1,224 matches
-
trepte, nu cărasem mai mult de cinci kilograme de cărți. Vreau să știu, pur și simplu, (Doamne iartă-mă!) dacă sunt cel care sunt. Căci nu-i decent și nu-i nici frumos să te descompui când tocmai încep să pâlpâie-n iarbă brândușile sub fluierat de mierle. Mă tem, însă, că tocmai asta mi se întâmplă. Așa se face că mă trezesc dimineața, numărându-mi cu grijă coastele, că verific dacă-s rotunde rotulele, că mi-e frică să nu
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
simți fericirea cum dă afară din tine ca aluatul din vailing când bunica uita să frământe pâinea ori ca epavele ce invadează țărmurile când marea se înfoaie în adâncuri te dedai la plăceri lumești și imaginezi nimfete masturbându-se în spatele camuflajelor pâlpâi printre lumânări și aproape te confunzi cu o lumânare mulțumit că ai norocul să te afli pe un tort aniversar și o doamnă dintr-un cartier rezidențial suflă și exclamă în ovații văzând că tu te-ai stins „ei na
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
coborîte în bernă. Închinîndu-ne la idoli străini cu picioare de lut, îl duceam îndărăt sub privirile pline de ură ale cîinilor ce-și făceau somnul de veci tolăniți pe fîșia arată. Tinerii se lăsau în genunchi în fața urnelor; rotulele lor pîlpîiau ca niște candele aprinse de lumina lunii: îndepărtîndu-ne în noapte, le spuneam: „Pentru voi am adus pămîntul acesta, pentru voi am îndurat umilința și frigul unor vieți fără rost, ca să aveți parte de o viață mai bună...” Iar ei, renunțînd
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
umbrele proiecându-le pe fîșia proaspăt arată. Timpul părea că se oprise în loc, iar spațiul se revărsase scurgîndu-se tăcut dintr-o parte a clepsidrei în alta; eram aici și dincolo, plecînd rămîneam pe loc; întorcîndu-ne, ne regăseam siluetele ghemuite în jurul focurilor pîlpîind tăcut în piața publică: tot ce era aici, se afla și dincolo schimbat într-o oarecare formă. Cine suntem noi, ne întrebam și rămînem cu întrebările în palmele răsfirate peste chipurile noastre contorsionate de teamă. Reclamele luceau stins luminînd capete
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
Orologiul cu statui și să citim două-trei fragmente, dintre cele mai semnificative: ,când seara se lasă cu vulturii-n gol/ chipurile noastre se sting/ și ne proptim râurile-n piept/ să încălzim chinuitele pietre/ numai sarea de pe cuvintele noastre/ mai pâlpâie în lumânări/ se-aude gâlgâit de securi/ pocăința stâncilor aprinde pustiul// pletele lui Dumnezeu ard în păduri" (Psalm); ,se aud sărbători în zăpada ce arde/ mugurii se dezgheață ca irișii dintr-o carte/ îmi acoperă privirea se urnește gheața devenind
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
aceasta o înfășoară. Totul este ridicat la putere simbolică și la o relevanță supraverbală: cuvintele sunt un simplu material pentru combustia ideii. Simptomatic, focul își joacă limbile prin aceste poezii: ,chipurile noastre se sting", ,numai sarea de pe cuvintele noastre/ mai pâlpâie în lumânări", ,pocăința stâncilor aprinde pustiul", ,pletele lui Dumnezeu ard în păduri", ,se aud sărbători în zăpada ce arde"... Focuri bengale ale Transcendenței - căci secvența finală (,pletele lui Dumnezeu ard în păduri" ori ,prin tibia lui Dumnezeu") e nu doar
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
lui. În Orologiul cu statui, elementele intră într-o adevărată frenezie (combinatorie sau disociativă), particulele sunt de o mirabilă diversitate, între pulsari apar ,vâltori nesfârșite", iar din ,cristalul orb" ,se îngrașă corpusculi entropici". ,Fluviul e lumânare în curgere", ,făina luminii pâlpâie în neon", ,bălți enorme de vorbe" sunt călcate de pasul poetului, pe deplin conștient că ,vid absolut nu există". Spectacolul diurn și nocturn al lumii, mișcarea ei browniană sub cupola protectoare a Divinității sunt însoțite și exprimate de un nesfârșit
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
după ce-am făcut dragoste cu ea dîndu-i bice, epuizînd-o", poetul trage în jos fermoarul poeziei, eliberînd-o prin mijlocirea cîtorva imagini magnanim proiectate pe ecranul cosmic: soarele și luna răsar din fabuloasa negresă ca oul din găină, luna și astrele pîlpîie cum viermii îngrășați în carnația aceleiași negrese, vastă cît o casă și pe deasupra aptă de-o enigmatică așteptare pe răstimpul a mii de ani... S-ar crede că celebratorul ultrasenzualei negrese nutrește o aspirație transcendentă, șansa unei iluminări, năzuind să
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
