1,297 matches
-
minții, lăsați să vă-mpresoare, Lăsați să cadă-ntruna din neaua altui soare, Ce veșnic brațul ritmic al timpului aruncă... Cad flori de-argint, de spumă pe lunca-n sărbătoare, Și vânturi potolite întinsurile-alintă, Și fluturi albi s-adună în pâlcuri orbitoare, - O, suflete, ca lunca te-mbracă-n hiacintă... CUCERIRE De-a lungul nepăsării acestei reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în foi sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, încinși și duri. Ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
timp am rătăcit, De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire În stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit; Am părăsit în urmă grandoarea ta polară Și-am mers, și-am mers spre caldul pământ de miazăzi, Și sub un pâlc de arbori stufoși, în fapt de seară, Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri. Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg Mi-ai apărut - sub chipuri necunoscute mie, Cum nu erai acolo, în frigurosul burg, Tu, muzică a formei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a vorbit; Am părăsit în urmă grandoarea ta polară Și-am mers, și-am mers spre caldul pământ de miazăzi, Și sub un pâlc de arbori stufoși, în fapt de seară, Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri. Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg Mi-ai apărut - sub chipuri necunoscute mie, Cum nu erai acolo, în frigurosul burg, Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie! Sub înfloriții arbori, sub ochiul meu uimit, Te-ai resorbit în sunet, în linie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Meditatie > AJUTOR ! Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Ecosistem Pe malul apei Amiaza tăvălită De biet furnicar Ecosistem II Scai din omăt Zorii plutesc pe gârlă Trași de gâște Lizieră Pâlc de stejari Păsările se rotesc Cu reverențe Vis Cerbul lopătar Ia în coarne tot cerul Se scurg fulgere... Zgribuleli Console la stâlp Pe sârmele întinse Vrăbii golașe Ajutor Elev la tablă- Mușcata din fereastră Suflă răspunsul... Referință Bibliografică: Ajutor ! / George
AJUTOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364542_a_365871]
-
de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavăn, cărăbușii cum își împing cocoloașele spre „cămara” de iarna. Nu-ți venea să te desparți de această stare de reaxare, însă soarele se ascundea deja în spatele pâlcului de molizi, iar mașinile cu petrecăreții de weekend începuseră să părăsească valea. Am dat semnalul ca „pescarii” să-și strângă sculele, iar doamnele tinere, sub atenta supraveghere a „șefei de trib”, să strângă bagajele. Parcă erau mai puține acum când
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
face o divagație de la traseu pentru a nu pierde frumusețile și spectacolul inedit oferit de Valea Iadului până la Leșu. În special anotimpul toamna îți oferă peisaje de neuitat. Ai impresia că versanții muntelui au luat foc și flăcările pâlpâie în pâlcuri dese de jos până sus. O cromatică, uneori în contrast alteori în armonii împodobește Valea Iadului de o parte și alta, începând de la apa rece a vijeliosului râu și până la hotarul cerului de un albastru rece. Verdele brazilor, galbenul, ruginiul
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
ACOLO UNDE ÎNCEPE RAIUL"- DIN CARTEA "RAIUL ÎN CARE AM FOST" Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1067 din 02 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Din atașul motocicletei, priveam câmpiile nesfârșite, mărginite pe alocuri de tufărișuri înflorite sau de pâlcurile cu maci, lumânărele galbene și de cicoarea albastră ce părea cioburi de cer senin de vară timpurie căzute pe pământ. Vântul poznașul îmi fâsâia pe la urechi, iar stâlpii de telegraf aliniați defilau în poziție de drepți pe marginea șoselei. Cocostârcii
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
care-și îndrumă copii să creadă în Dumnezeul Lor și să apere credința cu arma în mână. Creștinismul nu-și apără Dumnezeul cu tunuri și explozivi. Deocamdată! Și nici nu-și grăbesc enoriașii să ajungă în rai împreună cu sufletele unui pâlc de necredincioși. Deocamdată! Să nu uităm purificarea prin foc, nu acel al iadului sau purgatoriului ci cel bisericesc administrat în autodafe. Biserica a fost întotdeauna o politică. Azi a devenit chiar afacere! Ei bine, țările scandinave: Norvegia, Suedia și Finlanda
CREDE ŞI NU CERCETA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363400_a_364729]
-
