839 matches
-
din perioada tîrzie a epocii de bronz (sec. XIV-XII î. Hr.). A fost întemeiat, probabil, de Hristea, care pe la 1555 era pârcălab de Soroca, dar îl aflăm atestat documentar la 15 martie 1630, zi în care domnitorul Moldovei dăruiește lui Toderașcu, pârcălab de Soroca, siliștea Hristici. Dovada o aflăm în cartea hotarnică a moșiilor Hristici, Vanțina și Pîrliti, scrisă la 30 aug. 1803 (Documente din Basarabia. Chișinău, 1928, p. 118). In acest an răzeșul Arsenie Lozanu cu rudele sale s-au adresat
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
și dovezi cu care cer să tragă la a lor stăpînire" pămîntul dorit. Ei le-au arătat "un suret de pe un ispisoc din anul 7138 mart 15... de la răposatul Alexandru Voevod fiul Radului Voevod, cu cari au miluit pe Todirașcu pârcălab de Soroca cu o săliște anume Hristiște cu loc de iazuri și de mori ci este în dreptu Sorocii. Iar hotarul sa-i fii de cătră toate părțile după hotarul lor vechiu, pe unde au umblat din vac, după cum suretul
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
vac, după cum suretul arată" (Ibidem). Anul 7138 de la facerea lumii coincide cu anul 1630 de la nașterea lui Hristos. Expresia "pe unde au umblat din vac" arată că moșia exista de foarte demult, ceea ce ne duce din nou cu gîndul la pârcălabul Hristea, de la care, probabil, și se trage numele satului. În 1725 pârcălabul Carpuz (probabil, pârcălab de Orhei, s-a plîns că răzeșii de Hristici i-ar fi ocupat o bucată din moșia sa, Țipilova și un heleșteu. Nu aveau documente
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
anul 1630 de la nașterea lui Hristos. Expresia "pe unde au umblat din vac" arată că moșia exista de foarte demult, ceea ce ne duce din nou cu gîndul la pârcălabul Hristea, de la care, probabil, și se trage numele satului. În 1725 pârcălabul Carpuz (probabil, pârcălab de Orhei, s-a plîns că răzeșii de Hristici i-ar fi ocupat o bucată din moșia sa, Țipilova și un heleșteu. Nu aveau documente de hotărnicie. Dar "un Andrunache postelnic și Lazăr, tîrgovăț bătrîn din Soroca
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
nașterea lui Hristos. Expresia "pe unde au umblat din vac" arată că moșia exista de foarte demult, ceea ce ne duce din nou cu gîndul la pârcălabul Hristea, de la care, probabil, și se trage numele satului. În 1725 pârcălabul Carpuz (probabil, pârcălab de Orhei, s-a plîns că răzeșii de Hristici i-ar fi ocupat o bucată din moșia sa, Țipilova și un heleșteu. Nu aveau documente de hotărnicie. Dar "un Andrunache postelnic și Lazăr, tîrgovăț bătrîn din Soroca, au marturisit, că
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
antrenori Traian Ionescu și Nicolae Nicușor Dumitru). Dinamo obține al doilea titlu de campioană în 1962, când, în lot, mai apar Datcu, Ștefan, Unguroiu (antrenori Nicușor Dumitru și Nedelescu). În 1963, Dinamo câștigă al treilea său titlu. Au mai venit: Pârcălab, Gergely (Tr. Ionescu - Nicușor, cuplul de antrenori). Dinamo câștigă și Cupa României, în 1964, după 5-3 cu marea rivală Steaua (alte noutăți în lotul dinamovist find Radu Nunweiller, O. Popescu). Dinamo a jucat în Cupa Campionilor contra celebrului Real Madrid
FC Dinamo București () [Corola-website/Science/298479_a_299808]
-
împotriva copiilor inculpatului și care nu pune în pericol pe aceștia din urmă reprezintă o ingerință în dreptul la respectarea vieții private prin încălcarea Art. 8 („Dreptul la respectarea vieții private și de familie”) din Convenție. Reclamanții Cornel Sabou și Dan Pârcălab sunt ziariști români născuți în Baia Mare. Al doilea reclamant a studiat istoria și filosofia la Cluj. În 4 ianuarie 2007, jurnalistul Pârcălab a fost reținut de procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) Cluj, pentru
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
