315 matches
-
Suediei, ci, din contră, pentru a determina Poartă Otomană să nu-i acorde un eventual sprijin, fie el și numai diplomatic 271. Dacă se au în vedere eforturile pe care le-a făcut diplomația britanică și pentru a determina Poartă Otomană să încheie pacea cu Rusia, îndeosebi după declanșarea invaziei franceze, se poate presupune că amintită atitudine urmărea să împiedice prelungirea războiului ruso-suedez, cu scopul de a degajă Rusia de un efort în plus și a o face aptă pentru confruntarea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
14 Cf., ibidem. 15 Cf., Adam Kersten, Historia Szwecji, Wroclaw-Warszawa-Krakow, Zaklad Narodowy Imienia Ossolinskich Wydawnictwo, 1973, p. 285-286. 16 Cf. Ingvar Andersson, op. cît., p. 296. 17 Ibidem. operațiuni militare. Gestul regelui suedez a produs o profundă nemulțumire cercurilor conducătoare otomane care au înțeles că, deși era nevoită să lupte pe două fronturi, presiunea militară a Rusiei pe frontul otoman nu era posibil să slăbească, în măsura necesară unei modificări semnificative a raportului de forțe, de vreme ce operațiunile militare de pe cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Europe and the Porte, doc. nr. 4, n. 8. opera științifică 27, dar și ca diplomat, fiind adeseori solicitat să reprezinte Poartă Otomană în raporturile ei cu unele puteri europene. În această calitate, s-a remarcat, îndeosebi că negociator din partea otomană a tratatului de comerț încheiat cu Spania, în anul 178428. Astfel că d'Ohsson a început, inițial cu caracter personal, dată fiind poziția sa oficială de membru al Legației Suediei la Istanbul, si cu aprobarea tacită, iar uneori chiar explicită
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Beydilli, The Contributions of Mouradgea d'Ohsson to the Reform of the Reign of Selim III, în "Torch of the Empire", p. 95 și urm. antifranceză, constituită la 7 februarie 1792, două puteri pe a caror colaborare antirusă conta Poartă Otomană, Mouradgea d'Ohsson i-a "dezvăluit" aceluia câteva din informațiile culese de el din mediile politice și diplomatice vieneze. Potrivit acestora, "la Russie loin de s'endormir (probabil după încheierea păcii de la Iași n. Ven.C.). s'occupoit plus que
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
dar practicată, deja, în Europa civilizată a sfârșitului de secol XVIII. Anume, diminuarea discriminărilor etnice și religioase, pentru a se asigura accesul tuturor supușilor capabili la funcții în administrație. În ceea ce privește politica externă, el reliefa necesitatea înființării de reprezentante diplomatice permanente otomane în străinătate, precum și cea a respectării angajamentelor asumate pe plan extern de Poartă Otomană. Pledoariile sale au avut oarecare efect, atunci, adică la începutul anului 1793, de vreme ce reis efendi, Mehmed Rașid efendi, l-a invitat să elaboreze un plan detaliat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de a acorda asistență Porții Otomane, în vederea realizării programului său de reformare structurală a Imperiului Otoman, nu se grăbea să-i pună la dispoziție ofițerii și specialiștii suedezi în construcții portuare, solicitați de aceasta, gest care sporea neîncrederea cercurilor conducătoare otomane față de bunele intenții ale Suediei 43. De altfel, potrivit constatărilor lui Mouradgea d'Ohsson, toți adversarii Franței Republicane își concentrau eforturile la Istanbul, pentru a împiedica orice colaborare otomano-suedeză, ca să nu se dea posibilitate Porții să abandoneze politică să de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de comunitatea de interese suedo-turcă, în raporturile lor cu Rusia (cf., loc. cît., doc. nr. 30). vechea influență a Imperiului Otoman asupra sistemului politic european. În împrejurările internaționale de atunci, Suedia consideră, de asemenea, așa cum am mai menționat, că Poartă Otomană trebuia să continue acea orientare în politica să europeană, datorită instabilității politice din Franța, de la începutul anului 1794, care nu o făceau aptă să o sprijine efectiv împotriva Rusiei și a Austriei, înainte de toate, motiv pentru care și Suedia se
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Mouradgea d'Ohsson a solicitat-o, firește, din dispoziția superiorilor săi de la Stockholm, prin două Note confidențiale, adresate acesteia, la 12 și, respectiv, 20 februarie 1796. În cuprinsul celei dintâi, se solicită că, în virtutea tratatelor existente între Suedia și Poartă Otomană cu referire, probabil, la Tratatul de alianță defensivă, din 24 decembrie 1739, si a celui de subsidii, din 11 iulie 178972 cea din urma să-i ofere bunele oficii, pentru a evita războiul cu Rusia. În cazul în care acele
