678 matches
-
complexității lumii adulte, care îl absoarbe la hotarul copilăriei. Eu clasificam poate mai mult decât ceilalți. Căci țara pe care o aveam de explorat nu mai exista și trebuia să reconstitui topografia locurilor ei memorabile, precum și a locurilor sfinte prin pâcla groasă a trecutului. Mă mândream îndeosebi cu o galerie de tipuri umane pe care le aveam în colecția mea. În afară de Președintele-amant, deputații din barcă și acel dandy cu ciorchinele lui de strugure, mai erau și personaje mult mai umile, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acelea, remarcând prezența mea, mă alungau din bucătărie... De acum înainte, eram trei în bucătăria noastră. Trei adulți. În orice caz, mătușa mea și Dimitrici nu aveau nimic de ascuns față de mine. Vorbeau și, prin ceața albastră a tutunului, prin pâcla beției, îmi imaginam o mașină mare, neagră, cu ferestre fumurii. În ciuda mărimii sale impunătoare, avea aerul unui taxi în căutare de clienți. Înainta cu o încetineală vicleană, aproape oprindu-se, apoi pornea din nou rapid, ca pentru a prinde pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
gând m-a uimit prin simplitatea lui: „Uite ce-mi trebuie. Izbitura asta, ciocnirea asta cu metalul, dar mult mai violentă. Izbitura asta care mi-ar zdrobi capul, gâtul, pieptul. Izbitura asta și liniștea imediată, definitivă”. Câteva fluierături au străpuns pâcla febrilă care îmi ardea obrajii. Cu totul absurd, m-am gândit la un polițist care s-ar năpusti pe urmele mele. Am grăbit pasul, bâjbâind pe un gazon ud. M-am sufocat. Vederea mi s-a fărâmițat într-o mulțime
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
chip de bou” sau „de buhai” (taur) sau este tras de Sf. Ilie „cu un bou” (20, pp. 144-145). De asemenea, în popor, la negură („norul lăsat pe pământ”) i se mai spune și „buhaiu”, iar în cimilituri negura sau pâcla e desemnată printr-o „vacă surie” (20, p. 64). Când norul nu este negru, ci cenușiu, ființa demonică își schimbă și ea culoarea : vaca devine „surie” sau „grivă” (cenușie, pes triță), iar apelativul ei nu mai e Murga, ci Griva
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
putere a Abației venea de fapt de la tehnologia avansată. Rimio știa că i-ar fi putut lesne ucide pe toți și chiar se gândise să înceapă cu un călugăr mai îndrăzneț care îl împunsese în coaste cu arma sa ascuțită. Pâcla violenței plutise în aer pentru o clipă, dar se risipise imediat ce conducătorul grupului a recunoscut sigiliul Împaratului pe scrisorile sale de acreditare. Drumul până în sala în care se afla acum îl parcursese călare. Aștepta de mai bine de jumătate de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
trei dimensiuni, iar eu am făcut altceva decât să accept. Dar greșeau cei ce ne (sic!) învățau așa. Sunt mai multe ”; probabil cu atât mai multe cu cât crește subtilitatea principiului. Ele generează corpuri conștientizate de acești subiecți ca o pâclă, nor, fum, abur, nor de culori, energie etc. . Înainte ca problema să fie aprofundată în filosofia hindusă, civilizația egipteană a structurat principiile constitutive ale omului, oarecum mai grosier, conform epocii. Egiptenii considerau doar trei elemente: corpul fizic, dublul vital Ka
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
contradictorii, oscilând între bucurie și durere, între adorație și acuzare, între năzuința împlinirii și incertitudine. Variațiile pe aceeași temă, în tonalități mai grave sau mai șăgalnice, aduc nuanțări uneori subtile, de finețe, mai cu seamă când poetul privește înapoi „prin pâclele de toamnă”, într-o rememorare calmă, nostalgică. Cu idei elementare despre poezie, R. exprimă direct ce crede și ce simte, preocupat doar să-și facă discursul cât de cât convingător. Cu un vers modest (dar apreciat de contemporani), R. are
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
arbori se profilau pe zări,/ Mișcând fără-ncetare pădurea lor de coarne,/ Tălăzuind cu valuri de nouri și de mări.// Un verde gros ca pasta se întindea pe dealuri,/ Fluid precum o apă se liniștea pe foi./ Departe, ca o pâclă se subția-n albastru;// Aproape, ca veninul în ierburile moi”. Într-un loc se deplânge slăbiciunea cuvintelor de a reda flăcările pasiunilor sufletești: „Cuvintele-s puține și sarbede pe lângă/ Năpraznicele flăcări ce-ades în suflet ard;/ Turnate-n vorbe parcă
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
lexical, ce constă în cuvinte moștenite din latină și dispărute azi sau retrase pe o arie dialectală extrem de restrânsă, cum aprecia N. Cartojan. De asemenea, după fericita expresie a aceluiași istoric literar, textele rotacizante reprezintă „primele zări de lumină în pâcla slavonismului”. Apariția tiparului este strâns legată de prezența Scripturii în cultura noastră medievală. Cea de-a treia carte scoasă de Macarie în slavonă, după Liturghierul din 1508 și Octoihul din 1510, este un Tetraevangheliar (1512). Urmașul său, Dimitrie Liubavici, tipărește
