444 matches
-
publicul hedonist, de teatru londonez premodern, cît inacceptabil. Nimeni nu părăsește o femeie frumoasă și o avere incomensurabilă în numele unor pure abstracțiuni. Prin urmare, sancțiunea a venit sec și cu fermitate. Cînd autorul a ieșit la rampă ca să-și primească ovațiile, a fost întîmpinat cu huiduieli nestăvilite: "În timp ce Henry James se întorcea cu fața către public, pregătindu-se să facă o reverență grațioasă, o ploaie de huiduieli se abătu /.../ asupra creștetului lipsit de apărare. /..../. James avea o înfățișare stupefiată, buimacă, total
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cel întâi institut de arte și meșteșuguri pentru informarea industriei naționale și, cu invocația agiutorului preaînalt, s-au pus pe locul școalelor piatra temeliei acestei zidiri, la 1 iulie a anului 1840"25. Documentul fundației, după cum relata presa vremii, urmând ovațiile asistenței îndreptate către Mihail Sturdza, "s-au pus într-o cutie de plumb, cu o medalie a Preaînălțatului domn, și s-au așezat în piatra de temelie, care s-au închis de cliros și peste care mădularii Epitropiei și toată
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
copiii lor nu au ce mânca, (...) de la București nu se aude decât uruitul vagoanelor, ce strecoară averi muncite de alții pentru a se înălța palate falnice, insolente, în beneficiul vreunui norocos al soartei”. Discursul a fost primit cu aplauze și ovații, chiar și de către unii parlamentari liberali. Pe data de 15 august 1916 clădirile orașului au fost „tapetate” cu anunțul privind intrarea României în război. În comunicatul oficial redactat de Marele Cartier General al Armatei de Nord se precizau următoarele: „Mobilizarea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
nu le vom lua în considerație aici. Printre altele, Ovidiu îl anunță că a scris un libellus în grai getic care are ca subiect laudes de Caesare și-i expune pe scurt conținutul. Poporul getic primește sfârșitul lecturii cu o ovație entuziastă agitându-și tolbele pline cu săgeți Et caput et plenas omnes mouere pharetras, Et longum Getico murmur in ore fuit (v. 35-36)227. Sub masca rușinii prefăcute de a fi fost nevoit să scrie un asemenea poem în limbă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se aprinde mai puternic decât înainte. Puterea înclina evident spre stânga. Mințile inteligente și averile se găseau la dreapta. În consecință, cum mai puteau oamenii să se înțeleagă? Capitolul 4 Ministerul d-lui Barbu Catargiu Asasinarea acestui ministru Călătoria domnitorului • Ovații • Formarea unui singur minister, jumătate valah, jumătate moldav • D-l Catargiu, președinte al consiliului • Începuturi prielnice • Primele greșeli • Atentat neprevăzut • Un om cinstit și un mare orator • Dreapta suferă o pierdere ireparabilă Sosind de la Iași, prințul avu parte la București
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Europa de această ciocnire • Memoriu pentru detronarea domnitorului • Incident comic • Cartea albastră Domnul hotărî să ia legătura direct cu populația pentru a îndepărta încercările opoziției; el străbătu ținuturile; călătoria sa, spun rapoartele oficiale, nu fu decât un lung șir de ovații și de încurajări să reziste. Totuși, la întoarcerea sa la București, încercă să se apropie de opoziție; începură tratative pentru formarea unui minister ales dintre ultraconstituționalii de cele două nuanțe. Coaliția stipula ca și condiție obligatorie suspendarea din activitate a
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ferindu-se de ghionturile mulțimii. — Și cum a fost prima întâlnire ? insinuează iar glasul ei adânc, încetinit. Restrânsă, brusc elansată, din nou ghemuită, cu privirea mare și umedă. Ultimii spectatori se grăbesc să reintre în sală. Finalul reprezentației urcă în ovații. Autorul este adus, în cele din urmă, pe scenă. Oficialitățile literare au sentimentul datoriei împlinite față de rebelul care le-a tot dat de furcă. Se grăbesc să-l strângă în brațe pe distinsul coleg, retrăgându-se apoi repede spre negrele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