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Cf., raportul său din 22 martie 1796, în Europe and the Porte, Vol. I, p. 185. Cum pericolul unei agresiuni rusești continuă să persiste și în primăvara anului 1796, iar ofensiva diplomației ruse vizând discreditarea Suediei în opinia cercurilor conducătoare otomane, cu scopul de a zadarnici orice posibilitate de realizare a unei alianțe defensive suedo-otomane, devenea tot mai virulenta 81, Suedia nu avea altă posibilitate de acțiune, decât să fi sperat într-o schimbare de atitudine a Porții Otomane. Între argumentele
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de Naple" (cf., loc. cît., p. 235). 84 Cf., raportul lui von Knobelsdorff către rege, din 10 septembrie 1796, în loc. cît., Vol. ÎI, p. 249. se căsătorească, totuși, cu o prințesă rusă, perspectiva care nu era agreată de cercurile conducătoare otomane. Îngrijorarea era sporită de o altă știre care o însoțea pe cealaltă, anume că Suedia încheiase o pace cu Rusia, dar sursele de unde provenea informația nu ofereau nici o precizare referitoare la condițiile în care fusese încheiată 85. Ca urmare, Mouradgea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sens, si p. 247. Suediei i-a pus la dispoziție datele necesare de care diplomatul suedez s-a grăbit să facă uz, în eforturile sale de a redresa poziția Suediei la Istanbul și, pe cale de consecință, de a determina Poartă Otomană să nu sisteze, din nou, plata subsidiilor 89. Ceea ce se pare că a reușit, cel puțin în ceea ce privește convingerea Porții Otomane că nu există nici un pericol că Suedia să fi aderat la tabăra rusă. Pornind de aici, Mouradgea d'Ohsson a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Otomană. Pentru că "la France ne consulte que son intérêt ou son délire, veut enflammer l'Europe, veut bouleverser l'Univers" (s. Ven.C.)91. Criză din relațiile suedo-franceze a complicat poziția Suediei la Istanbul, existând pericolul accentuării neîncrederii cercurilor conducătoare otomane în capacitatea Suediei de a colabora la realizarea obiectivelor politicii lor europene. Pe termen scurt, acea neîncredere se concretiza în temporizarea rezolvării problemei subsidiilor ceea ce constituia pentru Suedia un serios handicap, de vreme ce nu putea să conteze pe acea sursă de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
integritatea teritorială a Imperiului Otoman. Pentru că, prima și cea mai importantă beneficiara ar fi fost Rusia, ale cărei poziții în zona Mării Baltice s-ar fi extins și consolidat, în consecință. Totuși, Suedia a refuzat, în continuare, să dea curs insistentelor otomane de a adera la Coaliția antifranceză. Căci, potrivit afirmațiilor lui Carl Gustaf König, Suedia speră ca, datorită alianței contractata de Poartă Otomană cu Rusia, dar și celei cu Anglia, din 5 ianuarie 1799, precum și "leș liaisons, qui unissoient ces Puissances
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
acelui act, el urma să colaboreze cu Rusia doar pentru realizarea unui obiectiv cu caracter general, adică "zur Aufrechterhaltung des Prinzips der Legalität în Europa" (s. Ven.C.)107. Cu toate acestea, actul a provocat o vizibilă indispoziție cercurilor conducătoare otomane, întreținută și de faptul că Suedia întârzia să-i ofere informații în legătură cu stipulațiile acestuia. Iată pentru ce diplomatul suedez solicită regelui instrucțiuni precise, pentru a putea acționa, în consecință, înainte ca Rusia și Anglia "ne s'emparent entièrement de la confiance
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și Anglia "ne s'emparent entièrement de la confiance de la Porte et y gagnent une influence, qui seroit ensuite trop enracinée pour détruire" (s. Ven.C.)108. Eforturile lui Carl Gustaf König de a redresa imaginea Suediei în opinia cerurilor conducătoare otomane au fost subminate, de asemenea, de politică oficială a țării sale. Aderarea Suediei la Convenția de Neutralitate Armata, realizată în anul 1780, din inițiativa Ecaterinei a II-a, reînnoita, în anul 1800, de tarul Pavel I, 105 Cf., raportul său
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
încerca să convingă Poartă Otomană că singura cale pe care o avea atunci de a-și asigura "prosperitatea" nu putea fi căutată decât "dans la défense commune contre l'ennemi de toutes leș puissances"129, adică contra Franței. Cercurile conducătoare otomane păreau, în schimb, măi dispuse să asculte alte 126 Cf., rapoartele sale din 10 și 25 martie 1806, în loc. cît., doc. nr. 41 și 42. 127 Cf., raportul său din 10 mai 1806, în loc. cît., doc. nr. 45. 128 Paul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
