1,046 matches
-
sin. Amanita viridis (1772) (mai departe și Agaricus bulbosus (1790), Agaricus phalloides în 1821), din familia Amanitaceae și genul Amanita este împreună cu gemenele ei albe "Amanita verna" și "Amanita virosa" precum "Cortinarius orellanus" si "Cortinarius rubellus" una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute. Această specie este numită în popor buretele viperei. El coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din (mai) iunie până în octombrie mai ales în
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
precoce și a terapiei intensive la aproximativ 10-15 la sută de cazuri letale. Specia "Amanita phalloides" formată de culoare mai deschisă poate fi confundată cu "Amanita verna" sau "Amanita virosa", ce nu joacă un rol, pentru că toate trei sunt mortal otrăvitoare. Dar de dincolo, ea poate fi recunoscută prin eroare ca ciupercă comestibilă. Asta se poate întâmpla la clasificarea altor "Amanitaceae", ca de exemplu la "A. beckerii", "A. caesarea", "A. citrina", "A. gemmata", "A. ovoidea", "A. strobiliformis" sau "Amanita vaginata". Culegători
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
fatalul "Tricholoma equestre" sin. "Tricholoma flavovirens" (lamele galbene), între timp recunoscut ca foarte periculos, pentru că poate să provoace "Sindromul Paxillus" asemănător al lui "Paxillus involutus".) În rest, ea poate fi confundată cu unele surate ale ei, cum ar fi ușor otrăvitoarele "Russula aeruginea" și "Russula.raoultii " (ambele iute precum amare) sau cucomestibilele "Russula amoena", "Russula amoena", "Russula amoenicolor", "Russula grisea", "Russula integra", "Russula ionochlora", "Russula olivacea", "Russula parazurea", "Russula puellaris", "Russula stenotricha", "Russula versicolor" (destul de iute, în primul rând lamelele tinere
Vinețică unsuroasă () [Corola-website/Science/336490_a_337819]
-
nord de Malawi. Numele genului a fost acordat ca tribut botanistului italian Giovanni Zantedeschi (1773-1846). Este o plantă decorativă, cu frunze mari în formă de săgeată, una dintre frunze, răsucită în formă de cornet, înconjurând inflorescența. Speciile din genul "" sunt otrăvitoare datorită prezenței oxalatului de calciu. Toate părțile plantei sunt toxice și produc iritații cu inflamarea cavității bucale și a gâtului, stări de vomă și diaree acută. Cu toate acestea, frunzele plantei sunt uneori gătite și consumate. În prezent sunt cunoscute
Zantedeschia () [Corola-website/Science/321705_a_323034]
-
Inocybe erubescens (1905), sin. Inocybe patouillardi (1905), din familia "Inocybaceae" și genul "Inocybe" (derivat din cuvântul latin "(=înroșind)", denumit în popor burete cărămiziu, este, împreună cu unele alte specii de acest gen, una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute, provocând o intoxicație adesea oară letală cu violente crize digestive și nervoase. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din aprlie până în
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
mixtilis", "Inocybe perlata", "Inocybe pudica", "Inocybe sambucina", "Inocybe sororia", "Inocybe subnudipes", "Inocybe umbratica"). sau cu soiuri de genul "Clitocybe" (de exemplu "Clitocybe cerussata", "[[Clitocybe dealbata]]", "Clitocybe sin Omphalatus illudens") precum "[[Omphalotus olearius]]", în marea majoritate mai mult sau mai puțin otrăvitoare, unele chiar letale (unele puține "Clitocybe" fiind comestibile și parțial gustoase). Culegerea genului "Inocybe" se interzice de sine, pentru că nici una comestibilă este cunoscută. Deși diferențele sunt evidente, ciuperca aici descrisă ocazional se poate confunda în stagiu tânăr cu specii ca
