1,854 matches
-
Baby, îi spun și eu, iubita lui s-a vaporizat, iar eu îl am pentru mine în seara asta, stă pe scaun și mă cheamă în brațele lui, îmi dă din gură un biscuite, iar degetele lui lungi stau la pândă în dreptul buzunarelor de pantaloni, la spate, pe piele, fur fericirea pe bucăți, dar asta voi simți mai mult în hotel, spre seară, când totul va fi doar la revedere, deși mai era ceva timp de stat împreună până dimineață, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Ca și mutrele funcționarilor: importante, grave, cu toate că liniile se Înfundă În dealul Împădurit din apropiere. Ciudat era faptul că fețele clienților așezați la mese păstrau aerul preocupat al călătorilor de altădată. Ascultau distrați vorbe În doi peri, cu urechea la pândă, gata să prindă cel mai slab zvon de plecare a navetei și să apuce bagajele așezate prudent la Îndemână lângă scaune de grija hainelor erau scutiți pentru că nu le lepădau niciodată oricât de cald ar fi fost Înăuntru căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îmi aud vocea de-a doua: În fapt, i-ai scăpat. Trupul tău i-a scăpat. Orgoliul masculin s-a inflamat și a dat pe dinafară. Nu s-a domolit, pînă nu te-a scos de la revistă. A stat la pîndă, ca să-i pici în cursă. Cine știe dacă greșeala de tipar n-a fost pusă la cale, cum ți-a spus Ciușcă". Bietul băiat îmi oferise locul la o coadă pentru pește. Act de simpatie extremă. "Veniți aici, duduie Iordana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
schimbau brusc direcția, se opreau pentru o clipă în aer ca în fața unei fotografii, ca apoi să plonjeze ca săgețile în apă. Mai aproape de suprafața mării se întretăiau cercurile de boobies și pelicani. Deasupra lor, măiestre, pirații mărilor, fregatele, la pândă. Păsările fregate pândeau pe adevărații vânători ai mărilor pentru a le captura prada. Chiar și din gușile încăpătoare ale pelicanilor, fregatele scoteau cu iscusință peștele, pe jumătate regurgitat. Unele din ele își purtau chiar și prin aer, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să răsară brusc acceptarea directă ar fi descalificat-o în ochii alesului joaca de-a v-ați ascunselea devenind incitantă pentru vânător dar pasibilă de greșeli; și atunci când tulburarea ajungea la scala posibilei renunțări la luptă, începea din direcția ei pânda, expunându-și milimetru cu milimetru nurii cosmetizați, mimând uimirea și refuzul moale la agresivitatea nesățioasă a motanului în călduri, acceptul în trepte al complimentelor și avansurilor cu o tactică învățată de la Mama ei, până la cota de atenție, fără a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu părinții și rudele limitrofe, secondate de cele de peste mări, cu înțelesuri de pe altă planetă, fără să uite sentimentele (stafidite) contradictorii pentru toată cloaca aceea de mătuși, profesori, mame și tați care își spuneau, generic, educatori. Zvârli cât colo și pânda ochilor lor de pe tot parcursul copilăriei, adolescenței și a toată tinerețea, cărora le răspundea cu obrăznicie prin faptele reprobabile expuse cu nonșalanță înțelepților nimicului, patriarhilor inutilului, adversari neobosiți ai luminii din sufletul ei. Plecând la drum, ce-i putea dărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
De spaimă, am străpuns odată un tablou: erau ochii mei din tinerețe. Am lăsat în pace privirile care începuseră să nu mai fie agresive. Cu timpul, au dispărut de tot... Dar eu știam că, nevăzuți, ochii stăteau mai departe la pândă. Scrisoare în Si violet B ună seara! salutau gunoierii la ora 1 din noapte, pubelele, mormanele de gunoaie, cadavrele câinilor de companie călcați de mașini sau spânzurați de zgarda antipurici pe când erau părăsiți și legați de clanțele cârciumilor și magazinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
confeti din infinit se înșirau unduios, încet, ca un susur de izvor, electrizant de rece, înviorător prin șocul înțelesului din adâncimile limpezi, a tot ceea ce exprima grâul ca individ colectiv, absolut. Celui care întreabă mirat de pericolul care stă la pândă i se răspunde cu un surâs. Străinului i se pare sau magia grâului va fi fiind cauza faptului că brăilenii au înfățișarea grâului din lan? Unii chiar sunt oameni-grâu, spune străinul prietenilor de peste mări, miros a grâu, au priviri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