trebuia să întrețină "la bienveillance constante de la Porte", în condițiile în care la Istanbul ambasadorul francez răspândea diverse zvonuri, cu intenția de a deteriora raporturile suedo-turce142. Aceluiași scop i-a putut servi și tentativa diplomatului francez de a convinge Poartă Otomană că putea obține o pace favorabilă cu Rusia, de vreme ce există posibilitatea ca aceasta din urma să-i restituie Principatele Române, în schimbul cărora ar fi primit Finlanda suedeză. La rândul său, Nils Gustaf Palin s-a grăbit să sondeze, din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cu Rusia, de vreme ce există posibilitatea ca aceasta din urma să-i restituie Principatele Române, în schimbul cărora ar fi primit Finlanda suedeză. La rândul său, Nils Gustaf Palin s-a grăbit să sondeze, din nou, starea de spirit a cercurilor conducătoare otomane, informându-le despre declanșarea ostilităților suedo-ruse, în luna februarie 1808, și intrarea în război, de partea Rusiei, a Danemarcei, si a Prusiei 143. Intenția sa era de a se asigura, el însuși, "des sentimens du Minis tère et șes dispositions
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de altfel, pentru importantă sa strategică, "Gibraltarul Nordului" care a predat-o rușilor fără lupta, în luna mai 1808, deoarece a considerat continuarea războiului ca fiind nejustificată 147. Înfrângerea Suediei ar mai trebui explicată, însă, și prin faptul că Poartă Otomană s-a abținut să dea curs solicitărilor diplomatului suedez de la Istanbul de a pune la punct o coordonare a acțiunilor militare împotriva Rusiei. Mai mult decât atât, starea de tensiune, în continuă agravare, existentă în Imperiul Otoman, după detronarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cu Rusia și cu Franța, cât și cu restul statelor europene. Îngrijorările Porții Otomane, din acest punct de vedere, erau alimentate de întârzierea sosirii la Istanbul a specialiștilor suedezi în construcții portuare și a ofițerilor promiși. Specialiști pe care Poartă Otomană dorea să-i aibă cât mai curând la dispoziție, în condițiile în care conjunctură politică din Orientul European nu-i era câtuși de puțin favorabilă. Deoarece, la îngrijorările provocate de cea de două împărțire a Poloniei, accentuate de atitudinea adoptată
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
manifestat intenția de a lua inițiativa creării unui sistem de alianțe europene, ca mijloc de salvgardare și consolidare a poziției Imperiului Otoman în Orientul European, amenințată, în primul, de politică agresivă a Rusiei în zonă. În această perspectivă, cercurile conducătoare otomane considerau că Franța, Anglia, Prusia și Suedia erau, atunci, singurele puteri "prietene" pe sprijinul cărora își puteau fundamenta, mai mult sau mai putin, speranțele. Prima dintre ele, adică Franța, ocupă locul cel mai important în preconizatul sistem de alianțe europene
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
des armées françaises (în luptele lor cu cele ale membrilor primei Coaliții antifranceze n. Ven.C.) et pour l'affermissement de la Republique" în Franța (s. Ven.C.)21. Cea de a doua putere în care își punea atunci speranțele Poartă Otomană era Marea Britanie. Apropierea de această mare putere europeană fusese determinată de evoluția situației politice, concretizata în tulburările interne din Franța, epuizarea acesteia, ceea ce ridică semne de întrebare în legătură cu destinul său, agresiunea Rusiei și a Prusiei împotriva Poloniei, încheiată cu cea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
anii 1787 și 1792, permanentele demonstrații militare ale Rusiei în Crimeea și în teritoriile adiacente, starea deplorabilă a Imperiului Otoman, marcat de o criză generalizată, făceau imposibilă atunci orice tentativă de apropiere între cele două state. În schimb, cercurile conducătoare otomane făceau evidente eforturi pentru a rezista presiunilor diplomatice ale Rusiei, ca cele în problema amintitului tarif vamal, neacceptând nici un aranjament care nu ar fi fost justificat de prevederile tratatelor în vigoare, la acea dată, între Poartă Otomană și Rusia 28
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cf., Thomas Naff, op. cît., p. 304). 29 Europe and the Porte, Vol. IV, doc. nr. 24. 30 Loc. cît. ales, "indignata" fiind împotriva Rusiei, desigur, din cauza divergențelor privind modalitatea de "rezolvare" a problemei poloneze, constituiau, după convingerea cercurilor conducătoare otomane, motive suficient de temeinice pentru că Prusia să fi fost determinată "à redoubler șes liaisons avec l'Angleterre , et porté a soutenir dans le besoin leș intérêts de l'Empire Ottoman" (s. Ven.C.)31. Iar pentru a grăbi acel deznodământ
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
du contingent promis en vaisseaux et en troupes à la căușe commune", adică, înfrângerea Franței (s. Ven.C.)33. Și, ca să probeze reaua credință a Rusiei, demnitarul otoman i-a "dezvăluit" diplomatului britanic presiunile diplomatice la care era supusă Poartă Otomană din partea Curții de la Petersburg, în scopul de a o determina să nu aplice noul său tarif vamal, cu scopul de a acapara întregul comerț al Levantului. Ceea ce, îl asigura el, Poartă Otomană a refuzat categoric, deoarece "n'entendoit pas favoriser
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]