se lasă, „babele” își pregătește să cearnă zăpadă-n zări, troienind din nou cărări. Vântul de la miazăzi - „mâncătorul de zăpadă”, Dochiei-i fură cojoace, de vreo nouă zile-ncoace. Fete au ieșit din case purtând fine mărțișoare, și pe câmpuri apar pâlcuri de culori pline de floare. Iată, mândra primăvară, cu alaiul ei sonor, a venit din nou în țară dând farmec visărilor... Referință Bibliografică: „Simfonii de primăvară” / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1896, Anul VI, 10 martie 2016
„SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363410_a_364739]
-
cu zăpadă, albă și pufoasă, imaculată. Pe lângă casele sătenilor se vedeau oile și vitele hrănindu-se cu fânul smuls din căpițe. Se vedeau și cărările făcute de oameni ca să ajungă la izvoarele de apă. Iar pe vârful muntelui era un pâlc de pini roșcați, cu ramurile atârnând de poveri grele de omăt. Și peste tot, deasupra noastră, se întindea un cer albastru, un albastru din cel mai luminos! - Uite o veveriță, tată! exclamă veselă Corina. Avea dreptate. Pe ramurile înalte a
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
și-a făcut apariția timid, pe cerul înnorat. După cum eram orientat față de soare și după zgomotul sirenei de ceață, ar fi trebuit să fiu la mai mult de un kilometru și jumătate de mal. Când s-a ridicat un pic pâlcul dens de ceață, a apărut umbra unei bărci a unui coleg. “Deci, nu eram singur pe această direcție...”, m-am încurajat în gând. Peștele încă nu vroia să muște. Când veneau valuri dense de ceață, pline de umiditate, când se
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
noaptea, șoseaua era umedă și cerul înnourat. Revedeam din nou traseul pe care l-am făcut la sosirea în nord. La ieșirea din Lodingen, pe partea dreaptă la câțiva kilometri am văzut primii reni în original. Pășteau la marginea unui pâlc de arbuști crescuți între șosea și fiord. Erau vreo opt. De la distanța la care se aflau, circa cincizeci - șaizeci de metri și viteza mașinii, nu am văzut o mare deosebire între un ren și o capră. Erau alb-cenușiu și nu
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
cei mai în vârstă ies pe băncile din fața caselor și mai schimbă o vorbă. Așa se întâmplă și la oraș? Mă îndoiesc. A doua zi de Paște se joacă iar și, când soarele asfințește, hora se sparge, mulțimea pleacă în pâlcuri vesele spre case: „Pe deal se suie-ncetișor Neveste tinere și fete, Bătrâni cu iarna vieții-n plete; Și-ncet, în urma tuturor, Vezi șovăind câte-o bătrână Cu micul ei nepot de mână”. Vine vara. De jur împrejur nu vezi decât
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
poveri de muncă Vin încet și scârțâind, Turmele s-aud mugind Și flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la râu; Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând, în stoluri, fete De la grâu. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși, copiii vin; Satul e de vuiet plin, Fumul alb alene iese Din cămin”. Iată viața la țară, iată viața pașnică și sănătoasă din Domneștii de Argeș. Mereu proaspătă, curată, diversificată, ea pare desprinsă chiar atunci din poeziile lui
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
grădină, de la vecină. Mici, cu petale ca focul, și câte un bănuț de mei, în mijloc. Azi, a fost o dimineață frumoasă. Am luat o mână de flori, și am plecat la ai mei. Lângă părinți și bunici, era un pâlc de oțetari groși cât mâna. Se tot întinseseră. De această dată, erau tăiați. Lângă socri, un desiș de măceși ocupase locul. Și ei, erau tăiați. Nu, nu de mine. De nimeni din familie. Cine o făcuse, nu lăsase niciun nume
VISUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363193_a_364522]
-
din comun. În același timp, armăsarul îi sălta de parcă avea aripi și dobora cu copitele cai și călăreți. - Luptă, Măria Ta!... Luptă!... Lovește precum trăsnetul! Azi vei învinge!... Luptă, căci oștirea te urmează!... Marea victorie e aproape!... În acel moment pâlcurile de oșteni care se retrăseseră pe o colină înspăimântați de forța adversarului, priveau uimiți la minunea care se petrecea acolo jos, unde un călăreț coborât parcă din văzduh deschidea cărare printre vrăjmași. Încurajați de vitejia celui de lângă vodă, se avântară
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
Pe stâncile înalte vedeai ciurde de capre negre sărind din piatră în piatră, căutând printre stânci smocuri de iarbă hrănitoare. Camera noastră din hotel avea vederea spre un peisaj de poveste. O poiană plină cu flori montane, sprijinită de un pâlc de pădure din mesteceni și brazi seculari se întindea în fața ochilor. Seara, când se liniștea forfota turiștilor prin zonă, apărea la păscut o familie de ciute cu puii lor pestriți, ca ouăle de prepeliță. Cred că erau obișnuite, totuși, cu