reflux” și că simte valurile de plăcere până la mâini și la picioare. A Zecea Indicație, ca și al Cincilea Semn, apare atunci când „din Poarta de Jad curg lichide alunecoase și esența vitală a femeii s-a eliberat”. Este echivalentul unor ovații în urma unui spectacol, indicând faptul că bărbatul a avut o evoluție perfectă, că orgasmul femeii a fost complet și absolut satisfăcător și că acum poate să se odihnească și să-și retragă, gradat, membrul din „câmpul de luptă înflorit”. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cu un microfon. Și, în clipa când își strigă entuziasmul e probabil convins și el că nu există altă împărăție decât pe lumea aceasta. Ca și călăreții care, după ce au doborât animalul fugărit, se opresc în fața tribunei și așteaptă răsplata, ovațiile. Metamorfoza preotului-crainic sportiv nu e, poate, întîmplătoare. Spectacolul acesta nu e, după câte îmi dau seama, un simplu joc de duminică. E un fel de religie. O religie care cerce curaj și îndemînare; care iubește soarele, aplauzele, arena, freamătul publicului
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu umeri prea lați, cu o față de păsăroi, cu ochii holbați și injectați sub sprâncenele îmbinate, mereu transpirat, răcnind până nu mai avea voce, într-un fel de transă ca a cocoșilor de munte. El dădea tonul tuturor cântecelor și ovațiilor, el le schimba, după un ritm pe care-l simțea numai el. Juca mereu un personaj bufonesc, numai mască, un hopa-mitică de celuloid, cu mutra pictată cu vopsele de bâlci. Avea mereu gura neverosimil de roșie, iar părul zbârlit - negru
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se uită în ochii mei. — Nu putem. — De ce nu? Sunteți împreună de ani de zile. A renunțat la meciurile ilegale de dragul tău. Te lasă și să flirtezi cu alți bărbați. Mie-mi sună a pereche ideală. Se auziră din nou ovații. M-am uitat spre ring și l-am văzut pe Blanchard tocând încă un boxer. Am parat loviturile, parând prin aerul stătut din sală. După câteva secunde mi-am dat seama ce fac și m-am oprit. Kay aruncă mucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu vocea sa, amplificată de microfon: — Iar în colțul negru, în greutate de optzeci și șase de kilograme și jumătate, un polițist din Los Angeles neînvins, cu treizeci și șase de victorii consecutive. Șiretul Bucky Bleichert! M-am îmbătat de ovații și mi-am imprimat în minte fețele spectatorilor din jurul ringului, prefăcându-mă că n-aveam de gând să mă las învins. Zgomotul din sală se diminuă. M-am îndreptat spre centrul ringului. Blanchard se apropie, arbitrul mormăi niște cuvinte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Divizia Centrală, Omucideri, Înșelătorii și așa mai departe, făcu el prezentările. Deja îi cunoști pe sergentul Blanchard și pe domnul Loew, iar eu sunt căpitanul Jack Tierney. Tu și Lee sunteți oamenii momentului. Așadar, sper că ți-au făcut plăcere ovațiile, fiindcă nu vei mai avea parte de altele până o să ieși la pensie. Toată lumea izbucni în râs. Tierney bătu în pupitru și vorbi în microfon: — Destul cu prostiile. Avem rezumatul infracțiunilor din săptămâna 8-14 noiembrie 1946. Fiți atenți, că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o monedă. — Și, de asemenea, o sută douăzeci și cinci de denarii pro capite pentru acei vigiles ai Romei și pentru cei din cohortele urbane, pe care, din păcate, Tiberius i-a uitat în testamentul lui. La fiecare anunț se auzeau, ici-colo, ovații. El se oprea o clipă, ridica mâna, apoi continua. Moștenirea imperială a lui Tiberius îi îngăduia asta, și nu numai. În încheiere, pentru iubita și credincioasa plebe a Romei anunță daruri de unsprezece milioane două sute cincizeci de mii de denarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cuprinsă de o emoție neașteptată. El porunci: — Condamnații să fie înștiințați de îndată și nici unul să nu mai petreacă o altă noapte de spaimă. Își dădu seama că într-o zi - „cu mai puțină osteneală decât Augustus“ - cucerise Roma. Pe când ovațiile se loveau asemenea unor valuri de baza tribunei, avu vreme să observe tăcerea dezorientată a senatorilor, mânia înăbușită și stupefacția de pe chipul lui Sertorius Macro; în câteva secunde, înțeleseseră cu toții că puterea le scăpase din mână. În întregul imperiu, sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de bani și a putea vedea orice reprezentație a Big Apple Circus sau Cirque du Soleil pe o rază de 100 de kilometri. Mai trebuie spus că un alt lucru care o înnebunea pe Kara în privința pasiunii ei: aplauzele sau ovațiile audienței de fiecare dată când efectua un număr reușit. Conta mai puțin că audiența era formată din rudele ei la cina de Ziua Recunoștinței (când a avut un spectacol complet, cu numere de prestidigitație și levitația unei pisici, deși fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și levitația unei pisici, deși fără trapa pe care tatăl ei nu a lăsat-o să o sape în podeaua sufragerieiă sau din elevi și părinți la Seara Liceenilor Talentați, când a trebuit să repete numărul de două ori în ovațiile la