încălcarea Art. 8 („Dreptul la respectarea vieții private și de familie”) din Convenție. Reclamanții Cornel Sabou și Dan Pârcălab sunt ziariști români născuți în Baia Mare. Al doilea reclamant a studiat istoria și filosofia la Cluj. În 4 ianuarie 2007, jurnalistul Pârcălab a fost reținut de procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) Cluj, pentru o perioadă de 29 de zile. pentru acuzații legate de șantaj. Reclamanții Sabou și Pârcălab au fost condamnați pentru infracțiunea de calomnie
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
la Cluj. În 4 ianuarie 2007, jurnalistul Pârcălab a fost reținut de procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) Cluj, pentru o perioadă de 29 de zile. pentru acuzații legate de șantaj. Reclamanții Sabou și Pârcălab au fost condamnați pentru infracțiunea de calomnie. Pedeapsa decisă de instanță a fost de 10 luni de închisoare pentru Cornel Sabou din care respectivul a efectuat 45 de zile de detenție. În timpul executării pedepsei se interziceau, ca și pedeapsă accesorie
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
respectivul a efectuat 45 de zile de detenție. În timpul executării pedepsei se interziceau, ca și pedeapsă accesorie, automat, toate drepturile prevăzute la art. 64 C. pen., inclusiv cel de a-și exercita drepturile părintești. Cel de al doilea reclamant, Dan Pârcălab, a fost condamnat la plata unei amenzi penale de 50 RON (500.000 ROL). Ambii reclamanți au fost condamnați în solidar la plata sumei de 3000 RON (3.000.000 ROL - echivalentul sumei de 1582 euro), sumă care a fost
Sabău și Pârcălab vs. România () [Corola-website/Science/324994_a_326323]
-
împărțită pe județe, conduse de către căpitani numiți în vremea lui Mircea județi. În hrisoave sunt pomenite Motru, Jaleș, de Baltă, Jiu etc. Orașele și târgurile aparțineau domniei. Primele erau conduse de juzi (corespunzători Richterilor transilvăneni), iar cele din urmă de către pârcălabi. Consiliile orășenești erau alese de către locuitori. Reprezentantul domnului într-un oraș era vornicul, ajutat de un pristav și un folnog (corespondentul villicului-administrator transilvănean), astfel că administrația locală era dublată de una domnească. Orașele aveau o autonomie pronunțată: domnul era stăpânul
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
pustii. Cînd a venit primăvara, nu aveau semințe pentru a semăna, Ștefan Vodă, plin de înțelepciune, le-a spus: „Grijiți voi de altele, că D-zeu a avut grijă să pună la păstrare semințe.” Tot atunci domnitorul a dat ordin pîrcălabilor să are grabnic toate drumurile țării. Această poruncă a fost îndeplinită întocmai, deși lumea nu înțelegea. Mulți s-au gîndit că Ștefan Vodă și-a pierdut mințile. Apoi, peste puțin timp, toți au văzut că pe drumurile arate a răsărit
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
cea mai veche din 18 martie 1615 când "popa Mirăuța de la Svetii Gheorghe" apare ca martor într-un document. Nu se cunoaște anul ctitoririi lăcașului de cult. Din documentul sus-menționat unii cercetători au dedus că biserica a fost ctitorită de pârcălabul Gheorghe Kataratos, un grec așezat cu reședința în satul Lozna, de unde i s-a tras porecla de Izlozeanul sau Lozonschi. El este cunoscut în documentele vremii între anii 1580-1612. Era căsătorit cu cneaghina Cârstina, fiind tatăl Elisabetei Movilă, soția domnitorului
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
i s-a tras porecla de Izlozeanul sau Lozonschi. El este cunoscut în documentele vremii între anii 1580-1612. Era căsătorit cu cneaghina Cârstina, fiind tatăl Elisabetei Movilă, soția domnitorului Ieremia Movilă (1595-1606). În timpul domniei ginerelui său, Gheorghe Izlozeanul a ajuns pârcălab de Hotin. Biserica de lemn a fost cunoscută în trecut și sub denumirile de „Biserica Doamnei” (după cum susținea Gheorghe Ghibănescu), „Biserica Domniței” și în sfârșit „Biserica Domniței Mărioara” (conform celor afirmate de Scarlat Pastia într-un articol publicat în "Ecoul