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
în natură, în mijlocul grădinițelor cu legume și flori amenajate pe lângă ele. Era o frumusețe să privești cât de îngrijite și frumoase erau acestea, mai ales că zona unde era amplasat acest sătuc de weekend, se bucura și de prezența unui pâlc de copaci stufoși, cu alei asfaltate și puternic iluminate, pe care ne plimbam și noi seara. Cele două săptămâni de vacanță în Cehoslovacia, au trecut nespus de repede și eu trebuia să mă întorc acasă. Nu pot spune că regretam
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
Asta îmi lipsea acum, poveștile lui So! Decât să fiu mâncată de kemași, mai bine mă dezintegrează o sferă. -- Ai grijă ce îți dorești, i-am șuierat cu ochii pe sfera care apăruse deasupra noastră paralizându-mi toate simțurile. Din pâlcul de iarbă în care eram întinse, vedeam clar cercurile luminoase, clipind ca și cum mecanismul deschisese zeci de ochi. Nu mai aveam timp de nimic, nici măcar să ne aruncăm în râu, presupunând că sferele evitau apa. So închise ochii, așteptând parcă raza
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
zorilor și țânțarii erau acum inofensivi. Se prefigura o zi frumoasă, chiar dacă nu era promițătoare în temperaturi ridicate și nici nu ne doream asta. Pe lac, din când în când, o broască țestoasă își scotea capul deasupra apei, în zona pâlcului de stuf. Acest lucru nu era de bun augur pentru intenția mea de a pregăti o prăjină din carbon, ușoară, de opt metri lungime, pentru ca iubita mea să se distreze prinzând eventual vreun pește. Numai că, prezența broaștei lângă prăjină
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
pe platou și alergam să înțep peștele. A fost un mic dejun cu întreruperi, dar numai pentru mine, căci amica mea își vedea calmă de masă și privea cu interes la cârdul de lebede ce apăruseră pe luciul apei, după pâlcul de stuf. Masculul-tată mergea țanțoș, însă vigilent în fața cârdului, iar mama-lebădă domina ariergarda. Cei cinci pui, mărișori, însă tot cu penele colorate în maro spre gri, se avântau în urma tatălui pe luciul lacului. Părinții aveau un colorit de un alb
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
finalul poemului sinusoida coboară vertiginos în, iar, lirismul profund, tensiunea scade brusc, expresia devine frumoasă, inefabilă. “Totuși de undeva din apropiere Păstrez gustul de miere Al părului tău ca de înger Și-adorm la umbra mării. Și-a două, trei pâlcuri de pini.” Poetul nu propune soluții, nu dă verdicte, nu distinge metamorfoze grave ci își asumă acest parcurs cerebral prin chiar existența ireversibilă. “Ceasornicarul din Strasbourg” este timpul trecând absolut, ca anotimpuri între științe și nonculturi prețioase, însă cu interogații
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
ce venea de după garduri din fier forjat, ascultam liniștea păcii și-a odihnei, păsările cerului ne mângâiau direct pe inimă cu aripi de poezie, dealul Șorogarilor își pieiptăna, în vântișorul dimineții, viile și coacerile ascunse, lăcrimând câteodată, la vale, odată cu pâlcurile de omăt topit, sub razele soarelui jovial... Ce viață, cât fermec, câtă împăcare cu sine și cu natura, cu orașul deloc somnolent, ba chiar strălucitor, ocrotitor, dar și ușor indiferent, pașnic, romantic, superior frământărilor din cursul săptămânii... Cu Neagu Perianu
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
a fi învățată și ținută minte din manualele lor de istorie pentru cei ce vor veni ... După poarta de intrare de lemn de cireș încrustat, cu minisculpturi în basorelief, reprezentând flori și animale mitice, cu acoperiș țuguiat la colțuri, printre pâlcuri de tufe de ienupăr și coriandru se arată, pe stânga, în toată splendoarea lui, monumentul lui Budha, sculptat pe la 1790 în Japonia și având o înălțime de 11 picioare. Cu mâinile în poală și cu degetele răsfirate, în poziție șezândă
GRĂDINILE JAPONEZE DIN GOLDEN GATE PARK ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367082_a_368411]
-
Pe stâncile înalte vedeai ciurde de capre negre sărind din piatră în piatră, căutând printre stânci smocuri de iarbă hrănitoare. Camera noastră din hotel avea vederea spre un peisaj de poveste. O poiană plină cu flori montane, sprijinită de un pâlc de pădure din mesteceni și brazi seculari se întindea în fața ochilor. Seara, când se liniștea forfota turiștilor prin zonă, apărea la păscut o familie de ciute cu puii lor pestriți, ca ouăle de prepeliță. Cred că erau obișnuite, totuși, cu
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]