319 matches
-
În timpul domniei împăratului Dioclețian Dobrogea devine provincie separată sub numele de Sciția (Scythia), parte a diocezei romane Tracia (Thraciae). Împăratul Constantin cel Mare îi înfrânge pe goți care au atacat provincia în anii 331-332. După devastarea provinciei în 384-386 de către ostrogoți, orașele și infrastructura Dobrogei sunt refăcute în timpul împăraților Licinius, Iulian Apostatul și Valens. Creștinându-se, puterea romană devine bizantină. Sub efectul migrațiilor de nestăvilit ale popoarelor din est, Bizanțul se vede nevoit să cedeze în fața bulgarilor cu care ajunge să
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
până astăzi și le numesc belagine.” De fapt, legile belagine sunt legile "goților", nu ale "geților", termenul fiind întâlnit în Origo Gothica (555 e.n.), cu toate că autorul textului pretindea că e vorba de legi străvechi. Mai precis, e vorba de legile ostrogoților. Textul lui Iordanes nu este considerat izvor istoric de încredere, fiind menit să creeze un trecut glorios pentru noua clasă conducătoare. Un număr restrâns de cuvinte uzuale (aproximativ 300) este prezent fie doar în limba română, fie și în limba
Limba dacă () [Corola-website/Science/296677_a_298006]
-
română Pannonia. În secolul al V-lea, Cusum a fost devastată de invazia hunilor. Până la sfârșitul secolului al V-lea, bizantinii au reconstruit orașul și l-au numit prin numele Petrikon și Cusum. Orașul a fost cucerit, mai tarziu, de ostrogoți, gepizi, avari, franci, bulgari și, din nou, de către bizantini. Regiunea a fost cucerita de Regatul Ungariei între secolul al X-lea și al XII-lea, iar orașul a fost menționat, sub numele Bélakút sau Peturwarad (Pétervárad, sârbă: Petrovaradin), în documentele
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]
-
sub controlul Imperiului Roman de Apus. În timpul Perioadei Migrațiilor, , iar Malta devenit ținta atacurilor altor puteri și a fost cucerită sau ocupată de mai multe ori. Între 454 și 464, insulele au fost supuse de către vandali, iar după 464 de ostrogoți. În 533, Belisarius, pe drumul său către campaniile împotriva din Africa de Nord, a reunit insulele sub domnia imperială (Orientală). Se știu foarte puține despre stăpânirea bizantină a Maltei: insula depindea de și avea guvernatori greci și o mică garnizoană bizantină. În timp ce
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
de-a lungul stăpânirilor române și bizantine a împărțit o soartă comună cu „fratele geamăn” (cele două orașe erau legate de un pod). Singidunum a fost ocupat și de mai multe ori devastat de invaziile succesive ale hunilor, sarmaților, gepizilor, ostrogoților și a avarilor înainte de sosirea slavilor în jurul anului 630. A fost folosit ca centru al Regatului Gepizilor, la începutul anilor 500, înainte de a fi cucerit de avari. Cand avarii au fost în cele din urmă alungați de forțele Imperiului Carolingian
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
s-a dizolvat în cele din urmă în 476, când ultimul său împărat a fost detronat de căpetenia germanică Odoacru, în timp ce Imperiul Roman de Răsărit a mai supraviețuit încă aproape o mie de ani. După , Italia a fost cucerită de ostrogoți, urmați în secolul al VI-lea de o scurtă recucerire de către împăratul bizantin Iustinian. Invazia unui alt trib germanic, lombarzii, spre sfârșitul aceluiași secol, a redus prezența bizantină la câteva fragmente teritoriale izolate (Exarhatul de Ravenna) și a dus la
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
după retragerea legiunilor și a administrației romane peste Dunăre (în nou înființata Dacia Aurelia). După așezarea lor în nordul Mării Negre, goții se împărțeau în vizigoți (goți apuseni, ramura tervingilor), care erau localizați între Nistru și câmpia răsăriteana a Daciei, și ostrogoți (goți răsăriteni), care locuiau la est de Nistru. Muntenia și Dobrogea au fost un culoar de trecere al popoarelor migratoare, trecerea goților și bulgarilor lăsând suficiente urme, apoi invaziile cumane care pun chiar bazele unui stat Cumania neagră ce cuprindea
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
religioasă creștinilor. Orașul a fost cucerit de vizigoți în 402, reședința imperială fiind mutată la Ravenna. Cincizeci de ani mai târziu (452) hunii au atacat așezarea, ca după aproape un veac în 539, orașul să fie cucerit și devastat de ostrogoți în așa-zisul Război gotic împotriva Bizațului condus de Împăratul Justinian I. În 774 Milano făcea parte din Imperiul Franc ca ulterior să fie integrat Sfântului Imperiu Roman. În perioada evului mijlociu, Milano a prosperat ca centru comercial datorită controlului
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
