracii lui era periculos că apuca te miri ce cu mâna, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și ocolesc pe un drum desfundat curtea Industriei locale. În curtea dispensarului, prin fața căreia trec, se vede o ambulanță nouă. În jurul ei trebăluiește un șofer tânăr. Ăsta probabil că Încă n-a avut ocazia să-l ducă pe Sică la ospiciu. Drumul pe care au intrat cu căruța pare un drum bun, pietruit, gropile pline cu apă sunt mult mai rare, iar panourile vopsite În roșu cu inscripții mobilizatoare adăugate cu alb sunt mult mai dese. E o zi plăcută, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]