466 matches
-
peste orașul-fagure.Viața aceea complicată și compactă îl fascină iar apoi îl îngrozi. își acoperi ochii. Picioarele îi atinseră imediat pămîntul. își sprijini stomacul de balustrul unui pod și cuprinse în brațe un parapet. îi era rău. Fluviul devenise un pîrîiaș printre limbi de pămînt noroios. Un nor subțire de albatroși țipa deasupra unei mortăciuni, sub podul suspendat, spre răsărit. în tălpi simți un murmur subteran care începu ca o vibrație și deveni un zdrăngănit în urechi, năvălind în orizont ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
despicături moi, legănîndu-se și mișcîndu-se deasupra moliciunii, plutind și lăfăindu-se în dulceață. Prinse o încheietură, iar penisul i se cuibări între două movile moi și Lanark se umplu de un nicăieri blînd. Era vîrît pînă la genunchi într-un pîrîiaș repede care gîlgîia printre pietroaie rotunde, unele negre, altele cenușii, unele pătate ca terciul de ovăz. El le trăgea pe unele și le arunca atent pe mal, la un metru sau doi în amonte, unde Alexander, care avea vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
au inventat. — Au inventat și motocicletele, și motocicletele există. — Astea-s vorbe... Vrei să ne plimbăm? Pot să ți-o arăt pe Rima, dacă vrei. Lanark oftă și spuse: — Bine, Sandy, haide. Se ridică în picioare cînd Alexander ieși din pîrîiaș. Hainele stăteau întinse pe o piatră plată și trebuiră să le scuture de furnicile roșii înainte de a se îmbrăca. — Bineînțeles că numele meu adevărat e Alexander. — Cum îți zice Rima? — Alex, dar numele meu adevărat este Alexander. — Mă voi strădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trebuiră să le scuture de furnicile roșii înainte de a se îmbrăca. — Bineînțeles că numele meu adevărat e Alexander. — Cum îți zice Rima? — Alex, dar numele meu adevărat este Alexander. — Mă voi strădui să-mi amintesc. — Bine. Merseră de-a lungul pîrîiașului pînă într-un loc în care acesta dispărea într-o adîncitură din pămîntul mlăștinos. Lanark îl văzu cum se prăvălește de la picioarele lui pe o stîncă roșiatică, într-un mic lac aflat la capătul unei văi adînci, pline de tufișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe solul venusian, ferm, solid susținut de această bază planetară invulnerabilă gare este Venus. Procesiunea lentă a gândurilor lui își schimbă cursul. Venus! Dar nu era pe Venus. Era pe Pământ. Amintirile se treziră într-un ungher pierdut al minții. Pârâiașul de elemente active deveni un râu, apoi un fluviu adânc și întunecat care se năpustea spre ocean. "Sunt mort ― își zise el ―, am fost mitraliat și carbonizat în flăcări"! Se cutremură la amintirea suferințelor atroce. Își lipi și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ale scoarței. Gosseyn privea încordat. Ajunse pe sol, siluetele se năpustiră la atac urlând. Era o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care rămâneau pe loc. Rolul acestora consta în alcătuirea unui nucleu pentru miliardele de pământeni care încă nu știau ce se întâmplase și pentru care educația non-A continua fără nici o schimbare. Fu un fluviu, apoi un râu, apoi un pârâiaș firav de oameni non-A care trecură releele de distorsoare. Înainte de trecerea ultimilor, Gosseyn se duse la New Chicago unde se pregătea una dintre navele de luptă capturate, rebotezată Venus, pentru a-i duce pe Leej, pe căpitanul Free, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pe solul venusian, ferm, solid susținut de această bază planetară invulnerabilă gare este Venus. Procesiunea lentă a gândurilor lui își schimbă cursul. Venus! Dar nu era pe Venus. Era pe Pământ. Amintirile se treziră într-un ungher pierdut al minții. Pârâiașul de elemente active deveni un râu, apoi un fluviu adânc și întunecat care se năpustea spre ocean. "Sunt mort ― își zise el ―, am fost mitraliat și carbonizat în flăcări"! Se cutremură la amintirea suferințelor atroce. Își lipi și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ale scoarței. Gosseyn privea încordat. Ajunse pe sol, siluetele se năpustiră la atac urlând. Era o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