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
respectiv fusese donat lăcașului de cult de o Isaileasă, lângă ograda Marinuței Pivițoaei. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, ca urmare a stării deteriorate a bisericii de lemn și poate și din obligații de familie, paharnicul Iordache Lozonschi, descendent al pârcălabului Gheorghe Izlozeanul, a reconstruit lăcașul de cult din piatră. Anul construirii actualei biserici este anul 1800, după cum atestă pisania amplasată pe fațada sudică a edificiului. Cu acest prilej, s-a adăugat și un al doilea hram, cel al Sfintei Ecaterina
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
Dimitrie Cantemir. Potrivit lui Dimitrie Cantemir, Ținutul Tecuciului era un „ținut mare, dar n-are alt nimic însemnat”. Centrul ținutului era Tecuciul, un mic târg „lângă apa Bârladului, opt ore de la Bârlad pe drumul Galaților. Nu are ziduri; aici șed doi pârcălabi”. Reformele administrative introduse în secolul al XVII-lea de Constantin Mavrocordat a împărțit ținuturile în ocoale, numind în fruntea lor un pârcălab și un ispravnic. Pârcălabul avea atribuții administrative și fiscale, în timp ce ispravnicii aveau atribuții judecătorești și polițienești. Numărul ocoalelor
Ținutul Tecuciului () [Corola-website/Science/334567_a_335896]
-
mic târg „lângă apa Bârladului, opt ore de la Bârlad pe drumul Galaților. Nu are ziduri; aici șed doi pârcălabi”. Reformele administrative introduse în secolul al XVII-lea de Constantin Mavrocordat a împărțit ținuturile în ocoale, numind în fruntea lor un pârcălab și un ispravnic. Pârcălabul avea atribuții administrative și fiscale, în timp ce ispravnicii aveau atribuții judecătorești și polițienești. Numărul ocoalelor a variat de la o perioadă la alta. Astfel, între anii 1774-1803 a avut loc o modificare a teritoriului ținutului Tecuci; Ocolul Polocinului
Ținutul Tecuciului () [Corola-website/Science/334567_a_335896]
-
Bârladului, opt ore de la Bârlad pe drumul Galaților. Nu are ziduri; aici șed doi pârcălabi”. Reformele administrative introduse în secolul al XVII-lea de Constantin Mavrocordat a împărțit ținuturile în ocoale, numind în fruntea lor un pârcălab și un ispravnic. Pârcălabul avea atribuții administrative și fiscale, în timp ce ispravnicii aveau atribuții judecătorești și polițienești. Numărul ocoalelor a variat de la o perioadă la alta. Astfel, între anii 1774-1803 a avut loc o modificare a teritoriului ținutului Tecuci; Ocolul Polocinului din Ținutul Putnei a
Ținutul Tecuciului () [Corola-website/Science/334567_a_335896]
-
și Grigore din Climăuți, aproape de Soroca”. Într-un act emis de Petru Șchiopul la 11 martie 1586, se arată că frații Simion și Grigore, boieri din Climăuți, au fost pedepsiți prin confiscarea averilor. Moșia lor a fost donată logofătului Andrei, pîrcălab de Soroca. La 20 mai 1665 Climăuții pe Nistru sînt pomeniți ca punct de hotar, cînd s-a hotărnicit moșia boierului Grigore Hăbășescu din Sănătăuca.Recensămîntul din 1774 fixa la Climăuții de Jos 26 de ogrăzi drept proprietate a Mănăstirii
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
de incinta actuală. În anul 1530, la vreo 500 m mai spre nord-vest de ruinele vechii biserici, marele logofăt Toader Bubuiog a început construirea unei noi biserici de piatră. Ctitorul acestei biserici era un înalt demnitar politic, deținând dregătoriile de pârcălab de Roman (1516-1523) și mare logofăt al Moldovei (1525-1537). În perioada domniei lui Petru Rareș, el a îndeplinit misiuni diplomatice în Transilvania (1527), Turcia (1528) și Polonia (1532). A fost căsătorit cu Anastasia, fiica logofătului Ioan Tăutu (ctitorul Bisericii "Sf.
