820 matches
-
o puternică subiectivitate voievodală), lapidare, erau irevocabile, incontestabile (căci puterea Domnului era nelimitată), chiar dacă se bazau pe „instrucții” făcute de Sfatul boierilor (mai cu seamă în cazul văduvelor, implicate, de regulă, în cauze civile). Ana, soția lui Bârsan (văduvă?), „se pârâse” cu Șandru Negrul, vărul ei, pentru niște sate. Ștefan cel Mare îi dă dreptate femeii și îi întărește stăpânirea peste localitățile Soci și Dușești (la 25 septembrie 1462), tot așa cum, mai înainte - prin 1461, dacă nu cumva și mai devreme
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în funcție sau depuși din rang) sau ierarhilor Bisericii. Văduvele - din cauza caracterului „pricinilor” în care erau amestecate (unele foarte grave cum a fost acuzația de crimă adusă jupânesei Marica [Maria din Albești], învinuire cu care boieroaica a încercat să scape pârându-l pe logofătul Stanciul Cepariul că i-a sustras niște valori Doamnei Marghita Movilă) - puteau să compară în fața marelui vornic (în Moldova, acesta avea și o temniță) - de competența căruia erau, între altele, abaterile de la morala sexuală, putând încasa și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ei din Buceci, din Curmătură în sus, de o stână câte 2 cașuri, cum este legea veche”) pe seama „fragilității” femeii singure. în anii 40 ai secolului al XVII-lea, Mărica (sau Maria), văduva fostului mare medelnicer Simion Gheuca, s-a pârât cu Dumitru Gheuca, fost vornic de poartă, și cu Anghelina, sora lui (cei doi erau frați cu Simion), pentru satul Băcanii pe Tutova (un soi de „temei al scaunului” familiei; Simion avea acolo curți și tot el a ridicat biserica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
abuziv care îi luase niște bani: „Și după ce s-au mazilit Dumitrașco-vodă, s-au dus mașteha acestor boieri, vorniceasa lui Chiriiac Sturzii, la țarigrad, de au zăbovit giumătate de an și ș-au aprinsu rogojini în cap, de l-au pârât la împăratul pe Dumitrașco-vodă. Și nemica n-au putut face, să isprăvească ceva. Și au mâncat banii toți Dumitrașco-vodă” (Ion Neculce). Familia, dar și „casa” în ziua de Sfântul Ignatie Teoforul a anului 1663 Constantin Cantacuzino (fiul cel mare al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și nevoi și grele prăzi...”324. Și le mai cerea ceva bătrâna postelniceasă feciorilor (înainte de a înscrie în testament blestemul care „garanta” îndeplinirea despozițiilor: „acela să fie blestemat de singur Domnul nostru Isus Hristos și de singură Maica Précista să fie pârât la vrémea judecății, așijderea și de noi; și să fie de trei ori procliat și afurisit de 318 sfinți părinți din Nichieia și să lăcuiascu cu Iuda și Ariia 325): să ignore opinia nurorilor (femeile au avut în Veacul de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și noauă, și țării și nu numai atâta, ci să am Domnia Mea a-l milui cu ce va fi prilej peste an să fie pentru hrana lui, fiind bătrân și credincios; și nici să crez cuvintele cuivaș, de ar pârî ce ar pârî, că Domnia Mea mă odihnesc în credința lui. Iar, de mă voiu lepăda și voiu călca aceasta ce scriu mai sus, Dumnezeu și pe mine să mă lepede și să mă calce, într-această-lume și în lumea ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țării și nu numai atâta, ci să am Domnia Mea a-l milui cu ce va fi prilej peste an să fie pentru hrana lui, fiind bătrân și credincios; și nici să crez cuvintele cuivaș, de ar pârî ce ar pârî, că Domnia Mea mă odihnesc în credința lui. Iar, de mă voiu lepăda și voiu călca aceasta ce scriu mai sus, Dumnezeu și pe mine să mă lepede și să mă calce, într-această-lume și în lumea ce va să fie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mort, sora lui Sobă. Și după ceia așișdere și cu noi s-au împăcat de acea gloabă. Și i-am făcut această carte a noastră cum să fie niște oameni în pace de acum înainte, să nu mai aibă a pârî Vasile Turcu pentru această moarte, nici femeia lui, în veac, nici odinioară în veac, nici de acum de nime să nu mai aibă val pentru acesta lucru. Și pentru credință iscălit-am și ne-am pus pecetea noastră. U Ias
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
detalii de comportament. Nilă are o frunte „lată și groasă” și ori de câte ori acest personaj greoi, ezitant, apare în carte, fruntea încordată, marcând chinul unei gândiri încete, nu va lipsi din notațiile prozatorului. Paraschiv are un râs ciudat („parcă ar fi pârât ceva”), și semnul lui fizionomic distinctiv este satisfacția rea, vulgară, exprimată de împletirea buzelor lungi („întinzându-și cu plăcere buzele lui împletite”). Însă modificarea vieții interioare în Moromeții este marcată mai ales de glasuri. Glasul arată umoarea, caracterul și poziția