menit să-l pună în legătură cu sistemul nervos al unei ființe-pasăre. Și de data aceasta își atinse scopul, prin stimularea centrilor nervoși corespunzători. Deodată avu senzația că se afla pe un deal năpădit de tufe sălbatice. Chiar în fața lui curgea un pârâiaș, dincolo de care un soare portocaliu își urma crugul pe o boltă viorie, smălțuită de nori lânoși. Grosvenor își sili noul "mediu" să se răsucească, pentru a privi o căsuță cocoțată pe pari, într-un crâng răsărit ceva mai încolo pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care un soare portocaliu își urma crugul pe o boltă viorie, smălțuită de nori lânoși. Grosvenor își sili noul "mediu" să se răsucească, pentru a privi o căsuță cocoțată pe pari, într-un crâng răsărit ceva mai încolo pe malul pârâiașului. Alte case nu se vedeau. Se apropie și, privind înăuntru, zări două păsări, așezate pe o stinghie. Amândouă își țineau ochii închiși. Poate că și ele luau parte la atacul împotriva navei, își spuse Grosvenor. Își concentră atenția asupra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pârâu din marginea satului și după câteva ore am reușit să scoatem noi cam jumătate de kilogram de pești șori mici (caracudă). Am lăsat săculteața cu ei pe marginea pârâului între sălcii iar noi ne-am deplasat de-a lungul pârâiașului și nu prea am mai prins în volog apoi trecând să luăm săculteața, amț văzut în ea un șarpe care se înfrupta copios cu peștișorii prinși de mine și de frică am fugit într-o parte și șarpele în alta
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
înstăpâni el ca proprietar al casei și agoniselii de o viață. Speranța aceasta i se spulberă într-o zi nefastă - de vară caniculară. O ploaie, rupere de nori, s-a năpustit pentru orașul și lumea ce viețuia în el. Un pârâiaș bicisnic, care uneori vara nu avea pic de apă, în urma acestei ruperi de nori își iese din firea lui obișnuită și în răstimp de două ore o bună parte din oraș ajunge sub apă. De aici alte necazuri pe biata
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vorbind despre NyQuil și Jell-O. Gerard spuse: — Jell-O, desertul gustos pentru întreaga familie, acum cu mai mult calciu! Doi dintre oamenii în halate ridicară privirea. Cineva râse. Apoi își continuară drumul. Locul acela era foarte liniștit. Apa susura în niște pârâiașe, pe lângă cărare. Gerard era sigur că avea să stea acolo pentru mult, mult timp. Capitolul 85 — OK, avem acțiune, spuse Vasco. Doi băieți ieșeau din casa Kendall. Unul era un puști negricios, cu o șapcă de baseball, destul de crăcănat. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în spatele lor. Henry se întoarse spre el și zise: — Ține pasul, Dave. — OK ... Cotiră după un colț, trecând pe sub o arcadă și intrară într-o altă grădină închisă. Aerul era rece aici, iar cărarea era umbrită. Pe lângă cărare curgea un pârâiaș. Auziră o voce spunând: — Sal’tare din parcare, gașcă. Henry ridică privirea. — Ce a fost asta? — Eu. — E o pasăre, zise Henry. — Scuzați, numele meu e Gerard, spuse pasărea. — Oh, un papagal vorbitor, zise Alex. — Numele meu e Jamie. Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
putea să fie? Spuneți-mi, copii, și mie! Cine crezi că-ți bate-n tâmplă Pentru tot ce se întâmplă? Zi și noapte te veghează Și-nlăuntrul tău vibrează. E un fel de sărbătoare Ce pe buze dă în floare. Nevăzute pârâiașe Sapă-n fruntea ta hogașe. Să mai spunem una încă: Care notă se mănâncă, Însă după ce s-a copt? Vă spun eu - e nota opt. Seamănă cu o ogradă Fără cap și fără coadă. Postfață Cartea asta de ghicire Este
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