miroseau a insule însorite. Zidurile lor aveau gust erotic. Locuitorii orașului erau percepuți ca oameni cu existențe bănuite. În Dunăre, peștii se vedeau cu tot neamul lor înotând prin aer urmăriți de puzderia de puiet. Mai jos, somnii stăteau la pândă și plevușca le venea direct în gură fără efort. De la Șantierul Naval, Dunărea se oprea brusc, ca retezată, și curgea nevăzută până la Cotul Pisicii, unde se întrupa din nou în apă curgătoare vizibilă. Bărcile pluteau în gol, vâslele băteau vânjos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gustul urât, doar ochi bine pictați și o Any mulatră cu mâini de ouvrier și pe deasupra foarte alintată. Uneori, ațipea și după minutele de toropeală, vioi, picta ceartă, deși îndrăgostiții se sărutau lung, desena ochi cu stări în privire, de pândă, de deochi, de curiozitate, de invidie, de nepăsare, de poftă, de dezgust și cei doi luau atitudine, sfidând toate privirile prin îmbrățișări mai fierbinți și mângâieri mai dulci. Singurul lucru pe care Hugo n-a reușit să-l picteze vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
șeful Marelui Stat Major, nici asta n-a fost cine știe ce, și uite așa, dintr-o lingușire în alta, te-a prins Revoluția în fotoliul de ministru, afurisenie pe capul tău, trădătorule, mai rău nu putea să iasă, toți stăteau la pîndă să-ți sară la beregată, ce răzbunare mai plăcută putea să-și fabrice Mortăciune decît cea în care ținta care trebuie lovită cade singură distrusă de propriile-i slăbiciuni care-i sînt scoase la iveală printr un scenariu teribil? Cîteva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că tu și gloata ta ați fost una din verigile slabe, că ați dat cu bîta în baltă, că datorită ăstora ca voi revolta spontană s-a stins cît ai zice pește și a dat ocazia guguștiucilor care așteptau la pîndă să își organizeze și mai bine lovitura, eu cred că și tu ai conspirat, Părințele, zice Roja. Nu vreau să te ofensez, dar prea se legau toate, asta o simțise și Angelina, cît de nesuferit ai devenit, nu voia să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
uită roată și se apropie de Mitică. Rupe afișele celorlalți, huiduiește-i cînd vorbesc, chestii din astea. Ai înțeles? Îhî. Ține o sută de lei, de o bere. Nu. Toate afișele puse ziua erau rupte noaptea. S-a organizat o pîndă și făptașul a fost prins. Este anchetat, înjurat, insultat. De ce, mă, dobitocule? Mă, dacă mai faci, te snopim în bătaie. Îhî. Mitică este iarăși prins, bătut măr, lăsat lat la pămînt. Dar năravul nu dispare. Cu sîrg, afișează materialele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ferești să nu-ți zic iubito? Aici este o școală, Rodion! Cum vrei tu, dar nu vorbeam la megafonul școlii. Te sun, spune Dana închizînd telefonul. Rodion este puțin derutat și, cum dispunea de timp berechet, s-a pus la pîndă. Nu a trebuit să-și urmărească prea mult iubita pentru a trage niște concluzii. Radu o conducea de la serviciu și nu de puține ori intra la ea în casă, ce-i drept, nu pentru prea mult timp. Este clar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
titlul de cel mai "sîlos bădăran". In povestea aceasta bădăranul are casă și poartă, are camere de luat vederi și are și o sapă. Strada Văleni fiind îngustă, unii șoferi încearcă să întoarcă mașina în dreptul porții bădăranului. Mojicul stă la pîndă, apucă sapa și aleargă să-i spargă parbrizul nefericitului. Tu-ți Dumnezeii mă-ti, este proprietate privată, strigă bădăranul. Șoferul rămîne uluit, nu înțelege atacul sălbaticului și, ori scoate manivela, ori o rupe la fugă. Cel care scoate manivela strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nopțile lungi de iarnă cu ghemo toace de cîrpe și resturi de blană muiate În seu și aprinse la capătul unor pari spre a-și lumina calea. Fumegau Îndelung și gros. Lupii destrămaseră Încercuirea, se depărtau, dar se ațineau la pîndă. Raiul de culori și de luciri din cer nu-i În fri coșase. Atîta doar că parcă nu se jeluiau la fel de tare ca-n alte Îm prejurări. Săniile trase de reni ale celor ce le veneau În Întîm pinare Îi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Întors spre mine o privire ucigătoare. Așa mi s-a părut mie, În prag de Înserare. ― Ce s-a Întâmplat? - a Întrebat. ― Păi... ar cam fi timpul să treci În spate. ― Bine. Nu uita Însă, ochii deschiși și