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
de femeie!16 Socrate se joacă mai departe pretinzând că îi dezvăluie lui Theaitetos o taină - care probabil acestuia i s-a părut, pe moment, șocantă -, spunându-i că el, Socrate, o ține ascunsă și cerându-i „să nu-l pârască altora” care, neștiind că el practică o asemenea meserie, tot spun despre el „...că sunt ciudat și las oamenii cu nedumeriri” (149 b)17. Theaitetos auzise, desigur, acele zvonuri. Eironeia socratică continuă însă, ațâțând curiozitatea efebului; căci Socrate îl chestionează
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fi urmată de o satisfacție reală. Totuși, mi s-a povestit cum un student și-a rugat prietenul să nu mai facă glume politice în prezența lui, când mai sunt și alții de față, deoarece ar fi obligat să-l pârască (altfel riscând să fie el însuși demascat că ascunde fapte reprobabile). Într-adevăr, în vremea aceea apăruse „omisiunea de denunț” ca fiind fapt penal, pedepsit cu închisoarea (Neculau, 1999)! Organizarea activității social-politice a studenților se realiza (sub conducerea partidului) nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
învățătoarea, de 83 ani, plecată din Basarabia în 1940, cu „un copil în brațe și unul în burtă”. Ajunsă în România, lucrează ca învățătoare în diferite sate din Oltenia, schimbând mereu locul de muncă de teama celor care o puteau pârî de unde vine, riscând astfel să ajungă înapoi. Un alt interlocutor, născut și acesta în Basarabia, evoca deportările în Siberia: „Satul forfotea de neliniște. Frații mamei, care nu se refugiaseră, au fost luați într-o seară, duși la marginea satului și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
discuții la cozi, uneori fără să li se ceară, din vocație. Iată, o profesoară navetistă exprima astfel această teamă de posibilii delatori: „Pe navetă trebuia din ce în ce mai mult să te ferești să-ți exprimi nemulțumirea sau să comentezi, ca să nu te pârască cineva și să fii chemat la Securitate. Nu puteam vorbi nici măcar de problemele oarecum mai... profesionale, ca, de exemplu, obligația de a conspecta cuvântările tovarășului la fel de fel de plenare și congrese, în care se anunța îndeplinirea planului cincinal în patru
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Italia la un congres, ca invitat internațional (ceea ce precumpănise, ca să mi se permită «ieșirea»), am revăzut, după mulți ani, în superba lor casă, o familie de buni prieteni italieni (în care puteam avea deplină încredere că nu aveau să mă pârască altora, de la care să ajungă în țară pâra că - precum se va spune mai târziu - am «fluierat în biserică»). Ceea ce i-a înspăimântat cel mai mult (în afară de arestarea tatălui meu: știau că „făcuse politică” liberală, deci putea să le pară
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
precumpănise, ca să mi se permită «ieșirea»), am revăzut, după mulți ani, în superba lor casă, o familie de buni prieteni italieni (în care puteam avea deplină încredere că nu aveau să mă pârască altora, de la care să ajungă în țară pâra că - precum se va spune mai târziu - am «fluierat în biserică»). Ceea ce i-a înspăimântat cel mai mult (în afară de arestarea tatălui meu: știau că „făcuse politică” liberală, deci putea să le pară oarecum logic să fie arestat) a fost următorul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ciomag de către plantoanele care ne supravegheau somnul. A fost nevoie, din partea noastră, de un autocontrol extrem de sever, pentru a evita o pedeapsă în plus. A.N.: Din ce am citit eu, se spune că torționarii se și temeau. Dacă erau pârâți de vreunul dintre ei că nu și-au făcut bine treaba, treceau de partea cealaltă... N.I.: Da, voi reveni asupra acestei probleme. După instructajul făcut a urmat o nouă bătaie cumplită. Ne băteau până oboseau ei, până ce-și consumau rata
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cerut lui Stoian, Popescu și Murărescu să se sprijine unul pe altul în anchetă și să susțină că acțiunea a fost justă, dar cu unele greșeli. Conflictul dintre el și Țurcanu e vizibil și în anchetă, când Popa l-a pârât pe rivalul său că avea niște pastile ascunse în gulerul hainei. Țurcanu simțea însă că vor fi scoși țapi ispășitori și i-a recomandat lui Popa ca, dacă nu are alte mijloace de a se sinucide, să nu mănânce nimic
