324 matches
-
care credeam... Apoi, părinte, ai în față un om care s-a născut și a crescut sub poală de codru... Se vede. Și acum, dacă ai venit, hai să ne așezăm la masă, că se răcește mămăliguța... Când ne-am ostoit foamea, călugărul a ridicat oala ce se afla pe colțul mesei. A turnat în ulcele și m-a îndemnat: Ia vezi dacă îți place asemenea băutură. Ridicând ulcica, priveam întrebător la bătrân. Răspunsul a venit printr-un îndemn tăcut din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
obraznic și lingușitor, doar pentru că Tiberius Nero l-a luat cu ei! De n-ar fi fost el, capadocienii ar fi urcat liniștiți colina, fără să mai pretindă că n-au voie să intre în incinta sfântului lăcaș. Își mai ostoiește mânia cu un scuipat. Pe naiba, sfânt! Că doar mai sunt și alte morminte prin zonă. Locul este vrednic de admirație, nu cavourile, oricât de pompos ar arăta. Tiberius îi observă enervarea mocnită. Se simte dator să-l liniștească: — Cunosc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
l-a ridicat și, în vreme ce oamenii strigau "trăiască", l-a sărutat zgomotos pe amândoi obrăjorii. Cuprins de o spaimă dureroasă, copilașul a început să plângă și să se zvârcolească în brațele străinului care, ascultând acum discursul protopopului, încerca să-l ostoiască și-l legăna ușor. În cele din urmă Bologa, fiindcă micuțul răcnea din ce în ce mai speriat, acoperind cuvântarea de binevenire, îl trecu enervat în seama doamnei Bologa, care se împurpurase de rușine și de emoție. În brațele ei Apostol se mulcomi, privind
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o înfricoșa cu necredința lui... Și iată azi îi pare rău că a venit acasă, până într-atîta s-a înstrăinat de ea!... Se porni pe niște bocete așa de sfâșietoare, că Apostol numai cu chiu, cu vai reuși s-o ostoiască. Totuși, de atunci Apostol Bologa se simți străin în Parva. Stătea ceasuri întregi în cerdac, în soare, sorbind albastrul văzduhului, în care își plimba neîncetat gândurile. Deseori ochii lui încercau să se odihnească contemplând crucea înflorită cu raze din turnul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
grămădea în inimă. Atâtea mofturi, atâta zbuciumare pentru..." În vremea aceasta însă, în altă parte a creierului îi fierbea întrebarea tot mai ațîțătoare: " Unde s-a dus Ilona?" Își alunecă mâinile prin părul castaniu, ca și cum ar fi încercat să-și ostoiască gândurile. Apoi se apropie de fereastra stângă, să-și mai răcorească sufletul privind afară. Ograda era îngrădită cu uluci, și peste drum, într-o grădină, albeau pomii înfloriți, înviorînd înserarea. Ici-colo coperișuri de case, dranițe mucezite însemnau pete negre la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plecase. Era singur în toată casa. Pe masă îl aștepta mâncarea rece. Nici n-o atinse. Luă o carte de pe policioara de la căpătâiul patului și se așeză la masă să citească, să-și omoare vremea și mai ales să-și ostoiască gândurile. Literele se încurcau, fugeau și se vălmășeau. Și inima-i era plină de mustrări nedeslușite. " Dacă nu vine, înseamnă că nu mă iubește și atunci..." Ultimul cuvânt îi rămase suspendat în creier ca un vârf de floretă. Atunci... Atunci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fost prins pe când voia să treacă dincolo și se spăimântă. În aceeași vreme își imputa că a plecat fără măcar să chibzuiască ce face și chiar fără armă, încît acuma... Se simți deodată atât de ostenit, că gândurile toate i se ostoiră într-o nesfârșit de chinuitoare dorință de odihnă. Îi ardea cerul gurii de sete și iar asuda cumplit. Îi stătea pe limbă să întrebe dacă mai este mult. Îl rodea teama că nu va sosi niciodată și, chiar în aceeași
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de vorbă pe-acolo și m-am apucat să transmit la Radio Iași. Când s-a auzit că a căzut Ceaușescu, grupul de cheflii a mai stat o bucată bună de vreme la restauranul ,,Racova” și după ce s-au mai ostoit ăștia care tot cântau ,,Deșteaptă-te române”, ,,Trăiască Revoluția”, ,,Jos Ceaușescu”, pe la ora 14:00, printre oameni au apărut și ei: avocatul Marian Enache, Alexandrache care era șef pe la liceu, Paul Munteanu și încă vreo câțiva din oamenii lor. Și
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