buzna la masa sufleuzei, taie morcovii acolo, își împart napii, își trag sufletul, stau pe fotolii lîngă ea. Masa ei devine mica scenă a lui Lucky și a improvizației lui absurde. Se aprinde și Luna, un bec mare, gălbejit care pîlpîie. Privind spectacolul lui Silviu Purcărete m-am dus cu gîndul la Grotowski. Dar am simțit un Grotowski cald, tulburător, irațional, poetic. Am privit cu mare atenție relația dintre Estragon-Chiriac și Vladimir-Flonda. Primul, diform, un Bran la cub, stîngaci, căutînd sprijin
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
în ele, tot cu un aer de clovni-cloșari, Estragon și Vladimir. }esătura relațiilor de pe scenă este foarte complexă în aceste momente, energiile sînt puternice creînd iluzia prezenței a mult mai multor actori pe scenă. Pămîntul se cutremură, becul se mișcă pîlpîind, lumina ireală îi absoarbe pe Pozzo și Lucky. Apoi, dintr-o dată, din nou în surdină, suspinele lui Gogo și Didi sub copac. Și iluzia că totul se poate repeta oricînd, că totul poate fi dus mai departe. Spectacolul s-a
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
bătaia clopotului de dimineață / zguduie geamurile patul pereții / ce se prăbușesc peste tine / și adormi sub molozul orelor." Liniște și plenitudine. "Sunt contabilul senectuții mele" (în "Poem robust I"), proclamă autorul, nu de la masa de scris, ci: "Ghemuit lângă soba pâlpâind mediocru / fac scăderi și adunări mereu / adunări și scăderi". Nu-i e lesne să facă față la toate; în "Notiță (ianuarie)", Petre Stoica își împarte puținul avut cu ființe și mai în nevoie: "iarnă grea geroasă / câteva vrăbii se adună
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
esențial, folosește vorbe puține, dar nu scapă detaliile pline de pitoresc sau cadrele încărcate de semnificații simbolice. Tehnica cinematografică este evocată în mod direct în acest fragment de la pagina 65:"Pe străzi. Pereții caselor erau gri. Și înghețați. Totuși ceva pâlpâia în acest univers. Vedea oameni care mergeau ca într-un film derulat cu încetinitorul. La rândul lui, se mișca lent, cu impresia că ar fi ajuns la capăt. Și bucățica sa de peliculă se proiecta în altă parte, acolo unde
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
mi s-a părut sfâșiat. Cerul curgea franjuri, un fel de zdrențe din care făcea babă Floarea, iarna, în războiul de țesut, presuri. Instinctiv, m-am uitat în podul palmei drepte. Am zărit, acolo, aprinsă, lampă de luminat cu petrol. Pâlpâia! Sticlă, ușor afumata. În stânga, dara ei de lumină curgea pe linia vieții spre vitorul, atunci, clipă amalgam, în prezentul vârtej. M-am cutremurat. Pentru prima dată m-am temut, în același timp, si de viață și de moarte. Îmi părea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
asta de suavități (altfel destul de controlate, nu scapă mai niciodată în prețiozitatea patentă) e, de fapt, un exercițiu de îmblînzire a unor patimi/gesturi destul de aprige: „am mers drept/ pe linia orizontului/ pînă ți-am cules/ toate dorurile mișcătoare/ fantome pîlpîind grăbite/ cu bolovanii gîndurilor/ legați la gît/ ca pietrele de moară/ din poveste// n-am mai apucat să te întreb/ dacă ți-au apus cumva tristețile/ pentru că în cataclismul/ ultimei îmbrățișări/ se năpustea deja/ înfometată/ spaima” (Înfometată spaima). Precum se
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
mersul ezitant, chinuit, al Mioarei. Am traversat strada care iese de la clinică în Șulea la lumina lunii. Tot cartierul era în beznă, părea o stare de război, de camuflaj. Blocurile, înalte, ridicate parcă amenințător și cele câteva ferestre la care pâlpâiau lumânări. Zăpada scârțâia. O mașină târându-se prin nămeți mă duce totuși în Berceni unde este... lumină. Vin pe jos din capul străzii Racoviță într-un ger cumplit. Ce se petrece cu noi? Unde vom ajunge astfel? Ruxandra, ca o
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
Nu se poate cu jumătăți de măsură, se cere să fie Întru totul o pură minunăție și frumusețe. Și să ți se taie suflarea Brusc de parcă ai vedea o egretă aterizînd Sau apărând un chip îmbujorat de culoarea părelnică Ce pâlpâie doar în primele trei minute de dimineață. Și se cuvine ca totul să fie fără a fi, dar reflectându-se Și implinindu-se În privirea bărbaților. Și e necesar, e precis Ca totul să fie absolut nesperat de frumos și
