671 matches
-
Mișcîndu-se repede pentru a-și suspenda gîndirea, se așeză cu picioarele în gură, apucă dinții din față și alunecă pînă rămase agățat de ei. Pentru că brațul drept era mai lung decît stîngul, se prinse doar cu acesta, izbit cînd de pîrjol, cînd de rafale reci și puturoase, așteptînd ca mîna să-i obosească și să se desprindă. Nu se întîmplă asta. Ghearele se prinseseră de un incisiv mare de parcă ar fi fost înșurubate, iar cînd încercă să se despindă, toți mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și nepăsarea cetățenilor au conservat Bucureștiului pînă în 1925 aspectul de lagăr oriental, ridicat în pripă, în dezordine, în paiantă, bun pentru a fi părăsit ori de cîte ori trec turcii Dunărea și pentru a fi realcătuit, după jaf și pîrjol, în același spirit de provizorat balcanic. Dar dacă ultimul războiu, cruțînd populația, ar fi lins, ca de atîtea ori în decursul veacurilor, cele mai abjecte mahalale? Poate nu ne-am mai fi apucat să-i adunăm cioburile. Poate un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asta! Mi-a întins un sul cu omiliile episcopului Ambrogio, și apoi altul cu Confesiunile lui Augustin. - Sunt adnotate chiar de autori. Nimeni n-a făcut până acum un catalog al acestor scrieri, și unele sunt foarte rare, salvate din pârjolul ce-a distrus Montecassino. Facem așa: dacă regina ar avea nevoie de un om cult ca să facă treaba asta, ai fii disponibil? Eram buimac, și n-am putut să nu o întreb: - De ce, doamnă? Și de ce eu? S-a sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
munca lor, și o fac să fie mai prosperă și mai demnă de laudă, cu atâta, cu cât le stă În putință, spre cinstirea și spre fericirea lor și a blânzilor și bravilor lor Înaintași! Praznicul blestemat Ascensiunea lui Mereuță Pârjol avusese loc sub auspiciile celor două mandate de primar, În comuna sa natală, Seaca de Vijelie. Provenea dintr-o spiță numeroasă. Nu era Însă nici mai sus, nici mai jos, decât media mult dezvoltatului său neam. Nici ca avuții mobiliare
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
adunare, În urma căreia avea să se stabilească, de către cei strânși pe terenul viran, din fața magazinului cooperatist, existent, de o bună bucată de vreme, În vestita comună amintită mai sus. Și, cum-necum, măgăreața a căzut pe capul său: al lui Mereuță Pârjol. Prin urmare, candidatura lui, de independent, a fost Înaintată la județ. Comenduitorii de acolo au aprobat-o fără nici un pic de osteneală. Unul a zis: ai săi l-au propus și aprobat - ai săi să și-l aibă, așa cum și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
din capătul de sus al listei. Și, În privința eroului nostru, așa s-a și Întâmplat. În anii primei legislaturi a fost ponderat. A furat mai cu perdea, mai câte puțin, la Început, dar, pe măsură ce timpul trecea, pe măsură ce experiența primarului creștea, Pârjol pârjolea mai cu nesaț, mai cu nerușinare, mai cu Înverșunare. Pământ, și iar pământ! Își dorea, mai mult decât orice pe lume, pământ! Cât mai mari suprafețe de pământ, pe care și le alătura, celor de mai dinainte, Încât, moșia
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
El - nu și nu. Și, nu, a rămas, În cele din urmă. Pentru toată lumea și, mai preciză el, pentru totdeauna! A murit unul din apropiații bucătarului său șef, Păscălin. Acesta numai nu s-a târât În genunchi, În fața latifundarului Mereuță Pârjol, pentru a-i aproba, acolo, câțiva metri pătrați de teren, alături cu vechiul cimitir, atâta, doar, cât, să fie suficient, pentru un mormânt. NU!, mă, NU! Și ce să facem cu mortul? Ardeți-l! Cum să-l ardem?! La crematoriu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
voi, În parte! Dar, a Îndrăznit, cel cu ruga, să-i Înmoaie, poate-poate, inima, dar, zic, a rostit, el, cu ton jos: atunci, când o să muriți dumneavoastră, ce o să facem, unde o să vă Înmormântăm? La care, speriat de Întrebare, Mereuță Pârjol a ridicat brusc fruntea și a replicat: ei, bine, să nu mă Îngropați nicăieri! Să mă duceți acolo unde vă trimit eu, pe voi, acuma! Și să mă ardeți. Și cu cenușa ce să facem, după aceea, a Întrebat, enervat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