militară, percepând tribut de la populația autohtonă. Goții nu au avut o influență însemnată asupra populației din Dacia română. Iazygii de neam sarmatic și vandalii au pătruns în Banat, iar ceilalți s-au așezat în zona Crisei fără a traversa munții. Ostrogoții, ramura estică a goților, au lăsat în urma lor tezaurul de la Pietroasa din Buzău, ce datează din secolul V. Hunii au pornit spre nord-vest, traversând pasurile Carpaților Nordici, coborând și stabilindu-se în Câmpia Pannonica la vest de Tisa, de unde vor
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Europei, păstrând tainele limbii latine. Biserica Apuseană, fiind pe cale de dispariție rămânând doar cu câteva teritorii din Italia, a rămas într-o continuă luptă cu Biserica Ariană care avea numeroși adepți în rândul popoarelor germanice, mai precis în rândul vizigoților, ostrogoților și vandalilor. În anul 496 e.n., Francii, un popor de origine germanică, conduși de Regele Clovis sunt evanghelizați de către Biserica Apuseană. Francii înving popoarele germanice ariene, creând un mare imperiu ce cuprindea în est și în sud-est teritoriile luate de la
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
și "Waldere", o descriere a vieții lui Walter de Aquitaine. Două alte poeme au ca eroi personaje istorice: "Widsith" se crede că este o lucrare foarte veche, ea fiind datată odată cu întâmplările din secolul al IV-lea despre Ermanaric și ostrogoți. Conține o listă cu nume și locuri legate de fapte vitejești. Poemul "Deor" este liric, scris în același stil cu "De Consolatione Philosophie" a lui Boethius, folosește exemple de eroi bine-cunoscuți, printre care Ermanaric și Weland (Volund). Cronica anglo-saxonă conține
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
i (scris diferit în latină și greacă) au fost un popor germanic nomad, care au fost subjugați de ostrogoți, huni, și estromanii bizantini în secolele al III-lea și al V-lea. Numele este legat de "earl" și a fost, probabil, un titlu onorific militar. E posibil ca ei să fi atacat și cetățile din Dobrogea alături de goți în
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
lor din est au fost decimate în Balcani în bătălia de la Naissus, doi ani mai târziu. Un contingent din vest de heruli este menționat la gura Rinului în 289. Până la sfârșitul secolului al IV-lea herulii au fost subjugați de ostrogoți. Atunci când regatul ostrogot din nordul Mării Negre al lui Ermanaric a fost distrus de huni în aproximativ 375, herulii au devenit supuși ai Imperiului Hun, însoțind pe huni și (ostro)goți în devastarea și prădarea Europei. Numai după căderea hunilor în
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
au fost decimate în Balcani în bătălia de la Naissus, doi ani mai târziu. Un contingent din vest de heruli este menționat la gura Rinului în 289. Până la sfârșitul secolului al IV-lea herulii au fost subjugați de ostrogoți. Atunci când regatul ostrogot din nordul Mării Negre al lui Ermanaric a fost distrus de huni în aproximativ 375, herulii au devenit supuși ai Imperiului Hun, însoțind pe huni și (ostro)goți în devastarea și prădarea Europei. Numai după căderea hunilor în 454, au avut
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
Odoacru l-a trimis pe Onoulphus, fratele său, cu o armată înapoi în Noricum împotriva lui. Onoulphus a considerat necesar să evacueze populația romani rămasă și i-a reinstalat în Italia. Rugii rămași au fugit și s-au refugiat la ostrogoții. Provincia abandonată a fost ocupată de către longobarzi de 493. Poziția lui Odoacru s-a îmbunătățit, Zeno, împăratul din est, a început să-l sesizeze ca pe un rival. Potrivit lui Ioan al Antiohiei, Odoacru schimbate mesaje cu Illus, care a pornit
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
Teodoric s-a răzvrătit în 485. Armatus a fugit de la Basilicus la Zeno în 476, și a fost făcut senior imperial general pe viață. în termen de un an, Zeno l-a asasinat. În 489, Theodoric i-a condus pe ostrogoți peste Alpii Iulieni și în Italia. Pe 28 august, Odoacru l-a întâlnit la Isonzo, doar pentru a fi înfrânt. El s-a retras la Verona, ajungând la periferia acesteia pe 27 septembrie, unde a înființa imediat o tabară fortificată
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
mai târziu el l-a învins din nou. În timp ce Odoacru s-a refugiat în Ravenna, Teodoric a continuat cuceririle în Italia la Mediolanum, în cazul în care majoritatea armatei lui Odoacru, inclusiv șeful său generalul Tufa, s-a predat regelui ostrogot . Theodoric n-a avut nici un motiv să se îndoiască de loialitatea Tufa și l-a trimis în fruntea unei armate de soldați de elită la Ravenna. Herwig Wolfram observă, "Tufa a schimbat taberele, forța de elită gotică i-a fost
