1,186 matches
-
plânsă, Irina privea în gol: - Oameni inteligenți și de bine...Iluzie, Violeta, iluzie! La serviciu, toate colegele tac în prezența mea, dar când plec de lângă ele, toate șușotesc și mă privesc cu ochi răi. Femeia fatală, spărgătoarea de familie, buruiana otrăvită care trebuie stârpită, asta sunt! Și iarăși începu să plângă cu hohote: am fost o ... Citește mai mult 9.Tristețile IrineiIrina plângea cu capul pe masă, sprijinit în palme. Maria oftă, mângâind-o pe spate:- Nu te lăsa afectată de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
plânsă, Irina privea în gol:- Oameni inteligenți și de bine...Iluzie, Violeta, iluzie! La serviciu, toate colegele tac în prezența mea, dar când plec de lângă ele, toate șușotesc și mă privesc cu ochi răi. Femeia fatală, spărgătoarea de familie, buruiana otrăvită care trebuie stârpită, asta sunt! Și iarăși începu să plângă cu hohote: am fost o ... V. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 8, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. 8.Soția bețivului Însă, din dezlănțuirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
judece pe alții! Ce s-ar întâmpla dacă toți oamenii ar acuza, ar medita, ar crâcni? Ar osândi? Eroul țipă, dar, măcar, nu e perfid. Știi unde bate: vrea o pensie. Cei trei vin cu parabole, cu scrânteli. Numai vorbe otrăvite: cândva, și le vor înghiți... FILOZOFUL. Cred că Romancierul scrie o carte despre Stațiune. Adulmecă, trage cu urechea, pândește, îl urmăresc de multă vreme. Se va război cu toată lumea în paginile ei; îl invidiez puțin. Odinioară, eram prieteni; ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
planetă. Castelanul dispăruse - nici Intendentul nu fusese găsit, semn că era vorba de una și aceeași persoană. Câțiva inși s-au repezit într-un tunel care ieșea nimeni nu știe unde. Nu s-a mai întors nici unul. „E un fum otrăvit acolo!” au zis unii dintre norocoșii care nu intraseră. „Castelanul i-a împușcat din spate, nici nu și-au dat seama de unde se trage...” au fost de părere alții. „E un labirint, nu mai găsesc ieșirea!” „Mai este una, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
atinge cupa din alamă, ca și când un junghi i-ar fi străbătut ciotul. — Messere, Îmi zgândărești o durere veche. Dar Îți voi răspunde. Pe când, alături de tovarășii mei, apăram ultimele ziduri, sub soarele torid al păgânilor, am fost rănit de o săgeată otrăvită. Am văzut-o cum venea către mine și abia am avut vreme să mă feresc cu mâna. Vârful săgeții mi-a trecut prin mănușă. De Îndată otrava a Început să-mi urce În trup, așa cum hoardele barbarilor urcau pe bastioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
da, da... Maledeto imbroglio, cum zice italianul. - Încurcătură blestemată, Într-adevăr. Și suntem abia la Început. Mai am două Întrebări. Prima: cum crezi că a fost omorât Fujimori? - Da de unde vrei să știu eu? Nu sunt oracolul din Delphi. Strangulat, otrăvit, Împușcat, lovit cu o cărămidă În cap, asfixiat - orice e posibil. Dar ce mai contează cum? - Contează, și Încă foarte mult, te vei convinge imediat. O să-ți spun eu cum a murit: Împușcat. Cu patru gloanțe trase În regiunea inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la Sidi-Kaufa. — Să strângem tot? întrebă Laila cu vădită mirare. Asta înseamnă că trebuie să ridicăm tabăra? Iar la încuviințarea mută a fiului ei, adăugă: — Plecăm de tot? — Ce altceva putem face? răspunse trist Gacel. Apa acestui puț va rămâne otrăvită luni de zile, și poate că a sosit timpul să părăsim deșertul pentru totdeauna. Poate că avem norocul ca lumea să fi uitat de noi până acum. — De ani de zile norocul nu binevoiește să treacă pragul jaimei noastre - îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
continue să fie așa cum a fost cel dintâi. — Mama mă-sii de mândrie tuaregă! — Și ce altceva ne-a mai rămas, în afară de mândrie? întrebă Gacel. Privește ce am. O jaima zdrențuită, câteva cămile înfometat, două duzini de capre, un puț otrăvit și o pușcă atât de veche, încât în orice clipă poate să-mi explodeze în față. Dacă mi-aș pierde mândria, aș sfârși aruncându-mă în puț... Beduinul se ridică încet în picioare și aruncă o privire împrejur. Gata cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se odihnească, în timp ce umplu ochi jgheabul pentru adăpat animalele. Lăsă o parte din animale să bea, convins că stomacurile lor erau în stare să digere uleiul fără să se îmbolnăvească, și oricum nu mai conta dacă mureau de sete sau otrăvite, iar apoi făcu o baie reconfortantă, prima dată după mult timp. Când în cele din urmă hotărî să-l trezească pe băiat, îi arătă puțul cu un gest al capului. — Poți să te răcorești - spuse. O să-ți facă bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