urechea la pândă - a ținut să mă atenționeze. Și asta fiindcă nu avea destulă Încredere În mine. Lucru ce aveam să-l aflu mai târziu, chiar din gura lui... Tata Toader, cu chip oarecum jenat, a zâmbit amintirii... ― Da’ tu, măi Petrică, nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe celălalt umăr și, pas Întins! Înaintea noastră a alergat Undiță, care m-a luat așa cum spuneai tu, Nicule... M-au ajutat cu rândul, până am ajuns la primele răchiți și tufe de lozie... Întâi am stat cu urechea la pândă, să ne dăm seama dacă inamicul nu se află pe urmele noastre... Era cam după primul cântat al cocoșilor. Mai aveam ceva timp până la ziuă. Toader a tăiat două crengi de salcie groase și Undiță a adus un braț de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aflați ce fel de mașini sunt și ce cară. În acest punct - a arătat căpitanul - ne așteaptă un ofițer de la eșalonul superior. Ați dat bocancii cu grăsime, să nu intre apa În ei? A nins și aveți de stat la pândă o vreme”... „Da, domnule căpitan” - a răspuns Toader. „Să pornim, copii!”... Aici, Petrică s-a uitat cam lung la ulcica goală și la oala plină, după care a privit cu subînțeles la nenea Mitru. Iar bătrânul a Înțeles aluzia... Mergeam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
semn că cineva ar fi observat prezența La un moment dat, Păpădie, care mergea În fața mea, se oprește și mă face atent... „Ce-i, Păpădie?” „Cred că am auzit zgomot de motor ambalat la maximum”. Am rămas cu urechea la pândă. Pe gârlă curgea bâzâit de motoare de camion, intercalat cu cel de motoare supergrele... „Ce o fi Însemnând asta?” - ne-am Întrebat. „E posibil să fie și o coloană de tancuri. Altfel nu se explică această Îngrămădire de zgomot de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În față mâncarea din sacul de merinde. Ca și cum foamea de atunci i-ar fi revenit acum, Petrică a mușcat hulpav dintr-o plăcintă. După care a continuat: „Mă descurc singur, Petrache băite”. ― Am Început să mâncăm, dar urechea ședea la pândă... Orice zgomot Însemna pericol pentru noi... Era atâta liniște, Încât auzeam și fâlfâitul unui pițigoi printre crengile din hățișul râpei. Mă Întrebam: „Oare cum rezistă o asemenea vietate cât un chipăruș la gerurile iernii?” Și atunci mi-am adus aminte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu ne dea pe mâna autorităților... Totul a mers așa până Într-o seară... Ședeam În marginea unui huceag. Nu departe de noi se afla un drum. La o vreme, se aud glasuri. Ne adăpostim, dar urechea a rămas la pândă. Nu știu dacă poți să simți bucurie mai mare ca cea pe care am trăit-o noi când am auzit vorbă românească!!! ― Înseamnă că suntem În Basarabia, Costache. Ce apă o fi fost aceea pe care am trecut-o călare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i de făcut? De urmărit, nu-l pot urmări. He-hei, să fi fost pe vremea când...” - și-a spus Petrică cu năduf. Semnul de Întrebare Însă a rămas să-i sfredelească creierul: „Cine putea fi și de ce a stat la pândă? Trebuie să stau de vorbă cu Nicu numaidecât. Am să-l caut mâine la clinică.” Cu mare greu s-a desprins din loc, abia când a constatat că În lungul uliței Sărăriei nu se mai mișcă nimeni și nimic. Cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
continua să ne implore ea, frântă ca sub o sabie de lumină "însă eram sigură că o să vă recunosc, dacă reveneați împreună cu gaijin-san" cu mine adică, străina "și din ziua aceea am început să scrutez chipul fiecărui client, sperând, la pândă, așteptând". Ea mă așteptase, așadar, ca pe dimineața cea mare a eliberării. Gândul brusc al persistenței mele, atâtea zile după zile, pe chipul ei de magnolie suferindă, îmi tăie răsuflarea. "Și iată, v-ați întors, ați revenit, iar eu v-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să fie o simplă reconducție a unor structuri reluate la nesfârșit, există forțe profunde care lucrează și care fac mai mult decât să mențină starea de lucruri ce permite continuarea vieții. Am putea spune mai curând că acestea stau la pândă și că, nemulțumindu-se să conserve ceea ce este, așteaptă, cu o răbdare pe potriva mileniilor pe care le străbat, prilejul să se sprijine pe cunoștințele acumulate pentru a face un salt, a descoperi raporturi încă nesesizate, a inventa o unealtă, o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]