care se pun strugurii să se stafidească, numeroase cadavre se descompuneau în lințolii. Umorile picurau din ele cu o rumoare ritmată și continuă, ducând cu gândul la grăsimea ce se scurge din frigărui. O scursoare neagră îmi tăia calea în pârâiașe șerpuitoare, sfârșind într-un canal de scurgere prin care, la zgomotul pașilor, o fojgăiau șobolani cu ochi roșii. Ceea ce nu puteam să percep cu nasul mi s-a părut că simt cu limba, precum șarpele, și mi s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sentiment de îngrijorare. Era scufundat într-o negură fină și îmbibat de ploaie și de mâl. Inexorabil predestinat putrezirii. XI Călătoria de întoarcere s-a dovedit a fi anevoioasă încă de la primele două mile. Drumul era mlăștinos, străbătut de nenumărate pârâiașe, revărsându-se din gropile pline ochi de apă. După patru mile, trecând noi de o răscruce marcată cu un par dat cu păcură, ne-am dat seama că nu mai puteam înainta. Apa și nămolul nu ne dădeau voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-ne pe seară ajunși la Auxia, un sat mic unde nu cunoșteam decât o familie de rotari despre care îmi vorbise tatăl meu. N-a fost greu să găsim atelierul, deoarece se cocoța deasupra unei vechi mori, învecinate cu un pârâiaș mânios. Am urmat întocmai instrucțiunile primite și, după ce am depus pe bancul de lucru o monedă, am fost primiți în casă ca niște rude. Toți membrii familiei de rotari miroseau a lemn proaspăt prelucrat și toți, fără deosebire, bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
luaseră deja, chiar citeau din Camillo Sbarbaro când Începuse „ghiveciul”. Valentina observă că Încerca să se prefacă a nu fi auzit nimic, dar avea fruntea broboane de sudoare. Picăturile se Înmulțeau spre tâmple și se prelingeau pe lângă rădăcina părului. Un pârâiaș Îi curgea Încet pe obraz, ascunzându-se În cele din urmă sub gulerul cămășii. În ianuarie, părinții lui Mataloni conduseseră un fel de revoltă Împotriva suplinitorului de italiană. Întocmiseră o scrisoare către directoarea școlii și adunaseră semnături, apelând la Ministerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prințului, începu a se zbate, și a se zbate, și a se zbate până ce-și dădu răsuflarea. Văzând ce mare păcat făcuse pe băiat îl cuprinse plânsul; un plâns cu sughițuri care făceau lacrimile să curgă pe obraz precum un pârâiaș de apă ieșit deodată din pământ ce-și căuta acum loc să formeze un ochi mare de apă mai întâi, apoi un loc cu apă sărată în care de cum te atingeai, pe dată întinereai cu o sută de ani. dar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu avea nici timp, nici chef să se țină de ghicitori. Își strecură mîna În laba grea a lui Pierric. - Arată-mi. Primele raze ale soarelui de iunie mîngîiau menhirii Înălțați spre răsărit. Pe masa cenușie a unuia, șiroiau două pîrÎiașe purpurii. SÎnge! Ținîndu-și respirația, Marie ridică ochii și văzu de unde porneau. Pe frontonul menhirului, sîngele părea să izvorască din chiar inima unui semn adînc săpat În granit. Din miezul stîncii sîngele va picura... Un semn În forma literei V. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Se pomeni dintr-o dată cum șuvoiul de apă de la duș nu mai cădea chiar pe trupul ei, ci pe un fel de lujer înalt, un fel de crin, de răsărită sau poate de gherghină. Un lujer fraged, mlădindu-se sub atingerea pârâiașelor prelinse de-a lungul trupului ei. Un lujer bucuros în răsfățul atingerii sale de lumină, trezit abia atunci la viață și molcom, nedumerit, șovăitor descoperind frumusețile Lumii. Se privi în oglinda mare cât peretele. Un capriciu al arhitectului, din anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
maiorul Goncea, își luase liber expre pentru mine, m-a mobilizat în pădure, la Obancea, era casa aia de vânătoare pentru ștabi, ce-a fost la anatomia mea numai eu știu, toate exercițiile le făcea cu mine, făceam lostrița la pârâiaș, de-a hârtopoasa, baboiul în crucelniță, trăznetul și mirătura, de-a supusăciunea la predător, mai făceam și șpănuiala, adormirea în dijmuială, iucsuceaua cea iubeață, lovirea la zamcă, împerciunarea cuiului de doăujdoi, se da de fanaragiul de-aprinde casa, ori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plină ca întotdeauna, așa că le lăsaseră pe culoar. În beci era o atmosferă plăcută, iar praful de pe jos era gros și răcoros, așa încât dacă te descălțai și scormoneai un pic cu piciorul gol ai fi zis că stai într-un pârâiaș. Am apucat lacătul ușii noastre și am căutat în mănunchiul de chei. Ar fi trebuit să fie una puțin îndoită, fiindcă era o mică problemă cu lacătul și trebuia să te cam opintești. În sfârșit, am găsit-o și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]