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri. Nu sunt decât o scânteie în ochiul rece-al toamnei, mă tem că mă voi stinge, când toamna va clipi. Razele soarelui de-abia mai pâlpâie, frunzele-s răni sângerii, care dor. Din nou tristețea mai crește cu încă un sunet, aș vrea să evadez din autumnalul, dezolantul decor. Clipele Clepsidrei Clipele se nasc într-o clpesidră ca niște boabe fine de nisip și curg nestăvilite
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri. Nu sunt decât o scânteie în ochiul rece-al toamnei, mă tem că mă voi stinge, când toamna va clipi. Razele soarelui de-abia mai pâlpâie, frunzele-s răni sângerii, care dor. Din nou tristețea mai crește cu încă un sunet, aș vrea să evadez din autumnalul, dezolantul decor. Clipele Clepsidrei Clipele se nasc într-o clpesidră ca niște boabe fine de nisip și curg nestăvilite
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
un personaj nou în distribuție, îl va îmbrăca odată și odată în fuga mare, pentru a intra în rol și a relua lucrurile, în joacă, exact de acolo unde le întrerupsese Dumnezeu în tot acest timp, pe strada Edgar Quinet pîlpîia speriat ochiul unui cal înhămat la căruța cu coviltir a nopții de care se șterseseră bine tălpile tuturor trecătorilor și în jurul căreia roiau cu rîvnă, îndreptîndu-se către Capșa, studenții bătrîni de la Arhitectură, încă aflați în căutarea secțiunii de aur ce
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
învățat să-i strunesc cu zăbale de dor,dar înfășurată-n speranță, aștept o vreme,... XXII. POEM DE IUBIRE, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017. Am deszăpezit gândurile prinse-ntre troiene, în suflet pâlpâie lumânarea ce picură amintiri, altă iarnă își cerne fulgii peste umeri și gene, dar parcă a fost ieri când mă topeai în priviri. Ți-am simțit zvâcnirea aripilor în preajma-mi, adierea ce mi-a răvășit păru-n prag de iarnă
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
ochii mei. Cărțile din bibliotecă le voi pune-n mulți saci, sunt prea mari, grele să le șterg praful gros, voi păstra și citi doar, Odă de Eminescu, căci ... Citește mai mult Am deszăpezit gândurile prinse-ntre troiene,în suflet pâlpâie lumânarea ce picură amintiri,altă iarnă își cerne fulgii peste umeri și gene,dar parcă a fost ieri când mă topeai în priviri.Ți-am simțit zvâcnirea aripilor în preajma-mi,adierea ce mi-a răvășit păru-n prag de iarnă
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
-n aur, cât încă regina înfloare lui Laur. BALADA FLORII DE NUNTĂ Hai, scrie diece, în grabă, uric tăbăcit în Pergam: „Cai negri din țară arabă, cu ținte de aur pe ham, trăsuri și calești și rădvane, ca-n solz pâlpâind felinar, livezi înflorind pe balcoane...” „Mărite, dictează mai rar!” „...să chiote vinul pe masă ulcelelor - danț sub ulcior! Vreau roua de stele culeasă în cântec să-i pun sub picior. Vison ca omătul pe munte mai fin decât șoapta-n
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Candela și Maica Fecioară una pe alta se luminează. „Mireasma de pâine, din dreapta Fiului de Domn oare ce-o fi visat de suspină prin somn?”, o-ntreabă candela iară. Una spre alta, se privesc spre-nceput de colind, dar acum pâlpâind că se-aude ningând pe afară... CROITORUL HAINELOR DE STEA „Și-acolo dac-au ajuns Steaua lor li s-a ascuns...” „Dacă voi n-ați fost stea niciodată, de ce mă mustrați ca o ploaie mâloasă și grea ce-ți bate
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
atmosfera din ogradă se tensionă și deodată calul necheză, păsările din coteț se agitară, vaca mugii, oile și berbecii behăiră iar câinele se repezii schelălăind de la poartă la pridvor. Pătru auzi zarva prin somn și întredeschise ochii. Lumina de la lampă pâlpâia agitată aruncând pe pereții albi umbre cu forme ciudate. Buimăcit, se frecă la ochi și se retrase ușor de la pieptul soției ridicându-se în șezut. Femeia îi simți mișcarea neliniștită și se ridică înspăimântată: - Petruț, ce se întâmplă? Zarva sinistră
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
întortocheate/ pe sub ziduri grave și basoreliefuri habsburgice/ susținând în sine tăcerea/ Treptat-treptat picioarele mele adulmecă/ o memorie apostolică a pașilor a urmelor/ sau doar se îndepărtează într-o utopie a lor/ într-o utopie a mea.. “. “Lumina înghețată a trecutului” pâlpâie pretutindeni: peste zidurile caselor năpădite de iederă, peste mahalalele mucegăite ori peste curțile de-abia ghicite în spatele porților grele, peste broderia clădirilor de altădată (“Pe ornamente sever-imperiale/ au adormit porumbeii orașului”). Memoria, asemenea unui ”crepuscul/ în care s-au petrificat
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]