scenă deschisă ale publicului. Viața cu David Balzac însă era diferită de perioada micilor triumfuri din copilărie; pe parcursul celor 18 luni scurse, simțise de multe ori că a pierdut orice talent pe care poate l-a avut la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fi văzut un spectacol, ați fi înțeles. Era cel mai bun. Poate că publicul era terifiat, poate că spectatorii au fost uneori, în fine, abuzați, dar cumpărau bilete doar ca să-l vadă pe el. Și ar fi trebuit să auziți ovațiile de la sfârșitul spectacolelor. Producătorul își privi ceasul. Era 13:45. - Știți, spectacolul meu începe în 15 minute... Cred că n-ar fi o idee rea dacă ați trimite o patrulă acolo. Cu Weir prin preajmă și cu tot ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
complet această intenție. Da, chiar și el era absorbit de desfășurarea poveștilor ei. Dar chiar și atunci când reușea să se smulgă din vraja ei și să se concentreze la mișcarea mâinilor ei, nu putea să-i prindă metodele. După lungi ovații și după un bis, în timpul căruia se deghizase într-o femeie bătrână și pipernicită și apoi revenise la costumația inițială („Bătrânul devine tânăr... tânărul bătrân”ă, părăsi scena. Cinci minute mai târziu, apăru în sală îmbrăcată lejer în jeanși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fața. Se aplecă peste masă și-l pupă. Zic: desigur! Vara următoaretc "Vara următoare" După câteva săptămâni În turneu prin țară, piesa În care juca Saul ajunse În fine În West End. Premiera a fost un triumf răsunător. Saul primi ovații de la publicul care aplaudase În picioare cinci minute Întregi, apoi o duzină de alte chemări la rampă. Din primul rând, de unde stătea aplaudând și fluierând cu toți ceilalți, Fi plânsese lacrimi de fericire totală. După piesă, toți actorii, Împreună cu familiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Apoi, grav și calculat, exersă o plecăciune. Dacă fusese o dovadă de orgoliu, ea rămase nepedepsită. Câteva ore mai târziu se afla În același loc, făcând plecăciuni, cu aplauzele a o mie cinci sute de spectatori bubuindu-i În urechi. Ovațiile erau puternice și prelungi - suficient ca să ceară trei plecăciuni. Zâmbind, Compton, care făcuse el Însuși câteva, apucă mâna lui Henry În ale sale și i-o strânse viguros. Rosti fără glas: „Felicitări!“ Apoi cortina coborî pentru ultima oară și aplauzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fie expediată lui Alice la prima oră a dimineții, așa cum Îi promisese. Pentru prima dată, șirul de cuvinte și propoziții nu tocmai corecte din punct de vedere gramatical părea justificat retoric. Scrise: „SUCCES MAGNIFIC TRIUMFĂTOR FĂRĂ REZERVE FELICITĂRI UNIVERSALE MARI OVAȚII PENTRU AUTOR VIITOR MĂREȚ PENTRU PIESĂ COMPTONII STRĂLUCIȚI ȘI JOCUL LUI ADMIRABIL SCRIU HENRY“. Rezuma perfect sentimentele sale față de seara aceea. A doua zi, trupa trebui să se mute la Wolverhampton, unde era programată să joace la Grand, În următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mulțumindu-se cu o singură plecăciune adâncă și demnă, singur În fața cortinei. Faptul că În public stăteau atâția prieteni și admiratori - Fenimore, George și Emma Du Maurier, familia Gosse, John Singer Sargent și George Meredith, printre mulți alții - făcea ca ovațiile să sune cu atât mai dulce. Era, de asemenea, plăcut să știi că erau de față celebrități din lumea teatrului - dramaturgul Arthur Pinero, de exemplu, impresarul american John Augustin Daly și Geneviève Ward, care urma să primească rolul principal În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gândindu-ne la ce ne aștepta, ne-a cuprins un fior de moarte și un val de groază s-a abătut asupra noastră...“ Îi amintea de prima seară la Southport și părea să se fi Încheiat În mod asemănător, cu ovații Încurajatoare. Vedea, Într-adevăr, o asemănare Între drumurile lui Du Maurier spre săli de conferință Îndepărtate și călătoria lentă a Americanului În turneele de provincie, care stătea să reînceapă. — Suntem amândoi ca niște soldați bătrâni, tu și cu mine, Kiki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spus, În mare secret, că s-a angajat.“ Urma un pasaj lung pe 7 ianuarie 1891, care rezuma relatarea lui asupra premierei de la Southport: „A fost o Încântare să Îl aud și să Îl văd Îmbujorat de triumful primelor lui ovații... mă bucur atât de mult că dragul de el a avut parte de un asemenea succes. «Premierele» ce vor să vină, vom tremura mai puțin din cauza lor.“ Își aminti de numeroase clipe de așteptare incitată care se dovedise a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]