unde tocmai dispărea elicopterul. Nené Dupré nu trebui să se uite în urmă ca să se convingă că ziaristul făcea exact ceea ce făcea, deoarece, fără îndoială, și el ar fi făcut la fel în asemenea împrejurări. Poate că acel prăpădit puț otrăvit și cei trei palmieri pricăjiți nu însemnau nimic în imensitatea pustiului Tenere, dar constituiau singurul punct de referință, singura umbră și ultima speranță de salvare pentru oricine s-ar fi aflat pe o rază de sute de kilometri. Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Vor să-mi facă de petrecanie cât mai repede cu putință. Apoi Noah i-a arătat prietenului său ceainicul în care „dușmanii“ puseseră otravă. - Nu ești în toate mințile, i-a spus Charlie. Hai să bem amândoi din ceainicul ăsta otrăvit! S-au așezat și au băut câte o ceașcă de ceai, după care Noah a întrebat puțin jenat: - Vrei să spui că toate astea sunt închipuiri? - Gelozia, i-a spus Charlie răspicat. O boală a naturii omenești. - Dar nu iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din pădurile Kamceatkăi, se năpusti culcând-o la pământ și strigându-i în sfârșit că o iubește! Te iubeeesc strigă el! Sfârșiiit! zbieră tânăra prozatoare, încheind apoteotic în ovațiile tuturor. - Aaaah! Aaaaah! Ajutooor! răgea Euripide, zvârcolindu-se pe parchet ca otrăvit. Geniaaal! Toți cei prezenți izbucniră în urale, scandând numele Aurorei și dărâmând absolut tot ce le stătea în cale. Aprecierea lor depășea orice imaginație și începu să se manifeste deosebit de violent, astfel că scaunele prinseră să zboare prin spărtura lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
eroul obține un spațiu vidat de timp, de sensibilitate și de senzații, un spațiu inundat de lumină. Dar nu este vorba de lumina lină, divină, despre care se știe că nu trebuie „ținută sub obroc“, ci de lumina tăioasă și otrăvită a analizei care năvălește nechemată și înlocuiește gestul de celebrare a Sufletului cu disecarea lui anatomică. Orbit de această lumină, Vadim Maslennikov își irosește talantul, dar o face într-o ultimă încercare de a mărturisi ceva. Dincolo de cădere (viciu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Ileana după o scurtă tăcere. La început aceasta nici nu voise să audă de uneltirile celor trei dar pe urmă, ispitită de promisiunile lor, cum că o vor îngropa în aur, se învoi să le dea un butoi cu băutura otrăvită. Ba mai mult, cum peste două zile trebuia să-i trimită lui Negru pălinca, cei patru, de acum, conspiratori, hotărâră ca butoiul cu pricina să fie cel măsluit. Zis și făcut, bărbații plecară în drumul lor și se așezară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care țîșnește cunoașterea, au cutezat să culeagă mărul? Nu, popor samarinean, nu ăsta este Dumnezeu, ăsta Îți este vrăjmaș, e un ticălos și un tîlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați pînă-n dinți cu săbii de foc și săgeți otrăvite, vă aține calea. CÎnd smochinii dau În pîrg, vă trimite o mană, cînd măslinii-s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; cînd stau să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
meu răspuns fu ușa pe care am trîntit-o cînd am ieșit. Am coborît scările furios, simțind cum din ochi Îmi năvăleau lacrimi de mînie atunci cînd am ieșit În strada dezolată, scăldată În frig și În lumină albastră. Aveam inima otrăvită, iar privirea Îmi tremura. M-am apucat să umblu la voia Întîmplării, ignorîndu-l pe străinul care mă observa nemișcat dinspre Puerta del Ángel. Purta același costum Întunecat și avea mîna dreaptă vîrÎtă În buzunarul de la jachetă. Ochii săi oglindeau crîmpeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care o ținea legată de palatul președintelui, de micul palat al șefului de guvern și de diferitele edificii ministeriale. Strălucitoarele automobile negre se aflau aliniate în așteptare, camionetele cu arhive erau apărate de gărzi înarmate până în dinți, puteau scuipa săgeți otrăvite oricât de incredibil ar părea, bătăușii poliției se aflau pe poziție, ambulanțele erau pregătite, iar înăuntru, în cabinete, încă deschizând și închizând ultimele dulapuri și sertare, guvernanții evadați sau dezertori, pe care, într-un stil elevat, ar trebui să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bucura deloc de idee, chestiunea