facit ver. Homo ornat locum, non hominem locus”. Dar mă ascultă cineva? Vorba ceea: „Fabelam narrat asino surdo”, ca prostu’, of, of, of! Episodul 103 CONTINUĂ POVESTEA HANGIULUI — Căci nu mi-e de alta - urmă hangiul după ce-și mai ostoi lacrimile - dar pe fata asta am grijit-o ca pe ochii din cap. E copilă din flori, dar prin florile acelea eu am fost bărzăunele. — E... frumoasă? - îndrăzni Iovănuț. — Uitați-vă la mine! - răspunse hangiul. Dacă aș avea mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu lumea, dar nici nu puteam să lipsesc de la Sfânta Liturghie. Cum astă-noapte mă culcasem la 0,50, după ce am intrat iar În hârtiile și revistele depozitate În camera de lucru, am tras un pui de somn imediat ce mi-am ostoit foamea, iar după-miază am făcut un pic de curățenie și prin căsuța de e-mail, mai ștergând din mesajee inutile până ce am dat de cele căutate. În plus, am intrat Într-o doară pe messenger și am dat peste două vechi
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
transpus, ca un dac, în blana mițoasă oferită de un păcurar în schimbul a două pâini, o sticlă de Diana, de un sfert de litru și a două săptămâni de lucru la strunga din Rupșor; aburcaseră pe Vlădeasa și Cucurbăta; se ostoiseră în văile Boțeșei și aici găsiră un loc de aciui.“ Medicii psihiatri care îl tratează pe Carador recurg, printre altele, la metoda așezării pacientului la masa de scris pentru a-și consemna amintirile din copilărie sau orice altceva îi trece
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
curmă dorințele, învăluindu-mă până în străfundul sufletului străin, ca o catedrală părăsită.Universul se metamorfozează într-un uriaș hermafrodit, îndemnându-mă să beau apa vie din căușul palmelor sale în care s-a născut imensul ocean îmblânzit. Mă strecor ușor, ostoindu-mi setea. Mă las mângâiată de răcoarea valurilor înviate.Azi, trăiesc într-un univers numai al meu. Timpul își numără nepăsător firișoarele de nisip, îndesându-le cu lăcomie în clepsidra nesfârșită. Mă întreb dacă mai există undeva un țărm... Pescăruși
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
adunau oamenii în gări? De ce-l cunoscuse pe un peron anost de gară? Și de ceși lăsase gândul sprijinit de gândul lui, obosit și scrâșnind ca o șină sub apăsarea grea a poverii? Oamenii se hrănesc mereu cu miere... Își ostoiesc setea cu lapte... Sunt nemuritori... Dar ei? De ce se temeau? Că altminteri s-ar fi întâlnit și ei pe unde se întâlnesc oamenii: în piețe, în vagoane, într-o cetate seculară... Au ales peronul acesta șters și răvășit de milioane
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
așa cum spune el. Dar chiar și gîndul joacă pe muchiile sale atunci cînd soarta ne refuză. Și spunem că n-avem motive să trăim căci, așa cum o visăm noi, viața nu există, iar ceea ce trăim nu va putea nicicînd să ostoiască dorințele din vis. V. cel cu pasărea violet pe umeri revăd drumul spre cumpănă: neîmpărtășind iubirea nimănui, nu aveam nimic de pierdut. Dar Elena mi-a dăruit iubirea și iubind-o, dăruindu-mă fără rezerve, ea a devenit Universul. Apoi
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
proaspăt. Mirosul fetid a cuprins totul și duhoarea nu poate fi împrospătată nici de deschidese a ferestrei. Ce-am făcut? Ce-am făcut de vinovăția întregului univers apasă acum pe pieptul meu? Doar am plecat ca oricare căutînd să-mi ostoiesc și să-mi ascund rușinat cele mai normale suferințe. Dar acum le simt pe toate ca o arzătoare culpă: și foamea și setea și oboseala pe care, ca un dement, muncind în brînci, am căutat-o. Dar numai somnul cloroformat
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
final, cînd încep să se miște, să ceară și să semene cu tine amintindu-ți speranțele și entuziasmul propriei copilării, devin tandrețe, încredere și speranță. De nepermis, visăm că ei vor depăși toate înfrîngerile noastre. Îi visăm stăpînind lumea și ostoindu-ne ambițiile înăbușite, înăbușindu-i astfel chiar pe ei. Dragoste și disperare, speranță și regret resemnat. Am renăscut în ei și așa am acceptat moartea gîndind, cumva, ca smerenia noastră să-i apere. Smerenia... Am găzduit-o cu un zîmbet
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să ne așezăm, gospodina a și așezat pe masă dulceața și ulcelele cu apă. Poftiți de vă îndulciți și răcoriți, cinstiți oaspeți - ne îndeamnă călărașul în timp ce se așază și el. Am gustat din dulceața de cireșe amare și ne-am ostoit setea cu apa proaspătă și rece. Am fi tare bucuroși dacă ați sta să gustați din bucatele noastre...Avem de toate, slavă Domnului. Ne-ați face mare cinste - ne poftește călărașul cu toată fața luminată de o bucurie lăuntrică. Drept-îi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