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
picioare, face câteva piruete ,,artistice’’, aplaudat de Gigel. Coco se așează pe umărul lui Gigel. Coco: Cu-cu! Cu-cu! Gigel: Și cucu; trebuie întors arcul. Coco: Hoațele! Hoațele! Miki: Ce papagal nesuferit, numai el vorbește! Ce vrea să mai pârască... Gigel: Așa-i, și hoațele, veverițele Codița și Uța... Coco: Hoațele! Hoațele! Gigel: Veverițele au casa în parcul de lângă noi, dar ne mai vizitează pe furiș și caută alune, prăjituri, și mai ales ciocolată... Coco: Hoațele! Hoațele! Gigel: Prieteni, hai
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
să mă fac așa, își arată Dumitru Răcoare degetul încârligat, dacă am zis eu ceva către cineva. Tot păcătosul de Ion. Ori poate muierea lui. ȘIRETENIE Sâmbătă noaptea bătrânul Leonteanu a furat din gară o căruță cu cartofi. Vecinul îl pârî iar a doua zi moșul fu chemat la miliție. Pentru că era nou în post, șeful voia să facă un dosar cum scrie la carte. Aruncând o privire spre bătrânul care, lipit de perete, aștepta nevinovat, își drese figura cu severitate
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
li se vedea pielea neagră. între ei, fără rușine, se amestecau și câțiva bărbați cu capul gol, la fel de zoioși și rupți. Primenit mereu, alaiul nu-l mai părăsi toată ziua pe Zalomir, altminteri fiindu-i de ajutor : încurcând ițele, toți pârau și, la cea mai mică contrazicere, se pocneau unii pe alții peste cap. însuflețit de explicații, Zalomir intră într-un bordei. înăuntru laia se cocea în jurul vetrei. Burtoși și goi ca niște napi lucioși, câțiva puradei cu părul încâlcit îl
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ani ai Guvernului, acestea erau foarte multe, dar, cu timpul, unele flăcări ale credinței s-au stins. Altele au fost ascunse de teama represiunii. Totuși, sunt oameni care cred cu tot dinadinsul că Împăratul va reveni. Și de ce nu sunt pârâți de către ceilalți? Adică... Cei care păstrează lumina nu-i trădează pe ceilalți, iar ce-i care nu știu de aceasta, nu întreabă despre acest obicei straniu. E simplu. Nici aceia care au fost prinși? Nici ei. Preferă să moară decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
frustrează, căci le distruge imediat. Fata se liniștește. Pare mulțumită să frământe întruna bila în mâini. Occia oftează resemnată. Poate că Augustus n-a observat nimic, deși stau în primul rând. Altminteri se face foc și pară dacă i-o pârăști cu ceva. Zice că e de datoria ei și a celorlalte profesoare s-o ferească de greșeli. Țac... țac... țac... A început tunsul. Pontifex îi taie părul copiliței. Înseamnă că au îmbrăcat-o deja în veșmântul sacerdotal. Când? N-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îmbărbătare pentru Aemilia Lepida, în schimb încearcă s-o aline pe nepoata ei Domitia. Nu reușește însă decât s o înfurie și mai mult. Femeia se smulge din mâinile ei și zbiară plină de venin către Agrippina: Poți să ne pârăști cât vrei! De ce ne acuzi de fapt? Își descoperă dinții într-un rânjet canin: — Că am fost curioase să ne aflăm horoscopul? Da, exact asta v-a citit în stele, clatină la rândul ei disprețuitor din cap Vipsania. Agrippina răspunde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mărturisiri. Apoi făcusem cunoscut, prin scrisori aprinse, și amicilor de la Bârlad această istorie de amor, și mai ales lui Raicu Ionescu. Amicii din Roman chiar protestau și erau gata să mă dea în judecata partidului, mai bine zis să mă ,,pîrască" că, din cauza amorului, dezertez de la lupta socialistă. Acest amor mai era cunoscut, desigur, și de alți oameni străini, fiindcă plimbările mele pe la geamul ei și tot ce făceam prin grădina publică, nu putea rămânea neobservat de nimeni. Dar mi-era
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu compasiune. Nu ușor de mulțumit. Cu nasul pe sus. Desigur toate acestea, pentru Sammler, se schimbaseră considerabil În ultimii treizeci de ani. Dar apoi Walter Bruch cu degetele lui bătrâne de puști stătea În camera lui hohotind, după ce se pârâse singur. Și când nu era nimic de spus? Întotdeauna era câte ceva. Bruch povestea cum Își cumpăra jucării. La F.A.O Schwarz sau la magazine de antichități cumpăra maimuțe cu cheiță care se pieptănau În oglindă, băteau cimbale și dansau, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]