asta trebuie rezolvată cu toată rapiditatea, cu maximă urgență, Îmi permiteți să vorbesc deschis, domnule comisar, întrebă inspectorul, Spuneți, Mă tem că am intrat într-o fundătură, ba încă și mai rău, într-un viespar otrăvit, Ce vă face să gândiți așa, N-aș ști să explic, dar adevărul este că mă simt ca și cum aș sta pe un butoi cu pulbere și cu fitilul aprins, am impresia că treaba asta va exploda dintr-un moment în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sunt la fel de murdari ca și ăia făcuți din alamă. Cât despre bine cunoscutul Amory, el ar vrea să scrie chestii nemuritoare dacă ar fi suficient de sigur de ceva ca să riște să le spună și altora. Nu există dar mai otrăvit de lăsat posterității decât câteva platitudini inteligent răsucite. Tom, tu de ce nu treci la catolicism? Firește, ca să devii un bun catolic, ar trebui să renunți la comploturile violente despre care-mi povesteai cândva, dar ai scrie poezie mai frumoasă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
voie să te dai în carusel de banii respectivi, ceea ce te făcea să conștientizezi și mai bine condiția de copil de care vrei totuși să scapi. Cu toate acestea, copiii Rainer și Anni chiuie din răsputeri, cu inimile și mințile otrăvite deja de mașinile ce trec în goană pe lângă ei. Nu fiindcă acestea ar polua mediul înconjurător, care e oricum desfigurat în urma războiului, ci fiindcă lor le lipsește capitalul cu care să‑și cumpere mașină. Iat‑o și pe Anni cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
the history of our planet. "(Susan Kay Hunter and K.C. Reed, July, 1990 "Taking the side of bought and șold râpe,"speech at Național Coalition against Sexual Assault, Washington, D.C. )" Asta să fie diferența dintre prostituție și o căsătorie nefericită ,otrăvita de alcool,bătaie și sex impus? S.K. Hunter spune că o prostituată este violată de 8-10 ori pe an.Dar o soție, care nu găsește că este plăcut să facă dragoste cu un soț beat 80% din viață...violent și
PRETTY WOMAN ??? de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364453_a_365782]
-
atât de frică de Antonescu? Pentru că e mai mult decât evident că le este frică. Dacă nu le-ar fi, nu l-ar băga în seamă. E la mintea cocoșului! Inclusiv a Demisului, care îl curtează ca vrăjitoarea cu mărul otrăvit!?! În primul rând pentru că rebelul George Crin Laurențiu Antonescu nu face parte din big bangul comunist decembrist. Din gașca fesenistă. Aia cu confiscarea Revoluției. În al doilea rând, știe ceva istorie. Veche, modernă și, mai ales, contemporană! Puțini știu că
TABLETA DE WEEKEND (51): DESPĂRŢIREA DE REPUBLICA A III-A (OBIECTIV 2014) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363799_a_365128]
-
întrupat în om. Dragostea această care este “mai presus de toată dorirea” este perpetua, nu moare niciodată este Divină este necreeată, veșnică inexplicabilă asemenea Creatorului, este universală ! Ea este RAIUL spre care tânjim toți oamenii ce am gustat din fructul otrăvit al cunoașterii, pierdut datorită neascultării. Există însă o Dragoste și mai mai mare decât toate acestea. Este Dragostea pentru dușmani. Acesta este apogeul Dragostei. Dar cum oare să am dragoste pentru cel care mi-a făcut rău, pentru cel care
DRAGOSTEA CA LIBERTATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364051_a_365380]
-
autocontemplării în timp mutabil în sfera poeziei de cunoaștere și a paradigmei heraclitiene Eul Tu Ceilalți Individualul sunt iluminări reflexe ontolgice Epica Magna un Mare Ochi suspendat în Centrul Lumii plate semantice problemantizante antropologic de substanță profund lirică și atitudine otrăvit de tare -Arghezi. Referință Bibliografică: NICHITA STÎĂNESCU SAU SENSUL IUBIRII! NOASTRE! / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2282, Anul VII, 31 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NICHITA STÎĂNESCU SAU SENSUL IUBIRII! NOASTRE! de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362847_a_364176]
-
au constatat că e otrăvită și, după multe încercări, au ajuns la concluzia că n-au ce-i mai face.. La sfârșitul vecerniei, aproape de miezul nopții, clopotele mânăstirii au început să bată a moarte. Un zvon trist ca un vânt otrăvit s-a răspândit pe toate cărările Văratecului: Veronica Micle, ibovnica lui Eminescu a murit. Fila calendarului din perete se oprise la 3 august 1889... Luceafărul de ziuă cu ochi de strigoi privea din alte lumi pe fereastră chipul iubitei, plecată
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]