din localitatea respectivă, la preotul de acolo, la primărie. Și totul, sau, aproape totul, la suprafață, a reintrat În normal. Au mai trecut niște ani. Pe un soare torid, În zi de sărbătoare, după ce a servit masa de prânz, Mereuță Pârjol a avut chef de un scăldat pe cinste. Și, nici una, nici două, s-a dezbrăcat, a urcat pe trambulină și, cu o voinicitate nenaturală, parcă, s-a azvârlit În apa, limpede și rece, a piscinei proprietate personală. S-a cufundat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și l-au așezat, la loc de cinste, În fostul său birou de lucru. Au trecut și cele patruzeci de zile. A sosit momentul praznicului. Păscălin nu a luat În derâdere, și nici nu a uitat Îndemnul adresat de Mereuță Pârjol, cu privire la ce să facă, atunci când va veni sorocul, cu cenușa sa. Și omul s-a comportat Întocmai. A gătit toate felurile de mâncare. A presărat cenușa tiranului peste borșuri, peste fripturi, peste deserturi și, invocând amețeli de cap, s-a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
se zice, o ruină. Ruină? Da. Ruină. Pe dedesubt, În subsol, adică? Nu, doar, ci, și pe deasupra. Și pe sol. Să te duci și să privești ce a mai rămas. Că n-a mai rămas aproape nimic. În afară de un mare pârjol. Da. Un pârjol, de la un capăt la altul, al fostelor tale domenii Înfloritoare. Acum? Acum. Da. Și, de-acum, ce fac? Eu pot săți ofer o soluție. Care anume? Vino cu mine. Dar eu sunt atât de urât și tu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ruină. Ruină? Da. Ruină. Pe dedesubt, În subsol, adică? Nu, doar, ci, și pe deasupra. Și pe sol. Să te duci și să privești ce a mai rămas. Că n-a mai rămas aproape nimic. În afară de un mare pârjol. Da. Un pârjol, de la un capăt la altul, al fostelor tale domenii Înfloritoare. Acum? Acum. Da. Și, de-acum, ce fac? Eu pot săți ofer o soluție. Care anume? Vino cu mine. Dar eu sunt atât de urât și tu ești atât de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
el, s-a trezit. GÎfîia. Sodoma a fost și pedeapsă, și semn, să știi asta, Thomas! Totul se va repeta aici, peste tot! Dumnezeu veghează, Thomas, nu va cruța nimic! Nu mai există teamă, totul e desfrîu, plăcere! Va veni pîrjol, ia aminte! Așa Îi spunea, tot mai des, Antonia, bunica dinspre tată, parcă tot vroia să se Întîmple așa. O apuca dintr-odată, Thomas trecea cu vederea asta, Antonia era, probabil, pîndită de pierderea judecății, bătrînii o sfîrșeau, uneori, rău
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pedeapsă, chiar de-ar fi să se petreacă Între necuvîntătoare. Pentru că s-ar fi putut, vreodată, acestea să capete grai și minte și să ia lucrurile de la capăt, conștient, ceea ce l-ar fi făcut pe Domnul să pornească un alt pîrjol și acolo. Pretutindeni unde ar fi fost stricăciune. Și tot așa, astru locuibil după astru, galaxie după galaxie, Întreg universul ar fi ajuns piatră arsă, spre luare aminte, dacă ar mai fi rămas, apoi, și vreo altă memorie În afara celei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să afle vreodată de străbunica lor. Despre Antonia, care zicea că nu trebuie să te atașezi de nimic. Neînduplecată, invoca, de o vreme, mînia lui Dumnnezeu; glasul ei nu se ridica pînă la cer, de vreme ce nu cobora, de acolo, nici un pîrjol sau potop: mai degrabă un Îngheț, ca În romanul adus În discuție de Berg - fusese o iarnă aspră, anticarul și Rusoaica puteau să se ia de mînă. Ce-ar fi zis Antonia, dacă ar fi aflat despre taina lui Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
viață, din care, pînă la urmă, să se ridice iarăși om. O planetă fără oameni. Nu sosise vremea, pentru că, altfel, În dimineața aceea, așa s-ar fi Întîmplat. Oricum, armate de credincioși ar fi fost În stare să pornească ele pîrjolul, pînă cînd cerul ar fi desăvîrșind lucrarea, arzînd, În final, chiar și aceste oști, pentru un păcat mult mai mare: trufia lor de oameni curați, iar trufia, știut din Carte, era, de fapt, vina cea dintîi, nu era alta peste
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
