3,713 matches
-
a cărții oferind, ca într-o pagină de calculator, link-urile necesare. Lumea contemporană este prezentă, nu doar prin citările de evenimente verificabile istoric (Holocaust, războiul din Vietnam, catastrofa nucleară de la Cernobîl) ci și prin ,,eroii" săi, amenințările ce o pîndesc sau cele mai recente descoperiri științifice. Astfel Sean propune un joc în care fiecare invitat este rugat să numească un element indezirabil al lumii reale, instaurînd un fel de ,,embargo" sui-generis. Unii participanți iau jocul în serios și aleg: Sean
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
revistă, sau spus multe. Selectăm, pentru a sugera o imagine, doar câteva râanduri: „...în cea mai recentă lucrare a sa, Nicolae Bălașa propune o incursiune în perioada post revoluționară, în care cititorului i se prezintă adevărul despre existența cotidiană. Tragicul pândește din umbră, însă povestea din spatele realității crude este una de dragoste, având centrate două personaje ș Ștefan și Elena, a căror idilă se sfârșește trist. Ștefi, un tânăr originar din Bulzeștiul Doljului, este prezentat ca elev la Craiova, student la
Lansare de carte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/82_a_221]
-
de curând, pe care le agăța în bucătărie, pentru ca bărbatul Fulviei Flaminea să le vândă a doua zi la hotel. Apoi își punea iar lanterna de scanfandru pe frunte și ne ducea să vânăm șobolani mari ca niște iepuri, care pândeau resturile de pe la bucătării. Uneori ne întorceam acasă când părinții deja culcați și abia de puteam dormi cu zgomotul șobolanilor ce-și disputau resturile prin curți. Însă chiar și deranjul acela era un ingredient magic al verii noastre fericite. Ideea de
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
și alto, și-a găsit companioni în egală măsură înclinați spre experiment: percuționistul/ vocalistul ghanez Nana Tsiboe, bateristul italian Giampaolo Scatozza și scoțianul Colin McKenzie, care aduce prin liniile elastice create pe chitara-bas o necesară maleabilitate într-un concept ritmic pândit de monotonie. Toți participanții la acest eveniment muzical au căzut de acord că Sibiul merită să fie recunoscut ca punct de referință pe harta jazzului european. Iar de la anul, sperăm ca festivalul să-și reia și funcția de consacrare a
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
pot rezolva ei înșiși, fără a mai cere și aprobarea Lui. Cînd un milion de persoane, venite din toată țara, se înscriu în audiență la Sfînta Parascheva adăpostită la Iași, iar multe alte sute de mii, totalizînd poate alte milioane, pîndesc lacrimile icoanelor sau apariția Fecioarei în ipostaze lemnoase, avem de-a face cu un uriaș fenomen social de frustrare, nu cu o creștere a credinței în Dumnezeu. Pe vremea cînd Ceaușescu dărîma frenetic biserici sau le muta din loc ca
Minuni, pelerinaje, moaște by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15807_a_17132]
-
asmuțiseră ei o cățea de rasă cu doi căței, o cățea pripășită acolo, hrănită numai cu mămăligă și auzind doar sfinte cîntări și invocările Celui de sus... Nu aveau, totuși, cum să tragă în cățeaua mănăstirii, în vreme ce frații călugări îi pîndeau, îi spionau prin găurile practicate în scîndurile de stejar ale masivei porți, restul fiind numai ziduri înalte de piatră. "Pe păduchioșii ăștia - îi amenința înalta doamnă, furioasă - o să-i trimit pe toți în lagăr! Să muncească!"... Soarele intră prima dată
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
-și adresa elogii: "Eu sînt Dumnezeul și judecătorul meu". Sau: "George Bacovia, artist înmormîntat și nemuritor în același timp". Sau: "Un fenomen din naștere... superior oamenilor". Creația a fost steaua polară a lui Bacovia, inalienabilă într-un univers șubred, enigmatic, pîndit de goluri sinistre, căci "acolo sînt de neîntrecut", așa cum s-a rostit cu integră conștiință de sine. Daniel Dimitriu, Bacovia după Bacovia, Ed. Junimea, Iași, 1998, 166 pag., preț 12240 lei.
