1,838 matches
-
un strigăt înăbușit imediat de uimire. De uimire amestecată cu dezamăgire, Balbo era scundac și grăsuliu, chiar rotofei, zîmbăreț, cu ochii lucind viu în lumina lumînărilor de ceară pe care Cantacuzino le aprindea numai cînd avea oaspeți de vază. Pe pîntecul rotunjit purta banda albastră a ordinului de comandor, făcea gesturi scurte și întretăiate și nu stătea o clipă locului. Dacă n-ai fi știut cine este și dacă n-ar fi purtat uniforma de o albeață orbitoare n-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fără a se mai căuta pe la vraci calici, ori cum să‑și vegheze fiii de urgia războaielor, iar femeile sterpe erau Îndemnate să spună rugăciuni, de trei ori pe zi, pe inima goală, ca astfel Suntul Duh să le rodească pântecele. Și toate astea le săvârșeau fără de răsplată, dacă prin răsplată nu se Înțelegea o coajă de pâine pe care o primeau cu smerenie sau un urcior cu apă rece din care sorbeau cu Înghițituri mici, printre șopoteli. Așa se Înnădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se rupă de ai săi dezdoindu‑și degetele mâinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să‑și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pântecele avea să se Însuflețească, apoi plămânii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vârtos al beznei, deslușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
petrecea orele acolo, la umbră unui palmier, privind orizontul, ca și cum ar fi așteptat, în orice clipă, să vadă apărând navă salvatoare a adoratului ei Octar. Părea cu zece ani mai bătrână, cu ochii umflați, înroșiți și injectați de sânge, iar pântecele ei părea că a început să crească dintr-odată. Abia dacă mai schimba câte-o vorba cu Vahíne Tiaré, când îi aducea mâncarea, însă își petrecea orele vorbind cu copilul ei nenăscut, căruia probabil că încerca să-i umple capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
amintim pentru a recrea această scenă la televiziunea națională. Ca să putem da sfaturi „pe platou” astfel încât filmul să fie „autentic”. Toată povestea răpirii noastre, a felului în care am fost ținuți ostatici, Miss America cu un copil crescându-i în pântec și domnișoara Hapciu tot mai bolnavă. Nimeni nu vrea s-o spună, dar moartea domnișoarei Hapciu ar fi un perfect punct culminant al actului al treilea. Momentul nostru cel mai cutremurător. Sfârșitul perfect ar fi ăsta: după expirarea perioadei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
alături de Lady Zdreanță. — Mirosul ăla, spune ea, nu e de la mâncare. Nu cerem amănunte despre cum a murit. E mai bine că n-a murit pe scenă. Așa putem scrie cele mai mari grozăvii: cum își rostogolește ochii să vadă pântecele crescând tot mai mare și mai mare, până când nu-și mai poate zări picioarele. Până când vreo membrană sau vreun mușchi pleznește înăuntru, și el simte valul de sânge cald lovindu-se de plămâni. De ficat și de inimă. Apoi simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
binecuvântata stare de bine i se păru anormală. Se pipăi să vadă dacă e vie. Auzi ușa deschizându-se și în conul de lumină îl văzu pe Renar. * * * A stat în spital o lună, cu tub de dren înfipt în pântec. Sanda i-a fost alături îngrijind-o, hrănind-o, citindu-i, cu o dragoste pe care numai inima de mamă o putea oferi. I-a povestit coșmarul prin care trecuse în lupta cu doctorii pentru a-i salva viața. Sătui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ciudă. Pe bune, Luana, tu ai văzut-o cum arată? Cum să văd, mă iei vreodată cu tine? Stau toată ziua în casă și slugăresc patru pereți în timp ce bărbatul meu umblă lelea cu femei. Ștefan îi mângâie sânii, îi sărută pântecul alb de porțelan. Îmi pare rău că te-am neglijat. Recunosc, sunt un măgar. Dar, îți jur, nici dacă ar fi frumusețea pământului nu m-aș uita la alta. Nu te-am înșelat niciodată și nici nu-mi trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
l a sărutat, a fost mirat de reacția lui, Își mișcase corpul spontan ca să-și lipească pieptul de al ei. Trupul ei Îl surprinsese pentru că Îi păruse străin, altfel decât orice Își imaginase vreodată, și totodată familiar, ca al lui. Pântecul Îi era plat, dar moale și catifelat, nu semăna deloc cu al lui, Însă avea pulpe zvelte, iar când a pus mâna, a simțit mușchiul lung care Îi traversa pulpa până la genunchi. În acele câteva clipe cât se strânseseră În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