-și primească iarăși pedeapsa, nu mai avea importanță. Nu mai trecuse cîndva prin foc? Ce se alesese apoi, de vreme ce tocmai supraviețuitorii Domnului, tată și fiice, se Împreunaseră Între ei pentru a nu se stinge neamul? Încă de atunci, un alt pîrjol era sortit să vină, nu mai era nimic de făcut; plăcerea, cît mai era vreme, trebuia sorbită pînă la ultimul strop. Cine putea. Puritanii, moraliștii și neputincioșii nu aveau decît să-și ducă traiul lor fățarnic, pentru că nici ei nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fie auzită, era convinsă; și Thomas ajunsese să creadă, rar, cîteva clipe, că ar putea veni o pedeapsă, dar pe urmă Își zicea că s-ar fi Împlinit de mult aceasta, la cîte nelegiuiri se tot petrecuseră În lume, de la pîrjolul biblic Încoace, dacă o instanță morală supremă ar fi vegheat totul. Pămîntenii erau stăpînii unei grăunțe din univers, făceau și desfăceau după cum Îi tăia mintea pe bobul lor minuscul, Dumnezeu judeca la scară mare, poate erau alte ființe mai ticăloase
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
iar fiicele sale nici atît, Își Îmbătaseră tatăl pentru a se culca apoi cu el. Păcatul originar, al Evei, nu fusese destul. și Gomora, nimeni nu Învățase nimic, era convinsă Antonia, și o nouă șansă dată omului, după un alt pîrjol, ar fi fost prima greșeală a lui Dumnezeu. Dar el nu greșea niciodată, atunci vroise doar să dea o pildă. Din Legiunea Străină exista Însă scăpare: aflase și Rusoaica de Întoarcerea lui Jesper. Thomas o lăsa să trăncăne, o iubea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
afle vreodată, și chiar dacă s ar fi Întîmplat așa ceva, nu trebuia să uite de Lot și de fiicele lui, care tocmai după Sodoma - nici nu trecuse bine prăpădul - zămisliseră Împreună copii! Aceștia, În replică, atîta vreme cît Antonia tot invoca pîrjolul de odinioară, trebuiau mereu pomeniți. Dar așa hotărîse chiar Dumnezeu atunci: dintr-un bătrîn și două femei tinere să Înceapă o altă lume, după chipul și asemănarea lor, de data asta. Și ieșise ce ieșise, pentru că tot din păcat fusese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
probabil, o anumită Înțelegere pentru cei născuți c-un asemenea dat, dar, pentru că nu avea cum să facă diferența reală, intrau cu toții În aceeași oală. Care avea să clocotescă, nu peste multă vreme, În iad, dacă nu venea pînă atunci pîrjolul mult așteptat; dar și iadul era o incertitudine, mai degrabă avea să ajungă Antonia acolo, pentru că prea Îi vroia pe alții fierți, arși, distruși pentru totdeauna, chiar dincolo de ipotetice cicluri cosmice ce nu i dădeau pace. Pentru că, atunci, peste miriade
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Nici măcar un foc grecesc nu ar fi putut Antonia să aprindă cu oglinjoara ei, ba da, asta s-ar fi putut, Întorcînd lumina soarelui amiezii, Într-o zi de vară, spre un puț de petrol, pînă cînd acesta se aprindea, pîrjolul Întinzîndu-se apoi la altul, după care, dus de vînt, cuprindea o rafinărie, pe urmă un oraș, o cazarmă, un depozit de armament, mai multe, ce ar fi explodat nimicitor, speriindu-i pe cei doi bărbați importanți, care, instinctiv, ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
substituie; era mai mult o contradicție În termeni, fiul devenea nefiu, cum de fapt fusese mereu, tații, amîndoi, Îi erau acestuia și mai netați, așa cum, tot de fapt, Îi fuseseră totdeauna. Încă un motiv pentru Antonia să aducă mai repede pîrjolul, de ar fi ascultat-o Dumnezeu, dar, probabil, acesta avea griji mai mari; pe undeva, pe sub pămînt, sub Alpi, de pildă: acolo, cei pe care el Îi zămislise vroiau să-i afle taina primordială, vroiau să găsească particula din care
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și vârâseră deja primele familii cartieriste între mestecătoarele vâlvătăilor... Ne aliniază și pe noi gudulancele și pornim. Cu cât pinacotam mai tare din fizic, cu atât se încrețea și pielea mai de găină pe noi. La vreo două case de pârjol, numai ce încep, cu glasuri necordite de muiere, cu vorbe omenești, scândurelele de pe noi să se milogească de subsemnații. Drăcuindu-se că or face orice vor vrea mușchii noștri, numai să nu le vârâm în flăcări. Și să le scoatem
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gunoierul. Și, de necaz, a plecat la Stere să se îmbete. Altfel, nu făceau nici un rău jigodiile. Mai croiau vreun crac de pantalon, mai murea câte unul otrăvit, și cum venea februarie, dădea strechea în ei... Întâi le apuca un pârjol pe pisici, că sosise săptămâna brânzei. Nunțile pe acoperiș se țineau lanț, și dulăii, să rupă burlanele, nu alta. Tabla cîrciumaruhii duduia de bătăile cotoilor. Începeau pândele. Luna răsărea pe la opt, ruginită și mâncată. Peste tinicheaua caselor cădea o zăpadă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]