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
mai)]], (a cărei carne nu își schimbă culoarea sub acțiunea vreunui factor extern și miroase ca faina proaspătă), specii de șampinion (au manșetă) sau chiar cu "[[Marasmius oreades]]" precum [[Cortinarius caperatus|"Cortinarius (Rozites) caperatus" (văloasa țiganilor)]]. [[Categorie:Agaricales]] [[Categorie:Ciuperci otrăvitoare]]
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
și nici tăcere. De o parte și de alta a apei se întinde un palid deșert de nuferi uriași, care suspină unul către altul în această singurătate. Pe malul râului, copacii bătrâni se leagănă, având la rădăcinile lor ciudate plante otrăvitoare. Nu este odihnă și nici tăcere. În noapte, ploaia cădea și se transforma în sânge, atunci când ochii demonului s-au uitat la o stâncă, pe care era gravată inscripția "DEZOLARE". Demonul a privit în sus și a văzut pe stâncă
Tăcere – O fabulă () [Corola-website/Science/325726_a_327055]
-
1952 a fost numit vicepremier, iar în 1956 secretar-general al PCC. În timpul Revoluției Culturale, Deng, acuzat că ar fi vrut să reintroducă sistemul capitalist în Chină, a fost una din victimele acesteia. A fost numit de către Gardiștii Roșii „mare plantă otrăvitoare”, „rădăcina principala a liniei reacționare burgheze” și a fost caricaturizat cu cap de câine și boț de porc. Deng a fost reabilitat, fiind numit din nou vicepremier, la cca un an și jumătate după ce Lin Biao, vicepreședintele PCC, a murit
Deng Xiaoping () [Corola-website/Science/304478_a_305807]
-
jalea cosmică, umilință unui spirit ce conștientizează pierderea tinereții și trăiește cu obsesia sfîrșitului (că experiența impusă). Erosul lui Cezar Ivănescu e thanatic. Poezia să „funcționează” În doi tîmpi, cu fluxuri și refluxuri erotice, asemeni trupului „iluminat” ori al celui „otrăvitor”. De la acele versuri de ruga și de libovie, tincturînd tînguiri amoroase („...prea frumosu-ti chip/ e numai muzică și taină”), poetul ajunge la marea revelație: trupul e amenințat, „groază de a fi om pe pămînt” strecoară sentimentul torturant al destinului tragic
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Omphalotus olearius (1948), sin. Pleurotus olearius (1876) sau Clitocybe olearia (1933), din ordinul Agaricales în familia "Marasmiaceae" și de genul "Omphalotus" este, împreună cu „gemenul” său "Omphalotus illudens" o ciupercă otrăvitoare, numită în popor buricul măslinului. Acest burete este o specie saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare. După cum sugerează și numele, buretele apare pe lemn de măslini. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se găsește la rădăcinile de
Buricul măslinului () [Corola-website/Science/335919_a_337248]
-
confundat cu „gemenii” săi "Omphalotus illudens", (diferențele sunt la nivel de ADN respectiv la preferințele saprofite) și "Omphalotus olivascens" (diferențele sunt la nivel de ADN respectiv la preferințele saprofite, prezintă în plus pete măslinii pe pălăria ciupercii mature), ambii tot atât de otrăvitori precum cu mortalele "Galerina marginata" și "Inocybe lacera" sau cu comestibilele "Hygrophoropsis aurantiaca" (are lame bifurcate dar nu crește in grupuri compacte) precum "Hygrocybe aurantiosplendens".