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
asimilat tradiției. O bună parte din piesele reunite în Aur sterp reconstituie o atmosferă bacoviană - decoruri dezolante, stări de vagă tristețe. Litaniile marelui deprimat sunt înlocuite însă de cadențe mai iuți, tonul devine mai ironic: „De-acum se lasă iarăși pâclă deasă/ Și ca o babă-n haine de mireasă,/ Cu trena lungă încâlcită-n spini,/ Se plimbă toamna prin grădini/ [...] Pe stradă trece-un mort calic,/ Vântul merge după dric” (Preludiu de toamnă). Deseori imaginile rezultă din asociații mai cutezătoare
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
prețuire a tinerilor scriitori, subtitlul „Revistă de afirmare a tinerei poezii românești” fiind astfel grăitor. Sunt prezenți cu versuri Geo Dumitrescu, Ștefan Baciu, Virgil Carianopol, Alexandru Lungu, Nicolae Tăutu, Victor Săhleanu, Alexandru Călinescu, Pavel Nedelcu, Dan Mureș, Ion Negescu, Constantin Pâcle, C. Aldea, Pavel Butan, Petre A. Butucea, Marin Sârbulescu, Zaharia G. Buruiană, Petre Paulescu, Ilariu Spulber, Traian Mihăilescu, Mircea Streinul, V. Spiridonică, Coca Farago, Virgil Treboniu, Grigore Ancu, Vladimir Cavarnali, Ion Horia Munteanu, Mircea Papadopol, Alex. Tair, Petre Frânculescu, Mihu
PREPOEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289011_a_290340]
-
face întru cunoștință; ea este nedespărțită de plânsul curățitor „al inimii îndurerate” de golul absenței lui Dumnezeu. „Când îți vei întoarce duhul tău, adică mintea ta, în acest mod, vei vedea un fapt neobișnuit. Acolo unde nu-ți închipuiești, în pâcla sufletului tău, în bezna păcatelor tale, vei vedea scurgându-se din ochii tăi lacrimi. Când îți deschizi pleoapele, ele curg atât de firesc, atât de simplu, atât de îmbelșugat, încât ochii revarsă lacrimi.” Prin suspine se naște în noi o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Lucrurile astea așa-zis simple mi s-au părut adesea cele mai încurcate. Cît despre jetul balenei, chiar dacă-ai ajunge să stai în el, tot n-ai putea ști cu certitudine ce anume este. Firul lui central e ascuns de pîcla zăpezie și scînteietoare, care-l învăluie; cum ai putea oare spune cu precizie dacă din el cad stropi de apă, cînd, apropiindu-te îndeajuns de mult de o balenă ca să-i privești jetul, aceasta se zbuciumă, în mijlocul unei cascade tumultuoase
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
stranie și nu prea plăcută. Ă Pun rămășag că, undeva pe aproape, se află niscaiva cașaloți dintre ăi pe care i-am gîdilat deunăzi cu drugii, spuse Stubb. Eram sigur c-au să-și arate coada pînă la urmă! Deodată, pîcla ce se întindea în fața noastră se despică și, la oarecare distanță, ni se înfățișă o corabie, ale cărei pînze strînse arătau că lîngă bordul ei se afla o balenă. Apropiindu-ne, am văzut că nava străină arbora culorile franceze, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Lucrul acesta se Întâmplă și cu Petru Dumitriu În momentul În care apărea Euridice. Tumultului luptei din jurul său scriitorul Îi răspunde cu o carte În care, cu ajutorul motivelor mitologice transfigurate de o imaginație Înclinată către fantastic așternea deasupra vieții o pâclă grea, densă, de nestrăbătut (Ă). În anul 1947 Petru Dumitriu venea cu o carte În care sub masca mitologică se ascundea și putreziciunea lui Gide și James Joyce și visarea stearpă a suprarealismului. (Ă). Prin scrisul său, Petru Dumitriu a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
le demaște acțiunile mârșave, hidoșenia morală a chiaburilor, mulți poeți se opresc, pueril, la nesemnificativele deformațiuni fizice. Astfel procedează, spre exemplu, Victor Tulbure, când, În poezia Aglaia (Viața românească, nr. 5, 1950) integrează un episod despre: «Chiaburul cu ochi de pâclă și smoală, cu fruntea turtită, mustața pe oală, și greu bârdâhanul de pântec răsfrânt pe brâu-i de piele cu ținte de-argintă». (Ă). După părerea noastră, schematismul și idilismul pătrund mai ușor În poezie acolo unde lipsește preocuparea de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și reduc la absurd existența. Cântecul „catirincii”, jalnic, răscolitor, amestec de tonuri stridente și pure, sugerează paradoxul trăirilor și trezește durerea tuturor neîmplinirilor din trecut. Un tablou autumnal obișnuit, frecvent exploatat în recuzita simbolistă (copaci negri, frunze moarte într-o pâclă încremenită), pare un uriaș cimitir în care oamenii, „mai goi de visuri, mai săraci de viață, înmormântați în toamnă și ceață”, se descompun. Ploaia și ceața măresc indeterminarea, vagul și sunt agenți ai izolării și degradării, ai uniformizării materiei. Presimțită