putea să facă pentru ei. Însă trebuia să o facă imediat, cât mai rapid. Nu era timp de pierdut. Stând calmă În Buick, Margaret Îl privea pe Adam. Își ținea tașca de pânză În brațe cum și ar fi ținut pântecul o femeie cu burta la gură. — N-am apucat să-mi iau rămas-bun de la Zubaidah. Am aștep tat-o o veșnicie, dar nu s-a Întors acasă. Îți place, nu-i așa? — Da, Îmi place. Nu erau multe mașini pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ceară sprijin. Fiica, tânăra elegantă și rezervată, cu un aer de "nu mă deranja", cu degetele lungi, frumoase, ce nu păreau a fi făcute să ducă vreo plasă cu morcovi, acest lucru fiind, evident o absurditate. Așa slabă, firavă, fără pântec, Carmina și-o imagină, pe plajă, întinsă pe spate, cu genunchii puțin flexați în sus poziția lăsând să se reliefeze, pe sub tegumentele subțiri, osatura toracelui ce poate fi numărată precum clapele unui pian și forma adâncită, ca de covată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aerul de mironosiță al Elenei, acum știa, știa sigur că privirea ei minte, că figura ei pierită nu era decât un joc oarecare. Ea știa acum sigur că Elena nu mai este Elena, în imaginația ei o vedea sfredelită la pântec ca de un burghiu, în zadar încerca să se ascundă, să trișeze, în zadar juca teatru. Câtă fățărnicie! După masa de prânz se mai învioră atmosfera. Tatăl îl întrebă pe Ștefan dacă are salariu mare și dacă, așa în general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe tărâmul convenționalului, deja se simțea vinovat, deja se gândea la Larisa, la chipul ei bosumflat, somnoros, la felul cum îl va adulmeca, la felul cum o va găsi mai apoi în pat, ghemuită, ascunzându-și între mâini și genunchi pântecele, pântecele în care, pumnul de rod, mare cât o portocală acum tresaltă în transformări permanente, automate, o nebuloasă difuză, acumulând, proliferând din interior, acaparând spațiu, celula pirat ce întinde nenumărate tentacule către filoanele dătătoare de hrană, de oxigen, o fortăreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tărâmul convenționalului, deja se simțea vinovat, deja se gândea la Larisa, la chipul ei bosumflat, somnoros, la felul cum îl va adulmeca, la felul cum o va găsi mai apoi în pat, ghemuită, ascunzându-și între mâini și genunchi pântecele, pântecele în care, pumnul de rod, mare cât o portocală acum tresaltă în transformări permanente, automate, o nebuloasă difuză, acumulând, proliferând din interior, acaparând spațiu, celula pirat ce întinde nenumărate tentacule către filoanele dătătoare de hrană, de oxigen, o fortăreață devoratoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a funcționat. Mă dor toate și sunt epuizat, dar nu mi-e frig. Scout mă sărută pe obraz. Dădu la o parte pătura și hainele, se ridică din patul nostru încropit și rămase în picioare, goală, pe punte. Picioarele ei, pântecele, brațele și fața i se înroșiseră toate din cauza soarelui de ieri, însă umbrele fantomatice ale vestei și pantalonilor scurți făceau ca sânii și coastele, șoldurile și partea superioară a coapselor să aibă în continuare aceeași albeață marmoreană. Coborî o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care copiii nu-l cunoșteau, cu un béiat și o faté. Béiatul și față stéteau cu capetele plecate și față plîngea. Numai omul de lîngé ei nu plîngea și stétea cu capul sus și mîinile puse una peste alta În fața pîntecului. - S-s-s-s! gata, liniște cé Începe careul! S-s-s-s! S-s-s! Stela, care avea cravaté, ieși din rînd și péși pîné În fața directoarei și pioniervojatéi, Isi duse mîna la frunte, așa, de parcé ar fi bétut-o soarele În ochi, si raporté
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