Buricul măslinului () [Corola-website/Science/335919_a_337248]
-
are ureche externă, însă are un auz foarte fin. Prezintă niște pliuri tegumentare care îi protejează ochii și urechile în apă. Detectează prada cu botul lui sensibil. De asemenea are o acuitate vizuală foarte ridicată. Masculii se apără cu spinii otrăvitori de pe picioarele posterioare. Modul său de nutriție este omnivor, scormonind mâlul sau nisipul de pe fundul apei cu „ciocul” în căutarea crustaceelor, viermilor, a insectelor și plantelor acvatice. Se deplasează cu ușurință în apă, folosind membrele anterioare pentru înaintare, cele posterioare
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
lungime între 3,5 și 6,2 mm, cantitatea de venin inoculată la o mușcătură este între 44,2 mg - 110 mg. Doza LD la inoculare subcutană este de 0,025 mg/kg. Veninul taipanului este 50 de ori mai otrăvitoare ca a cobrei din India (Naja naja) și de 650-850 de ori mai toxică ca a șarpelui cu clopoței (Crotalus). Doza de la o mușcătură a șarpelui ar ajunge să omoare între 100 - 250 de oameni, 250.000 de șoareci sau
Oxyuranus microlepidotus () [Corola-website/Science/318851_a_320180]
-
proprie. Dacă s-ar lua seama, pentru că fâșiile speciei sunt late și mărimea celelalte lor soiuri nu este așa de signifiantă, o confundare n-ar fi posibilă. Totuși se întâmplă adesea oară, anume cu ciuperci de genul "Ramaria", aici cu otrăvitoarele "Ramaria formosa" sau "Ramaria mairei" sin. "Ramaria pallida" (ambele cauzând simptome de natură gastrointestinală care includ greață și vărsături), cu câteva necomestibilele ca de exemplu "Ramaria stricta" sau "Ramaria flavoides" precum cu soiuri comestibile ca "Ramaria aurea", "Ramaria botrytis", (cea
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
pentru a evita pătrunderea unor substanțe nocive (majoritatea rănilor nu vor sângera, deoarece acestea sunt foarte de mici în diametru) și tratată cu diferite [[antiseptic]]e. În caz că apar semne de infecție se recomanda consultarea medicului. În caz mușcăturilor de păianjeni otrăvitori este necesar de a solicita cât mai urgent medicul. Tratamentul poate să includă administrarea de dapsonă, antihistamine, [[antibiotic]]e, dextran, glucocorticoizi, heparină, [[nitroglicerină]], interveție chirurgicală, cel mai des se folosește [[antidot]]ul. Aceste preparate sunt prescrise în funcție de experiența mediclului dat
Veninul păianjenilor () [Corola-website/Science/319516_a_320845]
-
fi confundat în primul rând cu specii de același gen respectiv foarte aproape înrudit ca de exemplu "Cantharellus friesii", sau Craterellus tubaeformis precum cu "Hygrocybe aurantiosplendens", "Hygrocybe quieta", "Hygrophoropsis aurantiaca" sau "Pleurocybella porrigens" bătrân, cu toate comestibile, dar și cu otrăvitorul "Omphalotus olearius".. Fatal ar putea fi, dacă un începător ar culege un soi care crește pe cioturi și bușteni, ca de exemplu "Galerina marginata (gheba de brad)" sau chiar o specie al genului "Cortinarius", cum ar fi "Cortinarius orellanus (Cortinara
Gălbior () [Corola-website/Science/325839_a_327168]
-
butoiul s-a ridicat un monument care să amintească dornenilor de acest eveniment. În ziarul "Deșteptarea" din Cernăuți a fost publicată următoarea știre: ""Din Vatra Dornei primim știrea ca toți frații noștri de acolo s-au lăsat de băuturile cele otrăvitoare și trei români, anume George Boancheș, Toader a lui Istrati Nacu și Toader Lucasievici. Dornenii au mai ridicat o cruce tare frumoasă de piatră care, după slujba cu sobor, a fost sfințită cu mare pompă. Pe cruce a fost scris
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323545_a_324874]
-