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
pe sloată. Nemișcată, pluti o clipă de tăcere iar ninsoarea căzu. Pe gârlă, în perdeaua ei de plopi, apăru o moară. Hâțânându-se pe furci, moara uruia, zvârlind pe sub streșini suluri de fum. De după trunchiurile albe ale plopilor, în pâcla albăstruie, bătea ca o părere soarele. Lumina încă era astupată de nouri. După un timp, întreg, ieși totuși și soarele, lăsând pe vioriul vălurit al omătului o strălucire orbitoare. Lângă moară, la sănii, animalele începeau să se dezmorțească. Obosit de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se clătina în zmucitura roții care, din cupe, azvârlea șuvoaiele pline de spumă. Cu promoroacă de omètiță, pânzele de păianjen tremurau pe poduri. Pietrele râșneau grăunțe. în teică, hadaragul clămpănea iar, pe crainic, lampa atârnată în cuiul unsuros fumega în pâcla care de abia scotea chipurile din umbră. Pe podul coșului tăifăsuiau o fată ș-un bărbat ghebos. Strânsă la tâmple cu testemel roș și cu sânii ținuți de rochia strâmtă, fata își cuprindea genunchii între mâinile mari. Desculțe, de sub fustă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
omul împingea cât îi stătea în puteri. Simțea că i se rup vinele iar picioarele i se înfundă în puntea de stejar. Ploaia îi răcorea fruntea și trupul scotea aburi. O pală de vânt îi azvârli căciula în puhoi. Din pâclă răsunau chemări nelămurite. Omul căpătă deodată în braț o putere grozavă și trunchiul păru a se ușura. țăranul ținea în vârful prăjinii forța nemăsurată a apelor. în fața încordată, cu mușchii încleștați și cu o voință supraomenească, dinții mușcau buzele. încet-încet
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
așezate În stive, ca niște puluri strălucitoare. Pe-atunci, În 1922, străzile nu erau pline de automobile. Nu existau teleferice care să brăzdeze pădurile de pin de pe munți. Uzinele metalurgice și fabricile de textile nu Înconjurau orașul, umplând aerul de pâclă. Bursa arăta - cel puțin de la trei sute de metri deasupra - cam așa cum arătase de vreo șase secole Încoace: un oraș sfânt, necropolă a otomanilor și centru al comerțului cu mătase, cu străzi liniștite, În paragină, Împodobite cu minarete și chiparoși. Lespezile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mâloase stau pescari. Grupări religioase țin Întruniri În corturi. Însă o dată cu venirea Întunericului, insula e cuprinsă de un aer de izolare și de moravuri ușoare. Îndrăgostiții parchează În locuri retrase. Mașinile trec pe pod În misiuni obscure. Zizmo conduce prin pâclă, pe lângă chioșcurile octogonale și monumentul Eroului din Războiul Civil, Înspre pădurile unde triburile Ottawa Își țineau cândva tabăra de vară. Ceața mângâie parbrizul. Mestecenii Își etaleaza pergamentul sub cerul negru ca smoala. Ce lipsea majorității mașinilor În anii 1920: oglinzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
parter, cădelnițând. Scânteietor, plin de bijuterii, Împopoțonat În veșmântul său ca un ou Fabergé, se plimba prin biserică, dându-ne binecuvântarea Domnului. Câteodată cădelnița lui scotea atâta fum, Încât părea că părintele Mike are capacitatea de a se Înfășura În pâclă. Când pâcla se Împrăștia Însă, mai târziu În aceași după-amiază, În sufrageria noastră, redevenea bărbatul scund, timid, În haine negre din poliester, cu guler de plastic. Autoritatea mătușii Zoë mergea În sens invers. La biserică era supusă. Pălăria rotundă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Scânteietor, plin de bijuterii, Împopoțonat În veșmântul său ca un ou Fabergé, se plimba prin biserică, dându-ne binecuvântarea Domnului. Câteodată cădelnița lui scotea atâta fum, Încât părea că părintele Mike are capacitatea de a se Înfășura În pâclă. Când pâcla se Împrăștia Însă, mai târziu În aceași după-amiază, În sufrageria noastră, redevenea bărbatul scund, timid, În haine negre din poliester, cu guler de plastic. Autoritatea mătușii Zoë mergea În sens invers. La biserică era supusă. Pălăria rotundă și gri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
funiculare, făcând ca zăngănitul clopoțeilor acestora să sune ca niște geamanduri, se cațără În vârful Turnului Coit până când n-o mai vezi, invadează districtul Mission, unde mariachi, muzicienii ambulanți, dorm Încă, și-i sâcâie pe turiști. Ceața din San Francisco, pâcla aceea rece care spală identitatea, rostogolindu-se peste oraș În fiecare zi, explică mai bine ca orice de ce acel oraș este ceea ce este. După cel de-al doilea război mondial, San Francisco a fost principalul punct de Întoarcere pentru marinarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]