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
despre lumea de azi este a unui haos în care se caută un fel de ordine și de coerență imposibile sau greu de atins, sub asediul permanent al vitrinelor civilizației actuale, imagine a unor vieți în fond fragile și solitare, pândite de conștiința inautenticității și de sentimentul înstrăinării - cum se întâmplă în Focul de artificii și în Femeia perfectă. În plus, ca în romanele Cordon-Bleu și Cei doi, totul pare "manipulat" de instanțe oculte ce controlează, spionează, urmăresc și adesea ucid
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
Al. Cistelecan un sceptic cîrcotaș și pitoresc, așa cum s-ar putea crede din liniile citate mai sus? Poate pînă la un punct, în măsura în care se disociază de "eroismele actualizante", care "răscroiesc un scriitor", după un plac croitoresc, adică de excesele care pîndesc din direcția revizuirii. Dar sub acest strat incredul, descoperim un constructiv tenace, care țintește o performanță, cea de-a găsi "într-o operă atît de transparentă și de simplă" resurse de noi semnificații rezonabile. În calitate de constructor, înțelege a evita disproporțiile
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
la care oricine poate avea acces și poate scrie ce și cum îi trece prin cap. În pofida acestei accesibilități, cred că deocamdată raportul cultural, ce intră în sfera gesturilor intime și foarte personalizate, dintre cititor și obiectul carte, nu este pândit de riscul de a dispărea și de a fi înghițit de calculator. Cartea e încă cu mult superioară ecranului pentru că este un obiect organic, nu virtual. Ti-o iei cu tine oriunde, în pat, la bucătărie, unde vrei. Îți oferă
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
reîncarnați o luăm d-a capo și se poate întâmpla, când n-am deveni taurul fermei, ca în anecdotă, să pice pe noi ghinionul de a deschide ochii asupra lumii în casa unor părinți doldora de proprietăți - și să ne pândească în consecință o existență de lacrimi, scrâșnet și supraalimentație. Lev Tolstoi măsura cu precizie cât pământ îi trebuie omului, iar științele economiei ne învață că banul ar fi însăși esența proprietății; consecvenți, tații celei mai avansate utopii, cea comunistă, visau
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
Ceea ce ai scris, ai realizat în afara ta, în lume. Ți-ai eliminat textul, l-ai înstrăinat. Rămîi în continuare a te confrunta cu tine, ne-scriitorul, cu omul ca atare. * Poetul care începe să scrie prea cursiv, prea muzical, e pîndit de primejdia "perfecțiunii", ca de o formă de aroganță. Îl simțim impertinent în raport cu propria-i producție. * Carnea, acea "materie tragică", după cum o numea un gînditor, exercită asupra spiritului o fascinație ce decurge din calitatea ei speculară, de oglindă a spiritului
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
pierdut nu doar gustul democrației, dar și sensul și direcția acesteia, nu mai găsește resursele de a se ridica de la pământ. Dar cum altfel, când brâncile date de propriii conducători nu sunt egalate de nici una din catastrofele naturale care ne pândesc! Din păcate pentru el, cabinetul Năstase a pornit la drum în cel mai nefericit mod: lamentându-se și denunțând "greaua moștenire" a regimului Constantinescu. De două ori minciună: mai întâi, pentru că o putere care lasă în urma ei trei miliarde de
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
a candidat la președinția țării. Ieșirea sa la bătaie ține de logica interioară a evoluției politicianului ambițios. Rămânând prea multă vreme în plan secund, el risca să fie depășit, la una sau alta din turnante, de cine știe ce alt pretendent care pândea din umbră momentul atacului la vârf. împrejurările l-au obligat să părăsească paradigma "logodnică de-a pururi, soție niciodată", o situație care s-a prelungit mult prea mult pentru a nu deveni periculoasă. Adrian Năstase a fost, așadar, nevoit să
(Slu)goi și flămânzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16532_a_17857]
-
puținele momente de luciditate, asaltate cu halucinații mai ales despre neputințele lui - scutece pline de mizerie care capătă consistență umană, urmărindu-l și vorbindu-i, Alfred nu vrea decât să-și recapete demnitatea și libertatea. Teama de universul neființei îl pândește și, din instinct, iubește viața. O viață care se hrănește cu iluzii, în cazul lui Enid. Că vei găsi un soț cu care să împarți aspirațiile, că vei avea copii cu care să te lauzi vecinilor, că pensia îți va
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
care i-a lăudat inteligența, cultura literară și puterea de fabulație. Mai precis în determinări, Nicolae Manolescu, numind în G. C. pe poetul extazelor și al caligrafiilor, îl recomanda drept "un poet bun, cursiv, cu plinătate a frazei lirice". Cumva, pândit de un manierism precoce. Când Alex. Ștefănescu remarcă la poetul Gabriel Chifu omul complet, armonios, capabil să celebreze și orașul și natura și dragostea și singurătatea și măreția insignifianței, ne reîntâlnim cu Gheorghe Grigurcu observând în aceeași lirică prezența atât