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
brandemburguri albastre. Pe peretele nordic al aceleiași încăperi este pictată Anastasia, soția ctitorului, îmbrăcată în haine boierești de epocă, îngenuncheată în fața Maicii Domnului. În colțul de sud-est al pronaosului se află un alt tablou în care sunt reprezentați hatmanul și pârcălabul Daniil de Suceava și soția sa Teodosia în fața tronului domnesc pe care stă Maica Domnului cu pruncul. Acel boier a făcut Mănăstirii Humor mai multe danii. Pe pereții bisericii sunt reprezentate multe elemente de factură locală cum ar fi: instrumente
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
la 1500, în urma unui proces, voievodul Moldovei a fost nevoit sa plătească ramurii feminine a familiei Losonczi câteva sute de florini drept despăgubire, un nou act de donatie regească fiind întocmit la 1503 pentru a atesta închiderea disputei legale . Castelan (pârcălab) al cetății era la 1498 un oarecare Bernaldinus, posibil unul și același cu Bernard Vernes, menționat și acesta ca și familiar și castelan al lui Ștefan cel Mare. La 1500 știm că era castelan Petru care intermediază la această dată
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
părinților săi. După câteva lupte favorabile, în primele zile ale lui iunie 1530, Moise este obligat să se retragă în Transilvania, unde găsește adăpost la Sibiu. Vlad Vodă Înecatul, noul domnitor, condiționa buna pace cu Sibiul, cerând, imediat, prin Stan pârcălabul cetății Poenari, arestarea și omorârea lui Moise, ocrotit în cetatea Sibiului. În august 1530 Moise, cere ajutorul arhiducelui Ferdinand I, obținând o puternică armată de mercenari condusă de Ștefan Mailat, viitorul voievod al Transilvaniei, pe 24 august intră în Țara
Moise Vodă () [Corola-website/Science/298696_a_300025]
-
un Bugaiciouți, pe Răut, derivat de la același antroponim. Revenind la zapisul din 1599-1600, se poate întrevedea situația satului cu măcar jumătate de veac înainte, adică pe la mijlocul secolului al XVI-lea, când Alexandru Lăpușneanu trebuie să-l fi întărit pe Văscan pârcălabul asupra a jumătate din sat, transmisă apoi fiului Costea, vel vătav, și de acesta fiicei sale Drăgălina, cea care, alături de soțul ei, Ionașcu visternicelul vinde moșia uricarului Băseanul. Despre cealaltă jumătate a satului, cea de sus, nu se știe nimic
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
corn, brad, precum și cu miere, ceară, sare, unt, silitra și grâu, din care toți locuitorii Moldovei trag mari foloase”. Reformele administrative introduse în secolul al XVII-lea de Constantin Mavrocordat a împărțit ținuturile în ocoale, numind în fruntea lor un pârcălab și un ispravnic. Pârcălabul avea atribuții administrative și fiscale, în timp ce ispravnicii aveau atribuții judecătorești și polițienești. Numărul ocoalelor a variat de la o perioadă la alta. În statistică Moldovei din 1803, extrasa din Condica Liuzilor, ținutul Covurlui era împărțit în patru
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]