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
Ea este cunoscută pentru asemănarea cu moscheile secolului al VI-lea și este înscrisă, împreună cu alte monumente din Ravenna, în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Construcția bisericii a fost începută de către episcopul Ecclesius în 527,când Ravenna era sub dominația ostrogoților și terminată de cel de-al 27-lea episcop al Ravennei, Maximian în 547 în timpul Exarhatului din Ravenna. Arhitectul bisericii rămâne necunoscut. Construcția bisericii a fost sponsorizată de către bancherul grec, Julius Argentarius, despre care se știe foarte puțin, doar că
Bazilica San Vitale () [Corola-website/Science/316363_a_317692]
-
decisiv la victoria romanilor, dar el a murit în luptă. Iordanes consemnează două variante diferite ale morții lui: conform uneia, Theodoric a fost aruncat de pe cal și călcat de acesta cu copitele; conform celeilalte, Theodoric a fost ucis de sulița ostrogotului Andag, tatăl lui Gunthigis, patronul lui Iordanes. Trupul lui Theodoric a fost găsit abia a doua zi. Conform tradiției gotice, el a fost jelit și înmormântat de războinicii săi chiar pe câmpul de bătălie. Imediat, Thorismund a fost ales succesor
Theodoric I () [Corola-website/Science/322363_a_323692]
-
din statul francilor, după prăbușirea Regatului longobard în 774, după asediul Paviei. Formațiunea statală a fost în cele din urmă încorporată Sfântului Imperiu Roman în 962. Regatul constituit de către longobarzi s-a dovedit a fi mai stabil decât cel al ostrogoților, predecesorul său în Italia, însă în 774, sub pretextul apărării papalității, francii conduși de Carol cel Mare au cucerit regatul longobard. Francii au menținut teritoriul italo-longobard separat de al lor propriu, însă acesta a participat la toate separările, divizările, războaiele
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
era decât o ficțiune, însă a durat "in titulo" până la disoluția Imperiului în 1806, atunci când Napoleon Bonaparte a întemeiat propriul său Regat al Italiei, fără vreo legătură cu cel din evul mediu. După înfrângerea și uciderea în luptă a regelui ostrogot Totila, generalul bizantin Narses a cucerit Roma și a început să asedieze Cumae. Teia, noul rege al ostrogoților, a adunat resturile armatei ostrogote și a pornit în marș pentru a salva orașul, însă în octombrie 552 Narses l-a atras
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
întemeiat propriul său Regat al Italiei, fără vreo legătură cu cel din evul mediu. După înfrângerea și uciderea în luptă a regelui ostrogot Totila, generalul bizantin Narses a cucerit Roma și a început să asedieze Cumae. Teia, noul rege al ostrogoților, a adunat resturile armatei ostrogote și a pornit în marș pentru a salva orașul, însă în octombrie 552 Narses l-a atras într-o ambuscadă la "Mons Lactarius" (astpzi, Monti Lattari) în Campania, în apropiere de Vezuviu și Nuceria Alfaterna
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
pentru succesiune. Prima menționare a hunilor este datătă în jurul anului 370 când triburile alanilor sunt înfrânte lângă Marea Caspică. În 395 aceștia trec Caucazul, unde captureză Erzurum, asediază Antiohia și Edessa, atingând Tirul. În fosta provincie Dacia, îi înfrânge pe ostrogoți, ca în 408 să treacă Dunărea și să devasteze provincia Moesia. Hunii erau o confederație de triburi până la regele Oktar care i-a unit sub steagul său. Fratele și succesorul acestuia, Rugila, conduce o campaniei în Imperiul Roman de Apus
Imperiul Hun () [Corola-website/Science/326975_a_328304]
-
i-a cauzat lui Alboin probleme lui, încât regele longobard a decis abandonarea Pannoniei și strămutarea în Italia, în speranța că Imperiul Bizantin slăbit nu era capabil să-și apere teritoriul italian dobândit cu dificultate într-un război îndelungat cu ostrogoții. Reușind să formeze o coaliție largă, Alboin a început în 568 să-și pună planul în aplicare. După ce a trecut Alpii Iulieni, a pătruns într-o Italie aproape lipsită de apărare și preluat rapid controlul celei mai mari părți din
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
bizantină. Moartea lui Alboin i-a privat pe longobarzi de singurul conducător al momentului în stare să mențină integritatea noii entități statale germanice. Sub regele Wacho, longobarzii migraseră spre est, în Pannonia, profitând de dificultățile cu care se confrunta regatul ostrogot din Italia după moartea fondatorului, Theodoric cel Mare din 526. Moartea lui Wacho în jurul anului 540 l-a adus pe tron pe fiul său Walthari, însă întrucât acesta era minor, regatul longobard a fost guvernat de tatăl lui Alboin, Audoin
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]