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
la Stat și, atenție!, nu aveau dreptul să ceară ceva de care nu duceau lipsă. Iar eu locuiam într-un apartament de bloc naționalizat și plăteam chirie la Stat. Atunci nimeni nu s-ar fi gândit la calamitatea care ne pândea și care a explodat ca o bombă - retrocedarea către proprietari a caselor naționalizate, și nimeni n-ar fi prevăzut calvarul inimaginabil și fără sfârșit al chiriașilor evacuați. Atunci, abia încercam să ne vindecăm rănile de după demolările ceaușiste, când atâta lume
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
de "logică a imaginii" -, prepoziția în ("a fi în rețea", "a se afla într-un spațiu") și o folosesc, deși am din ce în ce mai mult conștiința faptului că acest mod de a vorbi poate să le apară altor vorbitori ca o ciudățenie; pîndesc chiar momentul în care le va suna ca o greșeală. Desigur, nici una dintre opțiuni nu este în mod absolut nejustificată: selecția prepozițiilor nu e determinată de legi logice, ci rămîne în mare parte idiomatică și arbitrară. Destule referiri spațiale sînt
"Pe" familiar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11955_a_13280]
-
premonitoriu, întrerupt de scrisori, multe scrisori, ale unui îndrăgostit aventurier. Povestea e, parcă, cea din versurile lui Dimov: "duceam de mînă fata cea goală, cu tricorn/ Să fie, pradă dulce, mîncată de licorn." Altfel spus, o carte a iubirii amenințate, pîndite de un pericol aproape fantastic, de o prezență "rea", în felul indefinit în care este René o prezență "bună". Scrisorile recitite atent, traduse în românește, cu grija de a păstra "poezia" lor, dar lăsînd "alinturile", de început și de final
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
cuvîntul vechi De a spori natura, în perechi Nesățioase, treze și fatale. Această lume vană și incertă O prelungesc în mreaja lor alertă, Și vezi spre seară cum le-a aburit Suflarea unui om ce n-a murit. Cristalul ne pîndește. Între patru Pereți de-alcov oglinda de apare, Nu-s singur. Mai e unul. Duplicare. Reflex ce iscă-n zori un tainic teatru. Se-ntîmplă tot, nimic nu ne-amintim În aste cabinete cristaline, Precum rabini fantastici, tomuri fine, Din dreapta înspre
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
derivă a societății românești, când proliferează descompunerea familiilor, îndeosebi a acelor familii în care unul sau ambii părinți trudesc în străinătate, și când mijloacele de prevenire, ocrotire și tratare sunt insuficiente, nu-i greu de prevăzut gravele probleme care ne pândesc, toate aceste derapaje fragilizând organismul greu încercat al României în sfertul de veac postdecembrist. N.B.Coreea de Sud a izbutit prin anii ʼ70 să țină sub control corupția doar cu ajutorul americanilor. După care ea a pornit ca din pușcă pe calea dezvoltării
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
să se reîntoarcă în București, ca profesor de franceză la școala monahală din Cernica. Cu siguranță că dacă nu murea înainte de vreme, repet, la 35 de ani, creația sa ar fi fost mai bogată, încununîndu-i artisticitatea și așa remarcabilă. Parcă pîndit de sfîrșitul lui prematur, opera lui Holban e acaparată de ideea morții, ca motiv obsedant, excelent demonstrată în romanele sale esențiale. Era un admirator al lui Proust (despre care a lăsat și un studiu excelent, publicat postum) și Gide, din
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
o cunoștință cu o sumă în dolari. O dată ce le-a intrat acest gând în cap, au decis să se asocieze și cu ceilalți trei inculpați și să-și pună planul în aplicare. În noaptea de 28/29 aprilie 2002, au pândit până când toți membrii familiei P. s-au culcat, au escaladat zidul ce împrejmuia grădina, iar de aici, mascați cu cagule și înarmați cu pari și cuțite, au pătruns în forță în camera în care dormea N.P. și soția acestuia. Atât
Agenda2003-9-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280751_a_282080]
-
corupători ai „preadecepț ionatelor domnițe”, o ironie desigur pentru publicul său monden, căruia-i făcea cu ochiul: „Rilke era un abject./ Admit că tristețile/ muzica/ titlurile lui fermecau prea-decepționatele domnițe. Un prag mai rău decât cercurile/ unde cei scârnavi/ stau/ pândesc,/ ăsta al lui Rilke...” (Cântec vis 3 Un stimulent pentru o fiară bătrână). Numai că lumea lui Berryman este tot ce poate fi mai departe de un muzeu încremenit, chiar dacă figurile stranii care o populează, în frunte cu „mohorâtul, neostoitul
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
și caricaturală, decît într-o identitate firească. Muierea trăiește două adevăruri, unul al Mariei, pe care nu-l poate exprima, n-are cui, nu reușește să înfăptuiască o comunicare, dar nici nu se străduiește s-o realizeze, adevăr ce-o pîndește tăcut și umil, și altul, al Fefeleagăi, care îi e exprimat de către ceilalți și în fața căruia ridică fără rost și cu mare efort scutul sufletului de piatră. Trăiește ca într-o viziune, pe care nu ea o inventează, căci ea
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]