învățat. Pântea a scris.” „ Îngăduie-mi, fiule, să spun pe față de ce a refăcut Ieremia Movilă dania. El a fost înlăturat din domnie de către Mihai Viteazul și din această pricină avea un of la inimă, pe care și l-a ostoit cu această danie și cu altele.” Mai aveam o întrebare care nu-mi dădea pace. Cine era acel „Iani vistiernicul” care a făcut acele case „mai înainte, de demult”? Bănuiam eu cam cine ar fi fost, dar glasul bunului călugăr
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
îmbârligați sau ca niște muțunachi care joacă fripta... Își face o cruce mare. - Pedeapsa lui Dumnezeu... E pedeapsa lui Dumnezeu.... Doamne Dumnezeule, de ce ne cerți cu urgia ta? Doamne Dumnezeule, când ai s-auzi tângurile noastre și-ai să-i ostoiești pe cei nevinovați... - Am s-o iau razna, mă tâmpesc de-a binelea... aruncă Leonard geanta. Uite cum arată, parcă a turnat cineva zoaie pe pereți! Am schimbat uleiurile, m-am sfătuit cu alții, am verificat compoziția vopselelor, am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ghem de încordare care nu vrea deloc să cedeze în timp ce frământ. De fapt, cu cât împăturesc și răsucesc mai tare la aluat, cu atât mai rău mă simt. Mintea îmi zboară încontinuu înapoi la acel site. Nu pot să-mi ostoiesc cu nici un chip sentimentul de nedreptate care îmi arde în piept. Am făcut lucruri foarte bune pentru firma aia. Am câștigat clienți. Am negociat afaceri. Nu am fost ca și cum n-aș fi fost. Nu am fost ca și cum n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ea, încerca să schimbe ceva la butoanele aparatului. - Nu vor deloc să uite, continua să vorbească acela, de parcă ar fi discutat cu pleierul. Se-agață de trecut de parcă mai pot schimba ceva, mai pot învia vreun mort, sau mai pot ostoi vreo rană. Se duc buluc spre trecut, doamnă, de parcă ar fi veșnici. Dar poți să le explici că trecutul e o cumplită păcăleală? Poți să-i convingi că râvnesc un trecut măsluit? Și chiar nu vi-i milă de copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
smoaticele argintii-arămii, cocleală de dorință și sclipire a prunceniei neîntinate, le silea în galeșe unduiri și aprige sfârlituri să se înfioare, ca răsfirate de atingerea unui vânticel nestatornic, dându-i șovăitoar, întrebătoar, fremătător atât de râvnite târcoale, necutezând să-și ostoiască goana, să încenunche și să sărute sfios soreanca, să-i șoptească dorul de-l pustiise până atunci, să atingă cu buzele lui mistuite de arșiți răcoreala mămoasei deschideri a străpătrunderilor pustiitoare, să asculte cum, furnicate de sfâșierea pormbei din străfund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a unui program de aducere în țară a străinilor, având ca rezultat doar anul acesta, încetățenirea a peste 53.000 de indivizi din Orientul Mijlociu și de aiurea. Deci iată numai unele dureri pe care nu am cum să mi le ostoiesc fiind și eu un biet român care mai simte românește. Cât despre comunismul pe care de care vorbea cel care comentase articolul meu, eu o să mă rog să nu se mai repete vreodată. Un SOCIALISM, ne-ar trebui desigur, dar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
-o aproape invizibilă în noapte. Fulgerele se răriseră, acum abia mai licărea câte unul în depărtare, lumina lor nemaiputând să alunge întunericul de lângă el. Parcă și zgomotul picăturilor era mai slab sau era numai o impresie? Nu, ploaia chiar se ostoise acum. Distingea din nou brotăceii din pădure care se bucurau de umezeala căzută de sus din belșug. Nu mai era atât de încordat, dacă iar fi spus cineva cu numai o zi în urmă cât va fi de bucuros la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
italiană și în sfântele mănăstiri ascunse în stâncile Eladei, boierii nu m-au recunoscut ca domn! Dar ai izbândit în toate, îl încurajă Catrina, sărutându-i mâna dreaptă. I-am tăiat pe boierii trădători, în frunte cu Bărcan stolnicul, am ostoit pornirile lacome ale turcilor și polonilor, care-și vărsau furia pe meleagurile românilor, își aminti voievodul, atingând cu buzele fruntea senină a fetei. Ai risipit fericirea familiei pentru visul tău! nu putu să uite fata dezbinarea voită a familiei. Nu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]