maică-sa (femeile din vremea de dinainte, cum îmi place s-o numesc, aveau cele mai duioase nume). În vacanțele de la Mănăstirea Neamț, îi imita pe cei doi motani ai bucătăresei, sumbri și vărgați, Avacuc și Avacum; părea că are pîntecul cu greutate și barba părintelui stareț, chemîndu-l pe tata de peste gard. Haideți domnu' profesăr, la un rachiu de creștin". De izmă, adică. Brăduț putea imita orice. De la vechiul Buik al unchiului Iordan la nu'ș ce vietate. Pe crabul scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aspru, nemilos răzbătea din unghiile boante, din mîinile murdare de pămînt și numai a brazdă proaspăt răsturnată nu miroseau. Trăsneau a redeveu (rachiu de vin) de cu noaptea-n cap. Se îmbătau de două ori, de la biserică la crîșma lui Pîntec și de la crîșmă la biserică, pînă le fugea pămîntul de sub tălpi. Căruțașul beat. Biciclistul beat. Milițianul beat. Femei cărînd saci. Ciorchinele de chipuri (curioase, rele, disprețuitoare, cînd l-au arestat pe bunuțu) nu-i de uitat. Nu i-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-i motivul? Pe cine prostești? Nu cumva ți-e frică să nu aluneci cu gîndul la timpul dus, scurs, apus? Ce aripi întinse mai aveai și ce pas de domnișoară! Și cît o invidiezi pe nubila aia în devenire! Cu pîntec suav de Evă și cu șarpele-colan în jurul gîtului. Incercînd apa solzoasă cu vîrful piciorului, atrasă de oglinda în cercuri a lacului. Mai bine zis, de ochii în cercuri ai băiețandrului prelung ca un șarpe, c-o frunză retezată-n dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe Madona Sinigaglia. Degas a fost și el caecus orbit de efecte de culoare, speriat de plein-air. Și Grigorescu? El n-a... Dar poate că nici n-o să se întîmple asta. Cuprins de Marea Lene a Sătulului, Tano doarme, cu pîntecul mulțumit. Carnea i-a înfundat urechile cu dopuri. Abia înaintez pe șoseaua în beznă. E atîta liniște încît, spus cu o imagine destul de obosită, ca și mine, aud "foșnetul" zăpezii. Mica melodie "Pe fiecare clipă bubuie un fir de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dorinței, să-i deturneze fanteziile nimfomane, să-i dilueze zbaterile chemărilor sexuale, să-i răcorească clocotul nestăvilit al sângelui ce-i vuia în vene, Mitică Petrache, râcâiau în pântece închipuirile falice ale celor ce o fertilizaseră, Mitică Petrache, scrâșnea seceta pântecului ei neînsămânțat de Mitică Petrache! De aici (ah, Revoluția!), Mioara Alimentară, timp de patru ani, trei săptămâni și două zile își începu, punct cu punct, să-și construiască planul, să-și schițeze traseele, să-și modeleze strategiile, să-și calculeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plasă în care fata i-a îndesat toți peștii pedepsiți. Mâncați-i cu bine pentru că au făcut rău! le spuse. Și frații lipoveni au mulțumit cu câte un sărut și cu plasa plină băteau apa cu picioarele precum fetusul în pântecul mamei. În rada portului, macaralele-portal încărcau cu pietriș șlepurile așezate la coadă. Am început să scriu cele văzute și... Aici filmul se întrerupse. Ecranul deveni alb. Abia bănuit chipul-crochiu a lui Gustav. Foarte palid. Pe frunte verdictul cu litere groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sutele, miile de zile scurse. Și privind imaginea unor albine zumzăind pe ecran. ÎN PRIM PLAN, PE PĂMÂNTUL CU SMOCURI DE IARBĂ ȘI TUFE DE IASOMIE, ZĂCEA TRUPUL URIAȘ AL UNUI TRÂNTOR DE PESTE 2 METRI LUNGIME. LA CÂTEVA PALME DEASUPRA PÂNTECULUI, SFÂRTECAT DE COPULAREA CU MISTERUL, NE PRIVEA, LUMINAT DE EXTAZ, MOȘ EVENIMENT. * * * D e bună seamă se striga întâi catalogul și chiar în clipa aceea Povestitorul se trezi. Își adună multiplele dedublări de prin toate coclaurile Pleistocenului și după ce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
calul sur" din comuna Cărbunari erau vreo 12 clienți, dintre care doar unul stătea cu o halbă de bere în față pe jumătate plină. Fericitul posesor al halbei cu prețiosul lichid nu se îndura s-o transfere în enormul său pîntec din motive de invidie. Adică, ceilalți 11 însetați înghițeau în sec și-l fericieau pe grăsanul care avea ce bea, la o adică. Crîșmarul, care făcea politică, rînjea autoritar, dezgolindu-și cei cîțiva dinți de sus și de jos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-i sunt asemeni, căci și pământul rodește la soroc și pe tine, Doamne, te binecuvântează!” și, iată, un înger al Domnului a venit asupra ei și i-a zis: „Ana, Ana, Domnul a împlinit ruga ta: vei prinde sămânță în pântec și vei naște prunc, iar despre neamul tău se va vorbi în toată lumea”. și a răspuns Ana: „Să trăiască Domnul Dumnezeul meu, dacă voi naște prunc - băiat ori fată -, îl voi dărui Domnului Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]