reticulat pe picior), "Boletus pulverulentus" (de calitate mediocră, porii tind spre roșu), "Boletus purpureus" (necomestibil, pori roșii, gust tare neplăcut). "Boletus splendidus ssp. moseri" "Boletus radicans" (necomestibil, amar, picior fără roșu, crește numai în păduri foioase), "(Rubro)boletus rhodoxanthus" (crud otrăvitor, fiert fără mare gust, pori roșii), "(Rubro)-Boletus rubrosanguineus" (otrăvitor, pori roșii), "(Rubro)boletus satanas" (otrăvitor, cuticulă de culoare deschisă), "Boletus spinarii" (necomestibil, fără tonuri roșiatice) sau "Tylopilus porphyrosporus" sin. "Porphyrellus pseudoscaber" (comestibil, dar negustos, pori oliv-gri până brun-negricioși). Bureții
Mânătarcă țigănească () [Corola-website/Science/336454_a_337783]
-
spre roșu), "Boletus purpureus" (necomestibil, pori roșii, gust tare neplăcut). "Boletus splendidus ssp. moseri" "Boletus radicans" (necomestibil, amar, picior fără roșu, crește numai în păduri foioase), "(Rubro)boletus rhodoxanthus" (crud otrăvitor, fiert fără mare gust, pori roșii), "(Rubro)-Boletus rubrosanguineus" (otrăvitor, pori roșii), "(Rubro)boletus satanas" (otrăvitor, cuticulă de culoare deschisă), "Boletus spinarii" (necomestibil, fără tonuri roșiatice) sau "Tylopilus porphyrosporus" sin. "Porphyrellus pseudoscaber" (comestibil, dar negustos, pori oliv-gri până brun-negricioși). Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte
Mânătarcă țigănească () [Corola-website/Science/336454_a_337783]
-
roșii, gust tare neplăcut). "Boletus splendidus ssp. moseri" "Boletus radicans" (necomestibil, amar, picior fără roșu, crește numai în păduri foioase), "(Rubro)boletus rhodoxanthus" (crud otrăvitor, fiert fără mare gust, pori roșii), "(Rubro)-Boletus rubrosanguineus" (otrăvitor, pori roșii), "(Rubro)boletus satanas" (otrăvitor, cuticulă de culoare deschisă), "Boletus spinarii" (necomestibil, fără tonuri roșiatice) sau "Tylopilus porphyrosporus" sin. "Porphyrellus pseudoscaber" (comestibil, dar negustos, pori oliv-gri până brun-negricioși). Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la
Mânătarcă țigănească () [Corola-website/Science/336454_a_337783]
-
cât și cele negre, au o utilizare largă în arta culinară. Ele se pot consuma în stare proaspătă sau sărată și prelucrată în mod special - icre moi, pasteurizate, tescuite etc. Unele specii de pești, ca anghila sau mreana, depun icre otrăvitoare organismului uman.
Icre () [Corola-website/Science/311508_a_312837]
-
vârstnici, bolnavi. Așadar ar trebui să fim foarte atenți la aceste specii de ciuperci Specia "Amanita verna" poate fi confundată cu "Amanita phalloides", de culoare mai deschisă sau "Amanita virosa", ce nu joacă un rol, pentru că toate trei sunt mortal otrăvitoare. Dar de dincolo, ea poate fi recunoscută prin eroare ca ciupercă comestibilă. Asta se poate întâmpla la clasificarea altor "Amanitaceae", ca de exemplu la "A. citrina", "A. eliae", "A. ovoidea", "A. strobiliformis", variația albă a "Amanita vaginata" sau "A. vittadini
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]
-
spirituale pe care Riga o refuză în favoarea existenței instinctuale, vegetale. Descântecul rigăi se întoarece împotriva lui și îl distruge. E distrus de propriul său vis pentru că a încercat să intre într-o lume inaccesibilă lui. Se transformă într-o ciupercă otrăvitoare, căsătorindu-se cu măselărița.
Riga Crypto și lapona Enigel () [Corola-website/Science/310617_a_311946]
-
cunoștințe noi în botanică, cu excepția tratatului său privind micologia, unde a descris numeroase specii noi. Lucrarea cea mai remarcabilă din punct de vedere științific în acest domeniu a fost "Histoire des plantes vénéneuses et suspectes de la France" (Istoria de plante otrăvitoare și suspecte ale Franței), reeditată între anii 1791-1812, sub titlul "Histoire des champignons de la France" (Istoria ciupercilor Franței), conținând 400 de ilustrații de bureți de înaltă calitate și fiind una din primele lucrări de referință în micologie. El este descoperitorul
Pierre Bulliard () [Corola-website/Science/335445_a_336774]